ICCJ. Decizia nr. 22/2012. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 22/2012
Dosar nr.2229/54/2011
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 13 decembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 2229/54/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român I.S.S şi în consecinţă.
A dispus extrădarea persoanei solicitate I.S.S. cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 58 alin. (2) din Legea 302/2004 si art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare americane până la momentul rămânerii definitive a hotărârii in cauza penală nr. 15179/63/2008 a Curţii de Apel Craiova sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite.
A constatat că persoana extrădată a fost reţinută in prezenta cauză de la data de 16 noiembrie 2011 – orele 1130 până la data de 17 noiembrie 2011 – orele 1130 si a fost arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011.
A dispus revocarea măsurii arestării provizorii in vederea extrădării şi a pus in libertate persoana solicitată I.S.S. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 4 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, dacă persoana solicitată I.S.S. nu este arestată în alta cauză.
A dispus arestarea persoanei solicitate I.S.S., in vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, in prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, şi emiterea unui nou mandat de arestare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 16 noiembrie 2011, cu adresa nr. 10182/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat cererea de extrădare formulată de autorităţile americane în baza mandatului de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român I.S.S.
Totodată, a fost înaintată ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nr. 37 din 16 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 16 noiembrie 2011 – orele 1130 până la data de 17 noiembrie 2011 – orele 1130 .
În cuprinsul cererii de extrădare se arată că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite fraude bancare şi conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de Titlul 18 secţiunea 1349 şi Titlul 18 USC secţiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că între anii 2004- 2007, persoana extrădabilă I.S.S. împreună cu alţi 12 coinculpaţi au fost implicai în scheme de „phishing" în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit şi numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus arestarea provizorie in vederea extrădării începând cu 16 noiembrie 2011 si până la 14 decembrie 2011 a persoanei extrădabile I.S.S.
În şedinţa publică din 13 decembrie 2011, persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară, iar cererea apărătorului de a se solicita informaţii suplimentare autorităţilor judiciare americane solicitante a fost respinsă.
Curtea a constatat că, cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat privind pedepsirea infracţiunilor reţinute in sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
Astfel, pentru capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă I.S.S. de conspiraţie pentru a comite fraude bancare, pedeapsa maximă care se poate aplica potrivit legislaţiei S.U.A. este de 30 ani închisoare şi 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate şi o amendă.
Pentru capătul de acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă I.S.S. de conspiraţie pentru a comite o fraudă legată de dispozitive de acces electronic, pedeapsa maxima care se poate aplica este de 10 ani închisoare si 3 ani libertate supravegheată după punerea in libertate şi o amendă.
Pentru capătul de acuzare nr. 10 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabila I.S.S. de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate aplica este de 2 ani închisoare şi 3 ani libertate supravegheată după punerea in libertate şi amendă.
Totodată, Curtea a constatat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
S-a apreciat că nu pot fi reţinute aspectele invocate în cuprinsul opoziţiei la extrădare şi anume că persoana extrădabilă I.S.S. nu a fost niciodată pe teritoriul SUA, nu este cetăţean sau rezident al acestui stat şi, chiar dacă ar fi comis fapta împotriva unui cetăţean SUA, acesta nu este un motiv de refuz pentru extrădare, necircumscriindu-se art. 20 lit. c) din Legea nr. 302/2004 care prevede expres o astfel de ipoteză doar în ceea ce priveşte statele Uniunii europene din categoria cărora nu fac parte SUA.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
Potrivit art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru extrădare, în cazul în care legislaţia statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare.
Prin urmare, potrivit art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, aplicabil in prezenta cauză, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi in SUA, chiar şi pentru infracţiuni care nu au fost comise pe teritoriul acestui stat.
Neîntemeiat a fost apreciat de către prima instanţă şi argumentul potrivit căruia în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a dat nici o asigurare că în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în SUA la o pedeapsă privativă de liberate va fi transferată în România în vederea executării pedepsei.
Instanţa a apreciat, faţă de dispoziţiile Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, potrivit cărora extrădarea nu poate fi refuzată pe considerentul cetăţeniei persoanei extrădabile, că nu mai este necesar a fi îndeplinite condiţiile suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind garanţia că, în caz de condamnare în SUA, persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.
De asemenea, prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată şi susţinerea invocată în cuprinsul opoziţiei la executare privind încălcarea dreptului la un proces echitabil ocrotit de art. 6 din CEDO, motivat de faptul că persoana extrădabilă a fost pusă sub inculpare, că actele de urmărire penală au fost efectuate în lipsă, fără ştirea acesteia si fără a i se fi desemnat un apărător.
Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind motivul de refuz obligatoriu al extrădării legat de nerespectarea dreptului la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului, nu-şi găseşte incidenţa în prezenta cauză.
Potrivit art. 6 alin. (3) lit. c) din convenţia CEDO, "Orice acuzat are, în special, dreptul la: ... c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer." Această dispoziţie trebuie însă interpretată în lumina jurisprudenţei Curţii CEDO.
Concluziile Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt în sensul că, modul de aplicare a art. 6 alin. (3) lit. c) în faza de urmărire penală depinde de particularităţile procedurii şi de circumstanţele cauzei şi că, pentru a stabili dacă exigenţele art. 6 au fost respectate, trebuie să se fie analizat ansamblul procedurilor derulate în cauză (cauzele Imbrioscia, p. 13-14, § 38 si John Murray, p. 54-55, § 63). Or, faţă de împrejurarea că procedura având ca obiect acţiunea penală îndreptată împotriva persoanei extrădabile I.S.S. este încă pendinte pe rolul Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, instanţă la care cauza a fost trimisa cauza spre judecare, Curtea a concluzionat că nu se poate aprecia, în acest stadiu al procedurii, că a avut loc încălcarea art. 6 din Convenţie şi că nu este incident motivul obligatoriu de refuz al extrădării consacrat de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 potrivit căruia, extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia admiterea cererii de extrădare ar fi inoportună, dată fiind calitatea de apelant inculpat a persoanei extrădabile în dosarul nr. 15179/63/2008, aflat in curs de soluţionare la Curtea de Apel Craiova, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 22 din Legea nr. 302/2004, extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România. Totuşi, potrivit art. 58 din Legea nr. 302/2004, existenţa unui proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea. Prin urmare, implicarea persoanei extrădabile într-un proces penal aflat în curs în România, nu reprezintă motiv de refuz obligatoriu la extrădare, instanţa având posibilitatea ca, in temeiul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, să amâne predarea extrădatului, extrădarea urmând a deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată. Constatând că persoana extrădabilă I.S.S. are calitatea de apelant inculpat în dosarul nr. 15179/63/2008, aflat în curs de soluţionare la Curtea de Apel Craiova, instanţa de fond a dat eficienţă în soluţionarea cererii de extrădare, dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.
Având în vedere cele mai sus expuse, Curtea a apreciat ca neîntemeiate aspectele invocate de persoana extrădabilă în cuprinsul cererii de extrădare, fapt pentru care, ţinând cont de dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi ale art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, prin Ambasada Statelor Unite ale Americii, privind persoana extrădabilă I.S.S.; a dispus extrădarea persoanei extrădabile I.S.S., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi predarea persoanei extrădabile către autorităţile solicitante; a constatat că persoana extrădată a fost reţinută in prezenta cauză de la data de 16 noiembrie 2011 – orele 1130 până la data de 17 noiembrie 2011 – orele 1130 si arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011; în baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare americane până la momentul rămânerii definitive a hotărârii in cauza penală nr. 15179/63/2008 a Curţii de Apel Craiova sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite; a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi punerea în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 4 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, dacă aceasta nu este arestată în altă cauză şi arestarea persoanei solicitate I.S.S. pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate şi emiterea unui nou mandat de arestare.
Văzând şi dispoziţiile art. 16 şi art. 76 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs persoana extrădabilă I.S.S., criticând-o sub aspectul greşitei admiteri a cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul desemnat din oficiu al persoanei extrădabile a susţinut că prima instanţă nu a audiat-o, aşa cum cer dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 şi nu a avut în vedere opoziţia manifestată de aceasta la extrădare.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de persoana extrădabilă, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 16 noiembrie 2011, cu adresa nr. 10182/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cu modificările ulterioare, cererea de extrădare a recurentului persoană extrădabilă I.S.S., formulată de autorităţile judiciare americane în baza mandatului de arestare emis împotriva acestuia de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, fapte prevăzute de Titlul 18 Secţiunea 1349, Titlul 18 USC, Secţiunea 1029, Titlul 18 Secţiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că în perioada 2004 – 2007, I.S.S. şi alţi coinculpaţi au fost implicaţi în scheme de „psihing" în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit şi numere de carduri bancare. O persoană care accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet care păreau, în mod fals, să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime.
Totodată, parchetul a înaintat instanţei şi propunerea de arestare a recurentului persoană extrădabilă faţă de care, prin ordonanţa nr. 37 din 16 noiembrie 2011 s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore cu începere de la data de 16 noiembrie 2011, orele 1130 până la data de 17 noiembrie 2011 orele 1130.
Prin încheierea pronunţată la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr. 2229/54/2011, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4089 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 9342/1/2011 prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de persoana extrădabilă I.S.S., prima instanţă a admis propunerea formulată de parchet şi a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile I.S.S. în vederea extrădării, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 16 noiembrie 2011 până la 14 decembrie 2011 şi a acordat termen în vederea depunerii de către persoana extrădabilă a probelor şi actelor în susţinerea opoziţiei la extrădare, formulată cu ocazia audierii din data de 16 noiembrie 2011 (fila 17 dosar instanţă fond).
Susţinerea apărării în sensul că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 prin faptul că nu a procedat la audierea recurentului şi încheierea unui proces-verbal, nu este fondată.
În primul rând prevederile legale susmenţionate sunt aplicabile în procedura de executare a mandatului european de arestare, procedură diferită de cea aplicabilă în materia extrădării care este reglementată în Titlul II din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cu modificările ulterioare.
În al doilea rând, instanţa de fond s-a conformat prevederilor art. 46 alin. (1) din legea susmenţionată şi a procedat, la data de 16 noiembrie 2011, primul termen fixat în cauză, la luarea unei declaraţii recurentului persoanei extrădabilă ocazie cu care, aceasta a manifestat opoziţie la extrădare (fila 17 dosar instanţa de fond). Procesul-verbal la care se referă apărarea este înscrisul în care se consemnează declaraţia persoanei extrădabile prin care îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât recurentul nu a optat pentru extrădarea voluntară.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că cererea de extrădare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat privind pedepsirea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor state cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, că nu există nici unul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată sau de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, iar aspectele invocate de recurentul persoană extrădabilă în cuprinsul opoziţiei de extrădare, în mod judicios şi temeinic argumentat au fost înlăturate.
Astfel, faptul că recurentul nu a fost niciodată pe teritoriul SUA, nu este cetăţean sau rezident al acestui stat şi chiar dacă ar fi comis fapta împotriva unui cetăţean SUA, nu se circumscrie art. 20 lit. c din Legea nr. 302/2004 pentru a constitui motiv de refuz al extrădării în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din legea menţionată care prevăd că cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate şi de cele ale art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite în conformitate cu care, dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru extrădare, în cazul în care legislaţia statului solicitant permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare.
Prin urmare, potrivit art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA aplicabil în cauză şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în SUA, chiar şi pentru infracţiuni care nu au fost comise pe teritoriul acelui stat.
De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul că în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a dat nici o asigurare că în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în SUA la o pedeapsă privativă de libertate va fi transferată în România în vederea executării pedepsei, faţă de dispoziţiile tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii potrivit cărora, extrădarea nu poate fi refuzată pe considerentul cetăţeniei persoanei extrădabile, situaţie în care nu mai este necesară îndeplinirea condiţiilor suplimentare menţionate de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată privind garanţia ca în caz de condamnare în statul solicitant, persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.
Totodată, neîntemeiată este şi susţinerea recurentului privind încălcarea de către autorităţile judiciare americane a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Dreptului Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prin aceea că a fost pus sub acuzare în lipsă, fără a-i fi fost desemnat un apărător, faţă de împrejurarea că procedura având ca obiect acţiunea penală îndreptată împotriva recurentului este încă pendinte pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut, instanţă la care a fost trimisă cauza spre judecare. Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, art. 6 alin. (3) lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului care garantează drepturile oricărui acuzat de a se apăra el însuşi sau de a fi asistat de un apărător ales, trebuie interpretat în lumina jurisprudenţei instanţei de contencios european care în mod constant a statuat că modul de aplicare a dispoziţiilor legale menţionate depinde de particularităţile procedurii şi de circumstanţele cauzei şi că pentru a stabili dacă exigenţele art. 6 au fost respectate, trebuie să fie analizat ansamblul procedurilor derulate în cauză.
În sfârşit, susţinerea potrivit căreia admiterea cererii de extrădare ar fi inoportună, întrucât recurentul are calitatea de inculpat în dosarul nr. 15179/63/2008, aflat în curs de soluţionare la Curtea de Apel Craiova este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 modificată, în conformitate cu care existenţa unui proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea. Într-o atare situaţie, autoritatea judiciară a statului solicitat are posibilitatea prevăzută în alin. (2) al textului de lege menţionat de a amâna predarea extrădatului, predare ce urmează a deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată, dispoziţii legale cărora instanţa de fond le-a dat eficienţă.
În consecinţă, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S.S. se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei persoane extrădabile în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S.S. împotriva sentinţei penale nr. 197 din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei persoane extrădabile, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 218/2012. Penal → |
|---|
