ICCJ. Decizia nr. 2/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2/2012
Dosar nr. 10254/1/2011
Şedinţa publică din 3 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, având de soluţionat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi către inculpaţii din prezenta cauză alături de inculpata Şt.L.S., printre altele a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor recurenţi, respingând, ca neîntemeiată, cererea inculpatului P.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Prin încheierea recurată, instanţa de fond a apreciat că există, în continuare indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele deduse judecăţii, că există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura şi gravitatea deosebită a faptelor reţinute, din modalitatea de săvârşire, de gradul ridicat de pericol social al faptelor, considerând întrunite dispoziţiile art. 143 alin. (1) şi art. 681 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. f) din acelaşi cod.
Împotriva acestei încheieri inculpaţii au declarat recurs, pentru apărările formulate astfel cum sunt cuprinse în partea introductivă a deciziei.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Examinând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză nu s-au schimbat.
Astfel, pentru infracţiunile reţinute pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani de închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora s-a apreciat că prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
În concret, natura activităţii infracţionale desfăşurată în cadrul unui grup criminal organizat, natura şi gravitatea infracţiunilor care constituie scopul grupului (infracţiunea de trafic de droguri de mare risc), care prin amploarea fenomenului aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori protejate de lege, sănătatea publică, ramificaţiile internaţionale ale grupului, cantitatea de heroină traficată ca o posibilitate a obţinerii de profituri nejustificate, numărul actelor de executare, cantitatea şi natura drogului dar şi perseverenţa infracţională adăugând un plus de periculozitate faptelor dar şi inculpaţilor impun menţinerea măsurii arestării.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de apel motivat a dispus legal şi temeinic menţinerea stării de arest, întrucât niciunul dintre temeiurile iniţiale nu au dispărut [(art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.)] şi acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte a intervenit o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpaţi, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum acesta a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei.
În raport cu gravitatea faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, reţinând motivarea de mai sus, corect s-a reţinut că se impune continuarea privării de libertate şi ca atare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaţilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.I.G., P.A. şi B.I. împotriva încheierii din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 62760/3/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2002/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
