ICCJ. Decizia nr. 127/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 127/2012
Dosar nr. 2084/110/2007
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 211/D din 22 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2084/110/2007 al Tribunalului Bacău, s-a dispus:
În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul O.M.N., prin apărător, şi în consecinţă:
În temeiul art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de "înşelăciune", în formă continuată, condamnarea inculpatului O.M.N., cetăţenia română, studii superioare, stagiul miliar satisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată o zi reţinere, din data de 18 octombrie 2006.
În temeiul art. 14, 346, C. proc. pen. art. 998 C. civ. s-a constatat că s-a recuperat integral prejudiciul produs către părţile civile:
-SC R.C. SRL Focşani - 227.578,18 RON;
-SC P. SRL Bacău - 15.000 RON;
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. s-au admis pretenţiile civile formulate de părţile civile: SC A. SA Bucureşti, SC L. SA Bacău, SC B. SRL Bucureşti şi SC R.R. SRL Bucureşti şi în consecinţă a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P1. SRL Bacău prin lichidatorul judiciar SC I.E. SRL Bacău, la plata cu titlu de despăgubiri civile a sumelor de :
1 - 223.676,93 RON + 147.599,43 RON către SC A. SA Bucureşti (a doua sumă provenind de la SC M.M.R. SRL Bucureşti ce a fuzionat cu SC A. SA);
2 - 30.018,00 RON către SC L. SA Bacău;
3 - 87.337,86 RON către SC B. SRL Bucureşti;
4 - 22.127,13 RON către SC R.R. SRL Bucureşti;
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. s-au respins, ca inadmisibile, pretenţiile civile formulate de partea civilă S.E..
S-a respins cererea de scutire a amenzii judiciare formulată de d-l av.C.A..
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Cazierul Fiscal şi Oficiul Registrului Comerţului.
S-a dispus plata din fondurile MJLC către Baroul Bacău a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat I.C.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P1. SRL Bacău prin lichidatorul judiciar SC I.E. SRL Bacău, la plata cu titlu de cheltuieli judiciare a sumei de 5.000 RON, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale de 500 RON, şi onorariul de 200 RON pentru asistenţa juridică din oficiu la instanţă.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că:
La data de 4 decembrie 2002 a fost înfiinţată SC P1. SRL Bacău, având sediul declarat în mun. Bacău. Societatea a fost administrată încă de la început de asociatul unic, O.M.N., obiectul principal de activitate fiind tipărire. Inculpatul O.M.N. a depus în bancă specimenul său de semnătură, în calitate de asociat unic şi administrator, fiind singura persoană din societate care avea dreptul de a semna file CEC sau alte instrumente de plata.
La începutul anului 2005, inculpatul O.M.N. a luat rezoluţia infracţională de a procura într-o perioadă scurtă sume importante de bani, în mod fraudulos. Societatea administrată de inculpat a început să deruleze relaţii comerciale cu societăţi din toata ţara, însă, în fapt, intenţia sa a fost exclusiv de a obţine venituri în mod fraudulos, neintenţionând să-şi onoreze obligaţiile contractuale. Marfa achiziţionată era achitată cu file CEC sau bilete la ordin, fără însă a exista disponibilul necesar acoperirii lor. În toate cazurile, data încasării acestor instrumente de plată a fost trecută ulterior achiziţiei produselor, acest fapt permiţându-i inculpatului să vândă mărfurile şi să îşi însuşească integral sumele rezultate.
Activitatea sa infracţională s-a derulat pe parcursul a aproximativ 5 luni, în perioada ianuarie - iunie 2005, prejudiciul total cauzat fiind de peste 6 miliarde ROL.
În concret, prezenta cauză vizează emiterea de către inculpat în perioada menţionată a unui număr de 14 file CEC şi 3 bilete la ordin către 7 societăţi din judeţele Bacău, Vrancea şi din Bucureşti.
La data de 20 aprilie 2005, inculpatul a încheiat în numele societăţii pe care o administra un contract de vânzare-cumpărare cu SC R.C. SRL Focşani, achiziţionând produse în valoare totală de 2.273.372.074 ROL. Achiziţia s-a făcut la datele de 21 aprilie şi 10 mai 2005, când inculpatul a emis filele CEC seria X1 (pentru valoarea de 580.842.468 ROL, care a fost introdusă la plata la data de 30 mai 2005 şi refuzată pentru lipsa parţială de disponibil), seria X2 (pentru valoarea de 566.951.319 ROL, care a fost introdusă la plata la data de 31 mai 2005 şi refuzată pentru lipsa totală de disponibil) şi seria X3 (pentru valoarea de 1.127.988.037 ROL, care a fost introdusă la plata la data de 25 iulie 2005 şi refuzată cu menţiunea trăgător în interdicţie bancară).
Inculpatul a achitat, printr-un bilet la ordin, suma de 297.590.250 ROL, rămânând de achitat o diferenţă de 1.975.781.824 ROL.
Valoarea mare a debitului a determinat reprezentanţii societăţii din Focşani să accepte la data de 1 iunie 2005 propunerea inculpatului pentru compensarea unei părţi din datorie. În acest sens, la data de 3 iunie 2005, inculpatul a vândut către SC R.C. SRL Focşani utilaje în valoare de 1.740.803.400 ROL, ce urmau să rămână în custodia societăţii debitoare până la data de 20 iunie 2005.
Această tranzacţie nu a fost decât o încercare a inculpatului de a continua să inducă în eroare partenerii comerciali pentru a-şi atinge scopul obţinerii de sume importante în mod fraudulos, întrucât ulterior inculpatul a transferat aceste utilaje într-o loc necunoscut, pentru a nu putea fi identificate.
La data de 30 septembrie 2004, societatea administrată de inculpat a început să desfăşoare relaţii comerciale cu SC M.M.R. SRL Bucureşti, acestea devenind mai intense în luna mai 2005, când inculpatul a achiziţionat produse în valoare de aproximativ 1.200.000.000 ROL, valoarea totală a tranzacţiilor fiind de 1.610.686.528 ROL. În luna mai 2005, pentru plata mărfurilor achiziţionate, inculpatul a emis două file CEC seria X4 (pentru valoarea de 250.000.000 ROL, care a fost introdusă la plată la data de 21 mai 2005 şi refuzată pentru lipsa totală de disponibil) şi seria X5 (pentru valoarea de 1.500.000.000 ROL, care a fost introdusă la plată la data de 20 septembrie 2005 şi refuzată cu menţiunea trăgător în interdicţie bancară). De asemenea, inculpatul a emis şi un bilet la ordin ce a fost prezentat instituţiei bancare spre decontare la data de 30 iulie 2005, întreaga valoare (349.788.600 ROL) fiind refuzată datorită lipsei totale de disponibil.
La data de 31 martie 2004, inculpatul a încheiat în numele societăţii pe care o administra un contract de vânzare-cumpărare cu SC A. SA Bucureşti, relaţiile comerciale derulându-se în perioada 26 ianuarie - 20 aprilie 2005.
Pentru plata mărfurilor achiziţionate la data de 25 februarie 2005, inculpatul a emis fila CEC seria X6 (pentru valoarea de 35.402.500 ROL, care a fost introdusă la plată la data de 26 mai 2005 şi refuzată cu menţiunea "lipsa totală de disponibil").
Pentru plata mărfurilor achiziţionate la data de 13 aprilie 2005, inculpatul a emis fila CEC seria X7 (pentru valoarea de 313.281.066 ROL, care a fost introdusă la plată la data de 17 iulie 2005 şi refuzată cu menţiunea "lipsa totală de disponibil. Trăgător aflat în interdicţie bancară").
Pentru plata mărfurilor achiziţionate la data de 20 aprilie 2005, inculpatul a emis fila CEC seria X8 (pentru valoarea de 99.008.000 ROL, care a fost introdusă la plată la data de 19 iulie 2005 şi refuzată cu menţiunea "lipsa totală de disponibil. Trăgător aflat în interdicţie bancară").
În aceste condiţii, la data de 14 iunie 2005, reprezentanţii SC A. SA Bucureşti i-au solicitat inculpatului încheierea unui protocol de compensare, cu aceasta ocazie inculpatul emiţând o nouă filă CEC, respectiv seria X9 (pentru valoarea de 2.236.769.300 ROL - 223.676,93 RON), declarând în mod expres pe propria răspundere, că la data de 6 iunie 2005 societatea nu se află înregistrată în evidenţa Centralei Incidente Bancare a B.N.R.
Emiterea acestei file CEC în condiţiile descrise, cunoscând faptul că societatea sa se află în CLP (inculpatul semnând de luare la cunoştinţă la data de 31 mai 2005), reprezintă în mod cert o continuare a acţiunii inculpatului de inducere în eroare a reprezentanţilor societăţii bucureştene, pentru atingerea scopului infracţional. Pentru întărirea convingerii părţii vătămate că inculpatul doreşte derularea cu onestitate a relaţiilor comerciale şi că nedecontarea instrumentelor de plată a reprezentant doar un accident, inculpatul a inserat, fără nici o reţinere, în protocolul menţionat, declaraţia pe proprie răspundere precizată mai sus, cunoscând că fila CEC va fi introdusă spre decontare fără preaviz.
La data de 8 august 2005, fila a fost prezentată unităţii bancare şi refuzată la plată cu menţiunea "trăgător aflat în interdicţie bancară". Mai mult, la data emiterii sale, fila CEC era retrasă din circulaţie.
La data de 1 martie 2005, inculpatul a încheiat în numele societăţii pe care o administra un contract de vânzare-cumpărare cu SC L. SA Bacău, în baza căruia, la data de 21 martie 2005 a achiziţionat mărfuri în valoare de 270.000.000 ROL, pentru plata cărora a emis fila CEC seria X10.
Instrumentul de plată a fost introdus spre decontare la data de 31 mai 2005 şi refuzat cu menţiunea "trăgător aflat în interdicţie bancară".
În cursul lunii mai 2005, inculpatul a achiziţionat, în numele societăţii pe care o administra, produse în valoare de 150.000.000 ROL de la SC P. SRL Bacău, pentru plata cărora a emis fila CEC seria X11. CEC-ul a fost introdus spre decontare la data de 30 mai 2005 şi refuzat cu menţiunea "lipsa parţială disponibil", întrucât în contul SC P1. SRL Bacău existau la acel moment doar 1.500.000 ROL.
În luna mai 2005, inculpatul a încheiat în numele societăţii pe care o administra un contract de vânzare-cumpărare cu SC B. SRL Bucureşti, achiziţionând produse în trei rânduri:
- la data de 19 mai 2005 a achiziţionat mărfuri în valoare de 385.303.155 ROL, pentru plata cărora a emis fila CEC seria X12, ce a fost introdusă spre decontare la data de 9 august 2005 şi refuzată cu menţiunea "trăgător aflat în interdicţie bancară".
-la aceeaşi dată, a achiziţionat mărfuri în valoare de 386.303.155 ROL pentru plata cărora a emis fila CEC seria X13, ce a fost introdusă spre decontare la data de 2 august 2005 şi refuzată cu menţiunea "trăgător aflat în interdicţie bancară".
-la data de 24 mai 2005, inculpatul a achiziţionat mărfuri în valoare de 100.772.175 ROL, pentru plata cărora a emis fila CEC seria X14, ce a fost introdusă spre decontare la data de 7 august 2005 şi refuzată cu menţiunea "trăgător aflat în interdicţie bancară".
La data de 22 aprilie 2005, inculpatul a achiziţionat în numele societăţii pe care o administra de la SC R.R. SRL Bucureşti produse în valoare totală de 221.271.337 ROL. Pentru plata acestora, inculpatul a emis în luna iunie 2005 (după intrarea societăţii în interdicţie bancară) două bilete la ordin (cu valoarea de 121.271.337 ROL şi, respectiv, 100.000.000 ROL) ce au fost introduse spre decontare la datele de 21 iulie 2005 şi 7 noiembrie 2005 şi refuzate pentru lipsa totală de disponibil.
Toate aceste acte materiale prezentate mai sus formează conţinutul unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată.
În sarcina inculpatului O.M.N. sunt reţinute însă şi două infracţiuni la Legea CEC-ului, comise în perioada iulie - august 2003, când inculpatul a emis, în numele societăţii pe care o administra, filele CEC seria X15 (pentru valoare de 67.000.000 ROL) şi seria X16 (pentru valoarea de 380.000.000 ROL) părţii vătămate S.E., în contul unei datorii pe care societatea P1. SRL Bacău o avea faţă de acesta.
La data emiterii, filele CEC nu au fost completate cu toate elementele esenţiale, ele fiind completate de partea vătămată S.E. şi prezentate spre decontare în luna februarie 2006, fiind refuzate la plata cu menţiunea "trăgător aflat în interdicţie bancară".
Sub aspectul laturii subiective, intenţia inculpatului O.M.N. de a induce în eroare reprezentanţii societăţilor partenere, urmărind obţinerea unui folos material injust, prin emitere de instrumente bancare fără acoperire, este dovedită de perioada scurtă în care au fost comise actele materiale ce formează conţinutul infracţiunii de înşelăciune, de faptul că unele dintre acestea au fost emise după intrarea societăţii administrate de inculpat în interdicţie bancară, de propunerea unor proceduri de compensare fără acoperire.
Inculpatul a refuzat să predea instrumentele bancare după înscrierea societăţii în C.I.P., folosindu-le pentru a induce în eroare reprezentanţii societăţilor cocontractante. Infracţiunea de înşelăciune a fost recunoscută de inculpat în momentul întocmirii, la data de 1 iunie 2005, a unui angajament de plată în care precizează în mod expres că a emis file CEC după interdicţia bancară, fără a comunica acest fapt partenerilor comerciali.
Extrasele de cont ale SC P1. SRL Bacău au relevat faptul că inculpatul nu a derulat în perioada menţionată operaţiuni de amploare, care să îi permită respectarea obligaţiilor asumate faţă de partenerii comerciali.
De asemenea, la data de 6 octombrie 2005, Direcţia Stabilitate Financiară din cadrul B.N.R. a comunicat faptul că, SC P1. SRL Bacău figurează pentru perioada 1 ianuarie - 6 octombrie 2005 cu 79 incidente de plată, respectiv 15 CEC-uri şi 64 bilete la ordin.
Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească: plângerile, declaraţiile şi adresele părţilor vătămate, filele CEC în litigiu şi adresele unităţilor bancare; documentaţia referitoare la înfiinţarea şi administrarea SC P1. SRL Bacău, extrasele de cont ale societăţii, adresele B.N.R.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică; declaraţiile martorilor C.D., T.N., B.Ş., coroborate cu declaraţiile inculpatului O.M.N. + cel administrat a instanţă, a fost audiat inculpatul, a depus în apărare patru fotografii, partea vătămată S.E. a depus la dosar cererea sa de constituire ca parte civilă, precum şi SC M.M.R. SRL Bucureşti, SC R.R. SRL, SC L. SA Bacău, SC R.L., SC A. SA.
Inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu, astfel: din art. 215 C. pen. în art. 84 pct. 2 din Legea nr. 39/1934 şi din art. 215 alin. (3), (4), (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (3), (4) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. În pledoaria sa, apărătorul a solicitat instanţei achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. apreciind că în cauză este vorba de înlăturarea caracterului penal al faptei, respectiv cazul fortuit, în subsidiar achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă, nefiind stabilit prejudiciul. Într-un subsidiar îndepărtat a solicitate aplicarea unei pedepse sub minimul special cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Pe latură civilă, a solicitat să se respingă ca inadmisibile pretenţiile, având în vedere recursul în interesul legii, care stabileşte că pentru legea specială, cea a cecului şi biletului la ordin nr. 59/1934 nu se pot acorda despăgubiri, infracţiunea fiind una de pericol şi nu de rezultat.
Apărătorul ales al părţii vătămate S.E. a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, apreciind că inculpatul trebuie condamnat pentru faptele sale, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei.
Apărătorul ales al părţii civile SC A. a solicitat condamnarea inculpatului şi obligarea lui la despăgubirile civile în valoare 192.644,10 RON.
Apărarea formulată de apărătorul inculpatului, a fost respinsă deoarece potrivit actelor contabile aflate la dosarul de urmărire penală întocmite de Banca Naţională a României - Direcţia Stabilitate Financiară şi evidenţa cec-urilor emise de SC P1 SRL administrată de inculpatul O.M.N., refuzate la plată totalul acestor sume rulate a fost de 6.130.744.345 ROL ceea ce echivalează cu înţelesul noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", prev. de art. 146 C. pen.. Potrivit acestui articol prin "consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON (…)".
Prin recursul în interesul legii soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în anul 2006 (Decizia XIV/2006), la stabilirea caracterului de "consecinţe deosebit de grave" la care se referă art. 146 C. pen. în cazul infracţiunii în formă continuată trebuie avut în vedere totalul pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii. Aşadar, solicitarea apărării de înlăturare a alin. (5) C. pen. nu este susţinută de probele dosarului şi de doctrina indicată mai sus.
De asemenea, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, din art. 215 C. pen. în legea specială nr. 59/1934 la art. 84, apărare ce nu poate fi primită de instanţă având în vedere că singura persoană vătămată care a primit filele cec fără a fi completate la toate rubricile şi neavând fonduri suficiente a fost S.E..
Cu privire la solicitările de achitare a inculpatului, pe temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. formulată de apărare, apreciindu-se că ar exista o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale, respectiv care înlătură caracterul penal al faptei - cazul fortuit, instanţa nu poată să o reţină, chiar cu fotografiile depuse la dosar. Ele nu probează că inundaţiile invocate de apărare s-ar fi produs la sediul societăţii comerciale a inculpatului, în perioadele derulării afacerilor comerciale ale acestuia, nu au nici o dată certă, nu au nici o valoare probatorie.
S-a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, în speţă latura obiectivă, (lipsa cuantumului prejudiciului), a laturii subiective, de asemenea, nu poate fi reţinută şi admisă atâta timp cât inculpatul pe o perioadă mare de timp, a acţionat la mai multe societăţi comerciale, a ştiut că nu are disponibil în cont, a refuzat contactul cu partenerii de afaceri cât a putut de mult, le-a solicitat reevaluarea creditului, emiţând alte biletele la ordin, şi-a schimbat denumirea societăţii comerciale. Prejudiciul a fost stabilit, aşa cum se arată încă de la urmărirea penală, acela de 6.130.744.345 ROL, aşa cum rezultă din declaraţia pe care chiar inculpatul şi reprezentanţii societăţilor comerciale le-au dat în faţa instanţei.
2. În drept:
Faptele inculpatului O.M.N. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată şi emitere file CEC fără disponibil şi fără a fi completate cu toate elementele esenţiale, prev. şi ped. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Constatându-se întrunite condiţiile răspunderii penale, pentru infracţiune, s-a dispus tragerea la răspundere penală a acestuia aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea.
Cu privire la infracţiunile prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a constatat că prin aplicarea dispoziţiilor art. 122, 124 C. pen. privind prescripţia specială, tragerea la răspundere penală a inculpatului O.M.N., cu referire la partea vătămată S.E., nu mai poate interveni, faptele s-au petrecut în intervalul iulie - august 2003.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.
Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. În consecinţă inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza II, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.
De asemenea, fiind obligatorie, s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat perioada executată deja prin reţinere din 18 octombrie 2006.
Latura civilă:
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. s-a constatat că două dintre părţile civile SC R.C. SRL Focşani şi SC P. SRL Bacău şi-au recuperat prejudiciile de 227.578,18 RON şi 15.000 RON.
Având în vedere disponibilitatea inculpatului de a recupera prejudiciile ce le-a produs partenerilor de afaceri, aşa cum a declarat în faţa instanţei, de întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente (care şi ea se află în reorganizare judiciară, având desemnat un lichidator), la plata tuturor pretenţiilor pe care le-au formulat părţile civile în cauză, mai puţin cele ale părţii civile S.E. Acestea din urmă au fost respinse ca inadmisibile deoarece infracţiunile prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen sunt infracţiuni de pericol şi nu de prejudiciu.
Potrivit Deciziei nr. 43 din 13 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul soluţionării recursului în interesul legii instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a se pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.
În consecinţă inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata următoarelor despăgubiri: 223.676,93 RON + 147.599,43 RON către SC A. SA Bucureşti (a doua sumă provenind de la SC M.M.R. SRL Bucureşti ce a fuzionat cu SC A. SA), la 30.018,00 RON către SC L. SA Bacău, la 87.337,86 RON către SC B. SRL Bucureşti şi la 22.127,13 RON către SC R.R. SRL Bucureşti.
În privinţa solicitării fostului apărător ales al inculpatului, d-l av. C.A., s-a reţinut că acesta a lipsit nejustificat la termenul de judecată din 16 martie 2010, când prin intermediul apărătorului ales al SC. A., instanţa a luat la cunoştinţă că d-l av. C. nu-l mai reprezintă pe inculpat, întrucât şi el a pierdut legătura cu inculpatul, fiind plecat în străinătate. Apărătorul ales, însă nu a depus până la acea dată vreo cerere prin care să înştiinţeze instanţa că a reziliat contractul cu inculpatul.
Acelaşi apărător a fost angajat şi în dosarul nr. Y1, unde este cercetat acelaşi inculpat O.M.N. tot pentru acelaşi gen de infracţiuni, având mai multe părţi civile, dosar în care s-a repetat aceeaşi situaţie de fapt şi pentru care apărătorul a fost amendat cu 2.000 RON ca şi în prezentul dosar. Acestea sunt dosare vechi, au fost înregistrate la Tribunalul Bucureşti la data de 14 martie 2007 şi 16 iunie 2008.
După dezbateri, în aceeaşi zi, pe 16 martie 2010, ora 13,00, după ce s-a dispus în şedinţă amendarea d-lui avocat, s-a ataşat la dosar adresa acestuia prin care aduce la cunoştinţă instanţei că a reziliat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul. Prin urmare, apărătorul ales al inculpatului, potrivit deontologiei profesionale trebuia să asigure substituirea sa pentru acel termen de judecată, sau să depună diligenţe pentru a înştiinţa instanţa înainte de şedinţa de judecată pentru a sigura asistenţa juridică din oficiu din timp, pentru a grăbi soluţionarea pe fond a cauzei. Pentru aceste argumente a fost respinsă cererea de scutire de plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată apărătorului ales al inculpatului.
Prezenta hotărâre a fost comunicată Cazierului Fiscal şi Oficiului Registrului Comerţului pentru a se face cuvenitele menţiuni.
S-a dispus plata din fondurile MJLC către Baroul Bacău a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu avocat oficiu, în baza art. 191 C. proc. pen., fiind în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând pe cele efectuate la urmărirea penală.
În cauză au formulat apel în termen legal inculpatul, avocatul C.A. şi partea civilă S.E.
În faţa instanţei de apel, la termenul din data de 22 februarie 2011, partea civilă a declarat că-şi retrage apelul formulat în cauză.
Avocatul C.A. a formulat motive scrise de apel împotriva dispoziţiei de amendare luată de prima instanţă la termenul din data de 16 martie 2010, în care arată că amendarea s-a dispus la termenul din data de 16 martie 2010, când reziliase contractul de asistentă juridică cu clientul său, din cauza neplăţii onorariului de avocat. A depus adresa de reziliere prin serviciul de registratură cu o zi înainte.
La termenul din 16 martie 2010, când a fost amendat în ambele dosare, a fost lipsă de procedură, astfel încât amânarea cauzei nu s-a datorat absenţei sale, aşa cum a considerat instanţa. Nu se îndeplinise procedura de citare cu o parte civilă, instanţa dispunând, de altfel, reluarea acesteia pentru proximul termen (nu au fost restituite dovezile de îndeplinire a procedurii de citare prin afişare de la Consiliul local Bacău cu partea responsabilă civilmente şi părţile vătămate).
Deşi au lipsit şi alţi avocaţi, nu s-a aplicat amenda şi în cazul lor, măsura fiind evident discreţionară.
Împotriva acestei sancţiuni a formulat cerere de reexaminare, instanţa respingând cererea prin Încheierea din data de 15 aprilie 2010. Respingerea nu este motivată.
Cauza s-a amânat în continuare, acordându-se de la momentul amendării sale încă trei termene de judecata: 15 aprilie, 18 mai, 15 iunie.
Consideră că instanţa a fost subiectivă în ceea ce îl priveşte pentru că:
La termenul din 15 aprilie, doamna avocat L.F. a depus o cerere prin care a înştiinţat instanţa că a reziliat contractul de asistenţă juridică, iar instanţa a dispus efectuarea unei adrese către partea civilă, neluând măsura pe care a luat-o în cazul său, deşi situaţia era identică ("este o măsură corectă, dar care nu a fost dispusă în cazul meu").
Instanţa a dispus şi amendarea doamnei avocat M., care reprezintă o parte civilă, cu suma de 500 de RON (de patru ori mai mică faţă de amenda ce i-a fost aplicată lui) şi, ulterior, a revenit asupra acesteia, admiţând cererea de reexaminare.
Nu se poate susţine ca aceste cauze s-ar fi amânat din cauza mea.
Atunci când a lipsit a făcut-o întotdeauna motivat (concediu şi condiţii meteo nefavorabile), iar apoi, tocmai pentru a nu se tergiversa cauza, a asigurat substituirea, prin d-ra avocat O.M..
Mai mult, a şi pus concluzii pe fond în aceasta cauză, la termenul din 19 nov. 2009, iar instanţa a dispus repunerea cauzelor pe rol pentru lipsa avocaţilor de la Bucureşti, a căror absenţă a fost înţeleasă tacit de către instanţă.
A solicitat a se observa ca din momentul în care a răspuns în aceste dosare nu a făcut nimic pentru a tergiversa judecarea cauzei, fiind aproape mereu lipsa de procedura cu părţile civile, întocmai ca şi la termenul la care a fost amendat.Şi apelantul inculpat O.M.N. a formulat motive scrise de apel prin care s-a solicitat :
A. Cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare - cazuri de nulitate absoluta a hotărârii:
1. încălcarea dreptului la apărare
A cerut a se observa că a solicitat, în apărare, mai multe probe.
Instanţa a dispus respingerea probelor, fără a preciza motivul, suferind astfel o vătămare (concretizată în condamnare), atât timp cât a fost în imposibilitatea de a-şi proba nevinovăţia.
Mai mult, consideră ca au fost încălcate şi disp. art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la faptul ca inculpatul are dreptul "să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării".
Or, în cazul lor, deşi instanţa a audiat toţi martorii acuzării care au fost prezenţi la judecata, lui i s-a respins audierea celor doi martori pe care i-a propus.
2.1. Respingerea nemotivată a probelor - încălcarea disp. art. 67 alin. (3) C. proc. pen. -încălcarea dreptului la un proces echitabil, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Burg s.a. c. Franţa, Suominen c. Finlanda)
În speţă sunt încălcate disp. imperative al art. 67 alin. (3) C. proc. pen. - "admiterea sau respingerea cererii se face motivat".
După ce a propus probe în apărare, instanţa a prorogat discutarea acestora pentru patru termene consecutive.
Ulterior, la termenul din data de 2 iunie 2009, instanţa a respins probele.
Aceasta, cu toate ca reprezentantul parchetului, domnul procuror B.F., a fost de acord cu probele, în parte.
De asemenea, instanţa, în temeiul art. 63 alin. (2) C. proc. pen., trebuia să aprecieze asupra fiecărei probe - lucru pe care nu l-a făcut.
Mai mult, potrivit art. 67 alin. (2) C. proc. pen., "cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă".
Or, instanţa, a respins probele, fără a se pronunţa asupra concludenţei sau neconcludenţei acestora.
Se poate vorbi despre o vătămare concretă a intereselor sale, în condiţiile în care, prin respingerea nemotivată, instanţa:
-a dispus condamnarea la 10 ani închisoare;
-determină ca în apel, prin formularea eventualelor cereri în apărare, să fie privat de exercitarea unei căi de atac, prin raportare la motivele de respingere a probelor;
-nu s-a stabilit, în concret, valoarea prejudiciului, cu înrăurire determinantă asupra:
•stabilirii existenţei consecinţelor deosebit de grave;
•stabilirii cuantumului despăgubirilor pe latură civilă.
2.2 Instanţa, deşi a dispus respingerea tuturor probelor pe care le-a solicitat, a admis o singura cerere - reaudierea părţii civile S.E.
Deşi această probă a fost încuviinţată, S.E. nu a mai fost niciodată reaudiat acesta cu toate că:
Instanţa l-a audiat pe S.E. când la dosar era cerere de amânare din parte apărătorului inculpatului, pe care instanţa a admis-o, audiere făcută sub rezerva reaudierii;
S-a admis reaudierea acestuia;
S.E. a fost de mai multe ori în instanţă, neputându-se invoca faptul că acesta nu a mai compărut în faţa instanţei.
3. Nestabilirea, în concret, a prejudiciului - încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil.
A solicitat a se observa că, prin rechizitoriu, se stabileşte un prejudiciu într-un cuantum ce atrage alineatul 5, iar instanţa, în mod subiectiv, dispune condamnarea pentru producerea consecinţelor deosebit de grave, fără stabilirea certă a prejudiciului.
De asemenea, chiar în pronunţarea pe latură civilă, instanţa a reţinut alte cuantumuri pentru societăţi faţă de cele din rechizitoriu, ceea ce, în lipsa unei expertize, îi produce o noua vătămare.
B. Pe fondul cauzei:
1. A solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice din art. 41 alin. (2) în art. 33 lit. a) C. pen.:
-nu există aceeaşi rezoluţie infracţională;
-trebuie ca inculpatul să prevadă şi să cunoască în mod concret împrejurările şi modalităţile de a săvârşi faptele;
-sunt relaţii comerciale distincte, în condiţiile în care nu s-au emis doar file CEC ca instrumente de plată. Au fost emise şi BO şi CEC drept garanţie, având, în fapt, trei situaţii diferite. Rezultă 17 infracţiuni distincte.
2. A solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen. în cea prev. de art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a cecului.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile imperative ale Deciziei în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005, care stabilesc că "dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea stabilită de legea cecului", nefiind în cazul infracţiunii prev. de art. 215 C. pen.
Astfel, a solicitat a se observa că din probele administrate în cauza, reiese fără echivoc faptul că reprezentanţii părţilor civile cunoşteau că, în momentul emiterii filelor CEC, inculpatul nu are disponibil în bancă.
Mai mult, exista înţelegerea expresă şi reciprocă între părţi ca inculpatul să primească marfa de la aceştia, să o prelucreze, să o valorifice, iar din banii obţinuţi să achite contravaloarea mărfii iniţiale.
De asemenea, reiese faptul că aceasta era modalitatea de lucru cunoscută de părţi, motiv pentru care termenul de plată era stabilit pentru o perioadă mai lungă de timp, de la 45 de zile în sus şi nu în 30, aşa cum stabilesc uzanţele comerciale.
3. Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen., în cea prev. de art. 215 alin. (3), (4) C. pen., (fără alin. 5).
3.1. Trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen., vizându-se faptul că prin activitatea sa, inculpatul a săvârşit o faptă cu consecinţe deosebit de grave.
Însă, potrivit rechizitoriului, inculpatul a achiziţionat marfă pentru care a emis instrumente de plată fără a exista disponibil în cont.
3.2. În cauză nu a fost efectuată o expertiză contabilă care să stabilească, în concret, valoarea prejudiciului.
Mai mult, organul de urmărire penală include ca părţi civile, cu unele sume de bani, societăţi care nu se constituie părţi.
3.3. Societăţile păgubite se constituie părţi civile cu sume ce constau în valoare marfă şi penalităţi de întârziere, actualizate la nivelul inflaţiei, aceasta în condiţiile în care prejudiciul trebuie să fie cert, asemenea modalitate de calcul nefiind admisibilă în dreptul penal.
3.4. Mai mult, prejudiciul nu este concret, el nefiind stabilit de un expert de specialitate. La dosar nu există nici un calcul primar al acestuia.
Prejudiciul, în materie penală, trebuie să fie material, efectiv şi cert.
Or, în cauza noastră prejudiciul nu întruneşte aceste elemente obligatorii. Pe cale de consecinţă, nu se pot reţine disp. alin (5).
4. Schimbarea din art. 215 alin. (3), (4) în alin. (3)
- în situaţiile în care au fost emise BO şi cecuri drept garanţie.
Se află, astfel, în situaţia prevăzută de alin. (2).
Subsidiar:
1.dacă instanţa va retine încadrarea din rechizitoriu - o pedeapsă minimă, cu aplic art. 81 C. pen., deoarece trebuie avută în vedere modalitatea în care se derulau relaţiile comerciale şi faptul că inculpatul a încercat să diminueze, cât a fost posibil la acel moment dat prejudiciul.
Multe societăţi nu se mai constituie părţi civile în cauză.
2.dacă instanţa ia în considerare schimbările de încadrare juridică
A.- achitarea - pentru A. şi B., lipsind prejudiciul - art. 11 pct. 2 lit. a) fapta nu există, pentru că se constituie de două ori părţi civile (în ambele dosare), cu toate că au livrat marfa o singură dată şi s-au constituit părţi civile în dosar Y1;
B.- achitare pe art. 11 pct. 2 lit. d) - lipseşte intenţia, pentru toate aşa-zisele infracţiuni ce derivă din contractele de cesiune.
Raţionamentul este acela că lipseşte intenţia infracţională - ex.: atunci când cineva vrea să plătească cuiva o creanţă, creanţă venită de la o altă societate, dar nu s-a mai putut din motive obiective (incapacitate de plată), nu există intenţia infracţională.
Creanţa rămâne către P1. (prima societate) şi este un litigiu eminamente comercial, de recuperare a unor creanţe, în condiţiile în care părţile civile s-au înscris şi pe tabloul creditorilor în dosarul de faliment al părţii responsabile civilmente.
Latura civilă a solicitat să se dispună:
a.lăsarea cauzei nesoluţionate;
b.respingerea acesteia, având în vedere că;
- A. şi B. s-au constituit părţi civile şi în celălalt dosar, pentru datorii ce derivă din aceeaşi relaţie comercială;
-se solicită penalităţi, lucru imposibil în cauza penală;
-nu este calculat prejudiciul în mod cert şi efectiv, luând în considerare că mai multe contracte de cesiune au fost anulate în instanţa.
Prin Decizia penală nr. 48 din 1 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, a dispus următoarele:
În baza art. 369 C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul-parte vătămată S.E., împotriva Sentinţei penale nr. 211/D din 22 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2084/110/2007 al Tribunalului Bacău.
În baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de apelantul-avocat C.D.A., împotriva Încheierii din data de 16 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2084/110/2007 al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
În baza art. 379, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat O.M.N., împotriva aceleiaşi sentinţe penale, numai cu privire la greşita obligare a inculpatului la plata sumei de 30.018 RON către partea civilă SC L. SA Bacău.
În baza art. 373 C. proc. pen. a extins efectele apelului declarat de inculpat şi cu privire la partea responsabilă civilmente SC P1. SRL Bacău, prin lichidator judiciar SC I.E. SRL Bacău.
A desfiinţat sentinţa penală apelată cu privire la acest aspect.
A reţinut cauza spre rejudecare şi în fond.
A înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente SC P1. SRL Bacău, prin lichidator judiciar SC I.E. SRL Bacău, la plata sumei de 30.018 RON către partea civilă SC L. SA Bacău.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 199, alin. (2) C. proc. pen. a respins cererea de scutire amendă judiciară formulată de martorul B.F., ca tardivă.
A constatat că inculpatul a fost reprezentat de apărător ales.
În baza art. 192, alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a obligat apelantul-parte vătămată S.E. şi apelantul-avocat C.D.A. la plata a 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.D.A. şi O.M.N., solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reţinut în practica prezentei decizii.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Prin recursul formulat C.D.A., care a avut calitatea de apărător ales al inculpatului O.M.N. în cauza dedusă judecăţii, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond cu privire la amenda care i-a fost aplicată, anularea Încheierii de şedinţă din 16 martie 2010 şi exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 2.000 RON.
Ulterior, prin Cererea înregistrată la dosar cu nr. 26383 din 8 august 2011, acesta a învederat instanţei că, în temeiul art. 3854 coroborat cu art. 369 C. proc. pen., îşi retrage recursul declarat în cauză întrucât instanţa de fond, între timp, a dispus anularea amenzii şi, astfel, recursul pe care l-a formulat a rămas lipsit de obiect.
Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voinţă a recurentului, cât şi disp. art. 3854 C. proc. pen. rap. la art. 369 C. proc. pen., va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulat de C.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul O.M.N., cu ocazia dezbaterilor, procurorul a invocat excepţia tardivităţii recursului, având în vedere că inculpatului i-a fost comunicată hotărârea la 4 aprilie 2011, iar acesta a declarat recurs la 10 mai 2011.
De asemenea, Înalta Curte a pus în discuţie cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpat.
Asupra cererii de repunere în termenul de recurs de faţă:
La termenul din 8 decembrie 2011, apărătorul desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului, invocată de procuror, invocând disp. art. 365 C. proc. pen., arătând, totodată, că soluţia nu i-a fost comunicată unde inculpatul locuia efectiv.
Recurentul inculpat a arătat că nu a avut cunoştinţă de comunicarea deciziei şi a apreciat că nu a pierdut termenul de recurs.
Având în vedere disp. art. 3853 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., repunerea în termen operează dacă cel interesat dovedeşte că neexercitarea căii de atac a fost cauzată de existenţa unor cauze temeinice de împiedicare.
Pentru ca cererea de repunere în termenul de declarare a recursului să fie admisibilă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume: să existe o cauză temeinică de împiedicare asupra căreia apreciază instanţa de judecată şi cererea de recurs să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a plăţii despăgubirilor civile în cauză.
Totodată, se impune ca inculpatul, în condiţiile arătate, să fi fost, totuşi, prezent atât la judecată, cât şi la pronunţarea hotărârii.
Din examinarea actelor dosarului, prin raportare la motivele invocate de inculpat instanţa constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de textul de lege menţionat, în sensul că inculpatul nu a fost prezent nici la judecată, nici la pronunţarea hotărârii recurate, fiind arestat la data de 12 mai 2011, astfel cum rezultă din Adresa nr. 18177 (DSDRP) din 17 ianuarie 2012 emisă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Referitor la susţinerea inculpatului în sensul că hotărârea nu i-a fost comunicată unde locuia efectiv, se constată la dosarul instanţei de apel este ataşată o cerere a inculpatului prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a-şi angaja apărător, indicând adresa de domiciliu, iar la acelaşi dosar este ataşată dovada comunicării deciziei atacate la această adresă.
De asemenea, se constată că la dosar sunt ataşate dovezile de comunicare a hotărârii recurate şi la alte adrese ale inculpatului.
Noţiunea de "cauză temeinică" nu este definită în C. proc. pen., astfel încât instanţa de judecată urmează a aprecia asupra temeiniciei motivelor invocate în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei atacate.
Faţă de aspectele menţionate, de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 3853 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., constată că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de inculpatul O.M.N. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii recursului invocată de procuror este întemeiată.
Formularea cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege şi doar în mod excepţional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile, potrivit art. 3853 alin. (2) din acelaşi cod, pentru partea care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi la pronunţare, termenul curge de la comunicarea opiniei de pe dispozitivul hotărârii.
Având în vedere că la data de 22 martie 2011, când au avut loc dezbaterile la Curtea de Apel Bacău, recurentul inculpat nu a fost prezent şi nici ulterior la pronunţare, i-a fost comunicată o copie a dispozitivului hotărârii, la data de 4 aprilie 2011.
Aşa fiind, termenul de 10 zile prev. de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., a început să curgă de la data de 5 aprilie 2011.
Întrucât recurentul a declarat recurs abia la data de 11 mai 2011, se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut în afara termenului de 10 zile în care putea fi declarat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prev. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.
la act de declaraţia de retragere a recursului formulat de C.D.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat O.M.N. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul C.D.A. la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3428/2012. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Penal → |
|---|
