ICCJ. Decizia nr. 2268/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2268/2012

Dosar nr. 600/85/2009

Şedinţa publică din 27 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 147 din 14 septembrie 2009 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu şi, în consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice - referitor la inculpatul P.V.C. - din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea continuată prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V.C. zis "Ţ." sau "Ţ.A.", studii 12 clase, ocupaţia - asistent manager la SC V. Sibiu, situaţia civilă - căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, în acel moment arestat în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa de:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de instigare la trafic internaţional de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul P.V.C. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând din data de 28 noiembrie 2008 şi până la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi a art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata R.M.L., cetăţenie română, pregătire şcolară 12 clase, studii - 12 clase, studentă la Facultatea de Drept, necăsătorită, fără copii, fără antecedente penale, în acel moment arestată în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa de:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de complicitate la trafic de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹, 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 8 ani care constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatei să respecte şi următoarele obligaţii:

a) să nu intre în legătură cu coinculpaţii P.V.C., M.P.L. şi C.G.M.;

b) să nu frecventeze cluburi de noapte.

S-a încredinţat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj supravegherea executării obligaţiilor şi măsurilor impuse de instanţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 86⁴ C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei R.M.L. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 28 din 28 noiembrie 2008 emis de Tribunalul Alba, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28 noiembrie 2008 şi până la data punerii efective în libertate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei să se suspende şi executarea pedepselor accesorii. S-a dispus şi suspendarea executării pedepsei complementare.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.M., zis "G.", cetăţean român, pregătire şcolară 8 clase şi 3 ani şcoală profesională, ocupaţie şofer taxi, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.G.M. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹, 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 8 ani care constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului C. să respecte şi obligaţia de a nu intra în legătură cu coinculpaţii P.V.C., M.P.L. şi R.M.L.

S-a încredinţat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu supravegherea executării obligaţiilor şi măsurilor impuse de instanţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 86⁴ C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei să se suspende şi executarea pedepselor accesorii. S-a dispus şi suspendarea executării pedepsei complementare.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.P.L., cetăţenia română, citat şi prin afişare, la pedeapsa de:

- 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic internaţional de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.P.L. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul M.P.L. a fost arestat în lipsă în baza Mandatului de arestare nr. 29 din 28 noiembrie 2008 emis de Tribunalul Alba, iar împotriva acestuia s-a emis Mandatul european de arestare nr. 2/ME din 13 februarie 2009, precum şi Mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării nr. 3 din 13 februarie 2009.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut în parte măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba din 21 ianuarie 2009 asupra bunurilor mobile aparţinând inculpaţilor P.V.C. şi R.M.L. şi s-a dispus restituirea sumei de 651 RON către inculpata R.

În baza art. 118 lit. e), f) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 3500 euro de la inculpatul M., a sumei de 2480 euro şi 100 RON de la inculpatul P. şi a cantităţii de 132,8 gr. cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, după cum urmează: la plata sumei de 1500 RON şi 600 euro (în echivalent în lei la data plăţii) în sarcina inculpatului P.; la plata sumei de 1500 RON şi 600 euro (în echivalent în lei la data plăţii) în sarcina inculpatei R.; la plata sumei de 1700 de RON şi 600 de euro (în echivalent în lei la data plăţii) în sarcina inculpatului C.; şi la plata sumei de 1000 RON şi 600 euro (în echivalent în lei la data plăţii) în sarcina inculpatului M. Onorariile avocaţilor din oficiu s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

S-a reţinut că la data de 20 februarie 2009 s-a înregistrat la această instanţă sub Dosar nr. 600/85/2009 rechizitoriul întocmit la 19 februarie 2009, prin care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.V.C., zis Ţ., sau "Ţ.A.", studii 12 clase, ocupaţia - asistent manager la SC V. Sibiu, situaţia civilă - căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul Aiud pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., instigare la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., trafic de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, R.M.L., cetăţenie română, pregătire şcolară 12 clase, studii - 12 clase, studentă la Facultatea de Drept, necăsătorită, fără copii, fără antecedente penale, în prezent arestată în Penitenciarul Aiud, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., M.P.L., citat şi prin afişare, pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi de trafic internaţional de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., C.G.M., zis "G.", cetăţean român, pregătire şcolară 8 clase şi 3 ani şcoală profesională, ocupaţie şofer taxi, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că inculpatul P.V.C. în perioada octombrie - noiembrie 2008 a procedat la cumpărarea, deţinerea, transportul şi vânzarea de droguri de mare risc - cocaină, fără drept, în mod repetat, că acesta a procedat la determinarea inculpatului M.P.L. să introducă droguri de mare risc în ţară, în mod repetat şi că a procedat la cumpărarea şi deţinerea de droguri de mare risc pentru consum propriu în mod continuu. Referitor la inculpata R.M.L. s-a reţinut că în perioada octombrie - noiembrie 2008, l-a ajutat în mod nemijlocit pe inculpatul P.V.C. prin contactarea sursei de cumpărare de droguri de mare risc din Spania, l-a însoţit şi a primit bani din vânzările repetate de droguri de mare risc fără drept şi în mod repetat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.P.L., D.I.I.C.O.T. a reţinut că acesta în perioada octombrie - noiembrie 2008 a procedat la cumpărarea, deţinerea, transportul de droguri de mare risc, fără drept, în mod repetat şi a procedat la introducerea de droguri de mare risc în ţară, în mod repetat (trei acte materiale), iar privitor la inculpatul C.G.M., acesta în datele de 1 noiembrie 2008 şi 11 noiembrie 2008 a procedat la transportul de droguri de mare risc, fără drept, în mod repetat şi a procedat la ridicarea coletelor venite din Spania, ştiind că acestea conţin cocaină şi cunoscând că sursa de provenienţă este o locaţie din afara României.

Au fost audiaţi inculpaţii P.V.C., R.M.L., C.G.M., iar la dosarul cauzei s-au găsit: procesul-verbal de sesizare din oficiu din 2 octombrie 2008; ordonanţele de delegare ofiţeri poliţie judiciară, procesele-verbale de investigaţie poliţie judiciară, rapoarte investigator, însoţite de autorizarea emisă de procuror, rapoarte de constatări tehnico-ştiinţifice, însoţite de ordonanţe; raport evaluare consumator, însoţit de ordonanţă; raport substituire droguri, însoţit de ordonanţe D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală; procese-verbale efectuare percheziţie, însoţite de autorizarea dată de judecător; proces-verbal sechestru asigurător, inventariere bunuri, lăsare în custodie; procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice, însoţite de autorizaţii interceptări provizorii şi încheieri penale privind interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice precum înregistrări în mediu ambiental; proces-verbal de analiză a activităţii şi relaţiilor infracţionale, însoţit de ordonanţa de delegare; proces-verbal percheziţie domiciliară însoţit de autorizarea dată de judecător; proces-verbal percheziţie informatică însoţit de autorizarea dată de judecător; procese-verbale de recunoaştere după planşă fotografică; acte medicale privind starea de sănătate a soţiei inculpatului C.G.M.; înregistrări video ambientale, înregistrări convorbiri telefonice, înregistrări ambientale, procese-verbale investigaţii inculpat M.P.L.; declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală; declaraţiile martorilor P.F.B., M.I., R.E.S., C.M.A., B.E., P.F.V.; declaraţiile martorilor cu identitate atribuită "P.E.", "D.M."; referate de evaluare presentenţiale întocmite inculpaţilor P., R., C.; Adresa nr. 1405/C din 11 august 2009 înaintată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj; Adresa nr. 1188/C din 11 august 2009 emisă de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; acte de stare civilă depuse de inculpatul C.; înscrisuri depuse de inculpatul P.; caracterizarea din partea Asociaţiei de locatari referitoare la inculpata R.

Inculpatul M.P.L. nu s-a prezentat în faţa instanţei, deşi a fost legal citat, iar în faza de urmărire penală a fost reprezentat de un avocat ales, dar chiar mai mult, prin Încheierea penală nr. 19/2008, Tribunalul Alba a dispus arestarea acestuia în lipsă, iar faţă de acesta s-au emis, încă din faza de urmărire penală, un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării şi un mandat european de arestare. De asemenea, avocatul ales a mai precizat că inculpatul a cunoscut acuzaţiile care i s-au adus, însă nu s-a considerat vinovat.

La termenul de judecată din data de 26 august 2009, reprezentantul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu a solicitat faţă de inculpatul P.V.C., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea continuată prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. De asemenea, la acelaşi termen, D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Sibiu a solicitat şi înlăturarea aplicării inculpaţilor P. şi R. a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpatul P.V.C. zis "Ţ." a locuit în Spania aproximativ 8 ani împreună cu familia, în prezent fiind despărţit în fapt de soţia sa cu care are un copil minor de aproape 5 ani; în perioada februarie - martie 2008 inculpatul a revenit în Sibiu, unde a locuit la domiciliul tatălui său împreună cu amanta sa, inculpata R.M.L.

În Spania cei doi inculpaţi au cunoscut şi traficanţi de droguri, cetăţeni spanioli şi marocani, precum A., A.A., S., S.A.

Revenind în ţară şi fiind consumator ocazional de cocaină, inculpatul P. a frecventat diferite cluburi din Sibiu în care se comercializau clandestin droguri de risc. Fiind în criză financiară, inculpatul s-a oferit să procure cocaină pentru doritori, sursele sale de aprovizionare fiind traficanţii de droguri din Spania; de altfel, acesta îşi crease o anumită imagine printre consumatori, intitulându-se "regizor" şi garantând calitatea drogurilor prin personalizarea modului de prezentare a mărfii, dozele sale de cocaină fiind ambalate în folii de plastic negre, legate cu sârmuliţe.

La data de 3 octombrie 2008, s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire (având numele de cod "K.") pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate, şi a unui colaborator (cu numele de cod "B."), aceştia reuşind să se infiltreze în cercul traficanţilor de droguri.

Modalitatea de comitere a infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată s-a circumscris unui tipar, şi anume: inculpatul P.V.C. a găsit cumpărători de droguri, amanta sa R.M.L. a luat legătura cu dealerii din Spania, banii (contravaloarea drogurilor) au fost trimişi în Spania prin W.U., pe numele coinculpatului M.P.L.

După ce banii ajungeau în Spania, inculpatul M.P.L. cumpăra drogurile de la dealerii contactaţi de inculpata R., pe care mai apoi tot el le ridica, le asambla în pungi, înfăşurându-le în straturi succesive de bandă adezivă pentru a nu fi depistate de câinii antidrog, le disimula în colete conţinând produse alimentare, pe care mai apoi le trimitea în România, prin firma de curierat P.A., destinatar fiind, de regulă, inculpatul C.G.M., taximetrist din Sibiu.

Acest din urmă inculpat a avut ca atribuţii ridicarea coletelor de la Agenţia P.A. din Sibiu şi predarea acestora inculpatului P., de cele mai multe ori transportându-le la locuinţa acestui din urmă inculpat din Sibiu.

Finalul circuitului s-a concretizat în activitatea de preparare a unor cantităţi de droguri destinate vânzării, prin adăugarea de către inculpatul P. la substanţa pură, a altor substanţe de natură medicamentoasă, iar ulterior, oferirea şi vânzarea drogurilor.

În această modalitate au fost introduse în România trei cantităţi de cocaină (pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată):

- cantitatea de 20 de grame de cocaină, cumpărată de inculpatul M.P.L. la data de 29 octombrie 2008, la solicitarea lui P., de la un dealer spaniol contactat telefonic de inculpata R., contra sumei de 700 euro; cantitatea de cocaină a fost disimulată într-un colet cu alimente, trimis pe numele inculpatului C., care l-a ridicat la data de 1 noiembrie 2008 şi pe care l-a predat inculpatului P.V.C.;

- cantitatea de 30 de grame de cocaină, cumpărată la data de 9 noiembrie 2008, contra sumei totale de 2400 RON, disimulată de inculpatul M. tot într-un pachet cu produse alimentare, trimis în România pe numele inculpatului C.G.M., care l-a ridicat şi l-a predat inculpatului P.;

- cantitatea de 88,3 grame cocaină, cumpărată la data de 24 noiembrie 2008, din care 70 gr. contra sumei totale de 5600 euro, coletul fiind trimis de inculpatul M. pe numele fictiv de "A.F.", fiind ridicat de inculpatul P. la data de 27 noiembrie 2008.

Pe lângă cantităţile de mai sus, inculpatul P.V.C. a oferit şi vândut şi alte cantităţi de cocaină, după cum urmează:

- la data de 3 octombrie 2008 a vândut cantitatea de 3 gr. cocaină contra sumei de 200 euro;

- la data de 1 noiembrie 2008 a vândut 12 gr. de cocaină contra sumei de 1180 euro din coletul trimis de coinculpatul M.P.L.;

- la data de 7 noiembrie 2008 inculpatul P. a solicitat un avans de 1200 euro pentru 30 de grame, moment în care organele de urmărire penală au stabilit că traficul de droguri a dobândit caracter transfrontalier, în sensul că a fost identificată sursa (Spania) şi locaţia de livrare (Sibiu, România).

În acest sens, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate la data de 11 noiembrie 2008. După primirea coletului, drogurile au fost înlocuite cu substanţe neinterzise la deţinere (respectiv cu glet de construcţii), coletul fiind reambalat şi ridicat ulterior de către inculpatul C.;

- la data de 12 noiembrie 2008 inculpatul P. a oferit gratuit investigatorului sub acoperire 2 grame dintr-o rezervă mai veche, susţinând că marfa primită din Spania are o calitate foarte slabă;

- la data de 16 noiembrie 2008 a vândut cantitatea de 30 de grame de cocaină pentru care s-a plătit diferenţa de 1200 euro;

- la data de 21 noiembrie 2008 inculpatul a solicitat un avans de 2000 euro pentru cantitatea de 70 de grame, pentru care a şi vândut 8 grame cocaină;

- la data de 27 noiembrie 2008 a solicitat diferenţa de 3600 euro pentru diferenţa de 62 de grame, pe care investigatorul sub acoperire a plătit-o;

- la percheziţia domiciliară efectuată s-a descoperit la domiciliul inculpatului P. cantitatea de 88,3 grame, parte din aceasta fiind deja porţionată şi ambalată în doze de câte 2 grame.

Astfel, inculpatul P. a vândut cantitatea totală de 173,3 grame cocaină, masa de cocaină pură fiind de 148,8 grame, banii încasaţi fiind de 9380 euro, din care suma de 3600 euro a fost recuperată cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Situaţia de fapt mai sus descrisă a rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză (inclusiv declaraţiile prin care inculpatul C. a recunoscut săvârşirea faptelor, iar inculpaţii P., R. au recunoscut faptele în parte) şi care a dovedit pe deplin vinovăţia inculpaţilor la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Referitor la aspectele invocate de inculpaţi în apărare, instanţa a relevat următoarele:

- solicitarea inculpatei R. de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale nu poate fi primită, nefiind îndeplinite condiţiile strict şi limitativ impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 332 C. proc. pen., care au reglementat expres ipotezele în care o cauză poate fi restituită;

- solicitarea de achitare a inculpaţilor, întrucât aceştia au comis faptele la provocarea investigatorilor sub acoperire, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată şi aceasta având în vedere că dispoziţiile art. 68 C. proc. pen. au trebuit interpretate din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.

Astfel, în cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, judecătorii europeni au evidenţiat că activitatea ofiţerilor de poliţie a depăşit natura activităţii unor agenţi infiltraţi, deoarece nimic nu a indicat că fără intervenţia lor, infracţiunea ar fi fost comisă. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că nu agentul investigator este cel care determină o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte, dacă acea persoană a mai comis acţiuni specifice traficului ilicit de droguri, rezoluţia infracţională fiind luată anterior de către făptuitor.

Or, din actele şi lucrările dosarului de faţă a rezultat că inculpatul P. a fost cunoscut ca şi consumator şi vânzător de droguri, în acest sens, declaraţiile investigatorilor sub acoperire complinindu-se cu declaraţiile martorilor P.F.B. (care a arătat că începând cu septembrie 2008 a cumpărat de trei ori cocaină de la inculpat, la propunerea acestuia din urmă), M.I. (care ştia de la însuşi inculpatul P. că acesta vinde cocaină şi care a relatat că inculpatul a vândut cocaină unor persoane din Bucureşti), cu declaraţiile inculpatului C.G.M., dar şi cu propriile sale declaraţii când a recunoscut că el nu a vândut droguri doar lui H.A. şi K., că prin aprilie - mai 2008 a procurat 4 grame de cocaină din Bucureşti, că în 3 octombrie 2008 a vândut cocaină procurată din Spania, dar nu prin intermediul lui R.M., ori astfel cum rezultă din convorbirile sale cu C. şi din celelalte interceptări telefonice.

De asemenea, instanţa a mai constatat că investigatorii acoperiţi au fost folosiţi în prezentul dosar în concordanţă cu dispoziţiile art. 21, 22 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 224¹ şi urm. C. proc. pen., iar audierea lor s-a realizat cu respectarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care - astfel cum s-a şi subliniat în cauza Lüdi contra Elveţiei - a admis interogarea acestor martori într-o manieră care să ţină seama atât de interesele legitime ale organelor de poliţie (în cauzele referitoare la traficul de droguri cu păstrarea anonimatului agentului infiltrat), cât şi de exigenţele dreptului acuzatului la un proces echitabil.

S-a remarcat sub acest aspect că instanţa de la Strasbourg a mai statuat că sunt respectate exigenţele art. 6 parag. 1 şi parag. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dacă acuzatul a putut interoga martorul anonim şi dacă instanţele nu şi-au întemeiat hotărârea de condamnare în mod exclusiv pe declaraţiile anonime, cerinţe care au fost îndeplinite în cauza de faţă.

Pentru toate aceste motive, instanţa a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 68 C. proc. pen.:

- susţinerea inculpatei R. că nu a primit bani de la P. urmare a comiterii faptelor, că a făcut totul din iubire pentru amantul ei nu a fost întru totul sinceră, elocventă fiind în acest sens convorbirea purtată cu mama ei în data de 9 noiembrie 2008, în care inculpata a recunoscut că se ocupă cu traficul de droguri, deşi nu la nivelul la care se ocupau înainte, că din 1000 euro fac 2400 euro, înţelegerea fiind ca 300 euro să fie ai ei pentru că vorbeşte cu dealerul; în aceeaşi convorbire justifică mamei actele sale, fiindcă "nu sunt bani", fiindcă vrea averi şi astfel câştigă mai mult decât orice profesoară. La fel de semnificativ s-a exprimat şi cu privire la Ţ., când a relatat că acesta a intenţionat să plece în Belgia, unde o "să facă afaceri", dar nu să lucreze, reproşându-i amuzată mamei: cum te-ai putut gândi ca să lucreze, "el îi de lucru!?". De asemenea, tendinţa inculpatei de a minimaliza gravitatea faptelor şi a contribuţiei sale nu a putut fi primită având în vedere că a fost infirmată în principal de conţinutul interceptărilor telefonice dintre inculpată şi persoane din Spania, ori dintre ea şi P., şi din care a reieşit cu pregnanţă caracterul "profesionist" al discuţiilor, purtat de cunoscători în materie, remarcându-se relaţia de încredere dintre inculpată şi traficanţii din Spania, care la un simplu apel telefonic, au şi trimis droguri spre România ("tu peste tot ai relaţii"; sunt "relaţiile tale şi relaţiile tale mă duc pe mine la pierzanie (...)"; "Că tu eşti M. (...)" şi ţie îţi trimite de câte ori vrei şi fără bani);

- solicitarea inculpatei R. de a fi achitată în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât a săvârşit fapta din cauza unei constrângeri morale a fost total neîntemeiată. Astfel cum s-a stipulat şi în textul art. 46 alin. (2) C. pen., pentru a exista constrângere morală trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii şi anume ca fapta penală să fi fost săvârşită sub imperiul unei constrângeri exercitate printr-o ameninţare serioasă, cu un pericol grav, pericolul grav cu care s-a ameninţat să nu fi putut fi înlăturat în alt mod decât prin comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, iar inculpatei să i se fi cauzat temerea serioasă că ea ori altă persoană va fi supusă unui pericol grav, iminent, dacă nu comite infracţiunea. În speţa de faţă, în mod evident niciuna dintre cerinţele imperativ şi cumulativ pretinse de legiuitor nu a fost îndeplinită;

- comiterea infracţiunilor de către inculpatul M. a fost dovedită în mod indubitabil de materialul probator administrat în cauză, în principal, cu declaraţiile coinculpaţilor şi transcrierile convorbirilor telefonice, aflate la dosar;

- referitor la prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, tribunalul a considerat că în mod corect, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu a invocat neîntrunirea condiţiilor de aplicare a acestei cauze de reducere a limitelor de pedeapsă având în vedere, mai întâi, că potrivit textului legal sus-menţionat, a beneficiat de această cauză de reducere, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.

Or, în prezenta cauză s-a constatat că urmărirea penală faţă de toţi cei patru inculpaţi a început la 27 noiembrie 2008, în condiţiile în care datele de identificare a tuturor inculpaţilor au fost cunoscute înainte de începerea urmăririi penale, respectiv încă din luna octombrie 2008. Mai mult, din declaraţiile luate inculpaţilor P., R. în data de 28 noiembrie 2008, nu a rezultat existenţa vreunui denunţ care să fi avut drept consecinţă identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, în condiţiile în care coinculpaţii C. şi M. au fost deja cunoscuţi şi identificaţi la respectiva dată de 28 noiembrie 2008, iar despre alte persoane identificate şi trase la răspundere datorită inculpaţilor, nu au existat acte doveditoare la dosar.

Susţinerea inculpatei R. că a dorit să formuleze un denunţ împotriva lui H.A. nu a fost probată, chiar apărătorul ales al inculpatei recunoscând că nu a înregistrat niciun denunţ scris, motiv pentru care s-a şi opus la efectuarea unei adrese către D.I.I.C.O.T. în acest sens.

În al doilea rând, reţinerea prevederilor art. 16 doar în favoarea inculpaţilor P., R. a căror cotă de contribuţie a fost esenţială şi determinantă în cauză, ar fi inechitabilă faţă de inculpaţii C., M., a căror participare la comiterea faptelor a fost ulterioară şi cauzată de actele primilor doi.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condiţiile imperativ impuse de legiuitor în art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi, prin urmare, în favoarea inculpaţilor P., R. nu a fost justificată reţinerea şi aplicarea dispoziţiilor legale sus-menţionate.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, tribunalul a găsit-o întemeiată şi drept consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. urmează a fi admisă, având în vedere că într-adevăr infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 a fost comisă de către inculpatul P. prin activităţile alternative prevăzute de textul legal şi anume atât prin deţinerea, dar şi prin cumpărarea de droguri de mare risc, iar această ultimă activitate îmbrăcând forma continuată în sensul art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul săvârşind acţiunile de cumpărare de mai multe ori, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

În drept, fapta inculpatului P.V.C. care în perioada octombrie - noiembrie 2008 cu intenţie a procedat la cumpărarea, deţinerea, transportul şi vânzarea de droguri de mare risc, fără drept, în mod repetat a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada octombrie - noiembrie 2008 cu intenţie directă a procedat la determinarea inculpatului M.P.L. de a introduce droguri de mare risc în ţară, în mod repetat reprezintă infracţiunea continuată de instigare la trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Fapta inculpatului P. care în perioada octombrie - noiembrie 2008 cu intenţie directă a procedat la cumpărarea şi deţinerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, a constituit infracţiunea continuată de cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice.

Fapta inculpatei R.M.L. care în perioada octombrie - noiembrie 2008 cu intenţie directă l-a ajutat în mod nemijlocit pe inculpatul P.V.C. prin contactarea sursei de droguri de mare risc din Spania, l-a însoţit şi a primit bani din vânzările repetate de droguri de mare risc, fără drept, în mod repetat, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

În drept, fapta inculpatului M.P.L. care în perioada octombrie - noiembrie 2008 cu intenţie directă a efectuat trei cumpărări, a procedat la deţinerea şi transportul de droguri de mare risc fără drept a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada octombrie - noiembrie 2008 cu intenţie directă a procedat la introducerea de droguri de mare risc în ţara noastră, în mod repetat, constituie infracţiunea continuată de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

În drept, fapta inculpatului C.G.M. care în datele de 1 noiembrie 2008 şi 12 noiembrie 2008 cu intenţie directă a procedat la transportul de droguri de mare risc, fără drept, în mod repetat a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care în datele de 1 noiembrie 2008 şi 12 noiembrie 2008, cu intenţie directă a procedat la ridicarea coletelor sosite din Spania, ştiind că acestea au conţinut cocaină şi cunoscând că sursa de provenienţă a fost o locaţie din afara României, iar circuitul introducerii în ţară s-a finalizat prin ajungerea drogului la destinatarul real, a reprezentat infracţiunea continuată de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, instanţa a aplicat pedepse la a căror individualizare s-au luat în considerare dispoziţiile art. 72, 52 C. pen. respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, persoana inculpaţilor, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor inculpaţilor raportat atât la împrejurarea că infracţiunile comise îmbracă forma continuată, au ca obiect material cocaina, un stimulent al sistemului nervos central considerat a fi de mare risc prin efectele pe care le cauzează (oferă senzaţia subiectivă a creşterii performanţelor fizice şi creşterea obiectivă a anduranţei până la epuizarea totală, sub acţiunea acestui drog nevoia de somn şi de foame sunt neglijate, în stadiul de stupoare apar pseudohalucinaţii dar şi halucinaţii optice şi auditive reale, iar stadiul depresiv se manifestă prin indiferenţă, pasivitate adesea infiltrate de gânduri de suicid), cât şi la amploarea deosebită pe care fenomenul drogurilor a luat-o în ţara noastră.

Aşa fiind, privitor la - inculpatul C.G.M., tribunalul a avut în vedere că acesta a recunoscut sincer şi regretat comiterea faptelor, că s-a prezentat la proces, că nu a deţinut antecedente penale, dar a ţinut cont şi de gravitatea deosebită a faptelor imputate, de starea de pericol creată prin comiterea unor astfel de infracţiuni, de uşurinţa cu care a acceptat să comită faptele deşi a fost conştient de natura şi caracterul ilegal al faptelor; - inculpatul P.V.C., instanţa a avut în vedere atât recunoaşterea parţială a comiterii faptelor, împrejurarea că nu a prezentat antecedente penale, dar a ţinut cont şi de natura şi gravitatea faptelor comise, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce dacă nu interveneau organele de urmărire penală (starea de pericol creată pentru ordinea publică, pentru ordinea de drept şi pentru securitatea socială şi economică, dar şi faţă de sănătatea proprie şi a altor persoane), motivele pentru care a comis faptele (dorinţa de a câştiga bani fără a depune eforturi în acest sens, fără a fi real preocupat să aibă un loc de muncă legal, o sursă proprie de venituri licite şi constante, deşi are aproape 30 de ani şi un minor în întreţinere), împrejurarea că a atras şi alte persoane în sfera infracţională; - inculpata R.M.L., tribunalul a luat în considerare atitudinea de recunoaştere în parte a participării sale, lipsa antecedentelor sale penale, dar a ţinut cont şi de natura şi gravitatea faptelor în care a fost implicată, de contribuţia sa esenţială la consumarea infracţiunilor de trafic de droguri, de atitudinea de minimalizare a gravităţii şi a consecinţelor actelor sale, de nerecunoaştere a caracterului ilegal al faptelor la care a participat şi nici a împrejurării că a consumat şi ea droguri, de motivaţiile pecuniare avute în absenţa unor venituri proprii, legal realizate; - inculpatul M.P.L., instanţa a avut în vedere că deşi acesta avea cunoştinţă despre proces s-a sustras judecăţii, importanţa contribuţiei sale la săvârşirea infracţiunilor, acceptarea de a se implica în comiterea unor astfel de fapte grave, dar a luat în considerare şi împrejurarea că inculpatul nu a mai fost condamnat penal până la momentul comiterii faptelor deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte martorele audiate la cererea inculpatului P., instanţa a constatat că acestea nu l-au cunoscut prea bine pe inculpat şi, prin urmare, nu i-au cunoscut nici preocupările (în condiţiile în care nu ştiau ca inculpatul să fi consumat droguri deşi acesta era consumator din anul 2001, nu cunoşteau nici măcar că era despărţit de soţie, că avea o amantă, cu toate că însăşi martora P.F.V. a precizat că erau despărţiţi în fapt - pentru acest motiv - de la sfârşitul anului 2007).

Faţă de împrejurarea că niciun inculpat nu a mai săvârşit fapte incriminate de legea penală şi nu a mai fost condamnat pentru fapte de natură penală, tribunalul a reţinut în favoarea fiecăruia dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. În raport de atitudinea sinceră manifestată de inculpatul C.G.M. pe parcursul acestui proces, instanţa a reţinut în favoarea sa şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepselor cu închisoarea aplicate.

Având în vedere că inculpaţii P., M. şi C. au săvârşit faptele înainte de a fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34, 35 C. pen. privitoare la concursul de infracţiuni.

În temeiul art. 71 C. pen., art. 357 alin. (3) C. proc. pen., ţinând seama de natura faptelor comise, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă şi Mazăre, Sabău şi Pârcălab contra României, instanţa a interzis fiecărui inculpat în parte exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., considerându-le măsuri de limitare a acestor drepturi proporţionale şi justificate în cauză.

Faţă de referatele de evaluare presentenţiale întocmite în cauză, având în vedere şi perioada în care au fost arestaţi preventiv, tribunalul a considerat că scopul pedepselor - în cazul inculpaţilor R. şi C. - a putut fi atins şi fără executarea acestora în regim de detenţie, motiv pentru care în baza art. 86¹, 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe câte o durată de 8 ani care a constituit termen de încercare.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii P.V.C., R.M.L. şi M.P.L.

Apelurile au fost declarate în termen.

În motivarea apelului, inculpatul P.V.C. a criticat hotărârea atacată privind greşita încadrare juridică a faptei de instigare la trafic internaţional de droguri, neaplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea 143/2000, precum şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

În motivarea apelului, inculpata R.M.L. a criticat hotărârea atacată, solicitând achitarea deoarece procurarea drogurilor a fost provocată, restituirea cauzei la procuror deoarece procesele-verbale de redare a convorbirilor sunt lovite de nulitate, trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece declaraţiile investigatorului şi colaboratorului sunt incomplete, reţinerea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea 143/2000, înlăturarea dispoziţiilor privind menţinerea sechestrului asigurător, deoarece nu s-a dispus amendarea, repararea pagubei sau confiscarea specială faţă de inculpată, iar sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În motivarea apelului, inculpatul M.P.L. a criticat hotărârea atacată, susţinând că interceptările au fost ilegale, procesele de redare a interceptărilor sunt lovite de nulitate, traficul de droguri a fost provocat de H.A. zis "B.", solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., precum şi, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelanţi şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei din perspectiva caracterului devolutiv integral al apelului, potrivit art. 371 C. pen., instanţa a apreciat că apelurile sunt nefondate din următoarele considerente:

Prima instanţă a administrat probele necesare elucidării laturii obiective şi subiective a cauzei, reţinând corect starea de fapt din care au rezultat următoarele:

Inculpatul P.V.C. zis "Ţ." a locuit în Spania aproximativ 8 ani împreună cu familia, în prezent fiind despărţit în fapt de soţia sa cu care are un copil minor de aproape 5 ani; în perioada februarie - martie 2008 inculpatul a revenit în Sibiu, unde a locuit la domiciliul tatălui său împreună cu amanta sa, inculpata R.M.L.

În Spania cei doi inculpaţi au cunoscut şi traficanţi de droguri, cetăţeni spanioli şi marocani, precum A., A.A., S., S.A.

Revenind în ţară şi fiind consumator ocazional de cocaină, inculpatul P. a frecventat diferite cluburi din Sibiu în care s-au comercializat clandestin droguri de risc. Fiind în criză financiară, inculpatul s-a oferit să procure cocaină pentru doritori, sursele sale de aprovizionare fiind traficanţii de droguri din Spania; de altfel, acesta îşi crease o anumită imagine printre consumatori, intitulându-se "regizor" şi garantând calitatea drogurilor prin personalizarea modului de prezentare a mărfii, dozele sale de cocaină fiind ambalate în folii de plastic negre, legate cu sârmuliţe.

La data de 3 octombrie 2008, s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire (având numele de cod "K.") pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate, şi a unui colaborator (cu numele de cod "B."), aceştia reuşind să se infiltreze în cercul traficanţilor de droguri.

Modalitatea de comitere a infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată s-a circumscris unui tipar, şi anume: inculpatul P.V.C. a găsit cumpărători de droguri, amanta sa R.M.L. a luat legătura cu dealerii din Spania, banii (contravaloarea drogurilor) au fost trimişi în Spania prin W.U., pe numele coinculpatului M.P.L.

După ce banii au ajuns în Spania, inculpatul M.P.L. a cumpărat drogurile de la dealerii contactaţi de inculpata R., pe care mai apoi tot el le-a ridicat, le-a asamblat în pungi, înfăşurându-le în straturi succesive de bandă adezivă pentru a nu fi depistate de câinii antidrog, le-a disimulat în colete conţinând produse alimentare, pe care mai apoi le-a trimis în România, prin firma de curierat P.A., destinatar fiind, de regulă, inculpatul C.G.M., taximetrist din Sibiu.

Acest din urmă inculpat a avut ca atribuţii ridicarea coletelor de la Agenţia P.A. din Sibiu şi predarea acestora inculpatului P., de cele mai multe ori transportându-le la locuinţa acestui din urmă inculpat din Sibiu.

Finalul circuitului s-a concretizat în activitatea de preparare a unor cantităţi de droguri destinate vânzării, prin adăugarea de către inculpatul P. la substanţa pură, a altor substanţe de natură medicamentoasă, iar ulterior, oferirea şi vânzarea drogurilor.

În această modalitate au fost introduse în România trei cantităţi de cocaină (pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată):

- cantitatea de 20 de grame de cocaină, cumpărată de inculpatul M.P.L. la data de 29 octombrie 2008, la solicitarea lui P., de la un dealer spaniol contactat telefonic de inculpata R., contra sumei de 700 euro; cantitatea de cocaină a fost disimulată într-un colet cu alimente, trimis pe numele inculpatului C., care l-a ridicat la data de 1 noiembrie 2008 şi pe care l-a predat inculpatului P.V.C.;

- cantitatea de 30 de grame de cocaină, cumpărată la data de 9 noiembrie 2008, contra sumei totale de 2400 RON, disimulată de inculpatul M. tot într-un pachet cu produse alimentare, trimis în România pe numele inculpatului C.G.M., care l-a ridicat şi l-a predat inculpatului P.;

- cantitatea de 88,3 grame cocaină, cumpărată la data de 24 noiembrie 2008, din care 70 gr. contra sumei totale de 5600 euro, coletul fiind trimis de inculpatul M. pe numele fictiv de "A.F.", fiind ridicat de inculpatul P. la data de 27 noiembrie 2008.

Pe lângă cantităţile de mai sus, inculpatul P.V.C. a oferit şi vândut şi alte cantităţi de cocaină, după cum urmează:

- la data de 3 octombrie 2008 a vândut cantitatea de 3 gr. cocaină contra sumei de 200 euro;

- la data de 1 noiembrie 2008 a vândut 12 gr. de cocaină contra sumei de 1180 euro din coletul trimis de coinculpatul M.P.L.;

- la data de 7 noiembrie 2008 inculpatul P. a solicitat un avans de 1200 euro pentru 30 de grame, moment în care organele de urmărire penală au stabilit că traficul de droguri a dobândit caracter transfrontalier, în sensul că a fost identificată sursa (Spania) şi locaţia de livrare (Sibiu, România).

În acest sens, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate la data de 11 noiembrie 2008. După primirea coletului, drogurile au fost înlocuite cu substanţe neinterzise la deţinere (respectiv cu glet de construcţii), coletul fiind reambalat şi ridicat ulterior de către inculpatul C.;

- la data de 12 noiembrie 2008 inculpatul P. a oferit gratuit investigatorului sub acoperire 2 grame dintr-o rezervă mai veche, susţinând că marfa primită din Spania are o calitate foarte slabă;

- la data de 16 noiembrie 2008 a vândut cantitatea de 30 de grame de cocaină pentru care s-a plătit diferenţa de 1200 euro;

- la data de 21 noiembrie 2008 inculpatul a solicitat un avans de 2000 euro pentru cantitatea de 70 de grame, pentru care a şi vândut 8 grame cocaină;

- la data de 27 noiembrie 2008 a solicitat diferenţa de 3600 euro pentru diferenţa de 62 de grame, pe care investigatorul sub acoperire a plătit-o;

- la percheziţia domiciliară efectuată s-a descoperit la domiciliul inculpatului P. cantitatea de 88,3 grame, parte din aceasta fiind deja porţionată şi ambalată în doze de câte 2 grame.

Astfel, inculpatul P. a vândut cantitatea totală de 173,3 grame cocaină, masa de cocaină pură fiind de 148,8 grame, banii încasaţi fiind de 9380 euro, din care suma de 3600 euro a fost recuperată cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Situaţia de fapt mai sus descrisă a rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză (inclusiv declaraţiile prin care inculpatul C. a recunoscut săvârşirea faptelor, iar inculpaţii P., R. au recunoscut faptele în parte) şi care a dovedit pe deplin vinovăţia inculpaţilor la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Raportat la starea de fapt, prima instanţă a făcut o justă încadrare juridică a faptelor şi o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.

Criticile formulate de inculpaţi au fost neîntemeiate din următoarele considerente:

1. Din actele şi lucrările dosarului de faţă a rezultat că inculpatul P. a fost cunoscut ca şi consumator şi vânzător de droguri, în acest sens, declaraţiile investigatorilor sub acoperire complinindu-se cu declaraţiile martorilor P.F.B. (care a arătat că începând cu septembrie 2008 a cumpărat de trei ori cocaină de la inculpat, la propunerea acestuia din urmă), M.I. (care ştia de la însuşi inculpatul P. că acesta vinde cocaină şi care a relatat că inculpatul a vândut cocaină unor persoane din Bucureşti), cu declaraţiile inculpatului C.G.M., dar şi cu propriile sale declaraţii când a recunoscut că el nu a vândut droguri doar lui H.A. şi K., că prin aprilie - mai 2008 a procurat 4 grame de cocaină din Bucureşti, că în 3 octombrie 2008 a vândut cocaină procurată din Spania, dar nu prin intermediul lui R.M.L., ori astfel cum rezultă din convorbirile sale cu C. şi din celelalte interceptări telefonice.

De asemenea, instanţa a mai constatat că investigatorii acoperiţi au fost folosiţi în prezentul dosar în concordanţă cu dispoziţiile art. 21, 22 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 224¹ şi urm. C. proc. pen., iar audierea lor s-a realizat cu respectarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care - astfel cum s-a şi subliniat în cauza Lüdi contra Elveţiei - a admis interogarea acestor martori într-o manieră care să ţină seama atât de interesele legitime ale organelor de poliţie (în cauzele referitoare la traficul de droguri cu păstrarea anonimatului agentului infiltrat), cât şi de exigenţele dreptului acuzatului la un proces echitabil.

S-a remarcat sub acest aspect, că instanţa de la Strasbourg a mai statuat că sunt respectate exigenţele art. 6 parag. 1 şi parag. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dacă acuzatul a putut interoga martorul anonim şi dacă instanţele nu îşi întemeiază hotărârea de condamnare în mod exclusiv pe declaraţiile anonime, cerinţe care au fost îndeplinite în cauza de faţă.

În cauză rezoluţia infracţională a inculpaţilor P., R. şi M. a fost luată anterior comiterii acţiunilor specifice ale traficului de droguri, înainte de activitatea investigatorului şi colaboratorului sub acoperire.

2. În cauză nu au fost incidente dispoziţiile art. 16 din Legea 143/2000, deoarece urmărirea penală faţă de cei patru inculpaţi a început la 27 noiembrie 2008, identificarea inculpaţilor a fost realizată în luna octombrie 2008, iar inculpaţii P. şi R. nu au contribuit la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, în condiţiile în care ceilalţi doi coinculpaţi erau cunoscuţi.

3. Infracţiunea de instigare la trafic internaţional de droguri de mare risc nu a fost absorbită în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, deoarece art. 3 din Legea nr. 143/2000 a avut ca obiect al infracţiunii şi lezarea regimului juridic vamal, elementul material constând în introducerea de droguri de mare risc (alin. (2)), fără drept, faptă care a reprezentat o "contrabandă de droguri".

4. În cauză nu au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 332 C. proc. pen., deoarece au fost respectate dispoziţiile privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

5. Aspectele privind caracterul incomplet al declaraţiilor investigatorului sau colaboratorului sub acoperire nu au constituit un temei suficient pentru refacerea actului şi un motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.

6. Potrivit art. 91¹ alin. (2) C. proc. pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon pot fi autorizate în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante.

Convorbirile au contribuit la identificarea şi localizarea participanţilor, iar înregistrarea acestora înainte de începerea urmăririi penale, în condiţiile în care sunt cuprinse în actele premergătoare desfăşurate de organele judiciare, nu au constituit un motiv de nulitate a acestora, atâta timp cât se coroborează cu alte probe din dosar, inclusiv cu recunoaşterile inculpaţilor.

7. În cauză nu s-a impus o reindividualizare judiciară a pedepselor, acestea fiind de natură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, neimpunându-se suspendarea sub supraveghere pentru inculpatul P. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru R.M.L. şi M.P.L.

8. Măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba din 21 ianuarie 2009 a avut ca obiect bunurile mobile aparţinând inculpaţilor P. şi R., care aveau relaţii de concubinaj, şi în condiţiile în care nu au fost stabilite proprietăţile asupra acestor bunuri, nu s-a putut dispune ridicarea sechestrului, atâta timp cât s-a stabilit că cei doi au obţinut suma de 9380 euro din traficul de droguri, fiind luată cu respectarea condiţiilor legale.

Deoarece nu s-a putut stabili ce bunuri au aparţinut în exclusivitate inculpatei R.M.L., chiar dacă faţă de inculpată nu s-a dispus confiscarea specială, repararea unei pagube sau aplicarea unei amenzi, iar procesul penal a fost în derulare, nu s-a putut dispune ridicarea sechestrului, nefiind identificate bunurile aparţinând inculpatei.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 132/A din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.V.C., R.M.L. şi M.P.L. împotriva Sentinţei penale nr. 147/2009 pronunţate de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 600/85/2009.

S-a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului P.V.C. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 noiembrie 2008 la 16 septembrie 2010.

A fost obligat inculpatul P.V.C. să plătească statului suma de 1700 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

A fost obligată inculpata R.M.L. să plătească statului suma de 1900 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost obligat inculpatul M.P.L. să plătească statului suma de 2100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, pentru inculpatul intimat C.G.M., a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii R.M.L. şi P.V.C.

În recursul declarat de inculpatul P.V.C. decizia recurată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea disp. art. 86¹ C. pen.

S-a menţionat că inculpatul a executat efectiv 1 an şi 10 luni în arest preventiv, arătând că această perioadă este suficientă pentru a înţelege scopul pedepsei, inculpatul s-a integrat în societate, este încadrat în muncă, arătând că aplicarea suspendării este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

În recursul declarat de inculpata R.M.L. decizia atacată a fost recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10, 18 şi 17¹ C. proc. pen.

Această recurentă a susţinut recursul astfel cum a fost depus şi în scris la dosarul cauzei, arătând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra incidenţei dispoziţiilor art. 91³ C. proc. pen., a expus pe scurt situaţia de fapt, arătând că sub acest aspect se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se pronunţa pe toate cererile formulate.

Cu privire la al doilea motiv de recurs a arătat că instanţa a comis o gravă eroare şi deşi a cerut reinterogarea investigatorului sub acoperire, instanţa de apel într-o singură frază a apreciat că nu se impune, menţionând că motivarea este evazivă şi sub acest aspect se impune casarea cu trimitere.

Cu privire la ultima critică a arătat că, deşi inculpatei nu i s-a aplicat vreo măsură asigurătorie, însă cu toate acestea i s-a menţinut sechestrul asigurător.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică expuse şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul declarat de inculpatul P.V.C. se priveşte ca fondat şi va fi admis ca atare în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.; iar recursul declarat de inculpata R.M.L. se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A. În recursul declarat de inculpatul P.V.C., Înalta Curte are în vedere că acesta, declarând personal prin conformare la disp. art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., în faţa instanţei de recurs că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, urmează ca unicul motiv de critică promovat prin recursul de faţă să fie primit ca fondat în tiparul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În consecinţă, urmează ca admiţându-se recursul inculpatului P.V.C. să se caseze în parte ambele hotărâri recurate, numai în ceea ce-l priveşte pe acesta şi să se dispună descontopirea pedepsei principale rezultante de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicate sus-numitului recurent în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor şi va înlătura scopul aplicat de 4 luni închisoare.

Urmează a se face aplicarea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi, în consecinţă, va reduce pedepsele aplicate acestuia după operaţia de descontopire.

Urmează ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. să se contopească pedepsele aplicate astfel cum au fost reduse şi va dispune ca recurentul inculpat P.V.C. să execute pedeapsa cea mai grea ce se va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Urmează a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei.

B.1. Nu este fondat primul motiv de critică din recursul promovat de inculpata R.M.L., prin care, invocându-se cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., se pretinde că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de nulitate a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în condiţiile art. 91¹ C. proc. pen.

Or, dimpotrivă, la punctul 6 de analiză din considerentele deciziei atacate, instanţa de prim control judiciar s-a pronunţat cu suficientă amplitudine asupra acestui motiv de critică, statuând că potrivit art. 91¹ alin. (2) C. proc. pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon pot fi autorizate în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante.

Or, convorbirile în discuţie au contribuit la identificarea şi localizarea participanţilor, iar înregistrarea acestora înainte de începerea urmăririi penale, în condiţiile în care sunt cuprinse în actele premergătoare desfăşurate de organele judiciare, nu au constituit un motiv de nulitate a acestora, atâta timp cât s-au coroborat cu alte probe din dosar, inclusiv cu recunoaşterile inculpaţilor.

B.2. Totodată, nu este fondată nici critica secundă din recursul aceleiaşi inculpate R.M.L., prin care pretinzându-se incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., se susţine că instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt, iar aceasta a fost continuată de instanţa de apel, care a respins cererea de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea reinterogării investigatorului sub acoperire.

Cu titlu de premisă, se reţine că sus-menţionatul caz de casare este incident în situaţia existenţei unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifestă între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel, ambele instanţe, de fond şi de apel, prin examinarea coroborată a probelor administrate în cauză au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în esenţă, în aceea că, inculpatul P.V.C. zis "Ţ." a locuit în Spania aproximativ 8 ani împreună cu familia, în prezent fiind despărţit în fapt de soţia sa cu care are un copil minor de aproape 5 ani; în perioada februarie - martie 2008 inculpatul nominalizat a revenit în Sibiu, unde a locuit la domiciliul tatălui său împreună cu amanta sa, inculpata R.M.L.

În Spania cei doi inculpaţi deja menţionaţi au cunoscut şi traficanţii de droguri, cetăţeni spanioli şi marocani, precum A., A.A., S., S.A.

Revenind în ţară şi fiind consumator ocazional de cocaină, inculpatul P. a frecventat diferite cluburi din Sibiu în care s-au comercializat clandestin droguri de risc. Fiind în criză financiară, inculpatul s-a oferit să procure cocaină pentru doritori, sursele sale de aprovizionare fiind traficanţii de droguri din Spania; de altfel, acesta îşi crease o anumită imagine printre consumatori, intitulându-se "regizor" şi garantând calitatea drogurilor prin personalizarea modului de prezentare a mărfii, dozele sale de cocaină fiind ambalate în folii de plastic negre, legate cu sârmuliţe.

La data de 3 octombrie 2008, s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire (având numele de cod "K.") pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate, şi a unui colaborator (cu numele de cod "B."), aceştia reuşind să se infiltreze în cercul traficanţilor de droguri.

Modalitatea de comitere a infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată s-a circumscris unui tipar, şi anume: inculpatul P.V.C. a găsit cumpărători de droguri, amanta sa R.M.L. a luat legătura cu dealerii din Spania, banii (contravaloarea drogurilor) au fost trimişi în Spania prin W.U., pe numele coinculpatului M.P.L.

După ce banii au ajuns în Spania, inculpatul M.P.L. a cumpărat drogurile de la dealerii contactaţi de inculpata recurentă R., pe care mai apoi tot el le-a ridicat, le-a asamblat în pungi, înfăşurându-le în straturi succesive de bandă adezivă pentru a nu fi depistate de câinii antidrog, le-a disimulat în colete conţinând produse alimentare, pe care mai apoi le-a trimis în România, prin firma de curierat P.A., destinatar fiind, de regulă, inculpatul C.G.M., taximetrist din Sibiu.

Acest din urmă inculpat a avut ca atribuţii ridicarea coletelor de la Agenţia P.A. din Sibiu şi predarea acestora inculpatului P., de cele mai multe ori transportându-le la locuinţa acestui din urmă inculpat din Sibiu.

Finalul circuitului s-a concretizat în activitatea de preparare a unor cantităţi de droguri destinate vânzării, prin adăugarea de către inculpatul P. la substanţa pură, a altor substanţe de natură medicamentoasă, iar ulterior, oferirea şi vânzarea drogurilor.

În această modalitate au fost introduse în România trei cantităţi de cocaină (pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată):

- cantitatea de 20 de grame de cocaină, cumpărată de inculpatul M.P.L. la data de 29 octombrie 2008, la solicitarea lui P., de la un dealer spaniol contactat telefonic de inculpata recurentă R., contra sumei de 700 euro; cantitatea de cocaină a fost disimulată într-un colet cu alimente, trimis pe numele inculpatului C., care l-a ridicat la data de 1 noiembrie 2008 şi pe care l-a predat inculpatului P.V.C.;

- cantitatea de 30 de grame de cocaină, cumpărată la data de 9 noiembrie 2008, contra sumei totale de 2400 RON, disimulată de inculpatul M. tot într-un pachet cu produse alimentare, trimis în România pe numele inculpatului C.G.M., care l-a ridicat şi l-a predat inculpatului P.;

- cantitatea de 88,3 grame cocaină, cumpărată la data de 24 noiembrie 2008, din care 70 gr. contra sumei totale de 5600 euro, coletul fiind trimis de inculpatul M. pe numele fictiv de "A.F.", fiind ridicat de inculpatul P. la data de 27 noiembrie 2008.

Pe lângă cantităţile de mai sus, inculpatul P.V.C. a oferit şi vândut şi alte cantităţi de cocaină, după cum urmează:

- la data de 3 octombrie 2008 a vândut cantitatea de 3 gr. cocaină contra sumei de 200 euro;

- la data de 1 noiembrie 2008 a vândut 12 gr. de cocaină contra sumei de 1180 euro din coletul trimis de coinculpatul M.P.L.;

- la data de 7 noiembrie 2008 inculpatul P. a solicitat un avans de 1200 euro pentru 30 de grame, moment în care organele de urmărire penală au stabilit că traficul de droguri a dobândit caracter transfrontalier, în sensul că a fost identificată sursa (Spania) şi locaţia de livrare (Sibiu, România).

În acest sens, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate la data de 11 noiembrie 2008. După primirea coletului, drogurile au fost înlocuite cu substanţe neinterzise la deţinere (respectiv cu glet de construcţii), coletul fiind reambalat şi ridicat ulterior de către inculpatul C.;

- la data de 12 noiembrie 2008 inculpatul P. a oferit gratuit investigatorului sub acoperire 2 grame dintr-o rezervă mai veche, susţinând că marfa primită din Spania are o calitate foarte slabă;

- la data de 16 noiembrie 2008 a vândut cantitatea de 30 de grame de cocaină pentru care s-a plătit diferenţa de 1200 euro;

- la data de 21 noiembrie 2008 inculpatul a solicitat un avans de 2000 euro pentru cantitatea de 70 de grame, pentru care a şi vândut 8 grame cocaină;

- la data de 27 noiembrie 2008 a solicitat diferenţa de 3600 euro pentru diferenţa de 62 de grame, pe care investigatorul sub acoperire a plătit-o;

- la percheziţia domiciliară efectuată s-a descoperit la domiciliul inculpatului P. cantitatea de 88,3 grame, parte din aceasta fiind deja porţionată şi ambalată în doze de câte 2 grame.

Astfel, inculpatul P. a vândut cantitatea totală de 173,3 grame cocaină, masa de cocaină pură fiind de 148,8 grame, banii încasaţi fiind de 9380 euro, din care suma de 3600 euro a fost recuperată cu ocazia percheziţiei domiciliare.

În consecinţă, în mod judicios, s-a statuat că fapta recurentei inculpate R.M.L. care în perioada octombrie - noiembrie 2008 cu intenţie directă l-a ajutat în mod nemijlocit pe inculpatul P.V.C. prin contactarea sursei de droguri de mare risc din Spania, l-a însoţit şi a primit bani din vânzările repetate de droguri de mare risc, fără drept, în mod repetat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

Concomitent, Înalta Curte mai are în vedere că investigatorii acoperiţi au fost folosiţi în prezentul dosar în concordanţă cu dispoziţiile art. 21, 22 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 224¹ şi urm. C. proc. pen., iar audierea lor s-a realizat cu respectarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care - astfel cum s-a şi subliniat în cauza Lüdi contra Elveţiei - a admis interogarea acestor martori într-o manieră care să ţină seama atât de interesele legitime ale organelor de poliţie (în cauzele referitoare la traficul de droguri cu păstrarea anonimatului agentului infiltrat), cât şi de exigenţele dreptului acuzatului la un proces echitabil.

Or, în speţă au fost respectate exigenţele art. 6 parag. 1 şi parag. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin conformare la cerinţele din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie ce a statuat că dacă acuzatul a putut interoga martorul anonim şi instanţele nu şi-au întemeiat hotărârea de condamnare în mod exclusiv pe declaraţiile anonime, cerinţe care au fost îndeplinite în cauza de faţă.

Coroborat cu acest aspect se mai reţine că în cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, aceeaşi practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului a evidenţiat că activitatea ofiţerilor de poliţie trebuie să nu depăşească natura activităţii unor agenţi infiltraţi, deoarece nimic nu a indicat că fără intervenţia lor, infracţiunea ar fi fost comisă. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în speţă nu agentul investigator a determinat recurenta inculpată nominalizată să continue săvârşirea unei fapte, rezoluţia infracţională fiind luată anterior de către făptuitoare.

Faţă de cele expuse, rezultă fără echivoc că în mod legal, ambele instanţe de fond şi de apel au statuat că în cauza de faţă nu sunt incidente prevederile art. 68 C. proc. pen. care statuează interzicerea mijloacelor de constrângere în scopul de a se obţine probe în procesul penal.

Totodată, în mod judicios instanţa de apel prin decizia recurată a stabilit că aspectele privind caracterul incomplet al declaraţiilor investigatorului sau colaboratorului sub acoperire nu constituie un temei suficient pentru refacerea actului şi un motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.

B.3. În fine, nu este pertinent nici ultimul motiv de critică din recursul inculpatei R.M.L. întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., prin care se susţine că deşi acesteia nu i-a fost aplicată vreo măsură asigurătorie, totuşi, prin hotărârile atacate i-a fost menţinut sechestrul asigurător.

Or, Înalta Curte reţine că măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba din 21 ianuarie 2009 a avut ca obiect bunurile mobile aparţinând inculpaţilor P. şi R., care aveau relaţii de concubinaj, şi în condiţiile în care nu au fost stabilite proprietăţile asupra acestor bunuri, nu se poate dispune ridicarea sechestrului, atâta timp cât s-a stabilit că cei doi au obţinut suma de 9380 euro din traficul de droguri.

Se conchide că deoarece nu se pot stabili ce bunuri aparţin în exclusivitate inculpatei R.M.L., chiar dacă faţă de inculpată nu s-a dispus confiscarea specială, repararea unei pagube sau aplicarea unei amenzi, iar procesul penal este în derulare, nu se poate dispune ridicarea sechestrului, nefiind identificate bunurile aparţinând inculpatei, această măsură fiind luată cu respectarea condiţiilor legale.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 132/A din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează în parte decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 147/2009 din 14 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.V.C., şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată sus-numitului inculpat în pedepsele componente de:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 4 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi reduce pedepsele aplicate inculpatului P.V.C., după cum urmează:

De la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.

De la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. la 3 ani şi 4 luni închisoare.

De la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., la 10 luni închisoare.

Reduce pedeapsa complementară şi interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.V.C., astfel cum au fost reduse, şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata R.M.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.V.C. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul P.V.C. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1833/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3262/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 127/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1782/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1833/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3262/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abţinere (art. 50 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3434/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs