ICCJ. Decizia nr. 2211/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2211/2012
Dosar nr. 33/46/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 311 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul cu nr. 149/109/2009, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.I. cu domiciliul în comuna Cetăţeni, sat Valea Cetăţuia, judeţul Argeş, prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. c) şi i) C. pen., iar în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. c) şi i) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Pedeapsa principală s-a dispus a se executa prin privare de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore, din data de 22 iulie 2007.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.270,63 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile - cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate; în baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 - 16 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea vătămată la plata sumei de 60.000 lei despăgubiri civile, din care, 10.000 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 50 lei reprezintă 1/4 din onorariul avocatului din oficiu, conform împuternicirii avocaţiale nr. 598 din 10 februarie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 22 iulie 2007, inculpatul şi martorii B.D., T.R. şi O.M. au lovit cu obiecte contondente autoturismul în care se afla partea vătămată C.M., avariindu-l, după care, inculpatul B.I., cu bâta pe care o avea asupra sa, a aplicat aceleiaşi părţi vătămate mai multe lovituri în zona capului, producându-i multiple leziuni, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, conform certificatului medico-legal nr. 1067/2007 emis de S.M.L. Argeş.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpatul B.I. cât şi partea civilă C.M., iar prin încheierea din 24 martie 2011 dată în Dosarul nr. 33/46/2011, Curtea de Apel Piteşti a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Craiova, în vederea soluţionării apelurilor declarate de parchet şi părţi.
În aceste sens, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că inculpatul B.I. a formulat cerere de strămutare a cauzei, cerere care a fost admisă prin sentinţa penală nr. 461 din 23 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Craiova.
Primind cauza spre competenţa soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpatul B.I. şi partea civilă C.M., Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a înregistrat-o la data de 08 aprilie 2011, sub nr. 33/46/2011.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a solicitat admiterea apelului promovat de parchet, desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei pe latură penală, în sensul înlăturării circumstanţelor personale atenuante şi majorării pedepsei la un cuantum corespunzător pericolului social concret al faptei. În motivarea apelului s-a arătat că incidentul dintre părţi a avut loc în loc public (pe un drum comunal şi pe malul râului Dâmboviţa) şi a constat în aplicarea de lovituri asupra autoturismului şi părţii vătămate, de către inculpat, care s-a folosit de un obiect metalic; totodată, s-a arătat că inculpatul a avut o conduită nesinceră, pe de o parte invocând un alt loc al infracţiunii (pe proprietatea sa) pentru a susţine legitima apărare, invocată ca apărare în cauză, deşi nu este susţinută de probele administrate, iar, pe de altă parte, susţinând că a aplicat o singură lovitură, ceea ce nu explică producerea de leziuni multiple părţii vătămate şi avarierea parbrizului, portierei şi plafonului autoturismului.
Partea civilă C.M. a solicitat admiterea apelului, atât privitor la majorarea pedepsei, după înlăturarea aplicării art. 74, 76 C. pen., cât şi referitor la majorarea daunelor morale şi despăgubirilor la valoarea solicitată, motivând că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, înlăturând apărarea inculpatului, care este contradictorie faţă de probele administrate - care indică manoperele inculpatului în vederea suprimării vieţii părţii civile -, dar a aplicat o pedeapsă nejustificat de blândă faţă de urmările faptei şi persoana inculpatului, angajat în conflicte repetate cu partea civilă. Sub aspect civil, s-a arătat că acţiunea civilă trebuie admisă în totalitate, urmările negative ale infracţiunii afectând grav pe partea civilă şi impunând efectuarea unor cheltuieli însemnate pentru refacerea sănătăţii.
Inculpatul B.I., a solicitat admiterea apelului propriu, cu desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei, astfel: sub aspectul laturii penale a cauzei, s-a solicitat: a) reţinerea încadrării juridice dată infracţiunii prin rechizitoriu, aceea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., criticându-se sentinţa privitor la aplicarea agravantei prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., conform art. 334 C. proc. pen., care, în opinia sa nu este aplicabilă în cauză, deoarece verii primari nu fac parte din categoria rudelor apropiate; b) reaprecierea probelor de către instanţa de apel, în sensul achitării sale pentru tentativa de omor calificat, pentru legitimă apărare, conform art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 alin. (21) C. pen., deoarece incidentul dintre părţi s-a produs din iniţiativa părţii vătămate C.M., care a pătruns în curtea sa cu autoturismul, accidentându-l uşor pe vărul său şi, în această situaţie, a acţionat în apărare, pentru a respinge atacul direct, material şi injust îndreptat împotriva sa şi a familiei sale. A argumentat această apărare arătând că este susţinută de depoziţiile martorilor din familia sa, prezenţi în domiciliu, dar şi de existenţa unui dosar penal pendinte pe rolul Judecătoriei Câmpulung, privind infracţiunile de violare de domiciliu şi distrugere săvârşite în aceste împrejurări şi reclamate de el împotriva părţii vătămate şi rudelor sale (Dosar nr. 1899/205/2011).
În teză subsidiară, a solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., privind starea de provocare în care a comis fapta penală, starea de temere şi de profundă tulburare fiindu-i produse prin conflictele violente numeroase dintre părţi, care se află în relaţii de duşmănie de mult timp - sub aspectul laturii civile, s-a solicitat, în principal, exonerarea sa de plata despăgubirilor şi daunelor morale sau, subsidiar, reducerea cuantumului acestor obligaţii corespunzător circumstanţei provocării.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 207 din 19 octombrie 2011 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpatul B.I. şi partea civilă C.M., împotriva sentinţei penale nr. 311 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul cu nr. 149/109/2009.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată.
A înlăturat aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen.;
A condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
A redus daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul B.I. către partea civilă C.M., la 20.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei penale pronunţată de curtea de apel au declarat recursuri inculpatul B.I. şi partea civilă C.M., pentru motivele de recurs arătate în practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpatul B.I. este fondat urmând a fi admis, iar recursul declarat de partea civilă C.M. este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o analiză judicioasă şi completă a întregului ansamblu probator administrat în cauză, rezultând mai presus de orice dubiu că inculpatul B.I. se face vinovat de comiterea faptei reţinută în sarcina sa, respectiv infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. c), i) C. pen., constând în aceea că în data de 22 iulie 2007 inculpatul şi martorii B.D., T.R. şi O.M., au lovit cu obiecte contondente autoturismul în care se afla partea vătămată C.M., avariindu-l, după care B.I., cu bâta pe care o avea asupra sa a aplicat aceleiaşi părţi vătămate mai multe lovituri în zona capului, producându-i multiple leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, conform certificatului medico-legal nr. 1067/2007 emis de S.M.L. Argeş.
În faţa instanţei de recurs inculpatul B.I. a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., text introdus prin Legea nr. 202/2010 declarând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea altor probe (cu excepţia înscrisurilor în circumstanţierea profilului moral).
Instanţa reţine din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză, că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită.
Se constată că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunii în tentativă la omor calificat săvârşită asupra unei rude şi în loc public, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen., reţinând vinovăţia inculpatului în forma intenţiei indirecte.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, împrejurările săvârşirii faptei.
S-a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere că în acest mod s-a atentat la dreptul la viaţă al omului, drept cu caracter absolut, ce se cere a fi respectat de către toţi membrii societăţii.
Totodată, instanţa a avut în vedere împrejurarea că fapta a fost săvârşită în public şi a fost îndreptată împotriva unei rude apropiate - văr primar.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, din fişa de cazier judiciar a acestuia reiese că posedă antecedente penale suferind două condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu violenţă.
Având în vedere şi situaţia familială a inculpatului, reflectată în conţinutul anchetei sociale - instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune.
Instanţa de fond a apreciat că pedeapsa principală de 6 ani închisoare este o pedeapsă corespunzătoare scopului preventiv şi celui educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Curtea de Apel Craiova a apreciat ca fiind fondat apelul parchetului cu privire la critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei sub aspectul aplicării circumstanţelor personale atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (2) C. pen.
S-a arătat că raportat la pericolul social concret al infracţiunii dedusă judecăţii, aplicarea circumstanţelor atenuante personale este nejustificată, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a fost sincer în cursul cercetărilor; în acest sens se constată că a solicitat să se reţină în apărare declaraţia martorului N.M. că care în faza cercetării judecătoreşti retractează parţial aspectele declarate la urmărirea penală, plasând locul conflictului la poarta locuinţei inculpatului, fără a oferi o explicaţie plauzibilă, asupra cauzei pentru care, în declaraţiile date la procuror, a relatat o altă situaţie de fapt.
În aceste condiţii, apelul promovat de parchet a fost apreciat ca fiind fondat şi în acord cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis, a fost desfiinţată în parte sentinţa sub aspectul laturii penale şi, în rejudecare, a fost înlăturată aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.; a fost neindividualizată pedeapsa în pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010 intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 a fost introdus în C. proc. pen. un nou text cu titlu marginal „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei” text care reglementează o cauză generală de reducere a pedepsei, în cazul în care acuzatul înţelege să uziteze de o procedură simplificată constând în recunoaşterea vinovăţiei şi a probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
În speţă inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile legii noi mai favorabile, renunţând la administrarea oricăror probe şi recunoscând integral acuzele aduse.
Înalta Curte apreciază că, în raport de circumstanţele faptei şi de circumstanţele personale ale inculpatului care nu are ocupaţie, are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptei nu se impune aplicarea unei pedepse spre maximul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel încât o va micşora, apreciind că o pedeapsă de 5 ani închisoare este de natură a îndeplini funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen. ducând la îndreptarea inculpatului.
Astfel, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.I.
Va casa în parte decizia penală atacată şi în rejudecare va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., în consecinţă reducând pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare neputând fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unui regim sancţionator mai blând sau schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.M. pentru următoarele considerente:
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticile formulate de partea civilă cu privire la majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu pot fi primite faţă de limitele de pedeapsă stabilite de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei se constată că prima instanţă a acordat despăgubiri într-un cuantum care acoperă integral prejudiciul material probat în cauză, respectiv 10.000 lei.
Referitor la prejudiciul moral invocat pentru care partea civilă a solicitat acordarea sumei de 140.000 lei se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că atât această valoare, cât şi valoarea stabilită de prima instanţă sunt disproporţionate faţă de prejudiciul moral suferit de partea civilă, raportat la situaţia particulară a acesteia, care s-a implicat în toate conflictele anterioare cu inculpatul, după cum în mod constant au relatat toţi martorii audiaţi.
Ori, în condiţiile în care prejudiciul moral rezidă în prejudiciul de agrement suferit de partea civilă pe perioada cât a fost spitalizată şi i-a fost impus alt mediu de viaţă, restrictiv faţă de cel uzual, pentru urmările socialmente periculoase ale agresiunii şi necesitatea restabilirii valorii sociale ocrotite, inculpatul răspunzând penal şi urmând să execute o pedeapsă privativă de libertate în regim de detenţie, curtea de apel corect a apreciat că în cauză se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate la valoarea de 20.000 lei.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 207 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia penală atacată şi în rejudecare:
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi în consecinţă va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. c) şi i) C. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 207 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi în rejudecare:
Face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi în consecinţă reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. c) şi i) C. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti in fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2208/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2217/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
