ICCJ. Decizia nr. 2213/2012. Penal

Comentarii

0

 

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2213/2012
Dosar nr. 2255/87/2009

Şedinţa publică din 22 iunie 2012

Asupra cauzei penale de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 145 din 28 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală în Dosarul nr. 2255/87/2009 s-au dispus următoarele:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. şi art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. şi art. 74-76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 248 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. şi art. 74-76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. – 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pentru infracţiunea prev. de art. 254 C. pen.).

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. a fixat termen de încercare pe o perioadă de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen.a condamnat pe inculpatul C.C.G. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. coroborat cu art. 114 lit. e) O.U.G. 195/2002 s-a dispus anularea permisului de conducere eliberat numitului M.N, la data de 18 noiembrie 2008 de către agentul de poliţie F.G.

A fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 5.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 242/P/2008 din 26 mai 2009 au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii:

- N.M. pentru infracţiunile prev. de: art. 254 C. pen.; art. 257 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 248 C. pen., rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen.;

- C.C.G. pentru infracţiunile prev. de: art. 25 C. pen., rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000; art. 255 C. pen. şi art. 257 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul N.M. a avut gradul profesional de agent principal de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule Teleorman (S.P.C.R.P.C.Î.V.), cu sediul în mun. Alexandria, desfăşurându-şi activitatea la acest serviciu din 1 februarie 2006 şi în prezent.

Conform fişei postului agentul principal de poliţie N.M. a avut ca atribuţiuni de serviciu, printre altele: „primirea, verificarea şi înregistrarea cererilor împreună cu documentele necesare pentru înscrierea la examenul pentru obţinerea permisului de conducere auto, verificarea dosarelor candidaţilor care au fost declaraţi respinşi la una din probele examenului (teoretic şi practic), în vederea reprogramării la un nou examen şi executa activităţi de examinare a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere”.

În cursul lunii octombrie 2008, inculpatul N.M., în urma „racolărilor” prietenului său, inculpatul C.C.G. a promovat sau a intenţionat să promoveze pe mai mulţi candidaţi care au susţinut sau urmau să susţină examenele teoretice şi practice, în vederea obţinerii permisului auto, cu scopul de a obţine el şi prietenul său foloase materiale sau morale.

Această activitate infracţională a desfăşurat-o inculpatul N.M., fie direct (când proceda personal la examinarea candidaţilor), fie cu ajutorul colegilor săi de serviciu în măsura când făceau parte din aceeaşi comisie ori comisia respectivă era compusă din alţi salariaţi.

În situaţia din urmă, inculpatul N.M. îi „ruga” pe aceştia să-i promoveze la examenele susţinute pe cei pe care îi racolase anterior prietenul său C.C.G.

Pe baza acestei prietenii, cei doi au acţionat într-o strânsă legătură infracţională, în contextul indicat mai sus. Astfel, C.C.G. a fost persoana care racola cu precădere candidaţii la examenele auto, mai rar, această activitate fiind desfăşurată direct de inculpatul N.M.

Tot C.C.G. a stabilit ulterior, de regulă, printr-o intermediere cu „beneficiarul” suma de bani sau foloasele pe care acesta urma să le dea pentru „ajutorul” primit la examene, în unele cazuri „avantajele patrimoniale” fiind discutate şi telefonic.

S-au mai arătat următoarele:

Activitatea infracţională a inculpaţilor N.M. şi C.C.G., în raport de învinuitul M.I. din com. L., sat P., jud. Teleorman.

Învinuitul M.I., se ocupă cu agricultura, achiziţionând în vara anului 2008 o autoutilitară furgon, marca Volkswagen, pe care a înmatriculat-o la 5 noiembrie 2008.

La data de 12 octombrie 2008, orele 17:23, numitul M.I., l-a apelat de pe propriul telefon (pe inculpatul C.C.G., care i-a promis că, în schimbul sumei de 2.500 euro să intervină la „relaţia” lui (N.M.), pentru a promova examenul auto.

Din convorbirea telefonică a rezultat fără echivoc că, învinuitul M.I., ştia deja despre posibilitatea de a obţine fraudulos permisul de conducere cu ajutorul lui C.C.G. şi, implicit, N.M.

În aceeaşi convorbire telefonică, C.C.G. a precizat că, în mod curent N.M. pretindea pentru serviciul său sume de 1.000–1.500 euro, însă în cazul lui M.I., solicita suma de 3.000 euro, pentru că „dacă era singur (N.M.) era bine, da sunt mai mulţi (examinatori)”.

Inculpatul C.C.G., nefiind însă sigur că şi, în această situaţie N.M. va accepta fraudarea examenului, i-a comunicat lui M.I., că „va încerca să vorbească cu el, să vadă ce zice”, iar „mâine îi dă răspunsul”.

La data de 13 octombrie 2008, orele 16:55 a avut loc o nouă convorbire telefonică între C.C.G. şi M.I., în care primul i-a comunicat că a discutat cu N.M. cazul său, însă acesta nu a acceptat să întreprindă nimic pe considerentul că „nici n-a vrut să discute, atunci când a aflat că nu ştie carte” (M.I.).

La insistenţele lui M.I.G., inculpatul C.C.G. a acceptat să mai încerce să-l convingă pe N.M. să-l „ajute” cu obţinerea permisului auto.

La data de 14 octombrie 2008, ora 11:29, între inculpatul C.C.G. şi M.I. a avut loc o nouă convorbire telefonică, la insistenţa ultimului, împrejurare în care C.C.G. i-a comunicat faptul că, în final, N.M. a acceptat să-l ajute, dar „numai pentru 3.500 euro, deci nu vrea sub”, convingându-l numai după ce au discutat „până la doişpe noaptea”.

S-a arătat că faptele descrise mai sus au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor:

În cazul lui N.M. - luare de mită prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2008.

La încadrarea juridică s-au avut în vedere următoarele:

Este cert că pretinderea sumei de 3.500 euro de către N.M., prin intermediul prietenului său C.C.G., constituie infracţiunea de luare de mită, întrucât inculpatul N.M. are calitatea de funcţionar în înţelesul art. 254 C. pen. şi face parte din comisiile de examinare constituite la nivelul S.P.C.R.P.C.Î.V.-Teleorman – Alexandria.

În cazul lui C.C.G.:

- infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin natura sa, traficul de influenţă reprezintă o negociere, o târguire, o vânzare a influenţei pe care o are o persoană pe lângă funcţionar, prin aceea că în schimbul folosului sau avantajului primit sau pretins se angajează să intervină în interesul terţului cu care se încheia această înţelegere.

S-a avut în vedere că infracţiunea de dare de mită în cazul inculpatului C.C.G. s-a consumat în momentul în care N.M. a pretins că 3.500 euro, chiar dacă, în final, nu s-a mai realizat actul ilicit (promovarea frauduloasă a examenului auto de către învinuitul M.I.).

Activitatea infracţională a inculpaţilor C.C.G. şi N.M., în raport de învinuitul M.N. din com. L., sat P., jud. Teleorman.

La data de 24 octombrie 2008, învinuitul M.N. a susţinut examenul de obţinere a permisului auto, proba teoretică (sala), fiind declarat admis; comisia de examinare a fost compusă din subinspector D.D. şi agent N.M., iar la data de 29 octombrie 2008, susnumitul a susţinut proba practică (traseu), fiind declarat admis, examinator: subinspector de poliţie D.D.

Ca şi în cazul lui M.I. şi promovarea examenului auto de către M.N. a fost precedată de activitatea infracţională a inculpaţilor N.M. şi C.C.G.

Astfel, la data de 16 octombrie 2008 ora 8:41 a avut loc o primă convorbire telefonică între inculpatul C.C.G. (apelat) şi M.N. (apelant), în care primul îl asigura pe cel de-al doilea că a discutat deja cu N.M. care a fost de acord să-l ajute să promoveze examenul, dar să mai aştepte până ce comisia de examinare este compusă în afară de N.M. şi de un alt funcţionar, cu care acesta să fie în relaţii apropiate.

Pe aceeaşi linie se înscrie şi convorbirea telefonică dintre aceeaşi învinuiţi la 21 octombrie 2008 ora 9:37, inculpatul C.C.G. asigurându-l pe M.N. că va susţine examenul teoretic (sala).

În ziua de 24 octombrie 2008, M.N. a susţinut examenul teoretic (unul din examinatori a fost aşa cum a i s-a promis, şi anume, N.M.), fiind declarat admis.

Astfel, semnificativ a fost aspectul că, inculpatul C.C.G. i-a spus în convorbirea din 28 octombrie 2008 ora 8:51 lui M.N. că este programat la examen şi din comisie face parte D. şi M.

În dimineaţa de 29 octombrie 2008 ora 7:20 a avut loc o ultimă convorbire înainte de examen, între C.C.G. şi M.N., în care încă odată primul l-a asigurat pe al doilea că „a vorbit deja cu M.” şi acesta „ştie ce are de făcut”.

Faptul că, N.M. a fost de acord cu intervenţiile făcute de inculpatul C.C.G. în favoarea lui M.N. este confirmat de convorbirea telefonică dintre C.C.G. şi N.M. din 29 octombrie 2008 ora 8:56 (când M.N. nu susţinuse încă examenul practic).

În această convorbire telefonică, C.C.G. i-a comunicat lui N.M. că l-a trimis pe M.N. la examen, urmând să se întâlnească în locul unde se susţine acest examen.

N.M. a precizat că este „cu D.” în comisia de examinare (subinspector de poliţie D.D.), solicitând ca următoarele discuţii dintre ei să se poarte „cu alte telefoane”.

Faptele descrise mai sus au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. – referitor la acţiunile lui N.M. când a făcut parte din comisia de examinare (examenul teoretic) şi a acceptat să comită o astfel de faptă ilicită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în fraudarea probei teoretice a examenului auto în favoarea lui M.N. prev. de art. 248 C. pen., rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000.

În acest caz, inculpatul N.M. a făcut un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, în vederea căruia a fost pretinsă mita şi anume trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în traficarea influenţei sale faţă de colegul său D.D. sau faţă de care lasă să se creadă că are influenţă, cu ocazia susţinerii examenului practic (traseu) de către M.N.

În cazul lui C.C.G. infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în traficarea influenţei sale faţă de prietenul său N.M. pentru obţinerea permisului auto de către M.N.; infracţiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 rap. la art. 248 C. pen., contra intereselor publice, constând în determinarea lui N.M. să acţioneze ilicit pentru fraudarea probei teoretice a examenului auto şi dare de mită prev. de art. 255 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât a cumpărat prin promisiunea sumei de 500 RON lui N.M. „favoarea funcţionarului” (în speţă, N.M.).

Activitatea infracţională a inculpaţilor N.M. şi C.C.G., în raport de învinuitul C.I. din com. S., jud. Teleorman.

La data de 21 octombrie 2008, învinuitul C.I. a susţinut examenul pentru obţinerea permisului de conducere la proba teoretică, probă la care a fost declarat respins, comisia de examinare fiind alcătuită din subinspector de poliţie D.D. şi agent de poliţie N.M.

Astfel, la data de 10 octombrie 2008 ora 14:48, C.C.G. l-a apelat pe C.I. în continuarea unor discuţii precedente directe, în care i-a comunicat faptul că, N.M. „caută un moment prielnic” pentru a-l programa la examenul teoretic pentru că „nu vrea să rişte” şi din această cauză „nu l-a programat până atunci”.

La data de 13 octombrie 2008 ora 9:15, tot C.C.G. l-a apelat pe C.I., ultimul cerându-i apelantului să se întâlnească la locuinţa sa şi „să-i mai zică şi lui cu scrisu”, iar în ziua de 14 octombrie 2008 mai a avut loc o convorbire „pregătitoare” între aceleaşi persoane.

Nerăbdarea lui C.I. s-a amplificat, astfel că la data de 15 octombrie 2008 ora 9:09, în altă discuţie telefonică pe care a avut-o cu C.C.G. i-a spus că „mai e două zile, dacă nu e nimic, eu vreau să-mi dea banii şi am plecat” (referire la N.M.).

Mai mult C.I. i-a precizat interlocutorului său că „diseară pe la 19:00 vin la voi” (având în vedere pe C.C.G. şi N.M.), subliniind că „vreau să stau de vorbă cu el” (N.M.) şi „să vadă ce face, ori da ori nu, măcar să-i spună: Băi nu e nimic şi i-a banul înapoi şi gata, rămân prieten”.

Întâlnirea a fost într-adevăr stabilită în seara de 15 octombrie 2008.

Impacientat să obţină mai repede permisul de conducere, după mai multe amânări, la data de 16 octombrie 2008, învinuitul C.I. i-a transmis un mesaj de pe telefon (aparţinând prietenului său C.R.E.), cu textul: „dacă nu se poate, să-mi dea banii şi plec”.

În ziua de 17 octombrie 2008 au avut loc alte trei convorbiri telefonice între aceleaşi persoane, în care s-a stabilit să se întâlnească la locuinţa lui C.I. (de fapt a unchiului său C.P.) din com, S., jud. Teleorman.

Din transcrierea convorbirii telefonice din 20 octombrie 2008 ora 9:30, dintre cei doi învinuiţi a rezultat că, inculpatul C.C.G. l-a asigurat încă odată pe C.I. că, N.M. „de-abia aşteptă să te bage…”

Conform „planificării” făcute de N.M. în ziua de 21 octombrie 2008, învinuitul C.I. a fost programat să susţină proba teoretică a examenului auto.

În acest context, în dimineaţa de 21 octombrie 2008, inculpatul C.C.G. şi învinuitul C.I. s-au deplasat împreună cu un autoturism în municipiul Alexandria.

La 21 octombrie 2008 ora 11:30 a avut loc o nouă convorbire telefonică între C.C.G. şi C.I., în timp ce ultimul se afla chiar în sala de examen, la „calculator”.

Următoarele convorbiri telefonice între cei doi învinuiţi au avut loc în ziua de 21 octombrie 2008 după susţinerea probei teoretice a examenului de către C.I., când spre nedumerirea lui şi a mamei sale a fost declarat „respins”.

Motivul pentru care învinuitul C.I. nu a promovat proba teoretică a examenului, deşi din comisia de examinare a făcut parte şi N.M., a fost precizat de C.C.G. în convorbirea telefonică din 22 octombrie 2008 ora 11:12 dintre C.C.G. şi o persoană neidentificată.

Astfel, C.I. a avut posibilitatea să vorbească la telefon cu inculpatul C.C.G., chiar în timpul susţinerii examenului teoretic, iar nereuşita lui s-a datorat că „a intrat înainte” şi „nu a făcut semnele” de recunoaştere stabilite anterior cu inculpatul C.C.G.

Faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii:

Pentru inculpatul N.M.: infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. se consumă în momentul perfectării înţelegerii dintre funcţionar şi mituitor, indiferent de momentul predării foloaselor primite.

Pentru inculpatul C.C.G.: trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. proc. pen.

Activitatea infracţională a inculpaţilor C.C.G. şi N.M. în raport de învinuiţii V.F. şi S.S., ambii rromi din mun. T.M., jud. Teleorman.

În luna octombrie 2008, învinuitul V.F. s-a înscris la S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman – Alexandria pentru susţinerea examenului de permis auto, iar înv. S.S. a şi fost declarat respins la data de 10 octombrie 2008 (proba teoretică), comisia de examinare fiind compusă din lucrătorii de poliţie N.M. şi C.N.

Cum, V.F. nu avea pregătirea şcolară de a scrie şi a citi corespunzător, iar înv. S.S., deja avusese un eşec la examenul auto teoretic şi cunoscând că inculpaţii C.C.G. şi N.M. (ambii tot din mun. T.M.) „îi pot ajuta”, au luat legătura cu aceştia pentru realizarea dorinţei lor, aceea de a fi posesori ai unui permis de conducere auto.

Pentru că, învinuitul V.F. nu ştia „carte”, inculpatul C.C.G. i-a comunicat lui S.S. „să mai facă ceva cu O. …, deja să ştie ce …”.

Semnificativă a fost propunerea inculpatului C.C.G. de a se întâlni dimineaţa înainte de examen „cu un sfert de oră”, ca să „le arate, să le explice …”

Tot în ziua de 27 octombrie 2008 ora 16:09 a avut loc o altă convorbire telefonică, de data aceasta între inculpatul C.C.G. şi V.F., în care primul i-a relatat, că „dacă e să intraţi mâine (la examen) te iau eu 20 de minute să-ţi arăt semnele”, N.M. ştiind cum să procedeze în continuare. Pentru a-l convinge că nu este greu, C.C.G. i-a spus învinuitului V.F. (O.), faptul că „să se ia după S.” (S.), că „el ştie unde să intre” şi că „oamenii sunt ai noştri, toţi de acolo” (comisia de examinare).

În finalul discuţiei C.C.G. i-a comunicat lui V.F. că vor fi programaţi foarte curând, pentru că N.M. va pleca în concediu (4 noiembrie 2008) şi vrea să se rezolve cu ei până atunci „că şi el vrea să-şi ia piatra de pe inimă, să stea liniştit”.

Aşa cum s-a precizat mai sus, această discuţie a avut loc în ziua de 27 octombrie 2008, dar nu s-a mai finalizat, prin intervenţia frauduloasă a lui N.M. la examenele ce urmau să fie susţinute de V.F. şi S.S., pentru că în ziua de 29 octombrie 2008, inculpaţii C.C.G. şi N.M. au aflat că sunt cercetaţi penal pentru aceste fapte şi că au avut telefoanele interceptate.

În mod firesc au sistat orice alte acţiuni în raport de cele convenite anterior.

Din modul în care au acţionat persoanele implicate (C.C.G., N.M., V.F. şi S.S. este evident că „ajutorul” dat de primii nu era gratuit, altfel, atât C.C.G., cât şi N.M. neavând nici o legătură afectivă cu cei doi rromi.

Aspectul că nu au fost surprinse discuţii telefonice pe această temă, se explică prin faptul că toţi cei patru fiind din aceeaşi localitate (T.M.), foloseau şi întâlnirile directe pentru a discuta astfel de „detalii”. Ori „activitatea” lui C.C.G. şi a prietenului său N.M., „de a se ocupa” de examenele de conducere era cunoscută în rândul rromilor din mun. T.M. şi alţii având numărul de telefon al lui C.C.G.

Activitatea infracţională a inculpaţilor C.C.G. şi N.M., în raport de I.I. şi S.F. – ambii rromi din mun. T.M.

Învinuitul S.F. a susţinut examenul de conducere auto la proba teoretică la 16 octombrie 2008, probă la care a fost declarat admis, comisia de examinare fiind compusă din subinspector de poliţie D.D. şi personal civil D.A.

Examenul la proba practică a fost susţinut la 21 octombrie 2008, probă la care a fost de asemenea declarat admis, examinator fiind agentul de poliţie C.N.

La baza materialului probator au stat convorbirile telefonice dintre inculpatul C.C.G. şi I.I., pe de o parte şi dintre inculpatul N.M. şi I.I., pe de altă parte.

Astfel, la data de 10 octombrie 2008 ora 19:32 a avut loc o primă convorbire telefonică dintre inculpatul C.C.G. şi I.I., primul asigurându-l pe al doilea, că nepotul său S.F. nu a fost programat încă să susţină examenul auto la proba teoretică pentru că „n-a fost N.M. acolo”, dar „luni sau marţi îl bagă”, că până atunci „nu a fost cine trebuie” şi „Ce vrei? Să-l bag să nu-l ajut? … Pe urmă vii. Bă ce-ai făcut ţi-ai bătut joc de mine?”

Din aceeaşi convorbire a mai rezultat că, inculpatul C.C.G. avea o datorie la înv. I.I., dar nu a putut face rost de bani pentru că „n-a mişcat de loc…”

În finalul discuţiei, inculpatul C.C.G. i-a precizat înv. I.I. că „o să-l înveţe (pe S.F.) ce trebuie să facă acolo … când dă drumul la calculator”.

În discuţia telefonică dintre inculpatul C.C.G. şi I.I. din data de 15 octombrie 2008 ora 19:22, primul i-a comunicat celui de-al doilea că „îl iau mâine pe nepotul tău”, că „nu am zis aşa?” (într-adevăr înv. S.F. a susţinut examenul teoretic în dimineaţa de 16 octombrie 2008), promovându-l.

În dimineaţa de 16 octombrie 2008 ora 7:58 a avut loc o altă convorbire telefonică (până ce S.F. urma să intre în sala de examen), inculpatul C.C.G. făcându-i precizarea că „poate se nimereşte să fie şi el, M. acolo în sală”, stabilind între ei să se întâlnească în aceeaşi zi.

Prin convorbirea telefonică dintre inculpatul C.C.G. şi I.I. din 18 octombrie 2008 ora 19:21, ultimul şi-a manifestat supărarea că, inculpatul N.M. nu i-a răspuns până atunci la telefon, solicitându-i lui C.C.G. „să vorbească” (cu N.M.), că „dacă nu, vorbesc cu altcineva” (s-a referit la examenul auto proba practică – traseu).

S-a arătat că, din cele expuse mai sus, se evidenţiază următoarele aspecte:

- inculpatul C.C.G. se consideră direct implicat alături de inculpatul N.M., discutând ca şi când el ar fi făcut programările la examenul auto şi ar fi fost angajat la S.P.C.R.P.C.Î.V.: „Să-l bag şi să nu-l ajut? … într-una din zilele acestea dăm (examen), îl iau şi pe nepotul tău  mâine, că nu am zis aşa?”, etc.

Desigur, această atitudine a inculpatului C.C.G. are la bază legătura de prietenie cu N.M., echipa pe care aceştia o formează pentru fraudarea unor examene auto, în raport de solicitările avute.

- N.M. a discutat telefonic cu înv. I.I., confirmând astfel că a primit „informaţiile” necesare de la C.C.G. şi urma să acţioneze în consecinţă.

- Nu a fost amintit direct la telefon folosul pentru care inculpatul C.C.G. şi N.M. urmau să-l primească de la înv. I.I. şi S.F., dar acest aspect a putut fi discutat între ei prin întâlniri directe (aşa cum s-a precizat, toţi aceşti învinuiţi locuiesc în mun. T.M.).

Faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor:

-       pentru inculpatul N.M.- trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000;

-       pentru inculpatul C.C.G. -trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a impus concluzia că, atât C.C.G., cât şi N.M. au acţionat pentru obţinerea unor foloase, care însă nu au fost solicitate telefonic, ci direct. Este exclus un „ajutor” dat dezinteresat lui I.I. şi, implicit lui S.F. în virtutea unor raporturi afective între primii doi şi ceilalţi doi.

Activitatea infracţională a lui C.C.G. şi N.M., în raport de înv. I.C.S. şi C.D.

La 13 octombrie 2008, înv. I.C.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.C.G. pentru „a-i face legătura cu unu care vrea să dea de permis el şi nevasta lui”.

Cu ajutorul martorei I.D., inculpatul C.C.G. a aflat numărul de telefon al lui C.D.. La data de 14 octombrie 2008 a avut loc o primă convorbire între inculpatul C.C.G. şi învinuitul C.D. – persoana în favoarea căreia a făcut intervenţia înv. I.C.S. (transcrierea convorbirilor telefonice dintre înv. C.C.G. şi C.D. din 14 octombrie 2008 ora 16:50 şi respectiv 17:04).

La data de 16 octombrie 2008 ora 18:15 a avut loc o nouă convorbire telefonică, detaliată – între cele două persoane indicate mai sus, în care se pun bazele înţelegerii pentru obţinerea permiselor de conducere ale înv. C.D. şi soţiei sale.

Din transcrierea acestor convorbiri telefonice a rezultat că învinuitului C.D., deja i se confirmase că „în echipă” este şi inculpatul N.M., primul explicându-i celui de-al doilea, că la întrevederea directă cu N.M. să-i spună că este „recrutat” pe filiera lui C.C.G. şi nu a lui Ion Cezarina Simona, pentru că N.M. „se fereşte mult”, mai ales „de femei” .

În cuprinsul aceleiaşi convorbiri telefonice, inculpatul C.C.G. „l-a pregătit” pe înv. C.D. ca la întâlnirea directă cu inculpatul N.M. să-i spună acestuia că „îl cunoaşte de mult pe C.C.G.” şi a apelat la cei doi (C.C.G. şi N.M.) pentru că „n-are timp să mai înveţe” pentru examen că „este român şi ştie carte” (nu ca în cazul cetăţenilor rromi nominalizaţi în prezentul rechizitoriu).

În finalul discuţiei inculpatul C.C.G. l-a asigurat pe C.D. că va obţine permisul de conducere că, lui N.M., şi, implicit şi lui nu-i convine ca „să rateze”, pentru că „dacă iei bani la unu şi nu-i dai, nu e de joacă, pentru că atunci persoana în cauză vine la poartă şi strigă: dă-mi banii şi merge şi la poliţie să îi dea gură”.

Activitatea desfăşurată de către inculpaţii C.C.G. şi N.M. nu era cu titlu gratuit, cei doi discutând în prealabil – direct – nu prin telefon despre banii pe care îi pretindeau.

Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor: luare de mită prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 pentru N.M. iar pentru C.C.G. de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. şi dare de mită prev. de art. 255 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Activitatea infracţională a inculpaţilor C.C.G. şi N.M., în raport de G.A.V., prieten cu fratele inculpatului C.C.G. şi anume, C.M.

La data de 21 octombrie 2008, numitul G.A.V. a susţinut examenul auto la proba teoretică, fiind declarat admis, comisia de examinare a fost compusă din subinspector D.D. şi agent de poliţie N.M., examenul la proba practică a fost susţinut la 22 octombrie 2008, probă la care a fost declarat admis, examinator fiind subinspector D.D.

Din probele administrate în cauză nu rezultă cert implicarea celor doi inculpaţi la examenul auto, proba teoretică, promovată de G.A.V., ci doar în promovarea probei practice (traseul) a examenului susţinut de acesta.

Astfel, în convorbirea din 22 octombrie 2008 ora 11:41 (a doua zi după examen), inculpatul C.C.G. i-a reproşat interlocutorului său, atitudinea arogantă avută faţă de examinator (subinspector D.D.) a lui G.A.V.

Este cert, că „nemulţumirea lui D.D.”, faţă de comportamentul lui G.A.V. a fost adusă la cunoştinţa inculpatului C.C.G. de către N.M., care a şi intervenit la colegul său D.D.

S-a arătat că, în legătură cu acest caz se evidenţiază următoarele aspecte:

- este sigur, că la propunerea lui C.C.G., N.M. a luat legătura cu examinatorul (D.D.) în sensul de a-l favoriza la examenul auto (proba practică) pe G.A.V.;

- ca şi în alte situaţii nu s-a discutat telefonic despre foloasele oferite şi primite de cei implicaţi C.C.G. şi N.M.;

- numitul D.D. (examinatorul) a recunoscut voalat, intervenţia lui N.M. în favoarea lui G.A.V. (a se vedea declaraţia de la procuror din 13 martie 2009), în care lucrătorul de poliţie nominalizat a precizat că îşi aminteşte de comportamentul arogant al lui G.A.V.).

- de asemenea este certă şi intervenţia lui N.M. la colegul său, pentru că altfel acesta nu avea cum să-i spună amânunte lui C.C.G. despre atitudinea „sfidătoare” a lui G.A.V.

S-a reţinut că aceste fapte constituie infracţiunile de: pentru N.M.- trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 iar pentru C.C.G.-trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen.

Activitatea infracţională a inculpatului C.C.G., în raport de înv. H.I.D. şi numiţii R.I.V. şi B.P.C.

La data de 13 octombrie 2008 ora 8:39, în zona localităţii V., jud. Teleorman, un echipaj de poliţie rutieră din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere – Teleorman–I.P.J.-Teleorman a aplicat o sancţiune contravenţională, conducătorului auto R.I.V., pentru încălcarea regimului de viteză în localitate pe D.E. 70, întocmind procesul verbal de constatare contravenţională seria CC nr. 1578825 din 13 octombrie 2008, pe care contravenientul a refuzat să-l semneze.

În aceeaşi zi temându-se de consecinţe suplimentare, numitul R.I.V. l-a contactat telefonic pe cumnatul său B.P.C., având serviciul în mun. Tr. Măgurele, căruia i-a relatat situaţia în care se afla.

B.P.C., la rândul său, în aceeaşi zi a apelat-o telefonic pe învinuita H.I.D., aflată în relaţie apropiată de prietenie cu inculpatul N.M. şi inculpatul C.C.G. şi despre care ştia că are relaţii în domeniu, rugând-o să-l ajute.

Învinuita H.I.D. a acţionat imediat contactându-l telefonic pe inculpatul C.C.G. aceasta explicându-i situaţia prezentată ei de către B.P.C., rugându-l să intervină, precizând că „… şi cât vreţi voi dă, numai să nu-i ia permisul, … a zis că dă oricâţi bani, că are bani gârlă …”

Inculpatul C.C.G. a acceptat propunerea învinuitei H.I.D., spunându-i că o să „o sune diseară”.

S-a reţinut că faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor:

-       pentru C.C.G.: trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în modalitatea clasică redată prin sintagma „… acceptarea de promisiuni, de foloase direct sau indirect pentru sine sau pentru altul săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar …”

Activitatea infracţională a inculpatului N.M. în raport cu numita S.A.T. din mun. T.M., jud. Teleorman.

La data de 23 octombrie 2008, S.A.T. a susţinut examenul auto la proba teoretică, la care a fost declarată admisă, comisia fiind compusă din agent N.M. şi agent C.N., examenul auto la proba practică a fost susţinut la 24 octombrie 2008, probă la care de asemenea a fost declarată admisă, examinator a fost C.N., permisul de conducere a fost eliberat în data de 31 octombrie 2008 de p.c. D.A. (adresa nr. 300331 din 20 februarie 2009 a Instituţiei Prefectului jud. Teleorman – S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman).

Astfel, inculpatul N.M. a declarat că „i-a notat datele lui S.A.T., inclusiv numărul de telefon şi a sunat-o cu o zi înainte de susţinerea probei practice a examenului auto pentru a o anunţa despre aceasta”, deşi nu a procedat aşa şi în alte cazuri.

Şi în situaţia descrisă fundamentul probatoriu îl constituie o convorbire telefonică dintre inculpatul N.M. şi S.A.T. din 23 octombrie 2008 ora 12:58.

Astfel în convorbirea indicată mai sus, inculpatul N.M. i-a comunicat lui S.A.T. că „mâine vii şi dai (examenul practic) la ora 9”.

Din analizarea acestei convorbiri telefonice, pe fondul declaraţiilor date la procuror de cele două persoane implicate au rezultat următoarele:

- N.M. şi S.A.T. se cunoşteau destul de bine, pentru că nici unul din ei nu s-au prezentat „la telefon”, fiind suficientă formula de introducere clasică „Alo”, „Alo, alo!”, pentru a se identifica reciproc.

- Prin exprimarea reciprocă, limbajul folosit în cadrul convorbirii telefonice de către cei doi, nu se poate admite, în nici un caz că este unul de la examinator la candidat, tonul folosit fiind foarte familial, apropiat: „… ce faci şoferiţo? Mă auzi … pune mâna şi mai conduce! Mâine vii şi dai”.

S-a apreciat că apare total nefiresc ca, N.M. să o anunţe pe S.A.T., că „mâine vii şi dai” (24 octombrie 2008), când examinator nu era el, ci urma să fie agentul de poliţie C.N. şi el tot din mun. T. Măgurele, care „a reţinut-o” pe S.A.T., încă de când a susţinut examenul de conducere proba teoretică (23 octombrie 2008) şi despre care ştia deja că „este fiica unui profesor din mun. Tr. Măgurele”.

Întrebarea firească este de ce a acţionat în acest fel inculpatul N.M., când nici nu făcea parte din comisia de examinare „şi nu mai telefonase până atunci şi altor candidaţi?”

Răspunsul este că, evident se cunoşteau dinainte şi inculpatul N.M. a urmărit realizarea unui folos de orice natură.

În sarcina inculpatului N.M. s-a reţinut în acest caz săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., care pe ansamblu face parte dintr-o infracţiune unică finală.

Alte aspecte infracţionale (infracţiuni de corupţie) privind pe inculpaţii N.M. şi C.C.G. care s-au raliat perfect pe eşafodajul deja prezentat.

Analizele următoare privesc situaţii în care interlocutorii inculpaţilor C.C.G. şi N.M. nu au fost identificaţi, dar din convorbirile telefonice a rezultat, fără dubiu, „ajutorul” dat de aceştia unor persoane care s-au înscris, au susţinut sau urmau să susţină examenul pentru obţinerea permisului de conducere auto.

Astfel, la data de 12 octombrie 2008 ora 21:45 a avut loc o convorbire telefonică dintre C.C.G. şi „C.”, în care ultimul a insistat să fie ajutată la examen o persoană care „are copilaş de 3 săptămâni” şi „nu are loc de muncă”.

Semnificativ în acest caz este modul în care „C.” stăruie să primească „ajutorul” cu exprimări de genul: „Cu băiatul acesta ce faceţi?, Ce aveţi de gând? … v-a dat toţi banii înainte!. băgaţi-l măcar săptămâna asta” (la examen); „Spune-i şi lu′ M.” (N.M.), „măcar săptămâna asta puteţi … să fie programat şi să susţină examenul” … „vedeţi ce faceţi!”.

Forma plural a verbelor rostite a avut în vedere tocmai „echipa” formată din N.M. şi C.C.G., cunoscându-se „îndeletnicirea” frauduloasă a acestora.

Prin urmare, „C.”, deşi a vorbit cu C.C.G. l-a avut permanent în vedere şi pe N.M.

Este edificatoare expresia „v-a dat toţi banii înainte”, din care a rezultat că „solicitantul” a înmânat deja celor doi folosul pretins (o sumă de bani).

Tot din aceeaşi convorbire telefonică a rezultat că, învinuitul C.C.G. acţiona cu ajutorul prietenului său: „vrei să-l bage? Îl bagă”, „când prinde momentul (N.M.) îl bagă” (la examen) „stai liniştit că-l bagă.”, deşi, „toată lumea ştie că nu mai e treaba bună”, că „săptămâna asta iar au fost controale acolo” (la S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman ), „că primul judeţ controlat a fost al nostru”. „N-ai văzut atunci? A prins momentu … cu cine trebuie, că nu ştie toată lumea”.

În finalul convorbirii indicate mai sus, „C.” l-a rugat pe C.C.G. ca „măcar săptămâna asta puteţi” şi „vedeţi ce faceţi!”.

O altă convorbire telefonică elocventă a fost aceea din 22 octombrie 2008 ora 8:38 dintre inculpatul C.C.G. şi o persoană (femeie) neidentificată.

Astfel, la un moment dat, inculpatul C.C.G. i-a relatat interlocutoarei, că: „io trebuie să ajung la Alexandria neapărat cu unu că dă un traseu” şi „îi pierde ăla traseul şi pierde şi banii”.

A rezultat, deci implicarea lui C.C.G. la un examen auto proba practică (traseu) şi trebuie neapărat ca „solicitantul” să promoveze, că „altfel pierde şi banii, pe care deja i-a primit”. Din transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpaţii C.C.G. şi N.M. din 27 octombrie 2008 ora 8:11, a rezultat modul de acţiune al celor doi (racolarea fiind făcută de inculpatul C.C.G., iar „ajutorul” fiind dat de inculpatul N.M.).

Pe aceeaşi linie infracţională s-a înscris şi convorbirea telefonică dintre inculpaţii N.M. (apelant) şi C.C. inculpatul N.M. i-a solicitat prietenului său „pă unu să-l trimiţi”…, „… întâi să-l trimiţi acolo să-şi facă programare” (la examen), că „nu contează când îi stabileşte” (examenul auto) şi „repede acolo – 10-15 minute – şi după aia dincolo…”, „Hai mişcă-te”, „nu dormi pă drum”.

Aceeaşi inculpaţi au avut o convorbire telefonică în dimineaţa de 16 octombrie 2008 ora 7:41 (când urma susţinerea examenul auto), împrejurare în care C.C.G. l-a întrebat pe prietenul său „E vreo treabă? Nu ştii dacă o fi ceva …?”, acesta răspunzându-i scurt: „Stai să vedem”, când va ajunge la „destinaţie”.

Implicarea lui C.C.G. în obţinerea de către solicitanţi a permiselor în mod ilegal a rezultat şi din discuţia telefonică pe care acesta a avut-o (apelant) cu o persoană neidentificată la 22 octombrie 2008 ora 8:35, inculpatul comunicându-i interlocutorului său că: „dă unul traseu acum!” (examenul auto proba practică).

Interesul lui N.M., în raport de „un candidat” B.I. este de natură să ridice suspiciuni cu privire la promovarea ilicită de către cel nominalizat a examenului pentru conducere auto susţinut în ziua de 23 octombrie 2008 la S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman (proba teoretică a fost promovată la 21 octombrie 2008 – comisia de examinare fiind compusă din subinspector de poliţie D.D. şi agent N.M., iar examenul la proba practică a fost promovat la 23 octombrie 2008, examinator subinspector de poliţie D.D.).

Astfel, în dimineaţa de 23 octombrie 2008 orele 8:43 (deci, înainte de susţinerea examenului), inculpatul N.M. a fost apelat de o persoană neidentificată, împrejurare în care inculpatul N.M. a cerut „relaţii suplimentare”.

S-a menţionat, că, B.I. a făcut şcoala de şoferi auto amatori în mun. Slobozia, jud. Ialomiţa, pe care a absolvit-o la 2 martie 2008.

Fiind audiat de către procuror la 5 martie 2008 B.I. a negat orice „ajutor” primit de la inculpatul N.M., dar a precizat că după absolvirea cursurilor şcolii de şoferi la Slobozia, a susţinut „trei examene de sală pe care le-a picat”, astfel că „din motive personale şi-a stabilit domiciliul la socrul său în com. T., jud. Teleorman”, susţinând ulterior examenul auto la S.P.C.R.P.C.Î.V. - Teleorman, pe care l-a promovat (examenul teoretic şi practic) la prima programare.

O situaţie foarte asemănătoare cu cazul S.A.T. analizată la punctul IX a rezultat din mesajele (SMS) transmise reciproc între inculpatul N.M. şi o persoană (femeie) cu următorul conţinut: „E gata permisul meu?” (mesaj transmis de o femeie neidentificată, lui N.M., la 15 octombrie 2008 ora 16:00), „Să ai poftă! Te văd mâine, şoferiţo!.” (12 octombrie 2008 ora 00:3 – mesaj transmis de N.M. la acelaşi post telefonic) şi „De fete, nu am timp acum! Vin la Bucureşti când e gata permisul tău!” (9 octombrie 2008 ora 20:45, mesaj transmis de inculpatul N.M.

S-a constatat că, N.M. s-a mai adresat „şi altei şoferiţe” (S.A.T. nu a fost singură, aşa cum a precizat N.M.).

Nu e folosit nici un element de identificare între ei, în afara numerelor de telefon utilizate, ceea ce denotă că se cunoşteau destul de bine.

S-a dedus că în discuţie este vorba de permisul de conducere al apelantei, permis care se află încă la S.P.C.R.P.C.Î.V.-Teleorman.

În cauză s-a putut aprecia că „folosul” obţinut de inculpatul N.M. a fost fie de natură materială, fie morală.

Pe aceleaşi coordonate se înscrie şi mesajul/SMS) primit de inculpatul N.M. de la o persoană neidentificată, la 17 octombrie 2008 ora 12:49: „Am pikt, asta e poate data viitoare”.

Nu în ultimul rând, cu aceeaşi valoare probatorie intrinsecă, (lucru care constituie partea lăuntrică, esenţa unui fapt), este şi convorbirea telefonică din data de 25 octombrie 2008, ora 13:23 dintre inculpatul C.C.G. şi numitul S.M.

Din probatoriul cauzei, respectiv acte de investigare şi de constatare Tribunalul a reţinut următoarele:

În fapt: inculpatul N.M. este agent principal de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule Teleorman şi are în fişa postului printre alte atribuţii şi activităţi de examinare a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere.

Pentru a profita de aceste atribuţii şi a realiza venituri în afara celor salariale la care avea dreptul, inculpatul N.M. împreună cu bunul său prieten, coinculpatul C.G.C. au acţionat în sensul racolării candidaţilor la promovarea examenului pentru obţinerea permisului auto, de la care pretindeau bani pentru promovarea frauduloasă a examenului.

Astfel, în 12 octombrie 2008 inculpatul C.C.G. l-a asigurat pe numitul M.I. că este prieten foarte bun cu inculpatul N.M. şi că pentru suma de 2.500 RON va interveni pentru ca acesta (inculpatul N.M.) să îl promoveze la examenul pentru obţinerea permisului auto. Ulterior, la 14 octombrie 2008 între inculpatul C.C.G. şi numitul M.I. a avut loc o convorbire telefonică, în cadrul căreia inculpatul C.C.G. i-a spus că inculpatul N.M. a acceptat să îl ajute pe M.I. să promoveze examenul pentru obţinerea permisului auto, dar în schimbul sumei de 3.500 euro, întrucât M.I. nu ştie carte.

Întrucât organele de cercetare penală au avut indicii despre activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, începând cu 8 octombrie 2008- în baza încheierii nr. 46 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Teleorman – s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor celor doi inculpaţi, astfel încât şi convorbirile purtate în 12 octombrie 2010 şi 14 octombrie 2010, între C.C.G. şi numitul M.I. au fost înregistrate în transcrise.

Cei doi inculpaţi nu au realizat promovarea frauduloasă a examenului pentru obţinerea permisului auto de către M.I. întrucât au realizat că sunt cercetaţi penal şi au întrerupt orice activitate.

Tribunalul a apreciat că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi în raport de numitul M.I. rezultă fără nici o urmă de îndoială din materialul probator al cauzei realizat în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală „nu merge permisul acela să mi-l dai şi mie la 2500 ?” „ numai când a auzit că nu ştii carte, nici n-a vrut să mai discute”; „ am vorbit cu ăştia, m-am rugat de el … Până la urmă vrea de la 3500”; „ eu l-am făcut să accepte”).

În data de 24 octombrie 2008 numitul M.N. a promovat examenul pentru obţinerea permisului de conducere proba teoretică – din comisia de examinare făcând parte inculpatul N.M. datorită faptului că între C.C.G. şi numitul M.N. se purtaseră mai multe convorbiri telefonice (de asemenea înregistrate de organele de urmărire penală), din care a reieşit fără nici un dubiu că în schimbul sumei de 500 RON pe care inculpatul C.C.G. a pretins-o de la M.N. – pe care îl asigurase că este prieten şi are influenţă „pozitivă” asupra inculpatului N.M.. Această sumă nu a mai fost remisă celor doi inculpaţi întrucât în 29 octombrie 2008 aceştia au aflat că sunt cercetaţi penal.

Întrucât din discuţiile telefonice dintre inculpatul C.C.G. i-a dat de înţeles numitului M.N. că inculpatului N.M. va „aranja” şi cu celălalt examinator (discuţia din 28 octombrie 2008 – dosar urmărire penală), iar în discuţia dintre cei doi inculpaţi din 29 octombrie 2008 inculpatul N.M. i-a precizat inculpatului C.C.G. că este „cu D.” (făcând referire la celălalt examinator, respectiv subinspectorul D.D.), Tribunalul a constatat că în sarcina inculpatului N.M. trebuie reţinută şi infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Activitatea infracţională a celor doi inculpaţi a rezultat fără nici un dubiu din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv: „a zis M. că dau astăzi ? E cu omu’ lui respectiv?”; „ nu e problemă. Stai liniştit ! … E floare la ureche” „şi să-ţi dau ceva să-l cinstesc sau să…” „ăia 500 RON ?”; „vino mă încoace că nu se ştie la cine apuci, ori la el ori la D.”.

În data de 21 octombrie 2008 numitul C.I. a fost declarat respins la proba teoretică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere, deşi începând cu 10 octombrie 2008 au fost înregistrate convorbirile celor doi inculpaţi şi între inculpatul C.C.G. şi numitul C.I., toate având ca obiect modalitatea în care acesta să promoveze fraudulos examenul pentru obţinerea permisului de conducere.

Din discuţiile telefonice dintre inculpatul C.C.G. şi numitul C.I. a reieşit faptul că acest inculpat l-a asigurat pe C.I. de influenţa pe care o are asupra inculpatului N.M. şi că, cei doi inculpaţi primiseră o sumă de bani pentru a-l promova fraudulos pe C.I. la examen. Numitul C.I. nu a promovat proba teoretică datorită grabei de a intra în sala de examen, nefăcând semnele de recunoaştere prestabilite cu cei doi inculpaţi.

De asemenea, ca şi în celelalte cazuri, activitatea infracţională a celor doi inculpaţi a rezultat cu prisosinţă din materialul probator din faza de urmărire penală, respectiv „Da’ nu era cu cine trebuie şi luni, marţi… te bagă”; „te bagă. Deci astăzi a fost acolo, da’ n-a vrut să rişte, ştii?”, „ eu vreau să-mi dea banii şi au plecat de aici”; „măcar să-mi spună băi nu e nimic şi ia banul înapoi şi gata”; „ Păi, nu, că n-a … n-a ascultat ce i-am spus noi!”; „ a intrat înainte”.

La data de 21 octombrie 2008 numitul S.F. a susţinut proba practică din cadrul examenului pentru promovarea examenului de obţinere a permisului de conducere, cu agentul de poliţie C.N.

Aşa cum a rezultat din declaraţia martorului C.N., inculpatul N.M. i-a cerut să ajute o persoană, martorul – coleg de serviciu cu inculpatul N.M. – refuzând să dea curs intervenţiei inculpatului.

Din înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului C.C.G. din 10 octombrie 2008, din 16 octombrie 2008, din 18 octombrie 2008 a rezultat că acest inculpat în discuţiile purtate cu unchiul inculpatului S.F., numitul I.I., că acesta i-a dat de înţeles acestuia faptul că a intervenit pe lângă inculpatul N.M., pentru a aranja promovarea examenului de obţinere a permisului auto („Stai, mă, că n-a fost acela acolo! M. …”; „ A fost cu cine nu trebuia … Că n-a fost cu cine trebuie. Ce vrei ? Să-l bag să nu-l ajut ? Pă urmă vii”… „Poate se nimereşte să fie şi el, M., acolo la sală”.

La 16 octombrie 2008 între inculpatul C.C.G. şi numitul C.D. a avut loc o discuţie în cadrul căreia numitul C.D. i-a explicat inculpatului că doreşte să obţină permis de conducere pentru el şi soţie, inculpatul C.C.G. spunându-i numitului C.D. că are o cunoştinţă la examen şi că îi poate ajuta pe el şi pe soţie să obţină permis de conducere fără ca aceştia să mai înveţe.

Această situaţie de fapt a rezultat din declaraţia numitului C.D. şi din transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.C.G. şi numita I.D. şi inculpatul C.C.G. şi numitul C.D. din 16 octombrie 2008.

Întrucât din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că inculpatul N.M. a pretins direct sau indirect (prin intermediul inculpatului C.C.G.) pentru a-l promova fraudulos pe numitul C.D. sau pe soţia acestuia la examenul auto, Tribunalul nu a putut reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 61 din Legea 78/2000.

Totodată, din probatoriul cauzei nu a rezultat că inculpatul C.C.G. i-a pretins, oferit sau dat bani sau alte foloase coinculpatului N.M. pentru a-l promova pe C.D. la examenul auto, astfel încât în sarcina sa Tribunalul nu a putut reţine şi infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 rap. la art. 6 din Legea 78/2000, ci doar pe cea prev. de art. 257 C. pen.

S-a precizat că, din înregistrarea convorbirilor telefonice nu a rezultat că cei doi inculpaţi au pretins vreo sumă de bani de la numitul C.D.; din chiar declaraţia acestuia (rezultă că s-a gândit „că ajutorul lui nu e gratis, ci va trebui să-i dea o sumă de bani” şi că nu s-a mai întâlnit cu acesta pentru a discuta aceste aspecte).

La data de 22 octombrie 2008 inculpatul C.C.G. a intervenit pe lângă inculpatul N.M. pentru a-l determina pe acesta să-l ajute pe numitul G.A.V. în promovarea probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere.

La rândul său, inculpatul N.M. a dat de înţeles că ar fi efectuat intervenţia la colegul care îl examina pe numitul G.A.V. pentru ca acesta să fie promovat.

Tribunalul nu a putut reţine în sarcina inculpatului C.C.G. săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 în raport de numiţii H.I.D., R.I.V. şi B.P.C. întrucât din transcrierea convorbirii telefonice ce a avut loc între inculpatul C.C.G. şi numita H.D.I. nu a rezultat că inculpatul C.C.G. a acceptat promisiunea făcută de numita H.D.I. în numele unei alte persoane, de bani, pentru ca inculpatul C.C.G. să intervină la inculpatul N.M. pentru ca acesta să obţină restituirea unui permis de conducere.

Întrucât nu au existat probe certe care să formeze convingerea instanţei că acest inculpat ar fi săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa prin actul de inculpare, Tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat operează principiul „in dubio pro reo”.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului N.M. în raport cu numita S.A.T., Tribunalul a constatat că nu rezultă din nici o probă administrată în cauză că acest inculpat a primit sau pretins bani sau alte foloase sau a acceptat promisiuni de daruri de la numita S.A.T. pentru a influenţa vreo persoană să facă sau să nu facă un act ce îi revenea conform atribuţiilor de serviciu.

Instanţa nu a putut reţine că o persoană a săvârşit o infracţiune pe baza unor deduceri şi presupuneri, ci numai pe baza unor probe certe, indubitabile că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, în raport de numiţii V.F. şi S.S., reţinută la pct. IV din rechizitoriu şi vizând infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. pentru inculpatul N.M. şi infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. şi art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Tribunalul a constatat că din probatoriul cauzei nu a rezultat că cei doi inculpaţi au săvârşit faptele ce li se impută.

Din analizarea înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpatul C.C.G. cu numiţii V.F. sau S.S. nu a rezultat că inculpatul N.M. a pretins indirect (prin intermediul coinculpatului C.C.G.) vreo sumă de bani sau alte foloase şi nici că a acceptat sau nu a refuzat promisiunea de a primi astfel de bunuri sau bani.

Nu a rezultat de asemenea că inculpatul C.C.G. i-a promis, oferit sau dat bani sau alte foloase coinculpatului N.M. pentru a realiza un act contrar atribuţiilor sale de serviciu şi nici că a intervenit la acesta pentru a-i ajuta în promovarea examenului pe numiţii V.F. şi S.S.

De altfel, chiar în rechizitoriu s-a făcut menţiune că discuţiile purtate între inculpatul C.C.G. şi V.F. nu s-au finalizat, iar la 29 octombrie 2008 au fost sistate orice acţiuni ilicite de către cei doi inculpaţi; de asemenea s-a arătat că nu au fost surprinse discuţii telefonice, prezumându-se că „detaliile” au fost puse la punct în cadrul unor întâlniri directe.

În ceea ce priveşte alte aspecte infracţionale privind pe cei doi inculpaţi, menţionate la pct. X din rechizitoriu, Tribunalul nu a putut reţine ca fiind săvârşite infracţiuni de către cei doi inculpaţi întrucât nu au fost identificate persoanele cu care inculpaţii C.C.G. şi N.M. au purtat convorbiri şi nici la ce anume activităţi se făcea referire în respectivele convorbiri.

De altfel, în rechizitoriu aceste aspecte au fost menţionate pentru a întări demonstrarea activităţii infracţionale a celor doi inculpaţi.

În drept - în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.M.

Fapta inculpatului N.M., care prin intermediul coinculpatului C.C.G., a pretins de la numitul M.I. suma de 3500 euro pentru a-l promova fraudulos la examenul auto, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Faptele aceluiaşi inculpat care a pretins de la numitul M.N. – prin intermediul coinculpatului C.C.G. – suma de 500 RON pentru a-l promova la examenul auto şi care a şi realizat promovarea frauduloasă a acestuia, fără ca numitul M.N. să aibă cunoştinţele necesare promovării examenului auto, făcând astfel un act contrar atribuţiilor sale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 254 C. pen. şi art. 248 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care i-a pretins numitului M.N. suma de 500 RON lăsându-l pe acesta să creadă că „a aranjat” cu celălalt examinator – asupra căruia ar fi avut astfel influenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care - prin intermediul coinculpatului C.C.G. - de a pretinde de la numitul C.I. – bani pentru a realiza promovarea frauduloasă a acestuia la examenul pentru promovarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 C. pen. rap.la art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului N.M., care la data de 21 octombrie 2008 l-a rugat pe colegul său C.N. să ajute o persoană să promoveze proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului N.M. care a încercat să îl influenţeze pe un alt examinator să îl favorizeze pe numitul G.A.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

-       pentru inculpatul C.C.G;

Faptele inculpatului C.C.G., care a intervenit pe lângă inculpatul N.M. pentru ca acesta să îl promoveze pe M.I. la examenul pentru obţinerea permisului de conducere în schimbul sumei de 3.500 euro întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 şi art. 255 C. pen., infracţiuni săvârşite în concurs real.

Faptele inculpatului C.C.G. care a intervenit pentru ca inculpatul N.M. să îl ajute în promovarea examenului pentru obţinerea permisului auto pe numitul M.N., promovare care s-a realizat prin implicarea directă a inculpatului N.M. în activităţi contrare atribuţiilor de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen.

Fapta inculpatului C.C.G. care a pretins de la numitul M.N. suma de 500 RON în schimbul ajutorului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

Faptele inculpatului C.C.G. care a intervenit pe lângă inculpatul N.M., pentru a-l ajuta pe numitul C.I. să promoveze proba teoretică a examenului pentru obţinerea permisului auto şi care a pretins bani pentru acest ajutor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 şi art. 255 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în concurs real.

Fapta inculpatului C.C.G. care a intervenit la inculpatul N.M. pentru promovarea probei practice de către S.F. în schimbul unor datorii pe care le avea faţă de unchiul acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului C.C.G., care la data de 16 octombrie 2008 i-a acceptat indirect promisiunea de daruri numitului C.D. pentru a-l influenţa pe coinculpatul N.M. să-l ajute în obţinerea permisului de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului C.C.G. care a intervenit la coinculpatul N.M. pentru favorizarea numitului G.A.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen.

Tribunalul a constatat că activitatea infracţională a inculpaţilor este rezultatul unei singure rezoluţii infracţionale, astfel încât a reţinut forma continuată a infracţiunilor prev. de art. 254 C. pen., art. 257 C. pen. şi art. 248 C. pen. (prin raportare la celelalte infracţiuni) pentru inculpatul N.M. şi art. 255 C. pen., art. 257 C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. (prin raportare la celelalte infracţiuni) în cazul inculpatului C.C.G., săvârşite în concurs real.

Cu privire la individualizarea pedepselor şi modalitatea de executare s-a reţinut că la individualizarea pedepselor, conform art. 72 C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.M., Tribunalul a avut în vedere pe de o parte pericolul social ridicat al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor – în formă continuată şi în concurs real, împreună cu celălalt coinculpat, iar pe de altă parte, Tribunalul a avut în vedere persoana inculpatului, infractor primar, faptul că are un copil minor în întreţinere.

Astfel încât, Tribunalul a apreciat că scopul art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins prin condamnarea inculpatului N.M. la pedepse în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante mai sus indicate, pentru fiecare inculpat.

Tribunalul a aplicat regulile concursului de infracţiuni şi, având în vedere că pedeapsa rezultantă este de 2 ani iar în cauză sunt îndeplinite şi cerinţele art. 81 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., respectiv faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat, iar în raport de situaţia sa profesională şi familială, Tribunalul a apreciat că scopul educativ al art. 52 C. pen. este atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., făcând şi aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., i-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen., i-a fixat termen de încercare, conform art. 82 C. pen. şi i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În privinţa inculpatului C.C.G., la individualizarea pedepselor aplicate acestuia, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor – în concurs real şi în formă continuată, faptul că inculpatul are antecedente penale, astfel încât, în opinia Tribunalului, scopul impus de art. 52 C. pen. va fi atins prin condamnarea acestui inculpat la pedepse orientate spre minimul special, cu aplicarea art. 33-34 C. pen. şi executare în penitenciar.

În baza art. 71 C. pen., Tribunalul i-a interzis inculpatului C.C.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. coroborat cu art. 114 lit. e) din O.U.G nr. 195/2002, Tribunalul a dispus anularea permisului de conducere eliberat numitului M.N.

Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpaţii C.C.G. şi N.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

Parchetul vizând nereţinerea infracţiunilor de luare şi dare de mită menţionate la punctele 4, 6, 8 şi 9 din Rechizitoriu în sarcina ambilor inculpaţi, greşita reţinere a formei continuate a infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 în condiţiile în care există o singură infracţiune, totodată instanţa nu s-a raportat la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 privitor la încadrarea juridică a faptelor de luare şi dare de mită săvârşite de un subiect calificat, privitor apoi la netemeinicia hotărârii – se critică individualizarea pedepselor apreciate ca mult prea blânde faţă de pericolul social concret al faptelor comise, multitudinea lor, starea de pericol al celor care obţineau permise de conducere fără a avea cunoştinţele teoretice şi practice necesare, în sfârşit, greşita reţinere a dispoziţiilor art. 33 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. pentru aceeaşi infracţiune, iar cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpaţilor a se observa că nu s-a stabilit pe ce perioadă.

Apelanţii inculpaţi au solicitat, în principal, achitarea lor în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât probele administrate în cauză respectiv convorbirile telefonice nu sunt clare şi relevante, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, în cauză lipseşte un element constitutiv al infracţiunii, respectiv intenţia, în subsidiar, să se dea eficienţă mai mare înscrisurilor în circumstanţiere şi împrejurării că au înţeles gravitatea faptelor.

Prin decizia penală nr. 314/A din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul C.C.G.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.M. în pedepsele componente, de:

- 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. şi art. 74-76 C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. şi art. 74-76 C. pen.;

- 4 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. şi art. 74-76 C. pen.

S-au repus pedepsele, astfel descontopite, în individualitatea lor.

S-a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74-76 C. pen., pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi a dispoziţiilor art. 41-42 C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi, pe cale de consecinţă:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptele de la pct. I, II şi III din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (faptele de la pct. II, V şi VII din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 penal a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare (fapta de la pct. II din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând a aplica inculpatului N.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.C.G. în pedepsele componente, de:

- 1 an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen.;

- 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41-42 C. pen.

S-au repus pedepsele, astfel descontopite, în individualitatea lor.

S-a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi a dispoziţiilor art. 41-42 C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi pe cale de consecinţă:

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C.G. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptele de la pct. I, II, III şi V din rechizitoriu).

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptele de la pct. I, II, III, IV, V şi VII din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 penal a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare (fapta de la pct. II din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând a aplica inculpatului C.C.G. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.M. şi l-a obligat la plata sumei de 575 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., din care, onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 75 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.C.G. de 300 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar, în acord cu instanţa de fond, a apreciat că, în privinţa inculpaţilor V.F., S.S., I.C.S., C.D., H.I. şi S.A.T., aspectele infracţionale nu au fost confirmate de probele administrate.

S-a mai reţinut că, inculpaţii N.M. şi C.C.G. nu au comis vreo faptă penală faţă de persoanele vizate la pct. 4, 6, 9 din rechizitoriu.

În raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. s-a considerat că pedepsele aplicate sunt prea blânde, iar modalitatea de executare prev. de disp. art. 861 C. pen., a fost apreciată ca fiind aptă să contribuie la reeducarea acestora.

Cu privire la cererea de achitare a inculpaţilor s-a considerat că este nefondată, cei doi acţionând în mod conjugat la înlesnirea obţinerii permiselor auto de conducere a unor persoane care nu aveau cunoştinţele teoretice şi practice necesare, contra unor sume de bani, relevante, în opinia Curţii de Apel fiind înregistrările telefonice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii N.M. şi C.C.G.

În motivele scrise de recurs şi susţinute oral, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (greşita individualizare juridică a pedepselor aplicate inculpaţilor N.M. şi C.C.G., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare) şi a celui prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. (contradicţia dintre dispozitivul hotărârii instanţei de apel şi considerentele acesteia în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la activitatea infracţională derulată la pct. 6 din rechizitoriu şi infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la activitatea infracţională derulată la pct. 6 din rechizitoriu, toate vizându-l pe inculpatul C.C.G.).

Inculpatul N.M. a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 rap. la art. 52 C. proc. pen., apreciind că îi este aplicabilă regula „in dubio pro reo”, motiv pentru care a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar menţinerea hotărârii instanţei de apel cu privire la pedeapsă şi modalitatea de executare, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul C.C.G. a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Parchetului, ale apărătorilor inculpaţilor, cât şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma cazurilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Potrivit rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, la punctul V al activităţii infracţionale derulate de către cei doi inculpaţi, se reţine că în cursul lunii octombrie 2008, aceştia şi-au traficat influenţa în raport de membrii comisiei de examinare, în vederea obţinerii permisului de conducere auto pentru numitul S.F. care a promovat atât proba teoretică, cât şi cea practică.

Aşa fiind, infracţiunea reţinută în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpaţi este doar cea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu ocazia pronunţării deciziei, în considerentele acesteia, atunci când se descrie activitatea infracţională derulată de către cei doi inculpaţi în legătură cu numitul S.F. (punctul V din rechizitoriu), instanţa de apel constată, în mod corect, săvârşirea de către aceştia a infracţiunii prev. de art. 257 C. pen.

Însă, în dispozitivul deciziei penale, atunci când dispune condamnarea inculpatului C.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţine şi un act material pretins comis de inculpat în legătură cu activitatea infracţională menţionată la punctul V din rechizitoriu.

În aceste condiţii, rezultă practic faptul că instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru un act material din compunerea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen., act material cu judecarea căruia nu fusese sesizată.

În considerentele deciziei, instanţa de apel, atunci când analizează activitatea infracţională derulată de cei doi inculpaţi în legătură cu numiţii C.D. şi I.C. (punctul VI din rechizitoriu), urmând argumentaţia instanţei de fond, constată că nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul N.M. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi nici că inculpatul C.C. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000. Pe de altă parte însă, instanţa de apel, ca şi instanţa de fond de altfel, a constatat totuşi că inculpatul C.C.G. a traficat influenţa în raport de inculpatul N.M. pentru ca acesta să le faciliteze numiţilor C.D. şi I.C. obţinerea frauduloasă a permisului de conducere auto.

Astfel, deşi constată săvârşirea de către inculpatul C.C.G. a infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2008, în dispozitivul deciziei, atunci când dispune condamnarea acestuia pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, nu reţine şi actul material săvârşit de acesta în raport de numiţii C.D. şi I.C. (fapta de la punctul VI din rechizitoriu).

În considerentele deciziei pronunţate, în legătură cu activitatea infracţională derulată de către cei doi inculpaţi în raport de numiţii V.F. şi S.S. (faptele de la punctul IV), instanţa reţine că nu rezultă că inculpatul N.M. a pretins indirect (prin intermediul inculpatului C.C.G.) vreo sumă de bani sau alte foloase şi nici că a acceptat sau nu a refuzat promisiunea de a primi astfel de bunuri sau bani, aşa cum nu rezultă nici că inculpatul C.C.G. i-ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase inculpatului N.M. şi nici că a intervenit la acesta pentru a-i ajuta în promovarea examenului pe numiţii V.F. şi S.S.

În contradicţie cu această concluzie, în dispozitivul deciziei, atunci când îl condamnă pe inculpatul C.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa reţine inclusiv fapta săvârşită de acesta în raport de numiţii V.F. şi S.S. (punctul IV), astfel cum se reţinuse de altfel în actul de sesizare şi în legătură cu care în considerente menţionase că nu este probată.

Pe lângă aceste aspecte, învederate de către parchet, fondate, în opinia Înaltei Curţi, hotărârea recurată nu conţine practic o motivare proprie a instanţei de prim control judiciar. Instanţa de apel, pe lângă faptul că preia motivarea instanţei de fond, fără a supune propriei analize materialul probator administrat (cazul B. contra României), dovadă fiind şi termenii folosiţi „Tribunalul nu a putut reţine”, „în mod corect s-a reţinut de către tribunal”, nu a răspuns nici criticilor formulate de către inculpatul N.M., care a solicitat achitarea sa, pe considerentul că nu există probe, iar interceptările telefonice reprezintă singura probă, care nu poate sta la baza condamnării sale.

Or, în motivarea hotărârii, realizată de către instanţa de apel, în finalul considerentelor se menţionează că „vinovăţia inculpaţilor rezultă fără dubiu din aceste convorbiri telefonice” fără însă să analizeze în vreun fel şi apărarea inculpatului N.M., care viza tocmai necoroborarea acestor interceptări cu alte probe administrate.

Un proces echitabil, în deplină concordanţă cu norma europeană, înscrisă în art. 6 din Convenţie, la care are dreptul orice persoană, presupune, printre altele, o judecată independentă şi imparţială, care impune respectarea drepturilor constituţionale şi procesuale ale celui acuzat de o infracţiune şi care este prezumat nevinovat până ce vinovăţia să fie dovedită.

Ignorând aceste exigenţe, instanţa de prim control judiciar nu a verificat apărările solicitate de inculpaţi, cu privire la nevinovăţia lor şi lipsa probatoriilor, neexistând o analiză adecvată a contextului în care s-au comis faptele pretinse, elementele pe baza cărora se poate stabili vinovăţia, cât şi conţinutul constitutiv al infracţiunilor, fapt ce atrage o nelegalitate evidentă a soluţiei de condamnare pronunţată în cauză, care, în contextul art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., atrage casarea hotărârii.

Lipsa unor motivări corespunzătoare, în fapt şi în drept, care constituie fundamentul unei soluţii de condamnare sau achitare, existenţa contradicţiilor între considerente şi dispozitiv, îngrădeşte posibilitatea părţilor din proces să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate, iar instanţei de control judiciar posibilitatea exercitării unui control judiciar real şi efectiv.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii recurate şi, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, care va lămuri contradicţiile existente între considerente şi dispozitiv, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C.G. cu privire la infracţiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va răspunde motivat tuturor apărărilor făcute de către inculpaţi, cu privire la solicitările acestora privind achitarea lor, urmând să aibă în vedere odată cu rejudecarea cauzei şi celelalte critici invocate de către recurenţi, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii N.M. şi C.C.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii N.M. şi C.C.G. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.C.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 136/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 941/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Sentinţa nr. 733/2012. Penal ICCJ. Sentinţa nr. 733/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 941/2012. Penal