ICCJ. Decizia nr. 18/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 18/2012
Dosar nr. 9046/1/2011
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1610 din 28 octombrie 2010, a secţiei penale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Partidul Democrat Liberal, Organizaţia Judeţeană Bacău împotriva rezoluţiei nr. 1038/P/2009 din 12 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1038/P/2009 din 12 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 289 şi art. 290 din C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef, al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 4531/2265/II/2/2010 din 9 iunie 2010.
În temeiul art. 2781 alin. (1) din C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 1038/P/2009 din 12 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 1610 din 28 octombrie 2010, a secţiei penale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că aspectele învederate de petent reprezintă diferende ce se soluţionează la nivelul partidului şi al organizaţiilor sale teritoriale, în conformitate cu dispoziţiile Legii partidelor politice.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petentul Partidul Democrat Liberal, Organizaţia Judeţeană Bacău a declarat recurs, solicitând potrivit motivelor de recurs depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi punerea în mişcare a urmării penale împotriva numiţilor E.B., A.V. şi I.A.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 289 şi art. 290 din C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la data de 18 noiembrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. 2955/VIII/1/2008 plângerea petentului care, în calitate de reprezentant legal al Partidului Democrat Liberal, Organizaţia judeţeană Bacău, a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice şi după caz identificarea faptelor ce din descrierea acestora prin verificare se vor încadra în categoria altor infracţiuni, dacă există";.
Toate aceste fapte „sunt în legătură cu actul emis prin Cancelaria Partidului Democrat Liberal din 13 octombrie 2008";, în care „se atestă o situaţie neadevărată în ceea ce priveşte faptul că B.V. nu este membru al Partidului Democrat Liberal, de asemenea că devreme ce nu este membru, nu ar avea calitatea de a întreprinde nici un fel de demersuri în numele sau pentru Partidul Democrat Liberal";.
În dosarul nr. 16693/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin referatul din 2 decembrie 2008, „având în vedere că fapta reclamată se încadrează în dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 35/2008"; şi „ţinând cont de dispoziţia nr. 4865/C/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia cauzele având ca obiect infracţiunile prevăzute de Legea nr. 35/2008 vor fi preluate spre soluţionare de parchetele de pe lângă curţile de apel";, în temeiul art. 209 alin. (41) din C. proc. pen., s-a propus preluarea supravegherii cauzei de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin rezoluţia nr. 6388/11/2008 din 5 decembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 209 alin. (41) şi art. 25 din C. proc. pen., respectiv art. 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, a dispus respingerea propunerii de preluare a Dosarului nr. 16693/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi restituirea acestuia, în vederea continuării cercetărilor, unităţii de parchet menţionate.
În dosarul nr. 16693/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin ordonanţa din 3 iunie 2009 s-a dispus, în temeiul art. 209 alin. (4), art. 42 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi art. 29 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „având în vedere calitatea de prim ministru al Guvernului României deţinută în prezent de domnul E.B., semnatar al înscrisului ce urmează a fi verificat";, unde a fost înregistrată sub nr. 1038/P/2009.
Petentul a invederat faptul că actul emis de Partidul Democrat Liberal atestă o situaţie neadevărată, deoarece Partidul Democrat Liberal, Organizaţia Judeţeană Bacău este o subdiviziune administrativ teritorială a Partidului Democrat Liberal de la care se indică provenienţa actului din 13 octombrie 2008. Această organizaţie a fost constituită cu aprobarea Cancelariei Partidului Democrat Liberal, este legal înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice şi este reprezentată de petent în baza alegerii în cadrul şedinţei membrilor Partidului Democrat Liberal din 30 martie 2008.
Prin emiterea actului invocat, petentul B.V. susţine că a fost prejudiciat de dreptul de a obţine înscrierea candidaţilor propuşi de Partidul Democrat Liberal pentru candidaturile de deputaţi în Biroul Electoral de Circumscripţie Electorală nr. 4 Bacău.
Înalta Curte apreciază că în faza actelor premergătoare s-au făcut în mod complet şi amănunţit verificări cu privire la cele învederate de către petent, în acest sens solicitându-se relaţii scrise la Partidul Democrat Liberal, care prin adresa din 14 septembrie 2009 a comunicat faptul că petentul „B.V. nu e membru al Partidului Democrat Liberal şi nu are calitatea de a întreprinde niciun fel de demersuri în numele său pentru Partidului Democrat Liberal”. De asemenea, în susţinerea acestui fapt a fost înaintată şi o copie, conform cu originalul, a adresei contestate din 13 octombrie 2008; înscris care are un conţinut identic cu cel ataşat plângerii petentului, fiind semnat de preşedintele Partidului Democrat Liberal şi având acelaşi tip de ştampilă.
În cauză, în mod corect s-a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală [art. 10 lit. b) din C. proc. pen.], ci aspectele învederate reprezintă diferende ce se soluţionează la nivelul partidului şi al organizaţiilor sale teritoriale în conformitate cu dispoziţiile legii partidelor politice, astfel încât soluţia pronunţată de procurorul de caz şi menţinută de procurorul ierarhic superior este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte solicitările petentului din plângerea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu administrarea unor probe, respectiv expertize grafologice, confruntarea între intimaţi, luarea unei declaraţii intimatului A.V., acestea sunt nefondate în raport de dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) din C. proc. pen. („judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate”).
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 289 şi art. 290 din C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Criticile recurentului petent reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 1038/P/2009 din 12 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Partidul Democrat Liberal, Organizaţia Judeţeană Bacău împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Partidul Democrat Liberal, Organizaţia Judeţeană Bacău împotriva sentinței nr. 1610 din 28 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5241/2/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 19/2012. Penal → |
|---|
