ICCJ. Decizia nr. 1952/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1952/2012

Dosar nr. 11265/118/2009

Şedinţa publică din 7 iunie 2012

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa şi a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa cu privire la achitarea inculpatului T.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, neaplicarea pedepsei complementare pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.Ş. şi temeiul achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Rejudecând în limitele desfiinţării hotărârii de fond;

A schimbat temeiul achitării inculpaţilor T.Ş., T.I. şi E.C.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 din art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului T.I. din infracţiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.I., la pedeapsa de 3trei ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzură de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza artr.33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele cu închisoare aplicate inculpatului T.I. în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) şi 2 C. pen. a interzis inculpatului T.I. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului T.I. pe durata termenului de încercare de 6 ani, calculat în conformitate cu prevederile art. 86² C. pen.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului T.Ş. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale de 2 ani şi 9 luni închisoare şi pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului T.Ş. pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale de 3 ani închisoare

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.S., împotriva sentinţei penale nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii de fond în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul inculpatul D.S. să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile avocaţilor din oficiu s-au plătit plăti din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Constanţa pentru avocaţii: N.M. în sumă de 300 lei, N.A. în sumă de 300 lei, F.E. în sumă de 100 lei şi D.M. în sumă de 100 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 471 din 22 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 11265/118/2009 inculpatul T.Ş., a fost achitat pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Totodată, inculpatul T.Ş. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen., precum şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele aplicate inculpatului T.Ş. au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca în final, să execute pedeapsa de 3 ani închisoare .

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.Ş. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i s-au aplicat inculpatului T.Ş. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

Conform prevederilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului T.Ş. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 103 din 3 octombrie 2009, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reţinerea şi arestarea preventivă de la 2 octombrie 2009 la zi.

În baza prevederilor art. 86¹ alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului T.Ş., pe timp de 5 ani, termen de încercare calculat conform prevederilor art. 86² C. pen.

Prin hotărârea menţionată anterior, inculpatul T.I., a fost achitat, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în referinţă la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de organizare şi conducere a operaţiunii de introducere în ţară a drogurilor de risc, prev. de art. 10 în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul T.I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

Inculpatului T.I. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a I a şi lit. b) C. pen.

Conform prevederilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului T.Ş. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 104 din 03 octombrie 2009, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la 02 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 86¹alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 9 luni, pentru inculpatul T.I.

Inculpatul E.C.S. a fost achitat în temeiul prevederilor art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, inculpatul E.C.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), c) alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului E.C.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului E.C.S. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., la pedeapsa accesorie.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului E.C.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 102 din 03 octombrie 2009 şi în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la 2 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 86¹alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 9 luni.

Tot prin sentinţa penală nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa, inculpatul D.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen.

Conform prevederilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1an după executarea pedepsei principale.

Inculpatului D.S. i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

Conform prevederilor art. 88 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului D.S. pe durata termenului de încercare de 4 ani şi i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. proc. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

Pe durata termenului de încercare pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei s-a dispus ca inculpaţii T.Ş., T.Ş. şi D.S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere ;

- să se prezinte la data fixata la Serviciul de probaţiune,de pe lângă Tribunalul Constanţa, serviciu desemnat cu supravegherea acestora.

--să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă„.

Ca organ însărcinat cu supravegherea celor trei inculpaţi menţionaţi anterior a fost desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalul Constanţa.

Inculpaţilor T.Ş., T.Ş. şi D.S. li s-a atras atenţia supra dispoziţiilor art. 86¹ C. proc. pen. privind condiţiile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor T.Ş., T.Ş. şi D.S.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de rezină de canabis de la inculpatul T.Ş. de 97,2 grame, 718,8 grame şi respectiv 182,1 gr, introdusă în ţară de acesta.

Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantităţii de droguri confiscată.

Conform prevederilor art. 191 C. proc. pen. inculpaţii T.I., E.C.S. şi D.S. au fost obligaţi să plătească statului câte 810 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul T.Ş. a fost obligat la plata sumei de 1.210 lei cu acelaşi titlu.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate tribunalul a reţinut următoarele,

„La data de 23 septembrie 2009 lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în oraşul Constanţa acţionează un grup infracţional organizat ce se ocupă cu traficul de droguri de risc, în speţă haşiş, substanţă interzisă ce este adusă din Spania şi urma să fie comercializată în Bucureşti şi Constanţa.

Din informaţiile obţinute în cauză s-a reuşit identificarea unuia din membrii grupului infracţional organizat, în persoana inculpatului E.C.S., care căuta cumpărători pentru vinderea unei cantităţi de haşiş (rezină de cannabis) contra sumei de 60.000 lei, astfel că prin rezoluţia nr. 365 D/P din 24 septembrie 2009, ora 8,00 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin ordonanţa cu nr. 19/ A din 24 septembrie 2009 a Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost autorizaţi un investigator sub acoperire cu identitatea „I.V.” şi colaboratorul acestuia cu identitatea „D.M.”, pentru strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul E.C.S. şi de către celelalte persoane neidentificate ce făceau parte din grupul infracţional organizat, precum şi procurarea de la inculpat sau de la alte persoane din anturajul lui de rezină de cannabis de către investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia.

Din procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „I.V.” rezultă că E.C.S. l-a contactat telefonic pe colaboratorul „D.M.” şi l-a înştiinţat că o persoană neidentificată urmează să aducă drogurile în România în ziua de 25 septembrie 2009.

Colaboratorul „D.M.” a fost contactat către inculpatul E.C.S., care i-a comunicat că înainte de realizarea tranzacţiei doreşte să se întâlnească cu cumpărătorul căruia urmează să-i dea o mostră din drogurile aduse din Spania, pentru convingerea acestuia, iar la rândul lui doreşte să vadă suma de bani, ce reprezintă contravaloarea mărfii.

În ziua de 28 septembrie 2009 colaboratorul sub acoperire „D.M.” a fost contactat din nou de inculpatul E.C.S., ocazie cu care i-a comunicat faptul că ar putea să intre în posesia drogurilor în acea zi, dar a dorit să amâne realizarea tranzacţiei pentru ziua de 29 septembrie 2009, întrucât este destul de târziu şi până va ajunge în Constanţa se va înnopta.

În ziua de 29 septembrie 2009 inculpatul E.C.S. l-a sunat din nou pe colaboratorul sub acoperire „D.M.” şi l-a asigurat că „termenii stabiliţi” pentru realizarea tranzacţiei cu droguri vor rămâne neschimbaţi, că a discutat cu persoana care deţine drogurile şi că doreşte ca tranzacţia să se facă în oraşul Medgidia.

În cauză, prin autorizaţia nr. 249 din 24 septembrie 2009 Tribunalul Constanţa a autorizat interceptarea, înregistrarea şi localizarea convorbirilor efectuate de la postul telefonic mobil utilizat de inculpatul E.C.S.

Au fost autorizaţi doi investigatori sub acoperire cu identitatea „M.V.” şi „V.M.”, pentru strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul E.C.S. şi de celelalte persoane neidentificate ce făceau parte din grupul infracţional organizat, precum şi procurarea de la inculpat sau de la alte persoane din anturajul lui de rezină de cannabis de către investigatorii sub acoperire.

Ca urmare a autorizării provizorii s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la postul telefonic (utilizator numitul „T.”), precum şi localizarea acestuia, iar în ulterior s-a dispus interceptarea pe o perioada de 28 de zile, convorbirile interceptate fiind redate în procesul verbal.

Din cuprinsul procesului verbal din 19 octombrie 2009 a rezultat fără dubii modul în care inculpaţii E.S.C. utilizator al postului telefonic, au planificat şi au stabilit detalii ce trebuie urmate până la momentul realizării efective a tranzacţiei cu droguri.

Pe baza indiciilor furnizate de către cei doi inculpaţi în convorbirile telefonice purtate şi legal interceptate, a proceselor verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, în ziua de 2 octombrie 2009, în jurul orelor 20,30 în parcarea C.M. din Constanţa s-a reuşit prinderea în fragrant mai întâi a inculpatului E.C.S., apoi a inculpatului T.I. zis „T.” şi a persoanei care a introdus drogurile în România identificat în persoana inculpatului T.Ş., asupra căruia a fost găsită cea mai mare parte a drogurilor aduse în aceeaşi zi din Spania.

Din raportul preliminar nr. 554513 din 3 octombrie 2009, precum şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554513 din 9 octombrie 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa a rezultat că cele trei probe în greutate totală de aproximativ 1 Kg conţin rezină de cannabis, substanţă ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 şi reprezintă drog de risc.

Pentru a se realiza flagrantul colaboratorul sub acoperire D.M., de comun acord cu investigatorii sub acoperire au stabilit locul şi ora întâlnirii cu inculpatul E.C.S., care ar fi trebuit mai întâi să aducă o mostră din marfă, iar colaboratorul D.M. ar fi trebuit să arate suma de bani ce reprezenta contravaloarea mărfii.

Conform procesului verbal de realizare a flagrantului, în momentul în care inculpatul E.C.S. s-a apropiat de autoturismul cu care venise colaboratorul sub acoperire ce era însoţit de investigatori, acesta a avut o suspiciune şi a aruncat bucata de haşiş, pe care iniţial o dăduse colaboratorului sub autoturism, intenţionând să plece şi el din locul respectiv. În cele din urmă a fost convins să se întoarcă, moment în care a fost oprit şi legitimat de către lucrătorii de poliţie. Fiind întrebat despre natura substanţei pe care a adus-o drept probă, inculpatul a afirmat că este „ciocolată din aceea din care se fac ţigări pentru fumat interzise la consum” şi că o are de la un anume „T.”, despre care ştia că se numeşte T.I.

Inculpatul E.C.S. a condus organele de poliţie la locul unde ştia că este aşteptat de către inculpatul T.I., iar în momentul în care poliţiştii şi-au declinat calitatea, acesta din urmă a devenit uşor recalcitrant, smucindu-se din braţele poliţiştilor, în cele din urmă s-a reuşit imobilizarea acestuia. Cu ocazia flagrantului inculpatul T.I. a declarat că s-a aflat în acel loc în aşteptarea coinculpatului E.C.S., care trebuia să vândă unor indivizi cantitatea de 1 Kg droguri. mai susţinut că după ce ar fi intrat în posesia banilor aduşi de către inculpatul E.C.S., ar fi trebuit să se deplaseze la cel ce deţinea restul de marfă, pentru a intra în posesia întregii cantităţi de droguri aduse din Spania.

Inculpatul T.I. a colaborat cu organele de poliţie, l-a contactat telefonic pe un individ care i-a indicat locul unde se afla persoana ce a adus drogurile din Spania şi împreună cu inculpatul E.C.S. au însoţit echipa operativă, la Spaţia O.M.V. din zona B. unde a fost identificată o persoană ce avea asupra sa o geantă de voiaj. S-a stabilit că inculpatul T.Ş., tatăl inculpatului T.I. iar în urma unei percheziţii corporale sumare şi asupra bagajelor, în geanta de voiaj a fost identificat un pachet învelit în scotch de culoare maro ce prezenta o tăietură la unul din capete şi în care se aflau calupuri asemănătoare la formă, culoare şi miros cu mostra adusă de inculpatul E.C.S. în momentul în care acesta a fost prins în flagrant.

Cu privire la provenienţa substanţei găsită în geanta de voiaj, inculpatul T.Ş. a declarat că este drog şi i-a fost dată în Spania de către fiul său T.M., iar în Constanţa urma să o dea unei persoane, el urmând să primească drept comision suma de 1.000 euro. în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a arătat că geanta i-a fost înmânata de fiul său T.M. care se afla în Spania, pentru a fi adusă în ţară, nu cunoştea conţinutul pachetului ci doar trebuia înmânat unei persoane au cărui număr de telefon îl primise odată cu geanta. Susţinerile sale însă au fost infirmate de declaraţiile date cu ocazia prinderii în flagrant, când acesta a arătat în faţa martorilor asistenţi ca a cunoscut că aduce droguri în ţară şi urma să primească suma de 1.000 euro. Ulterior despre această sumă a susţinut ca urma să o returneze fiului său, suma nefiind pentru sine, pentru transportul efectuat, susţineri însă care nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate.

S-a remarcat însă faptul că deşi inculpaţii şi-au menţinut în mare parte declaraţiile şi susţinerile făcute cu ocazia încheierii procesului verbal de prindere în flagrant, au fost adăugate pe parcurs mici nuanţe de natură a atenua într-un fel răspunderea penală a fiecăruia dintre ei.

S-a reţinut însă că în mod cert, în momentul în care a intrat în România, T.Ş. la indicaţia telefonică a fiului său T.M., a contactat o persoană, căreia i-a spus că se află în Staţia O.M.V. şi că a adus din Spania „piesele de maşină”. În cele din urmă interlocutorul său a înţeles despre ce era vorba şi, la scurt timp, s-a prezentat în Staţia O.M.V., la volanul unui autoturism cu semne specifice taximetrelor. Inculpatul T.Ş. s-a urcat în taximetru şi s-au deplasat în spatele Staţiei O.M.V., într-un loc mai dosnic, unde inculpatul împreună cu inculpatul D.S., cu cheia de contact a acestuia din urma au desfăcut la unul din capete pachetul ce se afla în geanta de voiaj, de unde a scos un pacheţel mai mic, învelit în acelaşi tip de ambalaj şi anume scotch de culoare maro, după care i-a spus acestuia din urmă să meargă în Staţia Peco şi să aştepte. Inculpatul D.S. având asupra sa mostra, a plecat la locul de întâlnire stabilit dinainte cu inculpatul T.I. şi după ce i-a predat acestuia din urmă pachetul reprezentând mostra, şi-a continuat activitatea de taximetrie pe care o desfăşoară la o firmă de profil.

S-a remarcat faptul că în momentul în care echipa operativă însoţită de inculpatul T.I. a ajuns la staţia O.M.V., acesta din urmă a constatat că cel ce adusese drogurile din Spania era chiar tatăl său, T.Ş., persoană cu care nu are legături prea strânse şi se întâlneşte rar şi din întâmplare. Inculpatul a explicat acest fapt prin aceea că încă de la momentul în care a discutat cu fratele său, T.M., care se află în Spania, i-a transmis acestuia din urmă că nu îl interesează şi nici nu vrea să ştie cine este persoana care aduce drogurile din Spania. I-a mai transmis fratelui său numărul de telefon al inculpatului D.S., număr la care trebuia să apeleze cărăuşul în momentul în care ajunge în România, căci D.S. la rândul său era în cunoştinţă de cauză, fiind în aşteptarea apelului telefonic ce urma să vină de la persoana necunoscută ce sosea din Spania.

Acţiunea a fost planificată şi bine pusă la punct, ea decurgând conform planului dinainte stabilit, fiecare dintre participanţi îndeplinindu-şi atribuţiunile cu exactitate, astfel încât în cele din urmă s-a ajuns la momentul vânzării efective, care însă era aşteptată de către echipa operativă care a întrerupt activitatea grupului infracţional organizat.

Inculpaţii T.S., T.I., E.C.S. au recunoscut săvârşirea faptelor de trafic de droguri, respectiv introducerea în ţară de droguri de risc, dar au arătat că nu au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat, motivând acest lucru de împrejurarea că unii dintre ei nu-i cunosc pe ceilalţi şi nu cunoşteau activitatea acestora. Deşi s-a arătat că această împrejurare nu are relevanţă din moment ce fiecare dintre ei a cunoscut o persoană se ocupa cu procurarea drogurilor în Spania, acestea trebuiau aduse în România de un cărăuş, de la care au fost preluate, iar ultimul dintre ei, ce se găsea la capătul grupului infracţional), şi urma să vândă efectiv „marfa”.instanţa a apreciat că în cauză nu se poate discuta despre o asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri.

Deşi inculpatul D.S. în mod constant în declaraţia dată la urmărirea penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti a susţinut că nu a cunoscut activitatea infracţională a inculpatului T.I. care îi era prieten si nici nu a cunoscut despre conţinutul pachetului ce a fost ridicat de la inculpatul T.Ş., susţinerile sale fiind contrazise de declaraţiile inculpatului T.S. Astfel acesta a susţinut, fapt ce se coroborează cu materialul probator, că inculpatul D.S. i-a solicitat imediat cum a ajuns la întâlnire marfa şi nu vreo sumă de bani aşa cum a susţinut inculpatul D. A mai arătat că taximetristul a ştiut exact ce are de făcut şi înţelegând că este vorba de pachetul cu droguri pe care fiul său M. i-l pusese în geantă i-a înmânat acestuia calupul şi împreună l-au desfăcut pentru ca D. să ridice o mostră şi s-o arate la băieţi,aşa cum a precizat inculpatului T.Ş. Din declaraţia aceluiaşi inculpat a mai rezultat că la plecare inculpatul D.S. i-a spus să traverseze b-ul T. la o altă staţie Peco şi să se aşeze la o terasă urmând ca el să revină.

Aderarea la un grup infracţional în vederea săvârşirii unor infracţiuni a presupus o anumită structură, cu o anumită ierarhie, cu persoane care se cunosc între ele, al căror rol a fost bine stabilit, cu o activitate pe un interval de timp considerabil, astfel că faţă de faptul că între inculpaţi care, faţă de modalitatea de acţiune, de faptul nu s-au cunoscut dinainte nu s-a reţinut existenţa unui grup infracţional organizat, ci o simplă înţelegere între inculpaţi respectiv o participaţie penală,ceea ce excede cadrului avut în vedere în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr 39/2003.

Astfel deşi între inculpaţi a existat o înţelegere cu privire la modul de introducere în ţară a cantităţii de droguri, nu s-a putut concluziona ca aceştia au constituit un grup infracţional structurat, cu rolurile bine definite aşa cum au fost avute în vedere în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, care au acţionat pe o perioadă anume, în mod coordonat cu atât mai mult cu cât unele detalii nu au fost cunoscute celorlalţi participanţi, iar inculpatul T.Ş. nu a cunoscut persoana de legătură din România. Mai mult câtă vreme la momentul de faţă un grup infracţional de o mai mare amploare nu a fost dovedit cu certitudine prin probele administrate în cauză, necunoscându-se modalitatea de comercializare a drogurilor şi nici persoanele de legătură, cu unele excepţii, nu s-a putut susţine că inculpaţii au aderat la o grupare deja constituită, în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, formată din mai mult de două persoane, excluzându-i pe E.C.S. şi T.I.

Deşi s-a arătat că aşa zisul grup a fost constituit cel puţin din data de 23 septembrie 2009, când lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa s-au sesizat din oficiu şi acesta a acţionat organizat dovadă fiind convorbirile telefonice pe care inculpaţii E.C.S. şi T.I. le-au purtat în legătură cu activitatea infracţională, iar inculpatul T.Ş. a fost plecat în Spania, nu s-a putut discuta despre o activitate infracţională ci de acte premergătoare, fără acte materiale de executare.

Inculpatul T.Ş. a susţinut că în luna iunie 2009 nu a contactat pe nimeni căruia să-i propună o tranzacţie cu droguri, iar alte date să contrazică aceste susţineri nu au rezultat din materialul probator administrat. Pe parcursul cercetărilor inculpaţii E.C.S. şi T.I. ca de altfel şi în faţa instanţei de fond au solicitat să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece, primul ar fi contribuit la prinderea celui de-al doilea, iar acesta din urmă la depistarea şi prinderea tatălui său inculpatul T.Ş.

Nu s-au reţinut aceste dispoziţii legale pentru inculpatul E.C.S. atâta vreme cât inculpatul T.I. a fost deja vizat de ancheta ce s-a demarat şi convorbirile lui telefonice care i-au fost interceptate, el fiind cunoscut sub apelativul „T.”

Nici inculpatul T.I. nu a beneficiat de aceste prevederi legale, deoarece s-a cunoscut faptul că o persoană a adus în ziua aceea droguri din Spania, iar identificarea acesteia a fost atributul organelor abilitate

Conform disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, a beneficiat de respectivele prevederi doar persoana care, în timpul urmăririi penale, denunţă alte persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri. Cum în cauza persoanele indicate se aflau în atenţia organelor de cercetare, aceste dispoziţii au devenit inaplicabile.

În raport de cele arătate, având în vedere şi declaraţiile inculpaţilor, constante pe parcursul întregului proces penal care s-au coroborat într-o anumită măsură, conform art. 69 C. proc. pen. cu susţinerile acestora în cadrul procesului verbal de depistare al acestora încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa, la surprinderea în flagrant, la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor s-au mai avut în vedere şi procese verbale de sesizare din oficiu din 25 iunie 2009 şi 23 septembrie 2009;

- ordonanţe de autorizare a investigatorul sub acoperire şi a colaboratorilor acestora;

- procese verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire;

- raport preliminar de constatare tehnico-ştiinţifică droguri;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554513 din 9 octombrie 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa;

- proces verbal de prindere în flagrant din 2 octombrie 2009;

- declaraţiile inculpaţilor şi învinuitului.

- dovada de predare a drogurilor,probe aflate ataşate la dosarul cauzei, fila 9, vol. 1 urmărire penală

Din analiza şi coroborarea materialului probator administrat în cauză instanţa a reţinut vinovăţia tuturor inculpaţilor astfel:

Inculpatul T.Ş. a fost vinovat de săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpaţii T.I., E.C.S., D.S. s-au făcut vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 .După cum s-a arătat anterior nu s-a putut retine în sarcina inculpaţilor T.I., E.C.S., T.Ş. infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, astfel încât pentru această infracţiune instanţa a dispus achitarea inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor ce au fost stabilite au fost avute în vedere criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care inculpaţii au acţionat, valorile sociale lezate şi ocrotite de normele penale referitoare la sănătatea publică şi la vinovăţia persoanei, forma de vinovăţie cu care s-a acţionat, natura drogurilor de risc deţinute, cantitatea acestora, dispoziţiile din partea generală a codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în legea specială.

S-a ţinut seama şi de trăsăturile specifice persoanei fiecărui inculpat şi faptul că aceştia se afla la primul conflict cu legea penala.

Împrejurarea că inculpaţii pe parcursul procesului penal au manifestat o atitudine relativ sinceră, au recunoscut şi regretat faptele, iar anterior comiterii infracţiunii au avut o bună conduită în familie şi societate astfel cum a rezultat din caracterizările şi recomandările depuse la dosar, au realizat venituri stabile şi faţă şi de împrejurarea că erau foarte tineri, la primul conflict cu legea penală au fost avute în vedere ca circumstanţe atenuante judiciare, făcându-se aplicarea pentru fiecare inculpat a art. 74 alin.(1) lit. a), c) alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 02 octombrie 2009 la zi.

S-a dispus punerea de îndată a celor trei inculpaţi T.Ş. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 103 din 03 octombrie 2009, T.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 104 din 03 octombrie 2009 şi E.C.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 102 din 03 octombrie 2009, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

Ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante s-a coborât cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Ca pedeapsă accesorie, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În cauză s-a apreciat că dublul scop al pedepsei preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără executarea acesteia efectivă dat fiind vârsta inculpaţilor, existenţa unui cadrul familial, prestarea unei activităţi remunerate, lipsa antecedentelor penale,, aspecte ce au susţinut integrarea socială rapidă şi facilă a inculpaţilor.

În consecinţă, în baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus pentru fiecare inculpat suspendarea condiţionată a executării pedepsei în baza art. 86¹alin. (2) C. pen. pe durata a câte unui termen de încercare, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpaţii T.Ş., T.I., E.C.S., D.S. au fost obligaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la data fixată la Serviciul de probaţiune, de pe lângă Tribunalul Constanta, serviciu desemnat cu supravegherea acestora.

- să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

A desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa - căruia i s-a comunicat datele de la lit. a) - d).

În baza art. 359 alin. (1), (2) C. proc. civ., s-a atras atenţia fiecărui inculpat asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi emiterea unei comunicări scrise în acest sens.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de rezină de canabis introdusă în ţară respectiv cantitatea de 97,2 grame (proba nr 1), 718,8 grame rezina de canabis (proba nr 2 a ),182, grame rezina de canabis (proba nr 2 b 1 în baza dovezii ataşate şi distrugerea acestora.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 810 lei cu excepţia inculpatului T.Ş., cu titlul de cheltuieli judiciare către stat care au cuprins 3.000 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

A fost obligat inculpatul T.Ş. la plata sumei de 1.210 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu G.A., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei”.

Împotriva sentinţei penale nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul D.S., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Criticile din apelul parchetului au vizat greşita achitare a inculpaţilor T.Ş., T.I. şi E.C.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greşita achitare a inculpatului T.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor T.I., T.Ş., E.C.S. şi D.S. apreciindu-se că sunt prea blânde, atât în privinţa cuantumului cât şi al modalităţii de executare, nefiind în măsură să asigure atingerea scopului aplicării pedepsei.

În esenţă, parchetul a susţinut că, din declaraţiile date la instanţa de fond de inculpaţi E.C.S. şi T.I. au rezultat fără echivoc constituirea grupului organizat, pentru introducerea în ţară şi ulterior comercializarea de droguri iar în activitatea infracţională fiecare inculpat avea câte un rol bine stabilit, astfel cum inculpaţii T.I. şi E.C.S. au luat hotărârea de înfiinţare a grupului, primul cerându-i fratelui său din Spania să-i trimită drogurile, al doilea s-a interesat de eventualii cumpărători, iar inculpatul D.S. a avut sarcina precisă de a prelua drogurile de la persoana care le aducea din Spania.

În condiţiile în care grupul organizat a fost constituit în urmă cu aproximativ 6 luni momentului introducerii în ţară a drogurilor, în opinia parchetului, infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 38/2003 a fost consumată şi a fost reţinută în sarcina inculpaţilor T.I. şi E.C.S. dar şi a inculpatului T.Ş., care a adus drogurile din Spania.

Referitor la inculpatul T.I., s-a susţinut, în apelul parchetului, că, din ansamblul probelor administrate, a rezultat cu evidenţă că, acesta a organizat introducerea de droguri în ţară, ipostază în care a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar într-o teză subsidiară s-a susţinut că, inculpatul T.I. trebuie pedepsit cel puţin pentru instigare la introducerea în ţară de droguri, având în vedere că acesta i-a cerut fratelui său inculpatul T.M. să îi trimită droguri iar T.Ş. a adus în România drogurile.

În privind individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor T.I., T.Ş., E.C.S. şi D.S. s-a reţinut că sunt blânde, în condiţiile în care limitele de pedeapsă sunt dintre cele mai mari iar pericolul social concret şi generic al faptelor este ridicat, datorită cantităţii mari de droguri introdusă în ţară şi care urma a fi comercializată, numărul participanţilor la activitatea infracţională (5 persoane) şi atitudinea necorespunzătoare în timpul procesului, constând în recunoaşterea parţială a vinovăţiei.

În concluzie, parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi urmare rejudecării să fie condamnaţi inculpaţii pentru toate infracţiunile ce au făcut obiectul trimiterii lor în judecată la pedepse privative de libertate în cuantum corespunzător criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Apelantul inculpat D.S. a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita sa condamnare în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000 şi a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în condiţiile în care el nu a cunoscut ce era în pachetul pe care trebuia să-l preia, astfel că nu este autorul infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În subsidiar, apelantul inculpat D.S. a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului către minimul special legal, iar în privinţa modalităţii de executare să se dispună suspendarea condiţionată, ţinându-se seama de circumstanţele personale favorabile.

Examinând sentinţa penală nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa în lumina criticilor din apelurile parchetului şi inculpatului D.S., a probatoriului administrat cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen. curtea a reţinut următoarele;

Confruntându-se cu dificultăţi financiare majore, inculpatul T.I. s-a gândit să le rezolve prin vânzarea de droguri, ce au urmat a fi aduse din Spania de la fratele său T.M.

Contactându-l telefonic pe fratele său T.M. şi primind acceptul acestuia de a-i trimite droguri pentru vânzare, inculpatul T.I. l-a contactat pe inculpatul E.C.S., cu care era prieten, şi i-a propus să caute cumpărători pentru drogurile ce urmau să vină din Spania.

Acceptând propunerea inculpatului T.I., inculpatul E.C.S. a început demersurile de căutare a potenţialilor cumpărători şi după ce i-a găsit a comunicat inculpatului T.I. acest fapt, cerându-i să-l anunţe când va avea drogurile (rezină de cannabis).

În condiţiile menţionate anterior inculpatul T.I. l-a sunat în Spania pe fratele său T.M. solicitându-i expedierea drogurilor, fără să îl intereseze modalitatea în care a procedat fratele său pentru aceasta, precizând că la sosirea în ţară a drogurilor va trimite un prieten să le ridice.

Situaţia de fapt reţinută în legătură cu iniţierea activităţii infracţionale a rezultat fără echivoc din declaraţiile inculpaţilor T.I. şi E.C.S., date în faţa instanţei de fond şi care nu au fost contrazise de alte probe administrate în cauză şi au fost confirmate de modul de desfăşurare a activităţii infracţionale ulterioare.

Raportat la situaţia de fapt reţinută curtea a apreciat că, în speţă, nu poate fi vorba de constituirea unui grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, în sensul prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care nu a existat o structură determinată a grupului de persoane implicate, acesta acţionând independent, fără a conştientiza componenţa grupului şi apartenenţa la acesta, inculpaţii raportându-şi activitatea exclusiv la persoana inculpatului T.I. şi la cererile acestuia faţă de ei, în virtutea relaţiilor vechi de prietenie cu acesta.

În aceeaşi ordine de idei, curtea a reţinut că, textul încriminator al art. 7 din Legea nr. 39/2003 face referire la scopul constituirii grupului organizat, respectiv acela al săvârşirii de infracţiuni, ori îndeplinirea lui presupunea continuitatea în timp, numai astfel putându-se plănui şi săvârşi mai multe infracţiuni iar nu una singură ca în speţă.

Chiar dacă pentru săvârşirea activităţii infracţionale inculpatul T.I. a colaborat cu ceilalţi inculpaţi acest fapt nu s-a realizat în virtutea unei eventuale calităţi de lider a unui grup a acestuia ci, a relaţiilor de prietenie preexistente, deci ca un serviciu personal faţă de un prieten, sau, în cazul inculpatului T.Ş., în virtutea relaţiilor de familie cu T.M.

Raportat la cele ce preced curtea a constatat că, activitatea desfăşurată de inculpaţii T.I., E.S.C. şi T.Ş., astfel cum a fost reţinută pe baza probatoriului, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, situaţie în care se impune achitarea inculpaţilor respectivi pentru această infracţiune, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din perspectiva celor reţinute curtea a constatat netemeinicia criticii privind greşita achitare a inculpaţilor T.Ş., T.I. şi E.C.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 36/2003.

În cauză existând mai multe persoane care au contribuit la introducerea în ţară în scopul comercializării drogurilor de risc (rezină de cannabis), nu s-a putut reţine cu temei în existenţa faptei de constituire a unui grup, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă, când a dispus achitarea pentru inexistenţa faptei (art. 10 lit. a) C. proc. pen.).

În condiţiile în care achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 36/2003 a intervenit în cursul judecăţii devin aplicabile prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi nu acelea ale art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Din declaraţiile inculpatului T.I. s-a reţinut că acesta l-a contactat telefonic pe fratele său T.M. aflat în Spania cerându-i să-i trimită droguri în scopul comercializării lor în ţară, pentru obţinerea de foloase materiale cu care să-şi rezolve problemele financiare, precizându-i că nu îl interesează amănuntele procurării drogurilor şi nici persoana care o să le aducă în ţară, urmând ca după sosirea acelei persoane să trimită un prieten să le ridice.

Declaraţiile inculpatului T.I. s-au coroborat cu declaraţiile inculpaţilor E.C.S. şi D.S., dar şi cu înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpaţi.

Din probele menţionate anterior a rezultat cu evidenţă că inculpatul T.I. nu a avut nici o contribuţie la introducerea în ţară a drogurilor de risc, el organizând preluarea acestora, după consumarea faptului trecerii drogurilor peste graniţă de către inculpatul T.Ş. Drept urmare, curtea a reţinut că, inculpatul T.I. nu a putut fi autorul infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în condiţiile în care T.M. a stabilit persoana care transporta drogurile iar inculpatul T.Ş. a trecut efectiv graniţa României cu cantitatea de droguri asupra sa.

În condiţiile în care inculpatul T.I. a fost acela care i-a cerut fratelui său T.M. să-i trimită în ţară droguri pentru valorificare, curtea a constatat că inculpatul respectiv l-a determinat pe fratele său să săvârşească infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aspect ce a justificat reţinerea calităţii de instigator la infracţiunea amintită, conform prevederilor art. 25 C. pen.

Din perspectiva celor reţinute, curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., în sensul că, a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului T.I. din infracţiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportată la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, şi a dispus condamnarea pentru instigare la infracţiunea de introducere în ţară de droguri. Teza autoratului sau complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu a putut fi reţinută, întrucât inculpatul T.I. a dispus preluarea drogurilor după introducerea lor în ţară.

Aşa cum temeinic a reţinut şi instanţa de fond, după ce a intrat în România inculpatul T.Ş., la indicaţia telefonică a fiului său T.M., a contactat telefonic o persoană căreia i-a adus la cunoştinţă că este persoana care a adus „piesele” din Spania şi se află în staţia O.M.V. Respectiva persoană nimeni altul decât inculpatul D.S., s-a prezentat la staţia O.M.V la volanul maşinii cu care practică meseria de taximetrist şi imediat i-a solicitat inculpatului T.Ş. „marfa”, situaţie în care acesta din urmă a desfăcut un calup cu droguri din care i-a înmânat inculpatului D.S. o mostră care urma să fie verificată de persoanele care-l trimiseseră să ridice drogurile.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, apărarea inculpatului D.S., potrivit căreia nu a cunoscut conţinutul pachetului primit de la inculpatul T.Ş. nu poate fi primită ca atare, întrucât este contrazisă în primul rând de declaraţiile inculpatului T.Ş., de la care a primit mostra de drog, dar şi de celelalte probe privind desfăşurarea activităţii infracţionale, respectiv convorbirile telefonice dintre inculpaţi, până la depistarea lor în flagrant.

Drept urmare, curtea a constatat că, inculpatul D.S. a săvârşit fapta de trafic de droguri de risc, faptă ce întruneşte condiţiile constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, situaţie în care condamnarea sa pentru această infracţiune este legală şi temeinică, neimpunându-se achitarea sa.

În condiţiile în care inculpaţii s-au aflat la primul conflict cu legea penală, au avut pe timpul procesului penal un comportament corespunzător de recunoaştere şi regret a faptelor şi sunt persoane integrate social, curtea apreciază că în mod justificat s-au reţinut în favoarea lor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., stabilindu-se pedepse în conformitate cu prevederile art. 76 lit. a) C. pen.

Din perspectiva celor menţionate anterior, curtea a apreciat că, nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate acestora de prima instanţă şi nici schimbarea modalităţii de executare în privare de libertate.

Rezultă, deci, că nu a fost întemeiată critica din apelul parchetului privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Critica din apelul inculpatului D.S. privind greşita individualizare a pedepsei aplicate de prima instanţă a fost în aprecierea curţii, neîntemeiată, respectiva pedeapsă reflectând corespunzător periculozitatea socială a faptei săvârşite şi cauzele de atenuare a răspunderii penale, iar modalitatea de executare a pedepsei a fost just aleasă, astfel încât inculpatul să realizeze gravitatea faptelor şi să nu mai repete, în viitor, comportamente ilicite, îndeplinindu-se astfel scopul aplicării pedepselor, astfel cum a fost definit acesta de prevederile art. 52 C. pen.

În această ordine de idei curtea a constatat că, nu este întemeiată critica din apelul parchetului privind greşita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanţă inculpaţilor, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor prin valorificarea corespunzătoare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Examinând şi din oficiu hotărârea primei instanţe curtea a constatat că este greşită în privinţa temeiului în baza căruia s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi neaplicarea pedepsei complementare pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.Ş.

Aşa cum s-a precizat deja, în faza cercetării judecătoreşti s-a dispus achitarea inculpaţilor T.Ş., T.I. şi E.C.S. pentru infracţiunea de constituire a unui grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, iar fapta acestora de a acţiona împreună, aşa cum a rezultat din situaţia de fapt rezultată din probatoriu, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul că activitatea de grup nu a avut continuitate în timp, a fost săvârşită o singură activitate ilicită de traficare a unei cantităţi de droguri de risc, adusă din străinătate, nu mai multe astfel de fapte iar făptuitorii nu au acţionat după un plan prestabilit cu împărţirea de sarcini clare, sub autoritatea unui lider şi în necunoştinţă de cauză că aparţin unui grup în care se cunosc, cel puţin în mare sarcinile celorlalţi membrii ai grupului. Aşa fiind curtea a apreciat că, temeiul achitării inculpaţilor T.Ş., T.I. şi E.S.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este acela prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin hotărârea primei instanţe inculpatul T.Ş. a fost condamnat la pedepsele de 2 ani şi 9 luni închisoare şi respectiv 3 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 şi de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa legea prevede şi aplicarea unei pedepse complementare, pedeapsă ce a fost aplicată în condiţiile în care pedepsele principale depăşeau cuantumul minim de 2 ani închisoare (art. 65 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.), aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie potrivit legii.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa care a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală pentru greşita achitare a inculpaţilor E.C.S., D.S. şi T.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deoarece înţelegerile între inculpaţi reprezintă o infracţiune de sine stătătoare.

Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. şi condamnarea inculpaţilor.

În concluziile scrise ale parchetului s-a mai arătat că în mod greşit a fost condamnat inculpatul T.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 10 cu referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deşi forma de participaţie a acestuia este autoratul.

Au fost criticate, de asemenea, greşita individualizare a pedepselor stabilite şi aplicate inculpaţilor T.I., T.Ş., E.C.S. şi D.S., motiv pentru care a solicitat înlăturarea disp. art. 81 şi art. 86¹ C. pen.

Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17², 17 şi 14 C. proc. pen.

Critica privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 10 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu a fost susţinută de procurorul de şedinţă.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, constată următoarele:

În ceea ce priveşte achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constată în mod corect au dispus cele două instanţe.

Activitatea desfăşurată de inculpaţi a îmbrăcat forma pluralităţii ocazionale şi nu forma pluralităţii constituite, în sarcina lor fiind reţinut un singur act material, care nu relevă existenţa unui grup structurat.

Nu poate fi reţinută nici infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru că şi în cazul acestei infracţiuni trebuie îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, care reprezintă tot o pluralitate constituită, presupunând existenţa unui plan, existenţa unei ierarhii, o împărţire a sarcinilor între participanţi, condiţii care nu rezultă a fi îndeplinite din probele administrate în cauză.

Pentru aceleaşi motive, în mod corect a fost schimbată încadrarea juridică de către instanţa de apel din infracţiunea prev. de art. 10 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece în speţă nu se poate vorbi de „organizare, conducere sau finalizare”, acţiuni ce se pot reţine doar în situaţia unei activităţi organizate.

Inculpatul T.I. i-a solicitat fratelui său, T.M., aflat în Spania, să îi trimită droguri pentru valorificare, activitate ce se circumscrie infracţiunii de trafic de droguri săvârşită în forma instigării.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt adecvate sub aspectul cuantumului gravităţii faptelor săvârşite.

Modalitatea de executare însă, nu este de natură să asigure realizarea prevenţiei generale sau a celei speciale, în condiţiile în care cantitatea de droguri este mare (aprox. 1 kg rezină de cannabis) şi a fost introdusă în ţară de inculpaţi.

De aceea, Curtea apreciază că scopurile pedepsei prev. în art. 52 C. pen., pot fi atinse doar în cazul aplicării unor pedepse cu executare în regim de detenţie, motiv pentru care va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa va casa în parte, decizia penală şi sentinţa penală şi va înlătura disp. art. 86¹ – 86⁴, art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. în cazul inculpaţilor E.C.S., T.I. şi T.Ş. şi disp. art. 81-83 C. pen., art. 71 alin. (5) şi art. 359 C. proc. pen. pentru inculpatul D.S., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 7/ P din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi E.C.S., D.S., T.I. şi T.Ş.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând, înlătură aplicarea art. 86¹ – 86⁴, art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. pentru inculpaţii E.C.S., T.I. şi T.Ş.

Înlătură aplicarea art. 81-83 C. pen., art. 71 alin. (5) şi art. 35⁹ C. proc. pen. pentru inculpatul D.S.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E.C.S. şi T.Ş., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D.S. şi T.I., în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1820/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2208/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2208/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2211/2012. Penal