ICCJ. Decizia nr. 1833/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1833/2012

Dosar nr. 562/1/2012

Şedinţa publică din 30 mai 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I) Prin Sentinţa penală nr. 248 de la data de 6 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj (în Dosar nr. 16077/63/2007), s-a dispus admiterea, în parte, a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul N.V. şi, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. şi 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. (dreptul de a fi comerciant).

În baza art. 215¹ alin. (1) C .pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa 3 ani închisoare (pct. 2 rechizitoriu).

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului şi s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 13 C. pen., fost art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare (pct. 3 rechizitoriu).

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată condiţionat pedeapsa aplicată şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 271 pct. 2 Legea nr. 31/1990 cu art. 13 C. pen., fost art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (pct. 4 rechizitoriu) şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată condiţionat pedeapsa aplicată şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7.

În baza art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., fost art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare (pct. 1 rechizitoriu).

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului de a fi comerciant prev. de art. 64 lit. c) C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) - dreptul de a fi ales - lit. b) şi lit. c) C. pen., iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv cu începere de la 8 aprilie 2002 - 26 august 2002.

S-a dispus anularea actelor false şi s-a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.V., ca neîntemeiată.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Motru, la plata sumei de 66.099,34 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. Bucureşti, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere percepute până la data achitării debitului (p.v. 26773 din 24 mai 2004 al - D.G.F.P. Gorj).

A mai fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 662.225,7 lei către A.N.A.F. Bucureşti, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere până la achitarea debitului: 1.261.267,4 lei către H. Craiova; 1.941.489,01 dolari SUA şi la 4.599,4 lei către A.V.A.B. Bucureşti.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1220/P/2000, a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul N.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă prev. de art. 176 lit. b) din Legea nr. 31/1990, delapidare prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii în scop contrar intereselor acesteia pentru a favoriza o altă societate în care avea interese prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 341/1990, prezentarea cu rea-credinţă creditorilor şi asociaţilor a unui bilanţ contabil cu dată inexactă prev. de art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 rap. la art. 290 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi fals intelectual prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen.

Potrivit rechizitoriului, s-a reţinut că în perioada 1999 - 2000, în calitatea sa de administrator al SC H. SNC Craiova (aflată în procedura de lichidare judiciară şi faliment ca urmare a neachitării ratelor scadente la împrumuturile contractate), inculpatul N.V. a dispus în folosul său înstrăinarea unor valori din patrimoniul acesteia, în detrimentul celuilalt acţionar - M.V. - şi a creditorilor. Astfel, a înfiinţat în anul 1999 şi o filială a aceleiaşi societăţi în oraşul Motru, iar ulterior, pentru a înlătura inconvenientele legate de gestionarea resurselor băneşti, a înfiinţat la data de 4 aprilie 2000 SC E.P. SRL Motru, prin intermediul căreia a derulat operaţiunile comerciale ale societăţii aflată în procedura falimentului, închiriind o parte din mijloacele de producţie ale acesteia, fabricând aceleaşi produse până în luna ianuarie 2002, ca producător direct şi singur beneficiar al veniturilor obţinute.

De asemenea, în calitate de preşedinte ale filialei Dolj a U.P.R.C.D., inculpatul şi-a însuşit indirect sume de bani provenite de la societăţile pe care le administra, sub aparenţa unor contracte de consultanţă nereale, în perioada 8 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001.

La data de 15 februarie 2001, a cesionat în calitate de reprezentant al SC H. SNC Craiova, printr-un contract încheiat cu SC E.P. SRL Motru, atât leasingul, cât şi utilajele achiziţionate pentru prelucrarea materialelor plastice, fără a stipula clauze privind recuperarea preţului deja plătit de societatea aflată în procedura falimentului.

De asemenea, după declanşarea procedurii de faliment a dispus întocmirea de facturi ce constatau debite în sarcina cetăţeanului olandez K.L.A. retras din societate în data de 6 decembrie 1998, reprezentând lipsa de folosinţă pentru autovehiculul TIR reţinut în Olanda pentru neplata părţilor sociale ale fostului său asociat, în sumă de 300.000 Guldeni, în scopul denaturării realităţii situaţiei financiare, majorări artificiale a veniturilor şi realizării de beneficii fictive.

Pentru a justifica viramentele de bani în contul U.P.R.C.D., inculpatul a dispus întocmirea fictivă de contracte de consultanţă cu societăţile pe care le administra, deşi nici filiala Dolj şi nici forul ierarhic nu aveau specialişti pentru întocmirea unor astfel de studii.

Lucrările de consultanţă în beneficiul societăţilor administrate de inculpat au fost efectuate de SC H. Bucureşti şi SC C.A. SA Bucureşti, lucrări care, la cererea acestuia, au fost falsificate sub aspectul emitentului.

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză: plângerea penală formulată de partea civilă M.V., Sentinţele civile nr. 344/2001 şi 143/2001 pronunţate de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Dolj, rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cauză, Actul adiţional din 16 decembrie 1998, contractul de consultanţă din 1 noiembrie 1998 încheiat de U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, cererile de constituire ca părţi civile a A.V.A.S. Bucureşti, a lichidatorului SC A. SA, a D.G.F.P. Dolj, a părţii civile M.V., depoziţiile martorilor: S.L., B.M., M.O., B.M.A., P.R.C., P.Ş., A.F., R.R., V.A., coroborate cu declaraţiile inculpatului, instanţa de fond a reţinut săvârşirea următoarelor infracţiuni de către inculpat:

1. Infracţiunea de bancrută frauduloasă - înstrăinarea de active, după declanşarea procedurii de faliment, în defavoarea creditorilor - prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, în vechea reglementare inf. prev. de art. 286 lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că:

a) inculpatul a efectuat în mod nelegal acte de administrare a patrimoniului societăţii SC H. SNC - aflată în procedura reorganizării şi lichidării judiciare -, interpunând pe SC E.C. SRL, înfiinţată de către SC H. SNC - Filiala Motru, ca acţionar majoritar, după cum urmează: pe de o parte, aprovizionarea cu materii prime s-a realizat de către societatea falită, prin intermediul E.P., care cumpăra materii prime de la furnizorii iniţiali ai societăţii falite, pe care le revindea H. SNC la preţ superior; pe de altă parte, produsele rezultate din procesul de producţie al H. SNC erau vândute la E.P., la preţ inferior celui la care SNC comercializa produsele anterior procedurii falimentului, iar SC E.P. revindea aceste produse către cumpărătorii iniţiali de la societatea falită, la preţuri superioare; de asemenea, între SC H. SNC şi SC E.C. SRL Motru s-a încheiat un contract de comision (ambele societăţi fiind reprezentate de inculpat), prin care s-a stipulat plata unui comision de 3.700 dolari SUA. Din aceste operaţiuni, a rezultat diminuarea situaţiei financiare a societăţii aflate în faliment cu valoarea de 7.626.740.367 lei, iar SC E.P. SRL a înregistrat profit.

b) în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, inculpatul a achiziţionat pentru SC E.P. SRL de la societatea în faliment, artificii la un preţ inferior celui la care fuseseră comercializate anterior, în valoare de 52.297.690 lei, obţinând după revânzare un profit de 296.469.324 lei, activitate ce constituie de asemenea o diminuare a activelor în favoarea creditorilor SC H. SNC Craiova.

c) din luna decembrie 2000, a închiriat prin SC E.P. SRL Motru capacităţile de producţie ale societăţii în faliment, continuând fabricarea de ambalaje până în luna ianuarie 2002, perioadă în care, substituindu-se fabricantului, a realizat venituri de 897.840.625 ROL, ce trebuia să se regăsească ca active în patrimoniul deţinătoarei acestor capacităţi.

Prin acest mod de administrare direct interesată societatea în faliment a înregistrat diferenţe nefavorabile în sumă totală de 10.035.146.839 lei.

d) în luna februarie 2000, inculpatul a dispus plăţi către societatea de asigurări N., după declanşarea procedurii de lichidare a SC H. SNC, deşi aceste cheltuieli nu au fost supuse aprobării în cadrul procedurii de faliment.

2. Infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că:

a) inculpatul şi-a însuşit diferite sume de bani din contul U.P.R.C.D. - societate nonprofit înfiinţată la 15 iunie 1998, unde inculpatul îndeplinea funcţia de preşedinte - sub acoperirea unor contracte de consultanţă de la societăţile: SC H. SNC Craiova, SC H. SNC Motru şi SC E.P. SRL Motru.

Astfel, s-a reţinut că verificările financiar-contabile au stabilit că inculpatul a ridicat de la U.P.R.C.D. suma de 938.468.446 ROL, încasată de U.P.R.C.D. drept cheltuieli din contracte de consultanţă, deşi U.P.R.C.D. nu avea încadraţi asemenea specialişti şi nici autorizarea necesară efectuării unor astfel de studii; în privinţa sumelor ridicate de inculpat, s-a constatat că aceste sume au fost utilizate pentru protocol şi diurnă de către inculpat, deşi aceste cheltuieli exced obiectului de activitate şi documentele justificative ataşate probează că înscrisurile decontate nu reflectă realitatea.

Din expertiza contabilă s-a reţinut că, în perioada 8 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001, s-a virat în contul U.P.R.C.D. suma de 13.468.446 ROL, iar în luna octombrie 2000, inculpatul a ridicat de la E.P. suma de 425.000.000 ROL, sub acoperirea unui contract de consultanţă, dar pe care a restituit-o ulterior.

b) SC H. SNC Craiova a încheiat la data de 25 octombrie 1999 un contract de leasing cu o societate din Germania, pentru achiziţionarea unor utilaje necesare prelucrării materialelor plastice, în valoare de 170.000 DM.

În perioada 10 aprilie 2000 - 15 februarie 2001 societatea cumpărătoare a achitat rate în valoare de 632.067.061 ROL după care aceste utilaje au fost transferate din dispoziţia inculpatului în baza unui contract de cesiune către SC E.P. SRL Motru, la care acesta era administrator şi acţionar majoritar.

În contractul dintre cele două societăţi privind cesionarea acestor utilaje n-au fost stipulate şi clauze privind recuperarea preţului deja plătit de 632.067.061 lei, înstrăinarea fiind făcută în folosul inculpatului.

S-a reţinut în concluzie că inculpatul şi-a însuşit prin aceste modalităţi infracţionale suma totală de 1.570.535.567 lei.

3. Infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor societăţii pentru a favoriza o altă societate în care are interese prev. de art. prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în vechea reglementare art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că, după declanşarea falimentului, SC H. SNC Craiova, sub administrarea inculpatului şi-a continuat activitatea de producţie, ceea ce a condus la diminuarea activelor societăţii, prejudiciul rezultat fiind în valoare de 914.201.925 ROL (reprezentat de diferenţa între valoarea contabilă a activelor societăţii la data de 31 martie 2000 şi la data de 31 decembrie 2001).

4. Infracţiunea de prezentare, cu rea-credinţă, asociaţilor de date inexacte asupra condiţiilor economice ale societăţii prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în vechea reglementare art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - cu aplic. art. 13 C. pen., constând în aceea că inculpatul a dispus întocmirea unor facturi care constatau debite fictive reprezentând lipsa de folosinţă a unui mijloc de transport, reţinut în Olanda de un asociat retras din SNC, în anul 1998, pentru perioada 1998 - 2000. Facturile respective au denaturat situaţia financiară a societăţii, majorând fictiv veniturile şi beneficiile; prin Sentinţa civilă nr. 315 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Dolj a anulat facturile în discuţie.

5. Infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul, în calitate de preşedinte al U.P.R.C.D., a dispus întocmirea fictivă de contracte de consultanţă cu societăţile pe care le administra, pentru a ascunde scopul real al viramentelor de bani de la SC H. SRL Motru, SC H. SNC Craiova şi SC E.P. către U.P.R.C.D.; în acest sens, s-a reţinut că U.P.R.C.D. era o societate nonprofit care nu avea angajaţi specialişti în domeniul consultanţei şi, totodată, că în evidenţele contabile ale societăţii nu se regăsesc cheltuieli financiare pentru întocmirea studiilor de consultanţă.

S-a reţinut, de asemenea, că au fost ataşate studii de consultanţă întocmite de SC H.A. Bucureşti şi SC C.A. SA Bucureşti, pentru SC H. SRL Motru şi SC H. SNC Craiova, dar, la solicitarea inculpatului, aceste înscrisuri au fost falsificate la rubrica "emitentului"' şi, corespunzător, s-a modificat data din contractul de consultanţă şi poziţia în registrul de intrări-ieşiri al U.P.R.C.D., astfel: data contractului a fost modificată din 24 august 1998 în 1 noiembrie 1998 şi poziţia 291 din registrul de intrări-ieşiri a fost modificată din adv. U.P.R.C.D. în contr. U.P.R.C.D.

6. Infracţiunile de evaziune fiscală şi fals din legea contabilităţii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., constând în aceea că, din dispoziţia inculpatului, în evidenţele contabile ale SC E.P. SRL Motru s-au înregistrat cheltuieli de exploatare în valoare de 1.133.100.000 ROL în anul 2000 şi de 1.751.190.000 ROL în anul 2001, aferente unui contract de consultanţă încheiat cu U.P.R.C.D. Filiala Dolj la 1 octombrie 2000, în valoare de 100.000 dolari SUA, pe o perioadă de 1 an şi 3 luni; ori, din sumele înscrise în evidenţele contabile, pentru luna decembrie 2001 s-a stornat din cheltuieli suma de 1.408.845.150 ROL, efectuându-se şi plăţi în valoare de 76.484.850 ROL către U.P.R.C.D., diferenţa (din suma totală înscrisă, de 1.135.600.000 ROL) fiind în continuare evidenţiată contabil, deşi această plată nu a fost efectuată; în acest mod, veniturile SC E.P. au fost diminuate, rezultând sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate statului în valoare totală de 283.900.000 ROL.

Întrucât în materia evaziunii fiscale prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea actuală), s-a pronunţat o decizie în interesul legii privitor la absorbirea în conţinutul infracţiunii complexe de evaziune fiscală şi a infracţiunii de fals în documentele contabile (incriminat de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen.), prima instanţă a procedat la schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., reţinând o singură infracţiune complexă de evaziune fiscală, aceea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Reţinând, în aceste condiţii, vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a procedat la condamnarea acestuia la pedepse privative de libertate orientate către medie, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi comerciant, conform art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani (corespunzător infracţiunii de evaziune fiscală).

Totodată, în privinţa infracţiunilor prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 271 şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, s-a reţinut aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, constatându-se graţiate integral şi condiţionat pedepsele aplicate cu atenţionarea inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din această lege, privind revocarea graţierii.

Întrucât, în faza urmăririi penale, inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, prima instanţă a dispus computarea din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului - potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. - a perioadei reţinerii şi arestul preventiv cu începere de la 8 aprilie 2002, la data de 26 august 2002.

În temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, respectiv: contractele de consultanţă din data de 1 octombrie 2000; registrul intrări-ieşiri şi facturile false.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată M.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu: suma de 5.049.518 euro reprezentând cota-parte din profiturile societăţii în perioada 1998 - 2003 şi jumătate din valoarea activelor societăţii; daune morale în sumă de 10.000 euro şi 12.500 euro reprezentând drepturi salariale, fără a face dovada calităţii sale procesuale active, în condiţiile în care nu este reprezentantul SC H. SNC Craiova, societate ce a intrat în procedura falimentului la data de 20 aprilie 2000 - când a fost numit lichidator judiciar -, iar eventualele despăgubiri materiale şi morale puteau fi realizate prin înscrierea la masa credală. Astfel, acţiunea formulată de M.V. - asociat al SC H. SNC Craiova - a fost respinsă.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Motru (pe care a reprezentat-o în calitate de administrator), la plata sumei de 660.099.344 ROL, despăgubiri civile către A.N.A.F. Bucureşti, cu dobânzi legale şi penalităţi de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului, astfel cum a rezultat din Procesul-verbal de control din 24 mai 2004 încheiat de D.G.F.P. Gorj, constând în prejudiciul produs prin înregistrarea în contabilitate de cheltuieli ce nu îndeplinesc condiţiile de document justificativ.

Totodată, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către A.N.A.F. Bucureşti în sumă de 6.622.257.743 ROL, cu dobânzi şi penalităţi până la achitarea debitului, reprezentând T.V.A., impozit pe salarii, impozit pe profit, fond de învăţământ, fond solidaritate, penalităţi şi impozit pe dividende (6.312.048.737 lei) stabilite pentru SC H. SNC Craiova prin procesele-verbale de control nr. 3.680/2001 şi 347/2002 ale fostului D.G.F.P. Dolj, precum şi impozit pe profit, T.V.A., impozit pe salarii şi penalităţi (320.208.976 ROL) pentru U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, stabilite prin Procesul-verbal nr. 815/2002 întocmit de D.G.F.P. Dolj.

Inculpatul a fost obligat către SC H. SNC Dolj - prin lichidatorul judiciar B.G. - la plata sumei de 12.612.674.724 ROL reprezentând diferenţe nefavorabile pentru societatea în faliment, rezultate din vânzările de caserole în anul 2001 şi în perioada 4 aprilie - 31 decembrie 2002 pentru achiziţionarea de artificii şi vânzarea lor la un preţ superior. În anul 2000, diferenţa de preţ rezultată din intermedierea aprovizionării cu materii prime în perioada 14 aprilie 2000 - 31 decembrie 2001, contravaloarea contractului de comision - calculate prin Nota de constatare a D.G.F.P. Dolj din 29 ianuarie 2001, profitul realizat de SC E.P. SRL Motru în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2002, suma de 632.000.000 ROL reprezentând rate achitate din contractul de leasing pentru maşina de termoformare şi primele plătite pentru asigurări de viaţă, achitate pentru angajaţii unităţii falite.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1.941.489,01 dolari SUA şi de 45.994.962 ROL către A.V.A.B. Bucureşti, reprezentând creanţa preluată faţă de SC H. SNC Craiova, în valoare de 32.075.696.421 lei, din care a achitat suma de 100.768,50 dolari SUA.

II) Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpatul N.V., cât şi părţile civile M.V. şi Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - prin D.G.F.P. Dolj.

Apelurile părţilor, în primul ciclu procesual, au fost soluţionate prin Decizia penală nr. 166 din 9 decembrie 2008 pronunţată în Dosar nr. 16077/63/2007 al Curţii de Apel Craiova, prin care a fost admis apelul inculpatului şi respinse apelurile părţilor civile, ca nefondate, iar în rejudecare, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, dispunându-se achitarea inculpatului pentru inf. prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. b), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în suspendarea executării sub supraveghere conform art. 86¹ - 86⁶ C. pen.

III) Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, părţile civile M.V. şi A.N.A.F. Bucureşti şi inculpatul N.V., înregistrându-se Dosarul nr. 16077/63/2007 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia penală nr. 1319 din 9 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat decizia şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, reţinând, în esenţă, că, prin decizia recurată nu au fost analizate criticile şi apărările formulate de inculpat şi de părţile civile, instanţa de apel omiţând să se pronunţe asupra tuturor probelor şi faptelor deduse judecăţii, atât sub aspect penal, cât şi sub aspect civil.

În al doilea ciclu procesual, s-a înregistrat Dosarul nr. 2399/54/2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova, având ca obiect apelurile declarate de inculpat şi de părţile civile împotriva Sentinţei penale nr. 248 din 6 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj.

IV) Prin Decizia penală nr. 90 din 8 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti au fost admise, desfiinţându-se în parte sentinţa şi, în rejudecare, s-a procedat la reîncadrarea juridică a infracţiunilor de la punctele 6 şi 1 din rechizitoriu, în infracţiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. şi prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., constatându-se intervenită prescripţia răspunderii penale şi dispunându-se încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru infracţiunile prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen.; art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 266 pct. 2 din aceeaşi lege); art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 265 pct. 2 din aceeaşi lege); art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.; a fost menţinută soluţia de condamnare a condamnatului pentru infracţiunea prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., alături de dispoziţia de graţiere a pedepsei conform art. 1 din Legea nr. 543/2002; s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 662.225,7 lei către A.N.A.F. Bucureşti, dispunându-se obligarea aceluiaşi inculpat, la plata sumei de 39.434 lei despăgubiri către A.N.A.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere şi a sumei de 751.139 lei despăgubiri, către A.N.A.F., în solidar cu SC H. SNC Craiova, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere. Apelul părţii civile M.V. a fost respins, ca nefondat.

V) Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul N.V. şi părţile civile M.V., A.N.A.F. Bucureşti şi SC H. SNC Craiova.

Prin Decizia penală nr. 4443 din 9 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recursurile au fost admise dispunându-se casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova.

În motivarea deciziei instanţei de recurs, s-a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile din decizia de casare anterioară, în sensul că nu a analizat toate criticile formulate de apelanţi şi, totodată, că în mod greşit a fost conceptată în cauză SC H. SNC Craiova, în calitate de parte responsabilă civilmente, în realitate, aceasta având calitate de parte civilă.

VI) Primind cauza în rejudecare, la Curtea de Apel Craiova s-a înregistrat Dosarul nr. 2399/54/2009*, apelanţii precizându-şi motivele de apel după cum urmează:

Inculpatul N.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, să se dispună încetarea procesului penal pentru toate infracţiunile din Legea nr. 31/1990 deduse judecăţii, precum şi pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi participaţie improprie la fals prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar pentru infracţiunea de delapidare prev. de art. 215¹ C. pen., a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.; în motivarea ultimei critici, inculpatul a arătat că, prin sentinţa apelată, ca şi prin deciziile anterioare pronunţate de instanţa de apel, nu au fost analizate apărările invocate de el şi nu a fost lămurită situaţia de fapt care să-i justifice vinovăţia, deoarece nu au fost descrise, în concret, actele materiale din conţinutul infracţiunii de delapidare în formă continuată. A arătat că, în privinţa contractului de leasing (faptă descrisă în rechizitoriu la pct. 2b), operaţiunea juridică a cesionării între SC H. SNC şi SC E.P. SRL a transmis numai obligaţia de plată a ratelor restante către societatea furnizoare, care şi-a prezervat dreptul de proprietate asupra utilajului până la plata integrală a ratelor de leasing, situaţie în care, neexistând un transfer al proprietăţii, nu s-a produs un prejudiciu pentru SNC, contractul dintre părţi fiind consensual; în privinţa comisioanelor plătite de cele trei societăţi administrate de el, către U.P.R.C.D. - Filiala Dolj (fapte descrise în rechizitoriu la pct. 2a), inculpatul a arătat că aceste sume au fost justificate de lucrările de consultanţă efectuate, între societăţi şi asociaţie fiind încheiate contracte de consultanţă pentru care nu s-a solicitat anularea în cursul procedurii penale; totodată, a arătat că delapidarea nu se putea realiza prin intermediul unei persoane juridice (U.P.R.C.D.), mai ales că, în cauză, nu s-a stabilit nici modalitatea prin care el şi-ar fi însuşit suma de bani indicată de rechizitoriu şi nici data la care s-a realizat această însuşire.

În privinţa laturii civile a cauzei, a solicitat exonerarea sa de plată, arătând că intervenirea prescripţiei răspunderii penale constituie un impediment pentru stabilirea vinovăţiei sale, astfel că nu poate fi obligat la plata de despăgubiri derivate din faptele penale prescrise; a susţinut că acţiunea civilă promovată în procesul penal de către A.N.A.F. se referă la creanţe solicitate şi în cadrul procedurii comerciale a lichidării judiciare a societăţii falite (H. - SNC), fără să existe raport de cauzalitate între această acţiune civilă şi prejudiciul reţinut prin rechizitoriu. În ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului produs în speţă, a solicitat să fie analizate apărările formulate de el în ciclurile procesuale anterioare, astfel: pentru pretinsa pagubă rezultată din închirierea mijloacelor de producţie ale societăţii falite, a arătat că această operaţiune a avut loc cu acordul lichidatorului judiciar şi nu poate fi reţinută în concurs cu prejudiciul rezultat din infracţiunea de înstrăinare a activelor; a susţinut că expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală stabileşte că inculpatul nu a înstrăinat activele societăţii falite, iar continuarea activităţii prin SC E.P. a permis obţinerea unor sume de bani folosite pentru plata creditorilor înscrişi la masa credală, în falimentul SNC; totodată, a arătat că şi SC E.P., în privinţa căreia, în rechizitoriu s-a reţinut că ar fi obţinut profit folosind echipamentele de producţie ale H. SNC, a fost supusă aceleiaşi proceduri, creditorii SNC fiind înscrişi la masa credală în falimentul SC E.P., unde s-a constatat că această societate nu mai datorează sume de bani, ca urmare a compensării datoriilor. În privinţa prejudiciului rezultat din infracţiunea de evaziune fiscală, inculpatul a arătat, pe de o parte, că nu a existat intenţia sa de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale către stat şi a lăsat la aprecierea instanţei stabilirea cuantumului prejudiciului.

Partea civilă Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - prin D.G.F.P. Dolj a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de: 751.139 lei în solidar cu SC H. SNC Craiova şi a sumei de 39.334 lei în solidar cu U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, precum şi la plata accesoriilor legale prevăzute de C. proc. fisc., începând cu data de 31 martie 2006, şi până la data plăţii sumei datorate, arătând că aceste creanţe nu au fost examinate de instanţa de fond, care nu s-a pronunţat asupra cererii părţii civile; în privinţa calităţii de părţi responsabile civilmente a celor două persoane juridice, s-a arătat că inculpatul a săvârşit activitatea infracţională în calitate de reprezentant al acestora, fiind astfel îndeplinite, în opinia apelantei, condiţiile de angajare a răspunderii civile delictuale a comitentului.

Partea civilă M.V. a solicitat rejudecarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării inculpatului la plata tuturor sumelor pretinse, în sumă de 5.549.518 euro, reprezentând cota-parte din profitul obţinut de inculpat din activitatea infracţională, drepturile băneşti cuvenite raportat la calitatea de asociat, în sumă de 12.500 euro, precum şi daune morale în sumă de 10.000 euro, aferente prejudiciului dedus din situaţia litigioasă a părţilor, care a necesitat procese civile şi penale de lungă durată.

Prin Decizia penală nr. 211 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul N.V. împotriva Sentinţei penale nr. 248 de la data de 6 iunie 2008, pronunţară de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile M.V. şi Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - prin D.G.F.P. Dolj, împotriva Sentinţei penale nr. 248 de la data de 6 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16077/63/2007.

Instanţa de apel a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a dispus următoarele:

1) În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. coroborat cu art. 124 C. pen. şi art. 122 lit. d) C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul N.V. pentru:

- o infracţiune prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 265 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990), cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la punctul 4 din rechizitoriu;

- o infracţiune prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990), cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 3 în rechizitoriu;

- o infracţiune prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (fost art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 13 C. pen., fapte descrise la pct. 1 din rechizitoriu;

- o infracţiune prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 13 din Legea nr. 87/1994) cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriu;

- o infracţiune prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte descrise la pct. 5 din rechizitoriu).

2) În baza art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte expuse în rechizitoriu la pct. 2 lit. a), în dauna societăţilor H. SNC Craiova. H. SRL Motru şi E.P. SRL Motru) a condamnat pe inculpatul N.V. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 3 ani, conform art. 64 lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

3) A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC H. SNC Craiova şi obligat inculpatul la plata sumei de 1.263.298, 89 lei despăgubiri, în valoare reactualizată la data plăţii.

A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. şi obligat inculpatul la plata sumei de 28.390 lei, în valoare reactualizată la data plăţii.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu U.P.R.C.D., la plata sumei de 17.362,35 lei către partea civilă SC H. SNC Craiova, în valoare reactualizată la data plăţii.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 33.984,48 lei.

A fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.V., ca inadmisibilă.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Societatea H. SNC Craiova, unde inculpatul N.V. a îndeplinit calitatea de administrator cu puteri depline, a intrat în procedura reorganizării judiciare conform Legii nr. 64/1995, la data de 5 noiembrie 1998, pentru incapacitate de plată a creditului contractat la B. SA, inculpatul având în continuare drept de administrare a societăţii în perioada 5 noiembrie 1998 - 31 august 1999, dată la care s-a numit un administrator judiciar în persoana numitei A.F., care a îndeplinit această funcţie până la data de 23 martie 2000; la această dată, societatea a intrat în procedura lichidării judiciare, fiind numiţi mai mulţi lichidatori în perioada 23 martie 2000, la zi.

Or, reprezentantul legal al societăţii falite era lichidatorul judiciar, astfel că, începând cu data de 23 martie 2000, inculpatul nu mai avea drept de administrare a societăţii, iar pentru perioada anterioară (etapa reorganizării judiciare), inculpatul, în calitate de administrator, putea încheia tranzacţii, dar condiţionat de confirmarea acestora de către judecătorul-sindic.

În fapt, în perioada analizată în prezenta cauză (1998 - 2001), se constată că, în luna mai 1999, inculpatul - în calitate de administrator al SC H. SNC - înfiinţează o filială a acestei societăţi, respectiv SC H. SRL Motru, iar la data de 4 aprilie 2000, înfiinţează o altă societate, respectiv SC E.P. SRL Motru, unde îndeplinea calitatea de administrator unic.

Deoarece societatea angajată în procedura reorganizării şi lichidării judiciare deţinea o linie de producţie caserole profitabilă, inculpatul a elaborat o serie de manopere frauduloase în scopul diminuării patrimoniului societăţii falite şi, pe cale de consecinţă, sustragerii de la plata creditorilor înscrişi la masa credală.

1. Astfel, la data de 1 august 2000, este încheiat un contract de comision între SC H. SNC şi SC E.P. SRL, prin care E.P. se angaja să asigure furnizori de materie primă şi cumpărători pentru produsele SNC, precum şi alte spaţii de lucru, în schimbul unui comision lunar în valoare de 3.700 dolari SUA.

Or, din examinarea actelor contabile ale acestor societăţi, rezultă că materia primă s-a aprovizionat în realitate de la furnizorii care s-au aflat iniţial în raporturi contractuale cu H. SNC, anterior declanşării procedurii falimentului, dar prin intermediul fie a SC E.P., fie a H. SRL Motru, iar vânzările de produse (ambalaje rezultate din activitatea de producţie a H. SNC) s-au realizat, prin intermediul aceloraşi societăţi, către beneficiarii care, şi anterior, s-au aflat în relaţii comerciale cu SNC.

În acest mod, s-au creat artificial mai multe fluxuri de vânzare-cumpărare materii prime şi produse finite, deşi, în raport de specificul activităţii (producerea de ambalaje - caserole), atât materia primă, cât şi produsul nu puteau fi procurate şi valorificate decât către partenerii de afaceri aflaţi în raporturi comerciale cu H. SNC, anterior declanşării procedurii insolvenţei (respectiv beneficiarii T. şi R.).

Totodată, se reţine că preţurile de achiziţie şi de vânzare au fost modificate în defavoarea societăţii aflate în insolvenţă, respectiv aceasta achiziţionând materie primă la preţuri sensibil superioare celor anterioare (adaos de 98%), care au fost în continuare practicate de societăţile interpuse în raporturile cu furnizorii şi, totodată, comercializând produsul finit la preţuri inferioare celor obţinute ulterior de societăţile interpuse, de la beneficiari, în acest fel, rezultând un prejudiciu total în valoare de 7.626.770.367 ROL, la care se adaugă şi valoarea comisionului plătit de H. SNC, 60.790.474 ROL (conform raportului de expertiză).

Ulterior, contractul încheiat între H. SNC şi E.P. SRL privind vânzarea ambalajelor a fost anulat ca efect al hotărârii Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia civilă nr. 608 din 12 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, dispunându-se repunerea părţilor în situaţia anterioară, reţinându-se că inculpatul nu mai avea drept de administrare al societăţii aflate în procedura lichidării judiciare.

2. În acelaşi scop, inculpatul dispune vânzarea de către SC H. SNC către SC E.P. SRL în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, a unor artificii, la preţul de 52.297.690 ROL, preţul fiind sensibil inferior celui anterior practicat pentru vânzare, după care, SC E.P. a revândut aceste mărfuri şi a obţinut un profit în valoare de 296.469.324 ROL, aceasta reprezentând o altă modalitate de diminuare a patrimoniului societăţii falite.

3. În luna februarie 2000, prevalându-se de aceeaşi calitate de administrator al societăţii aflate în insolvenţă, inculpatul a dispus plata unor prime de asigurare pentru angajaţi, către SC. N., în valoare de 26.550.000 ROL, deşi, în condiţiile declanşării procedurii insolvenţei, aceste plăţi necesitau acordul judecătorului-sindic, ceea ce, în speţă, nu s-a realizat.

În opinia instanţei de apel, actele materiale expuse anterior întregesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de bancrută frauduloasă, astfel cum este reglementat de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (în reglementarea anterioară prev. de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990), deoarece toate reprezintă modalităţi de înstrăinare a unor părţi din activele societăţii aflate în procedura insolvenţei, în frauda creditorilor.

În acest ultim sens, se reţine că sintagma "active" include totalitatea activelor materiale şi băneşti care servesc la desfăşurarea activităţii societăţii, respectiv bunurile materiale care iau parte la ciclul de producţie, atât în accepţiunea activelor fixe - bunuri corporale implicate în activitatea productivă care formează obiectul de activitate al societăţii, care se consumă treptat şi îşi transferă parţial valoarea asupra produselor fabricate, pe măsura utilizării lor (precum spaţiul de producţie, instalaţiile, echipamentele de producţie) - cât şi a activelor circulante reprezentate de materii prime, combustibil, produse finite, mărfuri, ambalaje şi mijloace băneşti (conform explicaţiilor conţinute în doctrină - "Societăţile Comerciale" - paginile 94 - 98, Editura "Şansa", autori: C. Bârsan, A. Ţiclea, V. Dobrinoiu, M. Toma).

4. Probatoriul administrat în cauză demonstrează şi că, între SC H. SNC şi SC E.P. SRL, ambele reprezentate de inculpat, s-a încheiat un contract de închiriere a capacităţilor de producţie, în luna decembrie 2000, deşi inculpatul nu mai avea drept de reprezentare a H. SNC începând cu data de 23 martie 2000, astfel că SC E.P. a fabricat ambalaje până în luna ianuarie 2002, mărfuri pe care le-a valorificat, obţinând venituri în sumă de 897.840.625 ROL. Din verificările efectuate de expertul contabil, rezultă că obligaţia de plată a chiriei, asumată de SC E.P. prin acest contract, a fost executată numai în luna decembrie 2000, respectiv suma de 168.067.226 ROL. Totodată, se reţine că, din exploatarea liniei de producţie a rezultat diminuarea valorii de inventar, prin uzură, a echipamentelor respective, înregistrându-se astfel un prejudiciu în valoare de 914.201.925 ROL dedus din diferenţa valorii acestor active, la data de 31 decembrie 2001 (33.755.771.892 ROL), faţă de 31 martie 2000 (34.669.973.817 ROL).

Or, în opinia instanţei de apel această activitate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea anterioară art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990), deoarece utilizarea liniei de producţie s-a făcut în detrimentul Societăţii H. SNC, în scopul favorizării SC E.P. SRL, unde inculpatul avea interes direct, în calitate de asociat şi administrator; reaua-credinţă a inculpatului este demonstrată de împrejurarea că s-a prevalat de un drept de administrare pe care nu îl mai putea exercita, pentru societatea H. SNC şi, de asemenea, de împrejurarea că plata chiriei stipulată în contract a avut loc numai în prima lună, deşi contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 1 an, iar societatea locatară a obţinut profit din activitatea de producţie realizată cu echipamentele societăţii locatoare.

5. Înscrisurile aflate la dosarul cauzei atestă că SC H. SNC Craiova a avut şi un asociat olandez care s-a retras din societate la data de 16 decembrie 1998 şi, urmare a neînţelegerilor dintre acesta şi restul asociaţilor, privitor la dreptul de creanţă al acestuia, cetăţeanul olandez a reţinut un mijloc de transport. În aceste condiţii, inculpatul a dispus întocmirea de facturi pentru lipsa de folosinţă a acestui autovehicul în perioada 1998 - 2000, în valoare totală de 3.876.274.100 ROL (raportul de expertiză contabilă), care au fost înscrise în evidenţele contabile ale societăţii, conducând la denaturarea situaţiei financiare a acesteia. Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 315 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Dolj, aceste facturi au fost anulate.

În opinia instanţei de apel, această activitate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea anterioară art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990), urmând să fie respinsă ca nefondată, apărarea apelantului inculpat, care a invocat împrejurarea că bilanţul contabil aferent perioadei analizate a fost întocmit de lichidatorul judiciar, deoarece legea incriminează două modalităţi alternative în latura obiectivă a infracţiunii: fie prezentarea unei situaţii financiare inexacte (ceea ce ar implica bilanţul contabil), fie prezentarea unei situaţii financiare cu date inexacte asupra condiţiilor economice ale societăţii (ceea ce include şi prezentarea de documente cu valoarea contabilă care să reflecte situaţia economică a societăţii). De altfel, din verificările efectuate de experţii contabili cu ocazia întocmirii expertizei, s-a reţinut că, pentru anul 2000, raportarea semestrială, la data de 30 iunie 2000, a fost semnată de către inculpat, şi doar bilanţul din 31 decembrie 2000 a fost semnat de lichidatorul judiciar.

6. În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., s-a reţinut că, prin actul de sesizare a instanţei, au fost expuse faptele inculpatului de a însuşi sume de bani de la SC H. SRL, SC H. SNC şi de la SC E.P. SRL, sub forma plăţilor datorate pentru contracte de consultanţă fictive în perioada 1998 - 2001, în valoare totală de 938.468.446 ROL, precum şi de a însuşi un utilaj de termoformare prin cesionarea unui contract de leasing încheiat între SC H. SNC şi SC E.P. SRL.

Din probele administrate în cauză, instanţa de apel a reţinut ca dovedită numai infracţiunea de delapidare în formă continuată, constând în însuşirea de sume de bani de la cele trei societăţi pe care le administra, după cum urmează: pe de o parte, evidenţele contabile încheiate pentru U.P.R.C.D. atestă că SC H. SNC, SC H. SRL şi SC E.P. SRL s-au efectuat plăţi către U.P.R.C.D., fie prin virare în cont, fie prin plăţi în numerar, în perioada august 1998 - decembrie 2001, după cum urmează: 100.623.596 ROL de la H. SNC; 339.844.800 ROL de la SC E.P. SRL şi 73.000.000 ROL de la SC H. SRL; totodată, se reţine că inculpatul a ridicat valoarea totală de 938.468.446 ROL reprezentând cheltuieli de protocol şi diurnă, din sumele de bani încasate atât din contractele de consultanţă, cât şi din cotizaţiile plătite de aceste societăţi.

Or, din analizarea obiectului de activitate al U.P.R.C.D. - Filiala Dolj (asociaţie nonprofit) şi a condiţiilor faptice în care a funcţionat, se reţine că nu s-au întocmit în mod real lucrări de consultanţă pentru societăţile în discuţie, ci, mai mult, singurul raport de consultanţă prezentat a fost întocmit de către SC H.A. Bucureşti şi SC C.A. SA Bucureşti, pentru SC H. SNC Craiova şi SC H. SRL Motru, fiind modificat la rubrica emitentului, pentru a crea aparenţa că a fost întocmit de către U.P.R.C.D.; în acelaşi scop, s-a modificat şi registrul de intrări-ieşiri al U.P.R.C.D. pentru a crea aparenţa înregistrării unui contract de consultanţă la data de 1 noiembrie 1998.

În ceea ce priveşte modalitatea de încasare a banilor şi însuşirea acestora de către inculpat, s-au reţinut ca elocvente declaraţiile martorelor B.M. şi S.L., din care rezultă că viramentele de la SC H. SRL şi SC E.P. SRL erau înregistrate contabil de martore din dispoziţia lui N.V., care preciza suma ce urma a fi virată şi ce reprezenta, martorele întocmind chitanţă sau ordin de plată; aceleaşi martore relatează că sumele din contul bancar aparţinând U.P.R.C.D. se depuneau fie la unitatea bancară, pe card, aflat în posesia exclusivă a inculpatului şi în numerar, la casierie, inculpatul ridicând în mod obişnuit sume de bani prin folosirea cardului, precum şi numerarul depus în casierie, pentru care aducea chitanţe justificative. Martora B.M. relatează şi împrejurarea că, din contul curent al U.P.R.C.D. era alimentat contul de cârd utilizat de inculpat.

În aceste condiţii, în cauză, prima instanţă a reţinut justificat că inculpatul, sub aparenţa unor contracte de consultanţă fictive, pentru care s-a dispus anularea, subsecvent soluţiei de condamnare pentru participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a dispus virarea unor sume de bani importante în cont sau plăţi în numerar, la o persoană juridică unde avea drept exclusiv de dispoziţie asupra acestor valori, după care ridica sume de bani importante în baza unor documente aparent justificative.

Or, în condiţiile în care atât alimentarea contului U.P.R.C.D. cât şi ridicarea sumelor de bani de către inculpat, sunt dovedite cauzei (după cum rezultă din raportul de expertiză citat anterior), infracţiunea de delapidare, în modalitatea însuşirii, astfel cum este incriminată de art. 215¹ alin. (1) C. pen., este probată în cauză, urmând a fi reţinută în sarcina inculpatului în modalitatea infracţiunii continuate (faţă de durata în timp a activităţii infracţionale şi de pluralitatea persoanelor juridice prejudiciate), conform art. 41 alin. (2) C. pen.

În opinia instanţei de apel, apărarea formulată de apelantul inculpat în sensul că infracţiunea de delapidare nu se poate realiza prin intermediul unei persoane juridice, este nefondată, întrucât modalitatea de comitere a infracţiunii constă în folosirea unui mijloc fraudulos - contracte de consultanţă fictive - care să justifice scoaterea unor bunuri din patrimoniul societăţilor (sumele de bani reprezentând contravaloarea serviciului de consultanţă), pentru ca bunurile în discuţie să poată ajunge în posesia aparent licită a inculpatului, sub forma decontării unor cheltuieli de protocol şi diurnă de la societatea prestatoare a serviciului de consultanţă, controlată de inculpat, în calitatea sa de preşedinte.

În ceea ce priveşte însă fapta descrisă la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu - delapidarea constând în cesionarea unui contract de leasing, fără recuperarea ratelor de leasing plătite de societatea cedentă, în valoare de 632.067.061 ROL - s-a constatat însă că această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215¹ C. pen., pentru următoarele considerente: pe de o parte, contractul de leasing nu implică transferul dreptului de proprietate asupra bunului la care se referă, transferând numai dreptul de folosinţă şi, la executarea sa, prin plata ratelor de leasing, conferă un drept de preemţiune în favoarea locatarului, care poate opta pentru dobândirea proprietăţii bunului, plătind o sumă reprezentând valoarea reziduală a acestuia; în acest sens, se constată că, din punct de vedere contabil, ratele de leasing plătite sunt înregistrate în contul intitulat "imobilizări corporale în curs", iar nu în contul "mijloace fixe" (conform raportului de expertiză), ceea ce, raportat şi la considerentele anterioare, conduce la concluzia că echipamentul de termoformare nu s-a aflat în patrimoniul societăţii falite, aceasta având, eventual, un drept de creanţă faţă de cesionarul contractului de leasing; pe de altă parte, ceea ce a dobândit în mod efectiv prin contractul de leasing societatea falită, constă în dreptul de a utiliza acest echipament conform destinaţiei, în procesul de producţie, pentru a putea fi inclus în categoria activelor, ceea ce însă nu s-a realizat în speţă. În aceste condiţii, în cauză nu se poate reţine că inculpatul a însuşit un bun, în accepţiunea art. 215¹ C. pen., contractul de cesionare a operaţiunii de leasing putând fi contestat pe cale civilă în cadrul procedurii insolvenţei.

În concluzie, conform deciziei atacate în cauză se va reţine infracţiunea de delapidare în sarcina inculpatului, în modalitatea faptică descrisă anterior (respectiv fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. a), respectiv infracţiunea prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.), actele materiale fiind săvârşite în dauna părţilor civile: SC H. SNC Craiova, cu un prejudiciu în valoare de 17.362,35 lei şi SC E.P. în valoare de 33.984,48 lei, valori care au fost reţinute prin raportul de expertiză contabilă.

Totodată, s-a reţinut că, în cauză, a intervenit prescripţia răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. coroborat cu art. 122 lit. d) C. pen., pentru infracţiunile prev. de: art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 265 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la punctul 4 din rechizitoriu; prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 3 în rechizitoriu: prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (fost art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 13 C. pen., fapte descrise la pct. 1 din rechizitoriu; prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 13 din Legea nr. 87/1994) cu aplic. art. 13 C. pen., faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriu şi prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte descrise la pct. 5 din rechizitoriu), urmând ca să fie aplicate corespunzător dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. privind încetarea procesului penal.

Faţă de acestea, s-a constatat că apelul inculpatului este fondat, urmând să fie admis şi, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să fie desfiinţată în parte sentinţa şi să fie rejudecată cauza, în sensul încetării procesului penal pentru infracţiunile arătate în paragraful anterior şi a rejudecării cauzei pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin reţinerea numai a trei acte materiale, infracţiune pentru care inculpatul va fi condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) C. pen. (interdicţia dreptului de a fi administrator) pe o perioadă de 3 ani; în privinţa modalităţii de executare, în cauză se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, conform art. 86¹ - 86³ C. pen., cu instituirea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., apreciindu-se că scopul preventiv-educativ al sancţiunii se poate realiza şi fără privare de libertate, date fiind circumstanţele personale pozitive ale inculpatului şi intervalul de timp scurs de la comiterea infracţiunilor.

Sub aspect civil, s-a constatat că partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, reprezentant al Statului Român, a promovat acţiune civilă în procesul penal, solicitând însă despăgubiri pentru obligaţii fiscale datorate de SC H. SNC Craiova (TVA, impozit pe profit, impozit pe salarii, fond de învăţământ, fond solidaritate, impozit pe dividende, penalităţi), astfel cum au fost stabilite prin Procesele-verbale de control fiscal nr. 3680/2001, 347/2002 şi, de asemenea, obligaţii cu acelaşi titlu pentru U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, stabilite prin Procesul-verbal nr. 815/2002 al D.G.F.P. Dolj.

Or, în opinia instanţei de apel infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză au produs prejudicii numai în dauna societăţilor administrate de inculpat. În cazul infracţiunilor de delapidare, bancrută frauduloasă, folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii şi, respectiv, în dauna statului, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală săvârşită de inculpat prin intermediul SC E.P. SRL Motru.

În consecinţă, reţinând că acţiunea civilă a fost promovată de A.N.A.F. (care a preluat creanţa datorată de societăţile falite - SC H. SNC, SC E.P. SRL - în cadrul procedurii de faliment, înţelegând să susţină şi acţiunea civilă în procesul penal. conform precizării formulate de D.G.F.P. Dolj la 28 iunie 2011) pentru valori superioare prejudiciului produs în prezenta cauză, prin activitatea infracţională, s-a apreciat că urmează să fie rejudecată cauza, în sensul admiterii în parte a acţiunii civile a A.N.A.F. şi a obligării inculpatului numai la plata sumei de 28.390 lei, în valoare reactualizată la data plăţii, reprezentând obligaţiile fiscale sustrase de la plată, pentru SC E.P. SRL Motru, lichidată în procedura insolvenţei şi radiată din evidenţe (conform Sentinţei civile nr. 1652 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj).

Totodată, în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciilor produse SC H. SNC s-a arătat că urmează a fi reţinute numai prejudiciile indicate în considerentele anterioare, respectiv în valoare de 1.263.298,89 lei, aferent comiterii infracţiunilor incriminate de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - infracţiunea prev. de art. 271 pct. 2 din aceeaşi lege fiind una de pericol -, valoare la plata căreia va fi obligat inculpatul, în sumă reactualizată la data plăţii, alături de prejudiciul rezultat din comiterea infracţiunii de delapidare în valoare de 17.362.35 lei (aferent SC H. SNC şi SC H. SRL - filiala primei societăţi), sumă la plata căreia inculpatul va fi obligat în solidar cu U.P.R.C.D.

În ceea ce priveşte prejudiciul rezultat din comiterea infracţiunii de delapidare în dauna SC E.P. SRL pentru care nu există constituire de parte civilă în procesul penal, instanţa de apel a apreciat că se va dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 33.984,48 lei, în baza art. 118 lit. e) C. pen.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă M.V., s-a constatat că acesta a avut calitate de asociat în SC H. SNC până la data de 14 septembrie 1999, când a fost emisă dispoziţia de desfacere a contractului de muncă, partea civilă formulând acţiune civilă prin care contesta această dispoziţie (nr. 298 din 14 septembrie 1999) şi solicita reintegrarea sa pe postul de muncă şi plata drepturilor băneşti cuvenite până la reintegrarea sa efectivă, cereri care i-au fost admise prin Sentinţa civilă nr. 715 din 28 ianuarie 2001 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 20957/2000; totodată, s-a constatat că partea civilă s-a înscris la masa credală pentru drepturile salariale cuvenite în Dosarul de faliment nr. 8/63/2008 al Tribunalului Dolj, situaţie în care devin aplicabile prevederile art. 19 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen. - conform căruia, în cazul în care "persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile nu poate renunţa la această acţiune dacă instanţa civilă a pronunţat o hotărâre, chiar nedefinitivă" -, sesizarea instanţei penale realizându-se la 5 august 2002, prin Rechizitoriul nr. 1220/P/2000 din 1 august 2002.

Astfel, în privinţa drepturilor băneşti cuvenite în calitate de angajat al SC H. SNC, s-a reţinut că partea civilă M.V. nu are calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât litigiul cu societatea angajatoare a fost soluţionat de o instanţă civilă, anterior promovării acţiunii civile în procesul penal.

De asemenea, în ceea ce priveşte prejudiciul rezultat din cota care-i revenea asociatului M.V. din profiturile şi activele societăţii H. SNC în perioada 1998 - 2003, s-a reţinut că raportul juridic de drept procesual penal a fost stabilit, ca urmare a infracţiunilor deduse judecăţii prin acţiunea penală, între inculpat - pe de o parte - şi partea civilă SC H. SNC, pentru care, calitatea de reprezentant îi revine lichidatorului judiciar (conform prevederilor art. 22 şi 78 din Legea nr. 64/1995 preluate în Legea nr. 85/2006), dreptul de creanţă al asociatului putând fi valorificat numai în cadrul procedurii insolvenţei, care se află pendinte pe rolul Tribunalului Dolj.

Pentru aceste considerente, s-a reţinut că apelantul M.V. nu a avut calitate procesuală activă în ceea ce priveşte promovarea acţiunii civile în procesul penal, astfel că s-a dispus respingerea acestei acţiuni, ca inadmisibilă. În ceea ce priveşte cererea de sechestru asigurător formulată în etapa procesuală a apelului, s-a reţinut că apelantul nu are legitimare procesuală să o formuleze, în absenţa calităţii de parte civilă (conform art. 163 alin. (5) C. proc. pen.), astfel că apelul declarat este nefondat, pentru ambele critici invocate, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

În ceea ce priveşte apelul declarat de A.N.A.F. pentru considerentele anterior dezvoltate, s-a reţinut caracterul nefondat.

Pentru celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin soluţiilor adoptate prin prezenta decizie, Curtea de Apel Craiova a arătat că se vor aplica prevederile art. 382 alin. (2) C. proc. pen. şi vor fi menţinute.

VII) Împotriva deciziei au declarat prezentele recursuri Ministerul Public, inculpatul N.V., partea civilă M.V. şi partea civilă A.N.A.F.

În motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, suplimentate oral, cu ocazia dezbaterilor, hotărârile au fost criticate pentru faptul că la instanţa de fond inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, căile de atac fiind declarate numai de acesta sub aspectul laturii penale, iar instanţa de apel greşit l-a condamnat la 4 ani închisoare, încălcând principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac; de asemenea, s-a arătat că greşit nu a fost aplicată Legea nr. 543/2002 de graţiere condiţionată a unor pedepse.

Inculpatul, în motivele scrise de recurs, după ce a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 15, pct. 17² şi pct. 9 C. proc. pen., a criticat hotărârile atacate cu privire la următoarele aspecte: greşita neaplicare a Legii nr. 543/2002 de graţiere a unor pedepse; greşita motivare a deciziei, în sensul că, deşi inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal, ceea ce ar fi justificat aplicarea fără alte consideraţii privind existenţa faptelor şi a vinovăţiei sale a dispoziţiilor de încetare a procesului penal conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale), totuşi instanţa de apel a motivat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului; contrazicerea între considerentele şi dispozitivul deciziei, sub aspectul laturii civile, în sensul că în dispozitiv au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; de asemenea, s-a arătat că au existat ulterior litigii comerciale, unele sume au fost compensate, existând depuse la dosar sentinţele civile care au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

În motivele scrise de recurs ale părţii civile M.V., se arată că i-a fost recunoscută calitatea procesuală prin cele două decizii ale Înaltei Curţi, că el a fost prejudiciat prin activitatea infracţională a inculpatului şi că societatea era una în nume colectiv, nu una cu răspundere limitată.

Recurenta parte civilă A.N.A.F., deşi în cererea de recurs a menţionat că motivele de recurs le va depune până la primul termen de judecată, nu a mai depus astfel de motive, practic critica acesteia constând într-o exprimare având caracter general: "modificarea sentinţei (...) în sensul admiterii în totalitate a cererii de constituire ca parte civilă ".

Examinând motivele de recurs ale Ministerului Public, inculpatului şi părţilor civile, Înalta Curte reţine următoarele:

Este întemeiată critica procurorului şi inculpatului cu privire la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. cu referire la cuantumul pedepsei şi graţierea condiţionată a executării acesteia potrivit Legii nr. 543/2002, în aceste limite urmând a fi admise ambele recursuri, casată decizia atacată, redus la 3 ani închisoare cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cu menţinerea aplicării celorlalte ale deciziei, constatând însă, potrivit art. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 543/2002, graţierea condiţionată a acesteia.

Se va atrage atenţia recurentului-inculpat asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, potrivit cărora "Persoanele graţiate care, în curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas de executat ca urmare a aplicării prezentei legi".

Cu privire la celelalte critici ale inculpatului, se constată că, potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.

Conform art. 346 alineatul ultim C. proc. pen. instanţa nu soluţionează acţiunea civilă, printre altele, când pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) şi j) C. pen.

În condiţiile încetării procesului penal pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen. instanţa urma să se pronunţe şi asupra acţiunii civile, mai precis, avea obligaţia să verifice - prealabil dispunerii asupra acţiunii civile - îndeplinirea tuturor condiţiilor răspunderii civile.

Posibilitatea soluţionării şi admiterii acţiunii civile în procesul penal, în unele cazuri chiar şi în ipoteza achitării inculpatului, a fost examinată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea în cauza Diacenco c. România din 7 februarie 2012; Y. c. Norvegia, 11 februarie 2003; X c. Austriei, nr. 9295/81, Decizia Comisiei din 6 octombrie 1992, Decizii şi Rapoarte (DR) 30, şi MC v. Regatul Unit, 11882/85, Decizia din 7 octombrie 1987, DR 54).

Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra vinovăţiei inculpatului sub aspect penal, ci doar a examinat şi s-a pronunţat asupra caracterului prejudiciabil civil al faptelor deduse judecăţii, asupra îndeplinirii tuturor condiţiilor legale referitoare la stabilirea răspunderii civile.

Exprimările instanţei de apel, din partea expozitivă a deciziei atacate ("întregesc conţinutul constitutiv al infracţiunii (...)" sau " (...) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii (...)"), nu trebuie interpretate în sensul că "inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii (...), că inculpatul răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii (...)", ci doar în sensul constatării îndeplinirii cerinţelor legii pentru atragerea răspunderii civile pentru faptele respective (în principiu, definite ca infracţiuni de textele legale menţionate).

Edificatoare, în sensul acestei ultime interpretări, sunt chiar concluziile finale ale instanţei de apel din partea expozitivă a deciziei atacate potrivit cărora în cauză se va reţine infracţiunea de delapidare, respectiv "a intervenit prescripţia răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen., coroborat cu art. 122 lit. d) C. pen., pentru infracţiunile (...)".

Criticile referitoare la existenţa unor contradicţii între considerentele şi dispozitivul deciziei atacate sub aspectul laturii civile, în sensul că în dispozitiv au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, precum şi cele referitoare la existenţa ulterioară a unor litigii comerciale, unele sume fiind compensate, existând sentinţe civile care au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale nu sunt întemeiate deoarece, pe de o parte, menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, conform minutei ce constituie dispozitivul deciziei atacate, nu presupune o contradicţie cu motivarea hotărârii judecătoreşti, iar pe de altă parte, litigiile de natură comercială, ulterioare sesizării organelor judiciare penale, nu au autoritate în faţa instanţei penale deoarece, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. pen., "hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia".

Neîntemeiate sunt şi criticile recurentei părţi civile M.V. deoarece împrejurarea potrivit căreia prin două decizii anterioare ale Înaltei Curţi au fost admise căile de atac exercitate de numitul M.V., pentru motive de natură procesual-penală, dispunându-se rejudecarea cauzei penale, nu echivalează cu recunoaşterea pe fond a pretenţiilor civile şi, implicit, a calităţii sale procesuale.

În sfârşit, în condiţiile lipsei unor motive de recurs ale părţii civile A.N.A.F., Înalta Curte a examinat din oficiu hotărârile atacate, în limitele permise de lege (dat fiind principiul disponibilităţii procesuale în materia acţiunii civile exercitată în procesul penal), şi nu a constatat motive care să justifice reformarea acestora.

În consecinţă, faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d), respectiv, pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va admite, în limitele arătate, recursurile Ministerului Public şi inculpatului, respingând ca nefondate recursurile părţilor civile A.N.A.F. şi M.V.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurentă parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor Ministerului Public şi inculpatului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 211 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei, duratei termenului de încercare şi aplicării dispoziţiilor Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi, rejudecând:

Reduce de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 215¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reduce de la 6 ani la 5 ani durata termenului de încercare.

În temeiul art. 1 şi 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002 constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 215¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este graţiată integral şi condiţionat.

Atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj şi M.V. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile ocazionate cu judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul N.V. rămân în sarcina statului, din care onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2268/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 127/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2268/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3262/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abţinere (art. 50 C.p.p.). Recurs