ICCJ. Decizia nr. 941/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 941/2012
Dosar nr. 22/36/2011

Şedinţa publică din 27 martie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 407 din 8 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul sau exportul fără drept de droguri de mare risc, a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 22 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoare stabilite, în final, inculpata C.R.E. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 22 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 19 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul sau exportul fără drept de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 24 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art.35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul C.A.A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul sau exportul fără drept de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 22 ani şi 4 luni închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul C.A.V. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 22 ani şi 4 luni închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., a fost interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în beneficiul statului de la inculpatul C.A.V. a sumei de 120.800 Euro cât şi a sumei de 4.050 lei, de la inculpatul C.A.A. a sumei de 11.970 Euro şi de la inculpata C.R.E. a sumei de 11.670 Euro cât şi a sumei de 1.002 lei, sume care au fost depuse la Banca Comercială Română – Sucursala Bucureşti – Lipscani, str. Lipscani nr. 18-20 cu Ordinul de încasare nr. 2009020400007744 din data de 04 februarie 2009 şi respectiv la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti – sector 2, cu chitanţa nr. 3038061 din data de 04 februarie 2009. (f.49,50 şi 51 ,52 ,53 vol.IV u.p.)

În baza art. 17 şi art. 18 dinLegea nr. 143/2000, s-a dispus confiscareade la inculpaţi în vederea distrugerii a cantităţii de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice şi care a fost predată la IGPR - Camera Corpuri Delicte din cadrul Direcţiei cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă conform Dovezii seria H nr. 0000796 din 31 ianuarie 2009 (f.42-43 vol.II u.p.).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii C.R.E. şi C.A.A., la plata sumei de 2.850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, inculpatul C.A.V. la plata sumei de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

În baza art.190 C. proc. pen., onorariu interpretului autorizat în sumă de 350 lei, pentru termenul din data de 26 noiembrie 2010, s-a decontat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, fiind constituiţi într-un grup infracţional organizat, la data de 29 ianuarie 2009, prin acţiuni conjugate, inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V. au introdus prin Punctul Vamal Port Constanţa Sud-Agigea cantitatea de 1.080 kg. cocaină, disimulată în două containere ce conţineau cherestea de lemn cedru, cu numerele MSCU5741954 şi TGHU4551312, marfă importată din Brazilia şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu destinaţia Târgu Jiu, cu intenţia de a fi livrată în continuare în Spania, marfa intrând efectiv pe teritoriul României, fiind scoasă din port.

Situaţia de fapt s-a dovedit cu următoarele mijloacele de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2009; procesele-verbale întocmite în datele de 21 ianuarie 2009, de 22 ianuarie 2009, de 26 ianuarie 2009, de 27 ianuarie 2009, de 28 ianuarie 2009 şi de 29 ianuarie 2009 de către investigatorul sub acoperire „I.M.”; proces-verbal de percheziţie autoturism marca „Mercedes” model ML de culoare neagră cu număr de înmatriculare din 30 ianuarie 2009 semnat de inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. fără obiecţiuni; împuternicire pentru vămuire pentru I.M. din 26 ianuarie 2009 semnată de inculpata C.R.E. – administrator SC R.V.I. SRL; proces-verbal de depistare a inculpaţilor încheiat la data de 30 ianuarie 2009 semnat de către aceştia fără obiecţiuni; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554317 din 31 ianuarie 2009 întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Constanţa şi suplimentul la acest raport; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorii P.V. şi T.M. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorul O.N. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 13 februarie 2009 de către martorul G.A.I. a inculpatei C.R.E.; adresa SC R.V.I. SRL Baia de Fier nr. 1242 din 28 ianuarie 2009 către W.M.T. SRL Timişoara şi faxul de răspuns către SC R.V.I. SRL; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 11 februarie 2009 de către martorii P.T. şi B.Z.M. a inculpatului C.A.V.; documente hoteliere; adresele şi documentele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj; înscrisuri privind situaţia juridică a SC R.V.I. SRL şi situaţia exporturilor înregistrate în baza de date a A.N.V. privind SC R.V.I. SRL; documente de transport cherestea şi listele de coletaj nr. 001/2008/ROM, nr. 002/2008/ROM; scrisoare de conosament T.O.; facturile nr. 001/2008/ROM, nr. 002/2008/ ROM; O.B.L. 69,2650 mc; raport de percheziţie informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparţinând inculpatei C.R.E.; C.O.O.I.E.R.L.T.D. nr. BRPNGO589/08 din 13 noiembrie 2008, 69,2650 mc; C.O.O.I.E.R.L.T.D. nr. BRPNGO589/08 din 05 octombrie 200, 8,37,4160 mc; imagine THSCAN A inspecţiei containerului TGHU4551312; documente intitulate INVOICE 002/2008 şi INVOICE 001/2008; documentele intitulate OCEAN BILL of LADING, INVOICE şi PAKING LIST; sesizarea Oficiului Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 privindu-i pe inculpaţi; depoziţiile martorilor T.I., M.V., O.N., T.M., P.T., B.Z.M., P.V., S.S., G.M., M.T., L.M., G.A.I., A.M., A.C., M.I., H.J., V.A.; depoziţia martorului cu identitate protejată „I.M.”; declaraţiile inculpaţilor.

Din coroborarea materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată , instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 13 noiembrie 2008 firma „C.I.E.R.” LTDA din Brazilia a emis facturile externe intitulate „INVOICE” nr. 001/2008/ROM şi „INVOICE” nr. 002/2008/ROM către S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, referitor la vânzarea a două cantităţi de câte 34,6 metri cubi de cherestea şi răşinoase, având masa de 25,8 tone şi respectiv de 25,7 tone.

Din traducerea în limba română a celor două facturi, din cuprinsul lor, reiese că s-a menţionat Sao Paulo, Brazilia ca fiind originea mărfii, Paranagua, Brazilia ca fiind portul de încărcare şi Constanţa, România ca fiind portul de descărcare.

La data de 13 noiembrie 2008, firma exportatoare din Brazilia a întocmit lista de colete intitulată „Packing list”, în care s-a menţionat conţinutul celor două containere.

Traducerea în limba română a certificatului de provenienţă a mărfii, cu nr. 08100 şi a certificatului de confirmare, ambele emise în Brazilia, au atestat că mărfurile specificate în cele două containere au fost încărcate în portul Paranagua pentru destinatarul S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj.

Din conosamentul oceanic, intitulat „OCEAN BILL OF LADING” a rezultat că cele două containere au numerele MSCU5741954 şi TGHU4551312, sunt containerele care au ajuns în Portul Constanţa pentru firma SC R.V.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj şi în care s-a găsit cantitatea totală de 1.080 kilograme cocaină. (f.1, vol.IX u.p.)

Pentru realizarea activităţii infracţionale de introducere în România şi de punere în circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene a cantităţii de 1.080 kilograme de cocaină, grupul infracţional organizat, constituit din inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V., a perfectat importul celor două containere cu cherestea lemn cedru din Brazilia, în care au fost disimulate stupefiantele.

Tranzacţia a putut fi iniţiată prin intermediul inculpatului cetăţean spaniol C.A.A., care era implicat în importul şi prelucrarea de cherestea din diferite ţări ale Americii Latine şi Africa de mai mulţi ani, prin societăţile comerciale „C.M. S.L.” din Valencia, Spania, din localitatea de domiciliu şi „T.A.M. S.L.” din Cuenca, Spania (localitatea sa de naştere).

În vederea realizării importului de cherestea lemn cedru ca marfă de acoperire pentru cocaină, grupul infracţional organizat s-a folosit de S.C. R.V.I. S.R.L Baia de Fier, jud. Gorj, ca firmă „paravan”.

Împrejurarea că inculpatul C.A.A. era cunoscut în Spania şi în alte ţări ca şi importator de cherestea, legăturile comerciale pe care le avea, inclusiv în anul 2008 (precum a declarat) cu firma exportatoare a celor două containere în care a fost disimulată cocaina, au constituit premise favorabile pentru punerea în executare de către grupul infracţional organizat a hotărârii infracţionale luate.

Martorul M.T.(f.56 c.j.vol.II) a confirmat că inculpatul C.A.A. l-a desemnat ca administrator al SC R.V.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj şi l-a împuternicit să organizeze tot ceea ce însemna activitate la nivelul firmei.

Pentru a nu se constata însă implicarea inculpatului C.A.A. şi a nu se trezi suspiciuni că un cetăţean spaniol importă cherestea lemn cedru din Brazilia prin România, folosită ca ţară de tranzit şi nu direct în Spania, (care este tot o ţară a Uniunii Europene), la data de 18 decembrie 2008, acesta a cesionat, în mod formal, firma sa S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, în favoarea inculpatei C.R.E. care a devenit noul asociat şi administrator al societăţii.

Cesiunea părţilor sociale ale S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj a fost una pur formală şi fictivă, având în vedere modul în care s-a efectuat plata, eşalonat, cât şi răspunsul cu adresa nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 întocmit de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor la solicitarea Serviciului Teritorial Constanţa, din care a reieşit că, inculpata C.R.E. figurează cu o depunere în numerar în valoare de 50.050 Euro efectuată la data de 30 decembrie 2008, prin contul nr. 305568001 deschis la U.C.T.B SA.

Împrejurarea că inculpata C.R.E. a devenit noul asociat şi administrator al S.C.R.V.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj, a fost confirmată şi de către martorul G.A.I. (f.27 c.j.vol.II) care ţinea evidenţa contabilă a firmei.

Referitor la raporturile dintre inculpaţii C.A.A. şi C.R.E., în privinţa SC R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, fac menţiune şi martorii A.C. (f.119-120 u.p.vol.II şi f.31 c.j.vol.II) şi A.M. (f.117-118 u.p.vol.II şi f.32 c.j.vol.II) paznici la această societate. Martorii ştiau că inculpata este secretară la firma inculpatului C.A.A., pentru că ea trimitea banii din Spania.

În privinţa transferurilor externe, în aceeaşi perioadă, inculpata a figurat doar cu o plată externă în valoare de 30.000 Euro, efectuată la data de 30 decembrie 2008 prin contul deschis la aceeaşi bancă. În calitate de partener extern a figurat cetăţeanul spaniol inculpatul C.A.A.

Din informaţiile comunicate de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, referitoare la transferurile externe, în care figurează în calitate de client inculpatul C.A.A., s-a constatat că în data de 30 decembrie 2008 acesta figurează cu o încasare în valoare de 30.000 Euro primită în cont deschis la Banco de Valencia, Spania din contul deschis de persoana fizică C.R.E. la U.C.T.B. SA, cu justificarea „sponsorizări şi alte transferuri băneşti”.

Inculpaţii au dorit să creeze aparenţa plăţii preţului cesionării părţilor sociale prin efectuarea unui transfer de 30.000 Euro, deşi în realitate, inculpata C.R.E. a deschis un cont în calitate de persoană fizică şi a sponsorizat persoana fizică C.A.A. cu suma de 30.000 Euro, iar acest transfer nu a reprezentat preţul cesiunii părţilor sociale ale S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj dintre cei doi inculpaţi, care nu a fost plătit niciodată.

În actul adiţional semnat de către cei doi inculpaţi la B.N.P. pe care l-au autentificat, se declară că preţul reprezentând valoarea de 30.000 Euro, respectiv suma de 118.116 Ron, va fi plătit la data autentificării înscrisului, respectiv la 18 decembrie 2008, ceea ce nu s-a realizat niciodată între cei doi inculpaţi.

În ceea ce priveşte cele două containere cu cherestea în care a fost disimulată cocaina, (cu numerele MSCU5741954 şi TGHU4551312) acestea au sosit în Portul Constanţa la data de 21 decembrie 2008.

La data de 22 decembrie 2008, după sosirea containerelor în port, inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au făcut menţiunea la Oficiul Registrului Comerţului cu privire la cesiunea părţilor sociale.

Au fost apreciate ca relevante în stabilirea intenţiei frauduloase cu care a acţionat inculpata C.R.E., declaraţiile martorului T.I., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea. (f.45-47 u.p.vol.II şi f.229- 230 vol.I c.j. şi 267 c.j.vol.II.).

Martorul T.I. a susţinut că în ziua de 24 decembrie 2008, în timp ce se afla la serviciu, în biroul său s-a prezentat inculpata C.R.E., pe care până atunci nu o mai întâlnise, care a afirmat că ar vrea să vorbească cu şeful biroului vamal, precizându-i în acest sens numele martorului, pe care l-a întrebat despre procedura de vămuire pentru nişte containere, care ar fi urmat să sosească din China. Martorul i-a explicat că relaţia dintre vamă şi importator se efectuează prin comisionarii vamali. Inculpata C.R.E. s-a apropiat de martor, ce se afla în picioare lângă fereastră şi a afirmat că vrea să discute cu acesta în particular („între patru ochi”). Martorul a replicat că poate să discute orice şi în prezenţa lui T.V., un comisionar vamal ce se afla în acelaşi birou în momentul respectiv. Inculpata era nemulţumită de prezenţa altei persoane în cameră, şi i-a spus şefului biroului vamal că ar vrea să se întâlnească şi să discute împreună, undeva, în oraş. Inculpata C.R.E. a precizat că rămâne în oraş până duminică, 28 decembrie 2008 iar martorul a respins propunerea inculpatei şi i-a spus că dacă ea stă în oraş în mod special pentru a se întâlni cu el, să renunţe la această intenţie.

Martorul T.I., a susţinut că în ziua de 25 decembrie 2008, prima zi de Crăciun, a fost contactat telefonic de către inculpată, ocazie cu care a refuzat propunerea acesteia de a se întâlni cu ea în oraş. În ziua de 27 decembrie 2008 martorul a fost apelat de pe acelaşi număr de telefon, însă acesta a refuzat convorbirea telefonică. De la numărul de telefon utilizat de inculpata C.R.E., de la care fusese apelat la datele de 25 şi de 27 decembrie 2008, a primit un mesaj tip SMS „Insistenţa de a vorbi cu dumneavoastră era foarte interesantă. Dar având în vedere că ignoraţi motivul, de aceea nu aveţi nici un interes de a asculta ceea ce aveam de zis. Mâine după amiază plec din oraş. Vă urez Sărbători Fericite”.

Martorul a realizat că tânăra care l-a contactat începând cu data de 24 decembrie 2008, este inculpata C.R.E., deoarece în ziua de 30 ianuarie 2009, când cele două containere în care a fost descoperită cocaina au fost reţinute şi aduse în port, a văzut-o pe aceasta asistând la desigilarea şi descărcarea containerelor în timp ce era flancată de doi lucrători de poliţie.

În faţa instanţei de judecată, în şedinţă publică, martorul T.I. a recunoscut-o pe inculpata C.R.E. (f.229 c.j.vol.I) ca fiind acea persoană.

Şeful Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea în ziua de 07 ianuarie 2009, în timpul unei şedinţe de lucru, le-a relatat colegilor despre vizita pe care inculpata C.R.E. i-a făcut-o în birou şi detaliile discutate. Martorul a precizat că, şeful de sector, inspector vamal, I.C.L. a indicat că aceeaşi femeie l-a contactat şi pe el pentru a-i solicita aceeaşi informaţie.

Martorul I.C.L. a făcut cunoscut (f.218 c.j.vol.II) că la nivel de zvon aflase că femeia respectivă (inculpata) mai contactase şi alţi comisionari în vamă şi chiar a întâlnit-o întâmplător pe hol şi l-a întrebat dacă poate să facă un import, îndrumând-o spre un comisionar vamal.

Conform proceselor-verbale întocmite la 03 februarie 2009 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa şi a documentelor ataşate la acestea (facturi şi fişe turist), în urma verificărilor efectuate s-a constatat că în perioada 11.01 – 15 ianuarie 2009 inculpata C.R.E. a fost cazată la hotelul „Laguna” din staţiunea Mamaia, împreună cu o persoană de sex masculin.

Rezultatul verificărilor efectuate de către organele de poliţie s-au coroborat şi cu declaraţia martorului M.V. (f.48-55 u.p.vol.II şi f. 155 c.j.vol.III) care a susţinut că în data de 16 ianuarie 2009 fiind cazat la Hotel „Laguna” din staţiunea Mamaia, s-a întâlnit cu inculpaţii C.A.V. şi C.R.E., care s-au arătat interesaţi de cumpărarea unor case; martorul revenind în Constanţa, în data de 23 ianuarie 2009 s-a întâlnit din nou cu inculpatul C.A.V. care era de asemenea cazat la Hotel „Laguna”.

Inculpata C.R.E. a fost cazată şi la Hotelul „Maria” din municipiul Constanţa în perioada 23 – 30 decembrie 2008 şi în perioada 24 – 30 ianuarie 2009. Cu privire la închirierea celor două camere s-a constatat că inculpata a venit însoţită de două persoane de sex masculin, ale căror documente de identitate nu au fost solicitate de către angajaţii hotelurilor „Laguna” şi respectiv „Maria”.

Rezultatul verificărilor efectuate de către organele poliţiei judiciare, au atestat faptul că cei trei inculpaţi s-au aflat în municipiul Constanţa la mijlocul lunii ianuarie 2009, cu scopul de a pregăti introducerea şi transportul pe teritoriul Uniunii Europene a celor două containere conţinând cocaină.

La data de 21 ianuarie 2009, organele de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că mai multe persoane care fac parte dintr-un grup infracţional organizat, intenţionează să introducă în România două containere, venite din Africa, care conţin droguri disimulate în lemn, marfă care figurează în documentele comerciale şi de transport.

A fost încheiat un proces-verbal din data de 21 ianuarie 2009 (f.1 vol.I u.p.) de sesizare din oficiu din care reiese că membrii grupului infracţional, implicaţi în introducerea în ţară şi traficarea drogurilor, căutau persoane de încredere ce aveau cunoştinţe printre lucrătorii vamali din Portul Constanţa, prin intermediul cărora intenţionau să introducă cele două containere cu droguri, fără ca acestea să fie supuse controlului de către autorităţile vamale. Au fost obţinute informaţii că membrii grupului infracţional organizat caută intermediari şi urmează ca în după-amiaza zilei de 21 ianuarie 2009 să aibă mai multe întâlniri într-unul din restaurantele din incinta City-Mall din zona Tăbăcărie.

Prin ordonanţele nr.1/A/2009 din 21 ianuarie 2009, ale Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T. (f.2-3 şi respectiv 4-5 u.p.vol.I) au fost autorizaţi investigatorul sub acoperire „I.M.” şi informatorul „I.A.”- zis „C.” pentru a obţine date şi informaţii necesare documentării activităţii infracţionale şi identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia.

Din procesul-verbal întocmit la data de 21 ianuarie 2009, (f.12-14 vol.I u.p.) de către investigatorul sub acoperire „I.M.” a rezultat că acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C.” s-au întâlnit în aceeaşi zi, după ora 19:40, la un restaurant din incinta complexului comercial „Citty Mall Park”, din mun. Constanţa, cu doi bărbaţi, identificaţi în cursul urmăririi penale ca fiind învinuitul I.M. (bărbatul mai în vârstă) şi inculpatul C.A.V. (bărbatul mai tânăr). Inculpatul C.A.V. (bărbatul mai tânăr), care s-a prezentat a fi „A.”, i-a adus la cunoştinţă investigatorului sub acoperire „I.M.” faptul că o femeie, administrator al unei societăţi comerciale, intenţionează să scoată din Portul Constanţa Sud-Agigea două containere sosite din America Latină pentru firma acesteia.

Inculpatul C.A.V. l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire „I.M.” despre relaţiile pe care le are la autorităţile vamale şi a precizat că va primi în schimb 20.000 Euro, dacă este „sigur” şi „garantează” că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale.

Inculpatul C.A.V. i-a precizat investigatorului sub acoperire „I.M.” că în containere s-ar afla „viagra” şi substanţe anabolizante.

La întâlnire, investigatorul sub acoperire „I.M.” şi informatorul I.A. - zis „C.” au stabilit cu inculpatul C.A.V. să se întâlnească a doua zi pentru a stabili noi detalii cu privire la „afacere”.

Întâlnirea a fost interceptată şi înregistrată în mediu ambiental, în baza autorizării date prin ordonanţa cu nr. 3D/P/2009 din 21 ianuarie 2009, ora 14:00, a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa, confirmată prin încheierea nr. 26 din 23 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanţa (f.1-28 u.p.vol.VI).

Din conţinutul acestor interceptări a reieşit că inculpatul C.A.V. ştia la data de 21 ianuarie 2009, că de la înfiinţare, S.C. „R.V.I.” S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj nu efectuase nici o operaţiune de import şi s-a interesat la investigatorul „I.M.” despre procedura controlului vamal, manifestându-şi temerea că cele două containere ar putea fi controlate fizic.

Din discuţii a mai reieşit că inculpatul C.A.V. cunoştea detalii amănunţite despre dotările firmei în sensul că la sediul firmei exista o fabrică de cherestea (gater) şi a făcut referire şi la inculpata C.R.E. şi totodată mai cunoştea că cele două containere au fost transportate prin firma „M.S.C.”

Rezultă din interceptări că inculpatul C.A.V. i-a dat detalii investigatorului sub acoperire şi cu privire la modalitatea de încărcare şi de plecare a celor două containere de la expediţie, precizând că cele două containere sunt expediate din America de Sud. Inculpatul C.A.V. l-a mai asigurat pe investigator că dacă colaborarea dintre cei doi va fi finalizată cu succes, pe viitor se va colabora periodic şi l-a lăsat să înţeleagă că la cca.30-40 de zile va sosi un alt transport.

Fiind chestionat de către investigatorul sub acoperire cu privire la numele comisionarului, inculpatul a precizat că trebuie să se uite „pe acte să văd ce comisionar este”, ceea ce a condus la concluzia legăturii şi implicării lui C.A.V. în importurile celor două containere.

Din procesele-verbale întocmite la data de 22 ianuarie 2009, (f.15-16 u.p.vol.I )de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, a rezultat că la data respectivă acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C. s-au întâlnit din nou cu inculpatul C.A.V. şi învinuitul I.M., conform celor stabilite cu o seară înainte, în incinta restaurantului „Privighetoarea” din mun. Constanţa.

La întâlnire a participat şi o cunoştinţă de-a investigatorului sub acoperire, care a furnizat relaţii despre taxele ce trebuie achitate în momentul în care se întocmesc documentele vamale de tranzit.

Cu ocazia discuţiilor purtate, inculpatul C.A.V. a precizat că în ziua de luni (26 ianuarie 2009) îi va prezenta investigatorului sub acoperire documentele necesare pentru vămuirea celor două containere.

Întâlnirea a fost interceptată şi înregistrată în mediu ambiental, în baza autorizării date prin ordonanţa cu nr. 3D/P/2009 din 21 ianuarie 2009, ora 14:00, a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa, confirmată prin încheierea nr. 26 din 23 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanţa (f.29-31 u.p.vol.VI).

Din procesul- verbal nr. 3D/P/2009 din 19 martie 2009, de redare scrisă a convorbirilor interceptate şi înregistrate în mediu ambiental, ce au avut loc la 22 ianuarie 2009, în incinta restaurantului „Privighetoarea”, a rezultat că inculpatul C.A.V. a fost cel care a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a se asigura scoaterea celor două containere din port, fără a fi supuse controlului.

Din afirmaţiile inculpatului s-a mai dedus şi că acesta era cel care avea acces la documentele referitoare la cele două containere, aducând la cunoştinţa investigatorului sub acoperire şi moneda în care firma importatoare doreşte să se facă plata taxelor vamale de tranzit.

Din procesul-verbal întocmit la data de 26 ianuarie 2009 (f.18-19 u.p.vol.I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, rezultă că acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C.” s-au întâlnit, la acea dată, cu inculpatul C.A.V. şi învinuitul I.M. la restaurantul „New Pizzico” din mun. Constanţa, iar inculpatul C.A.V. i-a înmânat investigatorului următoarele documente: conosamentul oceanic (OCEAN BILL OF LADING) emis la 13 noiembrie 2008, în care se menţionează cele două containere, (MSCU5741954 şi TGHU4551312), destinatarul mărfurilor, respectiv S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj şi încărcătorul C.I.E.R. LTDA, factura 001/2008/ROM (Invoice) şi factura 002/2008/ROM (Invoice) ambele întocmite la 13 noiembrie 2008 de către C.I.E.R. către S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, în care se specifică portul de încărcare PARANAGUA - BRAZILIA, portul de descărcare CONSTANŢA ROMÂNIA şi cantitatea de cherestea, precum şi delegaţia emisă de S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj la data de 26 ianuarie 2009 şi semnată de administratorul C.R.E., prin care este delegat învinuitul I.M. ca reprezentant al firmei, în perioada 26 ianuarie 2009 – 03 februarie 2009, în Portul Agigea, pentru a se ocupa de formalităţile privind tranzitul mărfurilor.

În ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire „I.M.” şi învinuitul I.M. s-au deplasat în Portul Agigea, unde au luat legătura cu un comisionar vamal care le-a transmis acestora că trebuiau să aibă acordul S.C. „W.M.T.” S.R.L. Timişoara, societate care a intermediat transportul celor două containere, aspect care a reieşit şi din conţinutul conosamentului în care, în partea dreaptă, avea menţiunea „pentru descărcare vă rugăm contactaţi S.C. ”W.M.T. ” S.R.L. TIMIŞOARA”.

În ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire „I.M.” a stabilit că bărbatul mai în vârstă, cu care s-a întâlnit în zilele de 21 ianuarie şi 22 ianuarie 2009, se numeşte „M.” (identificat ulterior în persoana învinuitului I.M.) şi foloseşte postul telefonic mobil nr.

În baza ordonanţei cu nr. 3D/P/2009 din 26 ianuarie 2009, ora 13:00, a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, confirmată prin încheierea nr. 27 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa şi în baza autorizaţiei nr. 24 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, convorbirile telefonice purtate de la acest post telefonic au fost interceptate şi înregistrate. (f.20-23 u.p.vol.I).

Din discuţia purtată la 26 ianuarie 2009, ora 17:12:53, de inculpatul C.A.V. cu învinuitul I.M., se deduce că primul era preocupat de rezolvarea problemei cu plata serviciilor de transport efectuate de firma din Timişoara, sens în care trebuia să se deplaseze în localitatea respectivă, iar din discuţia avută la 26 ianuarie 2009, ora 21:34:45, rezultă că inculpatul C.A.V. a contactat un traducător, căruia i-a dat spre traducere documentele ce trebuiau prezentate comisionarului vamal pentru întocmirea declaraţiei vamale de tranzit.

În cursul urmăririi penale s-a constatat că traducătorul autorizat B.S. a tradus următoarele documente, ataşate la dosar: facturile nr. 001/2008/ROM şi nr. 002/2008/ROM şi listele de coletaj 001/2008/ROM şi 002/2008/ROM emise de C.I.E.R. LTDA pentru S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj.

Din procesul-verbal întocmit la data de 27 ianuarie 2009 (f.24 u.p.vol.I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.” a rezultat că la ora 11:00 acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C. au participat la o nouă întâlnire cu inculpatul C.A.V. şi învinuitul I.M., la restaurantul „4 Friends” din mun. Constanţa, ocazie cu care investigatorul a aflat de la inculpat că acesta intenţiona să se deplaseze în mun. Timişoara, pentru a achita contravaloarea serviciilor de transport pentru cele două containere, realizate de către S.C. W.M.T. S.R.L. Timişoara, firmă care a avut iniţial şi rolul de comisionar vamal pentru cele două containere, grupul infracţional contactând ulterior comisionarul vamal SC S.S. SRL Constanţa.

La aceeaşi dată de 27 ianuarie 2009 inculpaţii C.C.A., C.A.V. şi C.R.E. s-au deplasat la Timişoara, unde a doua zi inculpatul C.A.V. s-a deplasat la sediul SC W.M.T. SRL, fapt confirmat de reprezentanţii acestei societăţi, martorii P.T. şi B.Z.M., dar şi de către inculpatul C.A.A. în cursul urmăririi penale şi de către toţi inculpaţii, în declaraţiile date cu ocazia soluţionării de către instanţele de judecată a cererilor formulate în cursul urmăririi penale.

Martorii P.T.(f.125-128 u.p.vol.II şi f.29 c.j.vol.II) şi B.Z.M. (f.121-124 u.p.vol.II şi f.28 c.j.vol.II) angajaţi ai SC W.M.T. SRL Timişoara au relatat împrejurările în care, în cursul lunii decembrie 2008, au purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpata C.R.E. în legătură cu sosirea celor două containere în litigiu şi transportul acestora la Tîrgu Jiu.

Martorul P.T. a purtat discuţii şi cu inculpatul C.A.V., care s-a prezentat ca fiind delegat din partea SC R.V.I.SRL şi l-a recunoscut în şedinţă publică, în faţa instanţei de judecată, pe inculpatul C.A.V., ca fiind persoana care s-a prezentat la firma din Timişoara.

Martorul B.Z.M. a susţinut că în calitate de director la SC W.M.T. SRL Timişoara, firma parteneră din Brazilia a comunicat că în lunile octombrie-noiembrie 2008 trimite două containere încărcate cu lemn, cu plata transportului la destinaţie, societatea din Timişoara trebuia să încaseze acest preţ, iar containerele să fie eliberate destinatarului final, care era SC R.V. Baia de Fier SRL Târgu Jiu. După sărbători s-a prezentat inculpatul C.A.V. (identificat de martor în sala de judecată) la firma din Timişoara care venise să ia actele pentru că nu putea ridica din port cele două containere sosite, plătind şi nişte diferenţe de taxe.

Cei doi martori l-au recunoscut din fotografii pe inculpatul C.A.V., care la data de 28 ianuarie 2009 s-a deplasat la sediul societăţii din Timişoara, unde în numele S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, a achitat unele datorii, a renunţat la serviciile de transport containere ale firmei din Timişoara şi a obţinut avizul SC W.T.M. SRL Timişoara, cu privire la întocmirea formalităţilor vamale de tranzit (f.131-133 u.p.vol.II).

Din procesul-verbal întocmit la data 28 ianuarie 2009 (f.25 u.p.vol.I), de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, a rezultat că acesta a stabilit că unul din membrii grupului infracţional organizat identificat în persoana inculpatului C.A.V. foloseşte postul telefonic mobil cu nr., care a fost interceptat în baza autorizaţiei nr. 25 din 28 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanţa (f.26 u.p.vol.I).

Din interceptările discuţiilor telefonice efectuate în cauză a reieşit preocuparea inculpaţilor C.A.V., C.R.E. şi C.A.A. pentru realizarea scopului propus, acela de a introduce şi transporta pe teritoriul României cele două containere conţinând cantitatea de 1.080 kilograme de cocaină, disimulată în interiorul a patru paleţi cherestea cedru.

Din discuţia avută în data de 29 ianuarie 2009 ora 12:22:45 reiese că inculpatul C.A.V. acţiona în numele şi pentru S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj deşi nu o reprezenta în mod legal, deţinând însă ştampila societăţii şi documentele referitoare la cele două containere şi semnând pe actele acesteia.

Din discuţia avută la 29 ianuarie 2009 la ora 18:15:44, între investigatorul sub acoperire „I.M.”, I.M., precum şi informatorul „C.” s-a dedus că s-a stabilit staţia OMV din mun. Constanţa, ca punct de întâlnire cu şoferii, care transportau cele două containere, după ieşirea acestora din urmă din Portul Agigea.

După încheierea convorbirii la ora 18:18:33, învinuitul I.M. l-a informat pe inculpatul C.A.V. despre locul întâlnirii cu containerele, care urmau a fi aduse de către şoferi.

După ce inculpatul C.A.V. a avut convingerea că în scurt timp cele două containere cu cocaină vor ieşi din port fără să fie controlate, a contactat-o în mod repetat pe inculpata C.R.E., care se afla împreună cu inculpatul C.A.A., la punctul de acces în Portul Agigea pentru a supraveghea momentul ieşirii celor două containere din port, în condiţiile în care C.R.E. cunoştea deja numerele de înmatriculare ale autotrenurilor, care urmau să transporte cele două containere cu cocaină.

Convorbirile dintre inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. au scos în evidenţă şi tensiunea în care se aflau aceştia, odată cu apropierea momentului în care cele două containere cu cocaină urmau să iasă din Portul Agigea (discuţia din 29 ianuarie 2009, ora 18:23, interceptată, în baza autorizaţiei nr. 25 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, purtată de C.A.V. cu C.R.E., care utiliza telefonul şi din care a reieşit că aceştia erau preocupaţi despre stadiul proiectului lor de scoatere şi transport a celor două containere în litigiu din Portul Constanţa Sud Agigea).

Din convorbirea purtată între C.A.V. şi C.R.E. în 29 ianuarie 2009, la ora 18:52:55, a reieşit starea crescută de tensiune a celor trei coinculpaţi, iar discuţia de la ora 21:08:52 a demonstrat tensiunea crescută a inculpatei C.R.E., care era neliniştită, agitată de posibilitatea că C.A.V. să fi fost minţit de către investigatorul sub acoperire cu privire la ieşirea în siguranţă a containerelor din port.

Din discuţia telefonică purtată la data de 29 ianuarie 2009,ora 21:22:01 a rezultat că inculpaţii C.R.E. şi C.A.A. se aflau la poarta de ieşire din Portul Agigea şi erau neliniştiţi pentru că nu văzuseră nici unul dintre containere ieşind din port. Inculpatul C.A.V. a asigurat-o pe inculpată că primul container a ieşit din port, că ulterior a şi purtat o discuţie cu şoferul despre acest lucru, avertizându-i pe ceilalţi doi inculpaţi că este posibil ca aceştia din urmă să fi stat la o altă poartă.

Din discuţia telefonică din 29 ianuarie 2009, ora 21:26:13 a rezultat că inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. s-au pus de acord cu privire la momentul în care primul va efectua plata pentru scoaterea containerelor şi că inculpatul C.A.V. urma să îi plătească investigatorului sub acoperire „comisionul” după ce se va sigura că cele două containere au ieşit în siguranţă din port şi că vor ajunge la staţia OMV din Constanţa.

În convorbirea telefonică din 29 ianuarie 2009, ora 21:28:45, inculpatul C.A.V. a discutat cu inculpata C.R.E. despre ieşirea primului container din Portul Agigea şi o asigură pe aceasta că cel de-al doilea container urmează să iasă şi el din port.

Din discuţia telefonică din 29 ianuarie 2009, orele 21:31:21, dintre aceeaşi doi inculpaţi, a rezultat starea de disperare în care ajunseseră la momentul respectiv C.R.E. şi C.A.A. şi starea aparentă de calm a inculpatului C.A.V. care se afla la staţia OMV, unde sosise unul dintre containere şi se aştepta sosirea celui de-al doilea. În convorbirea din 29 ianuarie 2009 ora 21:46:15, inculpata C.R.E. şi-a manifestat neîncrederea cu privire la reuşita operaţiunii de scoatere în siguranţă a celor două containere, care conţineau cocaină disimulată în paleţii de cherestea.

Din procesele-verbale întocmite la data de 29 ianuarie 2009 (f.31-32 u.p.vol.I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, în jurul orelor 22:30, a rezultat că acesta şi informatorul „I.A.” - zis „C. au participat la staţia OMV situată în mun. Constanţa, la o nouă întâlnire cu inculpatul C.A.V. şi învinuitul I.M. şi au purtat discuţii cu privire la stadiul în care să găseşte operaţiunea de scoatere a celor două containere din Portul Constanţa, încărcate cu cherestea şi în interiorul cărora ar fi disimulată o cantitate de cocaină. În timpul discuţiilor la sediul OMV a sosit şi inculpata C.R.E.

La acea oră, unul din autotrenurile marca VOLVO, cu nr. de înmatriculare, condus de şoferul martor T.M., pe platforma căruia se găsea încărcat unul din cele două containere cu cocaină, sosise deja la staţia OMV, urmând să sosească şi cel de-al doilea autotren cu nr. de înmatriculare, condus de şoferul O.N.

Cu această ocazie, investigatorul sub acoperire „I.M.” a primit suma de 10.000 Euro reprezentând comisionul pentru „facilitarea” scoaterii celor două containere cu cherestea din Portul Constanţa Sud-Agigea, bani pe care acesta i-a numărat.

În anexa procesului-verbal au fost inserate seriile bancnotelor primite (f.33 u.p.vol.I).

Suma respectivă a fost predată investigatorului de către informatorul I.A. zis „C.”, care la rândul său o primise de la inculpatul C.A.V., în autoturismul inculpatului, marca „Land Rover” cu număr de Italia, în care la 30 ianuarie 2009, cu ocazia depistării acestuia, s-a mai găsit şi suma de 120.800 Euro (suma de 120.000 Euro într-o geantă, înveliţi într-un prosop şi 800 Euro asupra lui).

Martorii O.N.(f.77-79 u.p.vol.II şi f.206 c.j.vol.I) şofer autotren, T.M. (f.58-61 u.p.vol.II şi f. 208 c.j.vol.I) şofer şi P.V., asociat la SC T.T.S. SRL Constanţa (f.62-65 u.p.vol.II şi f. 170 c.j.vol.I) au susţinut că în seara de 29 ianuarie 2009 s-au întâlnit la Staţia OMV situată în mun. Constanţa cu inculpatul C.A.V. şi ulterior şi cu inculpata C.R.E., aspect care a confirmat faptul că la Staţia OMV întâi a sosit inculpatul şi apoi a sosit inculpata, care au şi fost recunoscuţi ulterior din planşe foto de către martorii P.V. şi T.M. (f.66-67 u.p.vol.II).

Şi martorul O.N. i-a recunoscut din fotografii în faza de urmărire penală pe inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. (f. 80-81 u.p.vol.II).

Aceşti martori au susţinut în declaraţiile lor şi faptul că cei doi inculpaţi au insistat ca şoferii să plece spre Târgu Jiu în aceeaşi seară, deşi unul din autotrenuri avea probleme cu perna de aer, datorită supraîncărcării containerului. Nu lipsită de relevanţă este şi împrejurarea că inculpaţii i-au urmărit pe cei doi şoferi până la locul în care aceştia au parcat autotrenurile peste noapte, pentru a se convinge că vehiculele sunt parcate în condiţii de maximă siguranţă.

În ziua de 30 ianuarie 2009, la ora 08:21:54, inculpatul C.A.V., utilizatorul postului telefonic, interceptat în baza autorizaţiei nr. 24 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa a primit un SMS de la învinuitul I.M., prin care i se transmitea să aibă grijă ca următoarele colete să nu mai depăşească 19 tone, mesaj care s-a coroborat cu cele afirmate de inculpatul C.A.V. în convorbirile telefonice purtate cu inculpata la 29 ianuarie 2009 ora 21:25:14, căreia i-a precizat că tonajul fiecărui container este de 26 tone şi la ora 21:46:15, când a arătat că şeful şoferilor i-a pus în vedere că încărcătura este prea mare pe containere şi şoferii pot fi sancţionaţi pe timpul transportului.

În discuţia telefonică din data de 30 ianuarie 2009, ora 08:38:32, inculpatul C.A.V. i-a făcut cunoscut învinuitului I.M. că trebuie să meargă la Târgu Jiu să însoţească cele două containere şi să se asigure de finalizarea documentelor vamale de import.

Postul telefonic nr., utilizat de către inculpata C.R.E., a fost interceptat în baza ordonanţei cu nr. 3 D/P/2009 din 29 ianuarie 2009, ora 23,30 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa (f.,29-30 u.p.vol.I).

Din convorbirea telefonică din 30 ianuarie 2009 ora 09:48:47 ,a reieşit că importul şi transportul celor două containere cu cocaină nu reprezenta un fapt izolat pentru cei trei coinculpaţi, iar din afirmaţiile făcute de inculpata C.R.E. către inculpatul C.A.V. a rezultat că următoarele operaţiuni cu droguri să fie făcute în condiţii sporite de clandestinitate.

Din discuţiile din 30 ianuarie 2009, orele 10:16:22, 10:44:22 şi 10:50:52 a reieşit că inculpata C.R.E. a contactat-o pe S.S., administratorul SC S.M.T.S. CUGIR SRL, jud. Alba cu privire la asigurarea a două tiruri, în vederea efectuării transportului celor două containere în Spania, la Madrid. Administratora firmei i-a spus să facă o comandă scrisă precizându-i că preţul transportului este de 2.700 Euro, preţ cu care inculpata C.R.E. a fost de acord şi i-a mai precizat administratoarei firmei că transportul urmează să se facă după vămuirea mărfurilor la Târgu Jiu.

Martorele S.S.(f.96-97, 101 u.p.vol.II şi f.34 c.j.vol.II) şi G.M. (f.98-99,102 u.p.vol.II şi f.33 c.j.vol.II) angajatele SC S.M.T.S. CUGIR SRL jud. Alba, au precizat, în declaraţiile lor, că în perioada 28 ianuarie – 30 ianuarie 2009 au fost contactate de către inculpata C.R.E., cu care au negociat şi perfectat transportul a două containere din localitatea Tîrgu-Jiu în localitatea Madrid, Spania, în schimbul sumei de 2.700 Euro. Elementele de fapt ce au rezultat în urma audierii acestor martore s-au coroborat cu procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice.

În după amiaza zilei de 30 ianuarie 2009 inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V. urmau să se deplaseze cu două autoturisme „MERCEDES ML” şi „LAND ROVER”, pentru a însoţi cele două containere pe ruta Constanţa - Târgu Jiu, iar faţă de acest aspect organele de urmărire penală au procedat la localizarea celor trei inculpaţi în mun. Constanţa.

Inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au fost depistaţi în parcarea Sălii Sporturilor din mun. Constanţa, primul în autoturismul marca „Mercedes ML”, cu număr spaniol de înmatriculare , iar cea de-a doua, când a intrat în restaurantul „Marco Polo” din mun. Constanţa, situat în acelaşi perimetru.

Inculpatul C.A.V., a fost depistat în faţa hotelului „Maria” din mun. Constanţa, în preajma autoturismului LAND ROVER, cu număr de înmatriculare Italia, cu care intenţiona să se deplaseze şi el la restaurantul „Marco Polo”, conform înţelegerii anterioare cu ceilalţi inculpaţi.

Inculpaţii, au fost percheziţionaţi corporal şi conduşi la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, unde s-a procedat la efectuarea percheziţiilor vehiculelor folosite de aceştia.

Începând cu ora 14:00, pe raza mun. Constanţa, în zona Complexul Histria, au fost identificate autotrenurile compuse din capul tractor cu nr. şi remorca cu nr., respectiv din capul tractor cu nr. şi remorca cu nr., care transportau cele două containere.

Autotrenurile au fost conduse în Portul Constanţa Sud-Agigea, pentru efectuarea controlului fizic asupra încărcăturii containerelor, efectuându-se un control asupra celor 2 containere sosite în Portul Constanţa Sud-Agigea având ca destinatar SC R.V.I. SRL cu sediul în Baia de Fier, jud. Gorj.

În prezenţa celor trei inculpaţi şi a martorilor asistenţi D.E. şi B.D., organele de urmărire penală împreună cu reprezentanţii Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea au procedat la controlul fizic al containerelor.

Reprezentantul autorităţii vamale a procedat la desigilarea containerului cu seria MSCU5741954, a sigiliului cu numărul 0738092 aplicat la 29 ianuarie 2009 de către autoritate menţionată, cu ocazia intrării containerului pe teritoriul României, iar în interiorul containerului s-a identificat sigiliul de origine cu seria 265894.

S-a procedat la descărcarea containerului, în care s-au găsit douăzeci de paleţi cu cherestea lemn cedru. În interiorul a trei dintre paleţii de cherestea, în locaşuri special amenajate, în diferite ambalaje având mai multe culori, respectiv roşu, galben, albastru, alb, portocaliu, etc., ambalaje având dimensiunile aproximative 21 (douăzecişiunu) cm lungime/14 (paisprezece) cm lăţime/3,5 (trei virgulă cinci) cm. grosime au fost descoperite 290 pachete respectiv, 275 pachete şi 283 pachete, ce conţineau o substanţă presată puternic.

S-a procedat la prelevarea unei probe aflate în interiorul pachetului inscripţionat cu nr. 1 şi după îndepărtarea ambalajului tip scotch, în interiorul acestuia a fost găsită o substanţă de culoare alb-bej ,substanţă care în urma testării cu trusa narcotest din dotarea I.G.P.R. - B.C.C.O. Constanţa, a reacţionat pozitiv la „cocaină”.

S-a procedat de către reprezentantul autorităţii vamale la desigilarea containerului cu seria TGHU4551312, a sigiliului cu numărul 0019846, aplicat la 29 ianuarie 2009 de către autoritatea menţionată, cu ocazia intrării containerului pe teritoriul României şi în interiorul acestui container a fost identificat sigiliul de origine, cu seria 280028. S-a procedat la descărcarea containerului, în care s-au găsit douăzeci de paleţi cu cherestea lemn cedru.

În interiorul unuia dintre paleţii cu cherestea, în lăcaşuri special amenajate, în diferite ambalaje având mai multe culori, respectiv roşu, galben, albastru, alb, portocaliu, etc., ambalaje având dimensiunile aproximative de 21/14/3,5 cm, au fost descoperite 232 pachete ce conţineau o substanţă presată puternic.

În total, în interiorul celor patru paleţi au fost găsite 1.080 pachete, tip calupuri, care au fost cântărite cu ajutorul unui cântar electronic KERN verificat metrologic pentru anul în curs ,rezultând că greutatea acestora formată din substanţă şi ambalaj este de cca.1.203,9 kg.

A fost încheiat procesul-verbal de depistare din data de 30 ianuarie 2009 (f.1-10 u.p.vol.II), care a atestat participarea la controlul fizic al celor două containere în primul rând al inculpaţilor C.A.A., C.R.E. şi C.A.V., în prezenţa martorilor asistenţi D.E. şi B.D., a şefului Biroului Vamal, T.I., inspector vamal H.J. şi controlor vamal M.I. – ambii din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a comisionarului vamal S.N. din cadrul S.S. SRL Constanţa.

Prezenţa inculpaţilor la momentul la care au fost deschise containerele şi s-au desfăcut coletele de cherestea, în interiorul acestora fiind găsite pachete cu droguri, a fost confirmată şi de şoferii O.N. (f.207 c.j.vol.I) şi T.M. (f.209 c.j.vol.I) în declaraţiile pe care le-au dat.

Martorul O.N.a susţinut că în timp ce au fost desfăcute containerele, inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. au fost aduşi de către poliţie şi a văzut personal că aceştia se aflau la o distanţă de 2-3 metri de containerul respectiv (f.207 c.j.vol.I).

Cei trei inculpaţi au semnat fiecare acest proces-verbal de depistare fără obiecţiuni, cu menţiunea „că nu au de făcut obiecţii deoarece cele consemnate corespund adevărului” (f.10 u.p.vol.II).

Cu privire la acest moment, martorul T.I. (f.260-261 c.j.vol.II) a susţinut că au fost efectuate formalităţile vamale, inclusiv scanarea. La „scanare se vedea ceva, respectiv în interiorul balotului de cherestea se vedeau zone mai luminoase –aveau o altă densitate decât cheresteaua ,ceea ce mi-a format convingerea că este altceva decât marfa declarată”, a fost de faţă la ruperea sigiliilor la controlul fizic şi, cu siguranţă, pot spune că erau sigiliile de origine întrucât au fost fotografiate”. Martorul a mai susţinut că „inculpaţii erau de faţă când s-au desfăcut containerele, au văzut numărul şi seria inscripţionate cât şi sigiliile”.

Martorul M.I.– controlor vamal din partea Biroului Vamal Sud Agigea, care a fost prezent, a susţinut în declaraţia sa (f.241 c.j.vol.III) că nu a sesizat nereguli între ceea ce s-a consemnat în cuprinsul procesului-verbal de depistare şi ceea ce s-a întâmplat în realitate. A participat şi la prima şi la cea de a doua verificare, cu trei zile înainte când s-a făcut prima verificare ,containerele au fost scanate şi la scanare s-au observat nişte locuri suspecte care au fost marcate ,ca având altă marfă decât cea declarată.

Martorul H.J.– inspector vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud a susţinut în declaraţia sa (f. 128 c.j.vol.III) că în data de 30 ianuarie 2009 a participat la desigilarea containerelor şi la controlul fizic al acestora, s-a întocmit un proces-verbal pe care l-a semnat. Cei trei inculpaţi au fost prezenţi când au fost desfăcute containerele, containere care fuseseră scanate cu o zi în urmă de către reprezentanţii vămii şi s-a constatat că în marfa care se găsea se afla şi un altfel de marfă, ridicând suspiciuni referitoare la conţinutul acelei mărfi. Inculpaţii au fost prezenţi la ambele containere şi au văzut ce s-a întâmplat la controlul fizic. Sigiliile de la ambele containere s-au desfăcut de faţă cu toată lumea, în faţa autorităţilor,când toată operaţiunea a fost filmată şi personal martorul a fost de faţă când s-a îndepărtat sigiliul.

Martorul a mai precizat că autorităţile nu au introdus nicio marfă în container, pentru că marfa era sigilată şi greu de manipulat şi a descris pe larg modalitatea în care containerele au fost deschise pe rând, constatându-se că sigiliile sunt intacte, a fost descărcată întreaga marfă, procedându-se la verificarea acesteia. S-a constatat că paleţii marcaţi ca fiind suspecţi la scanare ,aveau un locaş special amenajat în interiorul căruia au fost găsite pachete diferit colorate, care au fost numărate şi identificate.

Martorul a fost de faţă când reprezentanţii BCCO au desfăcut (înţepat)un pachet din care s-a făcut un prim test preliminar, cu trusa narcotest, fiola fiind pozitivă la cocaină, în sensul că s-a albăstrit. S-a procedat la deschiderea celui de-al doilea container şi s-a procedat în aceeaşi manieră.

Martorul G.N.- lucrător la instalaţia de scanare a mijloacelor de transport, Biroul Vamal Constanţa a susţinut (f.83 c.j.vol.III), că la scanare, într-un container care conţinea paleţi cu cherestea s-au descoperit droguri; la scanare a sesizat două feluri de marfă, respectiv deşi în acte era menţionat un singur fel – cherestea - acea marfă apărea pe scanner mai albicioasă decât celelalte zone în care se afla cheresteaua şi a trimis containerul la controlul fizic total, la rampă. Acel container purta sigiliul de origine, iar de faţă la scanare se aflau organele de poliţie şi şeful vămii. Imediat după acest container, a mai fost controlat şi un alt container ,care era pentru aceeaşi firmă, iar la scanare prezenta aceleaşi aspecte ca şi primul container.

Martorul V.A.– controlor vamal la Compartimentul scanner - Birou Vamal Constanţa Sud Agigea, fiind operator sistem a susţinut (f.84 c.j.vol.III) că în data de 30 ianuarie 2009 era de serviciu când au fost transmise la scanner două containere, cu privire la care pe declaraţia vamală de tranzit erau menţionate nişte dispoziţii pe care le dăduse Biroul de analiză de risc, privind verificarea antidrog, scanner şi control fizic al mărfii. A sesizat personal că imaginea nu era uniformă pe toată întinderea containerului şi a sesizat o anomalie, ceva în neregulă, ce l-a făcut să creadă că este vorba de o altă marfă. A marcat zona, a scos o copie a imaginii respective, menţionând că este vorba de o altă marfă, pe care a ataşat-o declaraţiei vamale şi a trimis-o lucrătorilor ce urmau să efectueze controlul fizic al mărfii. Situaţia a fost identică şi cu cel de-al doilea container.

După începerea controlului fizic, fiind chemat să vadă ce erau acele zone din container, a văzut nişte pachete albe, galbene, verzi, roşii, scoase din interiorul cherestelei, despre care a aflat ulterior că la analiză a reieşit că erau droguri. În cazul de faţă nu s-a reintrodus marfă în container şi nu s-au resigilat containerele.

Prin adresa nr. 9324 din 10 iunie 2010 emisă de către A.N.A.F. Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa (f.89 c.j.vol.III) - s-a făcut cunoscut că ulterior efectuării controlului fizic (operaţiune vamală în cadrul căreia au fost confiscate conform ARB seria M.nr.0044699/ 30 ianuarie 2009 cca.1.204 g.cocaină) al containerelor MSCU 5741954 şi TGHU 4551312, acestea au fost sigilate cu sigiliile vamale nr. 0004397 şi nr. 0004412 în vederea continuării operaţiunilor de tranzit nr. 2045 din 29 ianuarie 2009 şi nr. 2046 din 29 ianuarie 2009 având ca destinaţie Biroul Vamal Tg.Jiu.

S-a mai făcut cunoscut că ulterior scanării containerului MSCU 5741954 în data de 29 ianuarie 2009, orele 14,49, membrii echipei BCCOC au solicitat autorităţii vamale deschiderea containerului în incinta staţiei de scanare, având ca scop vizionarea şi identificarea mărfurilor transportate. S-a îndepărtat sigiliul de origine nr. MSC265894 (găsit intact) şi s-a deschis containerul MSCU 5741954. Având în vedere că la deschiderea containerului s-a constatat că marfa (cherestea) era stivuită sub forma unui perete compact ce nu permitea accesul în container şi nici vizionarea zonei marcate la scanarea containerului (conform fotografiilor ataşate) s-a dispus lăsarea sigiliului de origine (MSC265894) în interiorul containerului, închiderea şi sigilarea acestuia cu sigiliul vamal nr. 0788092 şi continuarea operaţiunilor de tranzit conform adresei nr. 3D/P/2009 emisă de către D.I.I.C.O.T. Constanţa. Au fost ataşate în copie: declaraţiile vamale de tranzit nr. 2045 din 29 ianuarie 2009 şi nr. 2046 din 29 ianuarie 2009; imaginile rezultate în urma scanării; registrul de evidenţă a sigiliilor vamale; 19 fotografii efectuate la controlul fizic al containerului MSCU 5741954; 1cd cu înregistrarea operaţiunii de control; adresa D.I.I.C.O.T. Constanţa.

Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 554317/ din 31 ianuarie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa (f.13-34 u.p.vol.II), cele 1.080 calupuri cu masa totală de 1.080 kilograme conţin cocaină, drog de mare risc care face parte din Tabelul nr. II Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Din suplimentul nr. 522480 din 04 februarie 2009, la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554317/2009, al aceluiaşi laborator (f.35-41 u.p.vol.II) a reieşit că cele 1.080 kilograme de cocaină conţin o concentraţie în cocaină cuprinsă între 84,62 % şi 87,88 %.

Prin percheziţia informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparţinând inculpatei C.R.E. (autorizată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, la data de 12 martie 2009, care a emis autorizaţia nr.49) –filele 1, 6 u.p. vol.VII - s-a constatat că inculpata C.R.E. s-a preocupat, folosind motorul de căutareGoogle, în scopul obţinerii de informaţii privind capturile de cocaină şi legislaţia incidentă.

În urma percheziţiei autoturismelor folosite de inculpaţi, a reieşit din documentele găsite în interiorul habitaclului vehiculului marca „MERCEDES ML” cu nr. de înmatriculare, de culoare neagră, utilizat de inculpatul C.A.A., că firma „C.I.E.R. LTDA” din Brazilia a exportat în mai multe rânduri, în cursul anului 2008, cherestea către firma „C. S.L.” din Valencia - Spania, reprezentată de inculpatul C.A.A.; documentele menţionate au fost găsite în acelaşi autovehicul.(f. 98-114 vol.I u.p.)

Cu prilejul aceleaşi percheziţii, în geanta din piele de culoare maro găsită în portbagajul autoturismului marca „MERCEDES ML” al inculpatului C.A.A., a fost descoperită şi factura nr. 07 din 21 mai 2008 şi „Packing list” nr. 07 din 21 mai 2008, prin care S.C. R.V.I. S.R.L., reprezentată la acea dată de către cetăţeanul spaniol, a exportat cherestea către firma „C. S.L.” din Valencia - Spania (f.109 u.p.vol.I).

Procesul–verbal de percheziţie a fost încheiat în prezenţa martorei asistente D.E. şi semnat de către coinculpaţii C.A.A. şi C.R.E., fără obiecţiuni.

Urmare informaţiilor comunicate de către autorităţile judiciare din România autorităţilor judiciare din Brazilia prin intermediul DEA, în Portul Paranagua din Brazilia, la începutul lunii februarie 2009 au fost depistate trei containere încărcate cu cherestea în care a fost descoperită cantitatea totală de 3.780 kilograme cocaină.

Din examinarea documentelor primite din Brazilia a rezultat că exportatorul cherestelei este tot „C.I.E.R. LTDA” din Brazilia, iar importatorul este tot S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj.

În cauză a fost ascultat şi martorul cu identitate protejată „I.M.”, care a avut calitatea de investigator sub acoperire (f. 215 c.j., vol.II) şi care a confirmat în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată veridicitatea aspectelor inserate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate personal, reprezentând discuţiile purtate cu respectivele persoane, recunoscându-l în sala de judecată pe inculpatul C.A.V. ca fiind persoana cu care a purtat discuţii în luna ianuarie 2009, care i-a oferit suma de 20.000 Euro, susţinând că a avut reprezentarea că inculpatul şi-a închipuit că i-a dat banii „pentru a facilita introducerea în ţară a containerelor fără un control fizic şi scanner”.

Inculpatul C.A.A. în declaraţia pe care a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată (f.138-139 c.j.vol.I) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. A recunoscut însă că a cumpărat SC R.V.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj în anul 2004,iar în decembrie 2008, a revenit la Tg. Jiu pentru a vinde firma inculpatei C.R.E., partenera sa, actele de cedare a firmei fiind făcute la un notar în Târgu Jiu. A mai recunoscut că în jurul datei de 21-22 ianuarie 2009 a venit la Constanţa la insistenţele inculpatei C.R.E., care avea o comandă de cherestea din Brazilia şi a aflat de la aceasta că respectivele containere au ajuns în Portul Constanţa. Inculpata împreună cu un prieten „A.” încercau să se ocupe de documente. A recunoscut că s-au deplasat la Timişoara pentru a schimba comisionarul vamal. A recunoscut că a participat la câteva discuţii purtate cu „A.” şi cu „E.” (coinculpaţii) în legătură cu documentele vamale ce urmau a fi întocmite pentru cele două containere.

Inculpatul a mai recunoscut că cu o seară înainte de a fi depistat de către organele de poliţie, a fost împreună cu inculpata C.R.E. în port, pentru a vedea dacă au ieşit camioanele, pentru că inculpata aştepta acest fapt. A mai recunoscut că în Constanţa a locuit cu inculpata C.R.E. la Hotel Maria, în aceeaşi cameră. A recunoscut că de mai mulţi ani aduce cherestea din lemn de cedru prin firma sa din Valencia.

Inculpatul C.A.V. în declaraţia pe care a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată (f.105-108 c.j.vol.II) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. A recunoscut că în ianuarie 2009 a venit în Constanţa pentru a cumpăra nişte imobile, şi a întâlnit-o pe inculpata C.R.E. pe care o cunoştea de mult timp. Prima întâlnire cu inculpata s-ar fi realizat din întâmplare în Citty Mall, iar aceasta i-a spus că se ocupă cu comercializarea lemnului, iar în port are un transport de lemn pe care îl importa, fiind vorba despre lemn exotic.

A recunoscut că la a doua întâlnire inculpata l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva în Constanţa care poate să o ajute, pentru că întâmpină greutăţi. A recunoscut că s-a cazat la Hotel Maria din Constanţa, ca şi inculpata C.R.E., dar în camere diferite, iar inculpata i-a plătit costul cazării, deşi ulterior i-a restituit banii. A mai recunoscut că a fost cazat şi la Hotel Laguna din staţiunea Mamaia, un interval de câteva zile, împreună cu coinculpata C.R.E.

A susţinut că a fost contactat de P.M.O., şi căutat de M.I. cu care s-a întâlnit, în legătură cu importul lemnului şi acesta i-a spus că trebuie schimbat comisionarul vamal, inculpata C.R.E. a fost de acord, şi în aceste condiţii s-a deplasat la Timişoara.

A recunoscut că deplasarea la Timişoara s-a realizat împreună cu coinculpaţii C.A.A. şi C.R.E., aceasta susţinând că cetăţeanul spaniol este soţul ei, reuşindu-se schimbarea comisionarului vamal.

A recunoscut că a doua zi când a revenit la Constanţa, s-a întâlnit cu M.I. căruia i-a dat acceptul de la Timişoara, urmând ca acesta să se ocupe în continuare de formalităţi şi să scoată containere din port.

A recunoscut că a primit de la M.I. „ok-urile”, respectiv declaraţiile vamale ale transportului, cu menţiunea să aibă grijă de acestea. A mai recunoscut că l-a văzut pe investigatorul sub acoperire „I.M.”, ca fiind unul dintre cei doi care îl însoţeau pe M.I. şi cu care s-a întâlnit.

Deşi i-a acordat ajutor coinculpatei C.R.E., a susţinut că era dezinteresat material, iar la întâlnirile cu M.I., la care a fost prezent şi investigatorul sub acoperire, nu a participat inculpata, întrucât a susţinut că erau prezenţi numai bărbaţi şi aceasta putea auzi şi vorbe deocheate.

Fiindu-i prezentate în faza de urmărire penală, telefoanele găsite la percheziţia corporală efectuată asupra sa, acesta a recunoscut că au numerele de apel şi îi aparţin.

Inculpata C.R.E. în declaraţia pe care a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată (f. 141-143 c.j.vol.I) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată. A recunoscut că se află în relaţii de concubinaj cu coinculpatul C.A.A. de cca. 3 ani, cunoştea că acesta are o afacere în România cu cherestea şi o fabrică la Baia de Fier jud. Gorj, hotărând de comun acord ca respectiva afacere să i-o cedeze. În vederea încheierii formalităţilor, în luna decembrie 2008 s-au prezentat la un notar şi în schimbul sumei de 100.000 Euro, inculpatul C.A.A. i-a cedat afacerea ,i-a dat suma de 30.000 Euro iar restul convenind să fie achitată eşalonat. Încă de când se afla în Spania, a contactat o firmă din Brazilia (găsită pe internet) pentru un import de cherestea din lemn, deşi nu se îndepliniseră formalităţile de preluare a firmei din Baia de Fier, dar inculpatul C.A.A. o asigurase că îi va ceda firma. În comanda făcută prin e-mail a precizat numele beneficiarei SC R.V.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj.

De revelion a fost plecată în Spania, dar în jurul datei de 5/6 ianuarie 2009 a revenit în România, pentru a se ocupa de formalităţi şi pentru a primi marfa, iar în Constanţa s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul C.A.V., pe care-l cunoştea demult ,fiind ambii din Bacău, rugându-l să o ajute să scoată din port containerele. În acest sens i-a dat inculpatului C.A.V., o împuternicire pentru a o înainta lui M.I. de a se ocupa de tranzitul cherestelei.

A recunoscut că inculpatul C.A.A. a venit şi el la Constanţa pentru a o ajuta şi împreună cu acesta şi cu inculpatul C.A.V. s-au deplasat la Timişoara, pentru schimbarea comisionarului vamal. Revenind la Constanţa, l-a sunat pe C.A.V. să-l întrebe dacă ştie ceva despre containere şi acesta i-a făcut cunoscut că acestea au ieşit din port, dar fiindcă nu fusese sunată de către şoferi, seara, în jurul orelor 20,00-21,00 s-a deplasat în port şi a aflat că respectivele containere nu ieşiseră din port. A recunoscut că l-a sunat pe inculpatul C.A.V. şi i-a spus că potrivit registrului, respectivele containere nu au ieşit din port şi că se va deplasa la unPeco. Ajungând laPeco a văzut însă că un camion se afla înPeco iar celălalt camion se afla pe o stradă paralelă, iar şoferul i-a spus că nu se poate deplasa pentru că are defecţiune. Le-a spus şoferilor că acele camioane trebuie să ajungă la Vama Târgu Jiu şi să facă tranzitul dar s-a lovit de opunerea şoferilor, luând hotărârea ca împreună cu inculpatul C.A.A., a doua zi, să urmeze acele containere către Târgu Jiu, ceea ce nu s-a mai realizat pentru că a doua zi dintr-un restaurant a fost ridicată de către organele de poliţie. Inculpata a mai recunoscut că respectivele convorbiri telefonice interceptate îi aparţin.

În stabilirea vinovăţiei inculpaţilor s-a avut în vedere împrejurarea că fiecare dintre aceştia a recunoscut că se cunoşteau, s-au văzut şi au stabilit contacte în luna decembrie şi ianuarie 2009 (inculpaţii C.A. şi C.R.E. susţinând că au avut relaţii mai apropiate), raporturile statornicite şi derulate între aceştia au vizat importul de cherestea din Brazilia, lemn exotic, în legătură cu beneficiara SC R.V.I. SRL Baia de Fier, deplasându-se împreună de la Constanţa la Timişoara în vederea schimbării comisionarului vamal şi revenind apoi în Constanţa pentru finalizarea operaţiunii de import.

Aspectul contestat însă de către fiecare dintre inculpaţi, în declaraţiile pe care le-au dat, l-a reprezentat că nu au cunoscut că în cele două containere s-ar afla cocaină.

S-a reţinut că intenţia directă cu care inculpaţii au acţionat rezultă neîndoielnic din împrejurările concrete în care s-au succedat diferitele etape ale activităţii infracţionale întreprinse, redate anterior şi susţinute de ansamblul probator administrat în cauză, dar şi din înregistrările convorbirilor telefonice, efectuate legal, pe baza unor autorizaţii emise de către Tribunalul Constanţa în baza disp. art. 911-913C. proc. pen. şi redate în procesele-verbale ataşate la dosarul cauzei, fiind certificate de către procuror cu respectarea procedurii instituite deCodul de procedură penală.

Inculpata C.R.E. a încercat în mod clandestin contactarea a diverse persoane de la Biroul Vamal pentru reuşita operaţiunii de import, propunându-le chiar întâlnirea cu aceştia în mod particular, iar inculpatul C.A.V., de asemenea, în mod clandestin s-a întâlnit în diverse locaţii publice (restaurante) cu persoane care să asigure şi să „garanteze” finalizarea importului fără efectuarea unui control fizic drastic, oferind chiar sume de bani.

Din modul concret în care fiecare inculpat a acţionat, eforturile depuse, luând măsuri suplimentare, iniţiativele întreprinse, a rezultat că aceştia au cunoscut că respectivele containere cu lemn de cedru ce urmau să sosească din America de Sud (şi nu din Africa) conţin şi droguri şi au încercat să evite riscul depistării lor şi reuşita întregii operaţiuni care viza o cantitate foarte mare de cocaină, drog de mare risc, valorând o sumă foarte mare de bani, expediată şi transportată de pe un alt continent, pentru penetrarea pieţii Europene.

Din modul de concepere a activităţii infracţionale, durata în timp a pregătirilor prealabile, prezenţa în mun. Constanţa a celor trei inculpaţi care erau străini de această localitate, s-a concluzionat că inculpaţii nu se aflau în eroare şi au cunoscut foarte bine conţinutul containerelor în realizarea dezideratului lor infracţional, acţionând ca un grup infracţional organizat în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 39/2003, prin realizarea consensului infracţional, în scopul de a fiinţa în timp, de a pregăti, organiza şi a aduce la îndeplinire săvârşirea unor infracţiuni.

Inculpatul C.A.A. şi-a asumat rolul de coordonator al grupului infracţional organizat, supraveghind activitatea infracţională desfăşurată de către inculpata C.R.E. şi C.A.V., fiind cel care a iniţiat contactul cu firma „C.I.E.R.” LTDA din Brazilia. Dintre cei trei coinculpaţi, în cadrul grupului infracţional organizat, inculpatul, cetăţean spaniol, a fost legătura persoanelor din reţeaua criminală transnaţională, care urmau să asigure pătrunderea drogurilor pe piaţa Europeană.

Inculpata C.R.E. a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a asigura legătura între inculpaţii C.A.A. şi C.A.V., persoane de încredere, de a-l îndruma pe acest din urmă inculpat pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale. Inculpata a fost şi persoana de contact din partea S.C.„R.V.I.S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj în relaţia cu SC W.M.T. SRL Timişoara şi SC S.M.T. CUGIR SRL din Cugir, jud. Alba, dar l-a contactat şi pe şeful Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea, martorul T.I., căruia i-a dat de înţeles că ar dori să-i cumpere influenţa, cu intenţia de a asigura introducerea în România a containerelor cu cocaină, fără ca autoritatea vamală să efectueze controlul fizic al mărfii de acoperire.

Inculpata C.R.E. l-a împuternicit şi pe numitul I.M. pentru a reprezenta S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj în faţa autorităţilor vamale din Constanţa, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de tranzit şi din Târgu Jiu, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de import a mărfurilor de acoperire din containerele cu cocaină. Procedând în acest mod a fost posibil ca nici unul dintre membrii grupului infracţional organizat să se expună în faţa autorităţilor statului, în legătură cu operaţiunile vamale ce s-au realizat în Constanţa şi ar fi trebuit să se realizeze la Târgu Jiu.

Inculpatul C.A.V. a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a asigura scoaterea în siguranţă a celor două containere din Portul Constanţa Sud-Agigea.

Inculpatul C.A.V. a intrat în contact cu investigatorul sub acoperire „I.M.” cât şi cu informatorul I.A., zis „C.” s-a întâlnit cu aceştia la datele de 21, 22, 26, 27 şi 29 ianuarie 2009, a promis investigatorului sub acoperire că va primi suma de 20.000 de Euro, dacă este „sigur” şi „garantează” că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale sau de alte autorităţi abilitate, cu ocazia scoaterii containerelor cu cocaină din Portul Constanţa Sud-Agigea, iar la data de 29 ianuarie 2009 a înmânat suma de 10.000 Euro informatorului spre a fi predată investigatorului sub acoperire cu titlu de comision, după ce cele două containere au ieşit din Portul Constanţa Sud-Agigea.

Inculpatul C.A.V. s-a deplasat în perioada 27 – 28 ianuarie 2009 împreună cu coinculpaţii la Timişoara, unde a reprezentat S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud.Gorj în relaţia comercială cu SC W.T.M. SRL Timişoara, deşi nu avea nicio calitate în cadrul respectivei firme.

Faptul că inculpatul C.A.V. a acţionat în numele S.C. R.V.I.S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, fără a avea vreo calitate oficială în cadrul acestei societăţi, despre care însă cunoştea multe amănunte, şi s-a întâlnit cu M.I. cât şi cu investigatorul sub acoperire şi cu informatorul în condiţii de clandestinitate, de fiecare dată, în restaurante din Constanţa, denotă intenţia frauduloasă cu care acesta a acţionat în numele grupului infracţional organizat, or dacă inculpatul C.A.V. nu ar fi avut cunoştinţă că în cele două containere se află cocaină, nu el ci reprezentantul S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier ar fi acţionat în mod oficial şi în mod transparent şi s-ar fi deplasat la comisionarul vamal, căruia i-ar fi predat documentele necesare pentru întocmirea formalităţilor vamale de tranzit.

S-a constatat că aspectele invocate de către fiecare inculpat, prin apărători, privind neregularităţi ale fazei de urmărire penală au fost analizate pe larg şi motivat de către instanţă care s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2009 (f.98-101 c.j.vol.I) în sensul că în baza art. 300 C. proc. pen. a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei şi în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 332 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, nefiind constatate motive care să atragă sancţiunea nulităţii absolute în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen., această încheiere de şedinţă nefiind atacată cu recurs de către inculpaţi în termenul legal prevăzut.

În faza de urmărire penală nu au fost contestate diferitele acte de urmărire penală efectuate de procuror şi nici nu s-a reclamat în vreun fel încălcarea unor drepturi procesuale ale inculpaţilor şi cauzarea unor vătămări acestora în sensul dispoziţiilor art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.

Referitor la autorizaţiile emise de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a constatat că acestea au fost emise în condiţii de legalitate şi temeinicie, cu respectarea prevederilor legale referitor la autorizarea investigatorului sub acoperire „I.M.” şi a informatorului „I.A.”, zis „C.” pentru a obţine date şi informaţii necesare documentării activităţii infracţionale şi identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia.

Nu s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în privinţa probelor administrate în cauză, împrejurarea că investigatorul sub acoperire ar fi provocat comiterea infracţiunilor neputând fi reţinută mai ales că nici inculpatul C.A.V. cu care a intrat în mod direct în contact, de mai multe ori, nu a făcut referire în declaraţiile sale la această împrejurare. Faţă de acest aspect nu au putut fi reţinute nici prevederile art.68 C. proc. pen. şi nici aspectul că investigatorul sub acoperire ar fi acţionat ca agent provocator, fiind incidente prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 287 alin. (2) C. proc. pen., cu prilejul deliberării, instanţa neconstatând motive de nulitate absolută în sensul dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi nici împrejurarea că s-ar fi produs vreunui inculpat vreo vătămare prin modul de instrumentare a fazei de urmărire penală.

În privinţa reţinerii infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a reţinut că cele două containere au depăşit frontiera de stat şi au intrat efectiv pe teritoriul României, întrucât au fost identificate pe raza mun. Constanţa, Complexul Histria, fiind depistate autotrenurile compuse din capul tractor cu nr. şi remorca cu nr., respectiv din capul tractor cu nr. şi remorca cu nr., care transportau cele două containere, conduse de şoferii O.N. şi T.M., inculpatul C.A.V. confirmând la telefon inculpatei C.R.E. că respectivele containere „au ieşit din port”.

Lastabilirea şi aplicarea pedepselor au fost luate în considerare criteriile generale şi obligatorii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al faptelor comise, foarte ridicat, împrejurările în care s-a pregătit şi derulat activitatea infracţională, pe etape, pentru a fi asigurată reuşita acesteia, contribuţia fiecărui inculpat la acţiunile întreprinse şi legăturile apropiate dintre aceştia, bazate pe încredere, cantitatea deosebit de mare de droguri traficată şi introdusă pe teritoriul României dar şi implicit pe teritoriul Uniunii Europene, (de 1.080 kg ascunsă în două containere), natura drogurilor, cocaină, reprezentând droguri de mare risc, valorile sociale lezate şi ocrotite de normele penale referitoare la viaţa şi la sănătatea persoanelor, îndeosebi a tinerilor care prezintă o mai mare atracţie spre folosirea unor astfel de substanţe, scopul urmărit, starea de pericol creată pentru ordinea de drept dar şi pentru securitatea socială, economică, dispoziţiile legale privind drogurile de mare risc, supuse controlului naţional, impactul social puternic negativ la comiterea unor astfel de fapte, dispoziţiile din partea generală a codului penal dar şi limitele de pedeapsă foarte mari fixate în legile speciale.

Referitor la persoana inculpaţilor s-au reţinut trăsăturile lor specifice ca şi împrejurarea că au manifestat o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal.

Inculpatul C.A.A. este născut la data de 17 august 1965, cetăţean străin, studii gimnaziu, administrator firmă, necăsătorit, fără copii, neposedând antecedente penale.

Inculpata C.R.E. este născută la data de 25 aprilie 1982, studii 12 clase, fără bacalaureat, administrator SC R.V.I. SRL Baia de Fier, necăsătorită, fără copii, neposedând antecedente penale.

Inculpatul C.A.V. este născut la data de 24 martie 1981, studii 12 clase, student Facultatea de Drept „Româno-Americană” Bucureşti, necăsătorit, neposedând antecedente penale.

În raport de natura şi gravitatea ridicată a faptelor, împrejurările concrete în care s-a acţionat, contribuţia efectivă şi gradul de participare a fiecărui inculpat, cu predilecţie a inculpatului C.A.A., rolul avut de acesta, urmările produse, sau care se mai puteau produce, se vor aplica pedepse cu închisoarea orientate pentru fiecare inculpat spre maximul special prevăzut de lege.

În privinţa fiecărei infracţiuni se va aplica inculpaţilor conform art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o anumită durată după executarea pedepsei principale.

Cu privire la pedeapsa accesorie, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., conform cărora condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Faţă de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor comise, de încălcările normelor cuprinse în legile speciale, durata mare a pedepselor de executat, valorile sociale lezate, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. i s-a interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

Întrucât temeiurile care au determinat iniţial luarea măsurii arestării preventive subzistau faţă de fiecare inculpat, neintervenind elemente noi, pe parcursul efectuării cercetării judecătoreşti, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În ceea ce priveşte suma în Euro invocată ca aparţinând inculpatului C.A.V. şi solicitată a fi restituită, s-a arătat că nu se poate proceda la restituirea acestei sume deoarece banii erau destinaţi pentru săvârşirea infracţiunilor, investigatorului sub acoperire fiindu-i înmânaţi cei 20.000 Euro, iar inculpatul nu a dovedit efectiv că intenţiona să achiziţioneze imobile în mun. Constanţa cu acei bani.

În consecinţă, ca măsură de siguranţă, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în beneficiul statului de la inculpatul C.A.V. a sumei de 120.800 Euro, cât şi a sumei de 4.050 lei, de la inculpatul C.A.A. a sumei de 11.970 Euro şi de la inculpata C.R.E. a sumei de 11.670 Euro, cât şi a sumei de 1.002 lei, sume care au fost depuse la Banca Comercială Română – Sucursala Bucureşti – Lipscani, cu Ordinul de încasare nr.2009020400007744 din data de 04 februarie 2009 şi, respectiv, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti – sector 2, cu chitanţa nr. 3038061 din data de 04 februarie 2009 (f.49,50 şi 51, 52, 53 vol.IV u.p.).

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi în vederea distrugerii a cantităţii de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice şi care a fost predată la IGPR - Camera Corpuri Delicte din cadrul Direcţiei Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă conform Dovezii seria H nr. 0000796/din 31 ianuarie 2009 (f.42-43 vol.II u.p.).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii C.A., C.A.V. şi C.R.E.

Criticile apelanţilor au vizat:

- neregularitatea actului de sesizare prin prisma faptului că nu D.I.I.C.O.T. era competent să instrumenteze cauza; ilegalitatea actelor de urmărire penală care în mare parte nu au fost efectuate de procuror, deşi era obligatoriu, fiind desemnaţi ofiţeri de poliţie care nu aveau calitatea să efectueze asemenea acte pentru că erau din structura D.I.I.C.O.T.; infracţiunea fiind transfrontalieră, competenţa revenea ofiţerilor de poliţie din cadrul Poliţiei de Frontieră, ilegalitatea actelor întocmite de investigatorul sub acoperire şi colaboratorii acestuia, deoarece încă de la început s-a dispus începerea urmăririi penală faţă de inculpat şi pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 39/2003 şi într-o astfel de situaţie trebuiau avute în vedere reglementările din legea specială şi, într-o atare situaţie, potrivit art. 17 dinLegea nr. 39/2003, investigatorul sub acoperire trebuia să fie autorizat de procurorul care efectuează în mod expres urmărirea penală; ilegalitatea utilizării investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului sub acoperire; nemotivarea sentinţei; nevinovăţia inculpaţilor; individualizarea pedepselor; restituirea sumelor de bani găsite la inculpaţi.

Prin decizia penală nr. 104/P din 22 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile inculpaţilor, a fost desfiinţată hotărârea atacată, iar în rejudecare, au fost reduse pedepsele aplicate, după cum urmează:

1. pentru inculpatul C.A.A. de la 19 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 16 ani închisoare şi de la de 24 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 16 ani închisoare;

2. pentru inculpata C.R.E. de la 18 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare şi de la de 22 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare;

3. pentru inculpatul C.A.V. de la 18 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare şi de la de 22 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35C.pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor pentru cele trei infracţiuni în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare pentru inculpatul C.A.A.,15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b)C.pen. pentru inculpata C.R.E., respectiv 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru inculpatul C.A.V.

Au fost înlăturate pedepsele complementare aplicate inculpatului C.A.A. şi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin deciziei instanţei de apel.

Conform art. 383 cu referire la art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada de arest preventiv de la 08 decembrie 10 la zi.

Potrivit art. 383 cu referire la art. 350 alin. (1) şi art. 160bC. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor pe o perioadă până la 60 zile cu începere de la 22 noiembrie

S-a dispus ca onorariul traducătorului să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare primei instanţe pentru nemotivarea sentinţei nu este posibilă, dar apelul având caracter devolutiv, instanţa de apel a procedat la administrarea probelor solicitate de apelanţi cu privire la acţiunea penală considerate utile; deşi, iniţial se solicitase expertiza fonografoscopică a înregistrărilor telefonice şi ambientale, ulterior, s-a luat act de poziţia apărării de a renunţa la efectuarea acesteia, iar din oficiu nu s-au constatat vicii în efectuarea acestor acte. S-a arătat că interpretarea raţională a dispoziţiilor art. 912alin. (4) C. proc. pen. conduce la concluzia depunerii numai a interceptărilor, înregistrărilor ce vizează fapta care formează obiectul cercetării în dosarul instanţei, situaţie în care cererea apărării de redare a tuturor convorbirilor din mediul ambiental este nefondată.

S-a constatat că motivul referitor la aplicarea art. 332C. proc. pen.nu este admisibil pentru că, în cazul infracţiunilor deduse judecăţii -iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, introducere sau scoatere din ţară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, urmărirea penală se efectuează de către procuror D.I.I.C.O.T. art. 11 Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) lit. a), art. 12 alin. (1) lit. a), f) din Legea nr. 508/2004, nefiind fapte (de corupţie ori prev. în O.U.G. nr. 105/2001) care să atragă competenţa organelor specializate ale DNA, procurorul putând folosiinvestigatori sub acoperire sau colaboratori şi informatori ai poliţiei judiciare conform art. 17 dinLegea nr. 508/2004, nu ai poliţiei de frontieră.

În ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor (inclusiv a rapoartelor întocmite de investigator, colaborator) în cursul urmăririi penale, s-a reţinut că aceasta este examinată şi sancţionată de instanţe în condiţiile art. 64 C. proc. pen., neimpunându-se reluarea urmăririi sau judecăţii în primă instanţă. Sub incidenţa aceloraşi dispoziţii legale intrând şi probele efectuate cu o „presupusă lipsă de obiectivitate a anchetatorului (procuror, poliţist)”, fiind exclusă trimiterea cauzei la procuror pentru un asemenea argument, apărarea nedovedind această susţinere. Cu privire la autorizarea investigatorului, s-a arătat că art. 17 - art. 18 din Legea nr. 39/2003 se referă la procuror ca instituţie competentă să autorizeze şi nu la procurorul care efectuează urmărirea penală, legea neinterzicând, iar jurisprudenţa acceptând activitatea în echipă a doi sau mai mulţi procurori la cercetarea şi finalizarea unor cauze din cauza complexităţii acestora şi îndeosebi a celor de competenţa D.I.I.C.O.T. aşa încât efectuarea urmăririi de către procurorul şef, în condiţiile în care autorizarea s-a dat de un alt procuror D.I.I.C.O.T., desemnat să îndeplinească asemenea sarcini, neatrăgând nulitatea actelor de urmărire penală sau a rechizitoriului, neexistând temeiuri legale pentru a pune la îndoială actele procurorului de folosire a investigatorului, colaboratorului sub acoperire, respectiv a informatorului conform art. 17- art. 18, art. 21 din Legea nr. 39/2003.

S-a reţinut, totodată, căinculpaţii au dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistentă juridică calificată şi având efectiv posibilitatea administrării probelor ca şi acuzarea, cu excepţia limitărilor legale - ascultarea unor martori cu identitate protejată, probe a căror administrare nu necesita prezenţa părţilor, personal sau prin reprezentare; astfel, în ceea ce priveşte audierea martorilor I.M. şi A.I., prin încheierea din 05 mai 2011, Curtea a revenit asupra acestei probe deoarece pe de o parte, aceştia sunt cercetaţi penal în dosar distinct pentru participarea lor la aceeaşi activitate infracţională, începându-se urmărirea penală împotriva lor, ei sustrăgându-se acesteia, nereuşind să fie găsiţi, iar pe de altă parte, deoarece apelanţii au contestat legalitatea folosirii lor ca şi colaborator, respectiv informator.

Cu privire la apărarea inculpaţilor referitoare la faptul că nu au constituit un grup infracţional, că nu au procedat la scoaterea drogurilor din port, activitatea fiind efectuată de organele de anchetă şi nu au cunoscut că în cele două containere s-ar afla cocaină, s-a apreciat că aceasta nu se susţine faţă de contactele dintre cei trei inculpaţi anterior sosirii drogului în portul Constanţa, măsurile luate pentru asigurarea firmei româneşti „paravan”- cesionare părţi sociale pentru preluare firmă, întocmire documente cu privire numai la presupusul import de cherestea, obţinerea sumelor de bani necesari pentru introducerea cocainei, coroborate cu acţiunile inculpaţilor C. şi C.E. pentru vămuirea containerelor cu cocaină, scoaterea acestora din port şi transportul spre Târgu Jiu (conform declaraţiilor martorilor T.I., O.N., T.M., P.V.), cu sumele mari de bani găsite asupra inculpaţilor şi cu prezenţa acestora la constatarea faptei din 30 ianuarie 2009, acesta conducând la concluzia că cei trei inculpaţi au format o grupare infracţională şi au împărţit sarcinile aşa încât să asigure introducerea ilegală a peste 1 tonă cocaină în România în scopul valorificării. În condiţiile în care actele materiale (prezenţa inculpaţilor la locul faptei, în momentul desigilării autotrenurilor angajate de aceştia, sumele de bani găsite la percheziţii fără explicaţii plauzibile) sunt de necontestat, au fost avute în vedere rapoartele investigatorului sub acoperire „I.M.”, martor cu identitate protejată, audiat nemijlocit de către instanţă, în prezenţa inculpaţilor asistaţi de apărătorii aleşi, dându-li-se posibilitatea să-i adreseze întrebări personal şi prin avocaţi, aşa neexistând niciun temei pentru înlăturarea acestui probatoriu. S-a mai argumentat că infracţiunea de introducere sau scoatere din ţară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se consumă în momentul în care drogurile au fost introduse în ţară fără drept, şi cum, în cauză, cele 1080 tone cocaină au fost introduse în România după descărcarea containerelor de pe navă în portul Constanţa ca urmare a actelor de însoţire a mărfii întocmite, depuse de către inculpaţi sau cu colaborarea acestora ar fi fost absurd să se impute organelor de anchetă această activitate, necesitatea identificării inculpaţilor justificând acţiunea organelor de urmărire penală de a resigila containerele şi a le lăsa până la ieşirea din port, sub supraveghere, mai ales că la controlul cu scanner fix nu se ştia cu exactitate natura substanţei despre care existau suspiciuni că era ilegală.

S-a concluzionat în sensul că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a constatat că în condiţiile în care toţi trei inculpaţi sunt la primul conflict cu legea penală (chiar dacă în mare parte urmare a intervenţiei autorităţilor) şi nu au reuşit răspândirea niciunei cantităţi de drog, pedepsele aplicate acestora spre maxim pentru infracţiunile prev. de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 sunt prea mari, impunându-se reducerea cuantumurilor aşa încât să se realizeze şi reeducarea inculpaţilor nu numai caracterul punitiv, urmând ca la stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, să se aibă în vedere că aceasta a avut rolul de infracţiune mijloc raportat la infracţiunea scop, cea de trafic de droguri.

Astfel, sub aspectul individualizării pedepselor, apelurile formulate de cei trei inculpaţi au fost admise în baza art. 379 pct.(2) lit. a)C. proc. pen., desfiinţându-se sentinţa primei instanţe şi reducându-se cuantumul pedepselor; potrivit art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpaţilor în pedeapsa cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., stabilită numai pentru inculpaţii C.R.E. şi C.A.V.

S-a reţinut că apelul declarat de inculpatul C.A.A. este admisibil şi cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b)C.pen. pentru că nu are asemenea drepturi pe teritoriul României.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Referitor la cererile de restituire a sumelor de bani găsite la inculpaţi s-a reţinut că acestea nu sunt admisibile, deoarece inculpaţii nu au depus înscrisuri, nu au indicat martori pentru dovedirea caracterului legal al dobândirii şi posesiei acestora, în contextul activităţii infracţionale, al surprinderii lor cu sume atât de mari tocmai în zona teritorială a infracţiunilor, cunoscută fiind necesitatea vehiculării banilor pentru realizarea tuturor infracţiunilor (plata membrilor grupului infracţional înţelegând prin acesta şi persoanele de care inculpaţii se serveau pentru scoaterea drogului din port, transportul ş.a.m.d.), deoarece inculpatul C. nu a făcut dovada licită a sumelor de bani suficient de ridicate, găsite asupra sa şi nici a unor eventualelor convenţii de achiziţionare imobile, existând dubii asupra sincerităţii sale cu privire la sursa şi destinaţia acelor bani, neputându-se proceda la restituirea lor.

Conform art. 383 cu referire la art.381 C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv pentru cei trei apelanţi inculpaţi de la 08 decembrie 10 la zi, C. proc. pen. potrivit art. 383 alin.(11) rap. la art. 350 alin.(1) C. proc. pen., cu referire la art. 160balin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive, instanţa având în vedere probele dosarului, confirmate de prima instanţă prin sentinţa de condamnare şi a căror temeinicie nu a fost răsturnată de apărare, temeiurile care au stat la baza luării arestării neîncetând şi impunând în continuare privarea celor trei inculpaţi de libertate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa, invocând, după cum rezultă din motivele scrise de recurs (f.7-9 dosar recurs) şi concluziile orale ale procurorului, cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 şi 171C. proc. pen., respectiv greşita înlăturare a pedepsei complementare aplicată inculpatului C.A.A. şi greşita individualizare a pedepselor.

2. Recurentul inculpat C.A.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 10, 18, 14 şi 172C. proc. pen., respectiv neoferirea unor argumente apărărilor prezentate, tratamentul inegal al inculpatului faţă de colaboratorul şi investigatorul sub acoperire, nemotivarea pe bază de probe a hotărârii primei instanţe, neaudierea colaboratorului „I.M.”, prezumarea caracterului licit al sumelor de bani confiscate şi nedovedirea caracterului ilicit al provenienţei acestora, pronunţarea unei hotărâri de condamnare pe baza declaraţiilor investigatorului sub acoperire, faptul că inculpaţii nu ştiau că în containere se află droguri. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecarea cauzei de prima instanţă, respectiv achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 10 lit. d) pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi al art. 10 lit. a) şi d) pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

3. Recurenta inculpată C.R.E. şi

4. Recurentul inculpat C.A.A., ambii invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 2, 10, 12, 14 şi 18 C. proc. pen., respectiv sesizarea instanţei de un organ de urmărire competent material (D.I.I.C.O.T., iar nu DNA), efectuarea cercetării de un organ necompetent, competenţa revenind poliţiei de frontieră, neaudierea colaboratorului sub acoperire (care a funcţionat fără să existe o autorizaţie în acest sens), neasigurarea prezenţei în instanţă a colaboratorului sub acoperire şi a informatorului, folosirea investigatorului sub acoperire fără ca, în prealabil, să se încerce obţinerea probelor pe o altă cale, caracterul de agent provocator al investigatorului, care a acţionat, la fel ca şi colaboratorul sub acoperire, cu depăşirea limitelor stabilite prin autorizaţia emisă, neidentificarea rolurilor în grup a fiecărui inculpat, faptul că aceştia nu ştiau că în containere se găsesc droguri, nereţinerea circumstanţelor atenuante; s-a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, se constată că acestea sunt fondate şi vor fi admise pentru considerentele ce urmează:

Astfel după cum rezultă din actele dosarului starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite de către instanţe pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi readministrate, în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate, în cursul cercetării judecătoreşti.

Se constată, totodată, sub aspectul probatoriului administrat şi care, în final, a format convingerea instanţelor că apărarea inculpaţilor a vizat, între altele, folosirea în cauză a investigatorului şi colaboratorului sub acoperire, precum şi a unui informator, precizându-se că investigatorul a acţionat cu depăşirea limitelor autorizaţiei, probele nefiind, deci, în opinia apărării, legal obţinute. La pronunţarea hotărârii de condamnare, prima instanţă a avut în vedere probele administrate (indicate la fila 94 vol. 4 dosar fond), inclusiv declaraţia investigatorului sub acoperire (martorul cu identitate protejată I.M.); ulterior instanţa de apel, la termenul de judecată din 3 martie 2011, a admis proba constând în audierea martorilor I.M. şi A.I. (f.94 dosar apel) pentru ca la termenul de judecată din 5 mai 2011 (f.144 şi următoarele dosar apel), cu ocazia menţinerii măsurii preventive luată faţă de inculpaţi, să aducă la cunoştinţa părţilor că „dată fiind calitatea celor doi martori I.M. şi A.I. şi faptul că se fac cercetări faţă de aceştia, revine asupra audierii acestora, nefiind de obiectivitate rezonabilă”.

Rezultă, aşadar, că sunt întemeiate criticile apărării circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen., instanţa de apel nepronunţându-se motivat asupra măsurii de a nu mai administra proba testimonială, anterior încuviinţată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 302 C. proc. pen. Nici împrejurarea că la un termen de judecată ulterior celui la care administrarea probei testimoniale a fost încuviinţată, instanţa a apreciat ca discutabilă obiectivitatea de care puteau da dovadă respectivii martori şi nici argumentele prezentate în acest sens în considerentele deciziei pronunţate (f.312 dosar apel) nu pot constitui o motivare a revenirii asupra unei probe încuviinţate, apreciată de părţi ca garantând exercitarea completă a dreptului la apărare.

Se reţine, de asemenea, că potrivit jurisprudenţei CEDO (hotărârile pronunţate în cauzele Tarău contra României 24 februarie 2009, Ludi contra Elveţiei 15 iunie 1992, Van Mechelen şi alţii contra Olandei din 23 aprilie 1997) probele „trebuie, în principiu, să fie prezentate în faţa acuzatului, în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri contradictorii”, excepţiile de la această regulă neputând fi acceptate „decât sub rezerva drepturilor apărării”; paragrafele 1 şi 3 lit. d) ale art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale „prevăd acordarea în favoarea acuzatului a unei ocazii adecvate şi suficiente de a contesta o mărturie a acuzării şi de a interoga autorul acesteia”, măsurile privind restrângerea drepturilor apărării urmând a se dispune doar dacă este imperios necesar.

Din interpretarea principiilor expuse în practica CEDO se constată, aşadar, că, întocmai ca şi instanţa, acuzatul are dreptul de a-şi forma o opinie personală cu privire la relevanţa şi obiectivitatea depoziţiei unui martor prin audierea sa nemijlocită, după cum şi instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor legal administrate şi care se coroborează.

Aşa fiind, se apreciază că revenirea asupra unei probe încuviinţate, dispusă de instanţa de apel s-a realizat în mod evident nemotivat, aceasta având semnificaţia unei încălcări, pe de o parte, a dreptului la apărare al inculpaţilor, iar pe de altă parte, a principiului aflării adevărului, având în vedere că declaraţiile şi procesele verbale întocmite de martorii cu identitate protejată au fundamentat acuzaţiile reţinute în rechizitoriu şi că, în esenţă, starea de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei a fost avută în vedere şi însuşită de instanţele care au dispus condamnarea inculpaţilor.

După cum a reţinut şi prima instanţă, investigatorul sub acoperire I.M. şi informatorul (colaborator) I.A. (zis „C.”) au avut întâlniri repetate cu inculpatul C.A.V., în scopul asigurării ieşirii containerelor conţinând droguri de mare risc din portul Constanţa fără a fi controlate, promiţând, în schimb, investigatorului suma de 20.000 Euro, din care ar fi predat suma de 10.000 Euro prin intermediul informatorului; totodată, la întâlnirile din 21 ianuarie 2009, 26 ianuarie 2009, 27 ianuarie 2009 se arată în actele dosarului că ar fi participat şi colaboratorul I.M.

Se reţine, aşadar, că administrarea probei testimoniale solicitată de apărare (şi iniţial încuviinţată de instanţa de apel), constând în audierea martorilor (colaborator şi informator) I.M. şi A.I. era utilă aflării adevărului, justei soluţionări a cauzei şi respectării dreptului părţilor la apărare şi la un proces echitabil, instanţa urmând să îşi formeze ulterior convingerea prin analizarea ansamblului probelor ce se coroborau.

Faţă de argumentele anterior prezentate, se constată că se impune admiterea recursurilor formulate, potrivit dispoziţiilor art. 38515pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor Curţii de Apel Constanţa, cu administrarea probei testimoniale încuviinţată prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 3 martie 2011, respectiv audierea martorilor I.M. şi I.A. cu privire la împrejurările cunoscute vizând aspecte relevante şi utile stabilirii adevărului în cauză. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel se va pronunţa şi cu privire la celelalte apărări formulate în recurs, privind, în esenţă, starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la administrarea probei testimoniale menţionată, dar şi a oricărei probe a cărei utilitate va rezulta din dezbateri.

În ceea ce priveşte criticile apărării, reiterate în recurs, referitoare la necompetenţa organului de urmărire penală care a efectuat urmărirea penală şi a sesizat instanţa, acestea au fost în mod legal şi temeinic respinse de instanţe, având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 508/2004 şi art. 45 alin. (4)1C. proc. pen., rezultând, cu evidenţă, competenţa D.I.I.C.O.T. în instrumentarea cauzei, argumentele contrare ale apărării neputând fi primite.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515pct. 2 lit. c) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate, casată decizia recurată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelurilor instanţei de apel, Curtea de Apel Constanţa.

În temeiul dispoziţiilor art. 3022C. proc. pen. raportat la art. 1604alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., văzând şi considerentele încheierii de la termenul de judecată din 13 martie 2012, va fi menţinută starea de arest a inculpaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele reprezentând onorariile apărărilor din oficiu, până la prezentarea apărărilor aleşi, precum şi onorariul interpretului de limba spaniolă urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANŢA şi de inculpaţii C.A.V., C.R.E. şi C.A.A. împotriva deciziei penale nr. 104/P din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaţilor C.A.V., C.R.E. şi C.A.A. la Curtea de Apel Constanţa.

Menţine starea de arest a inculpaţilor C.A.V., C.R.E. şi C.A.A.

Onorariile de avocat în sumă de câte 50 lei, cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba spaniolă se va plăti din fondulÎnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2213/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 730/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 349/2012. Penal ICCJ. Sentinţa nr. 194/2012. Penal ICCJ. Sentinţa nr. 733/2012. Penal ICCJ. Sentinţa nr. 733/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2213/2012. Penal