ICCJ. Decizia nr. 2248/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2248/2012

Dosar nr. 4695/114/2011

Şedinţa publică din 26 iunie 2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii I.G. şi N.F. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 154 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, în Dosarul nr. 4695/114/2011, în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.G., zis V., fără paternitate stabilită şi N.U., aflat în Penitenciarul Focşani, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane minore.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.G. şi s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 11 mai 2011 la zi.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.F., zis B., aflat în Penitenciarul Focşani, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane minore.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.F. şi s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 17 iunie 2011 la zi.

S-a luat act că partea vătămată M.S., domiciliată în Buzău, jud. Buzău, nu s-a constituit parte civilă.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul I.G. a sumei de 750 de euro (echivalentul în lei de la data executării măsurii de siguranţă).

A fost obligat inculpatul I.G. la 4.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 900 lei onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală şi 75 lei onorariu apărător din oficiu, pentru partea vătămată M.S. la instanţa de fond.

În final, a fost obligat inculpatul N.F. la 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, pentru partea vătămată M.S. la instanţa de fond.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău cu nr. l/D/ P din 4 iulie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor I.G. şi N.F. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), rap. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpaţii au recrutat-o pe minora M.S., în luna aprilie 2011, sub pretextul exercitării unor activităţi lucrative ce nu presupuneau cerşitul şi furtul, au asigurat transportul acesteia din România în Spania, precum şi cazarea în barăci improvizate într-o colonie de rromi, într-o zonă izolată, pe un câmp, la intrarea în oraşul Cordoba. S-a mai arătat în rechizitoriu că cei doi inculpaţi i-au impus minorei M.S., contrar volnţei acesteia, să cerşească, să fure din magazine, să apeleze de foarte multe ori la mila publicului prin spălarea parbrizelor maşinilor aflate în trafic, acţiuni reunite cu exercitarea de violente fizice realizate cu pumnii, picioarele şi obiecte precum briceag, cabluri prevăzute cu dispozitiv de racord la extremităţi în vederea determinării minorei să presteze activităţile respective.

Din analiza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt :

Inculpatul N.F. şi partea vătămată M.S., în vârstă de 17 ani, s-au logodit conform tradiţiei etniei rrome în luna martie 2010. Cei doi s-au cunoscut prin intermediul martorului G.I., unchiul părţii vătămate, iar pentru încheierea acestei logodne familia inculpatului a plătit suma de 7.500 de euro.

După petrecerea de logodnă, cei doi tineri au stat o perioadă în domiciliul părinţilor inculpatului N.F., în localitatea Roşiori de Vede, jud. Teleorman. împreună cu familia inculpatului N.F., tinerii au hotărât să plece în Spania pentru a presta diferite activităţi, printre care şi culesul fructelor şi legumelor, aspect ce a fost adus la cunoştinţă şi părinţilor minorei care au făcut demersuri pentru eliberarea unei cărţi de identitate pentru partea vătămată. La scurt timp după eliberarea cărţii de identitate, în luna mai 2010, partea vătămată M.S. a plecat în Spania împreună cu inculpatul N.F., părinţii acestuia inculpatul I.G. şi martora I.D. şi sora inculpatului, martora I.I. Persoanele menţionate s-au stabilit în zona localităţii Cordoba, la intrarea în oraş pe un câmp situat la aproximativ 200 de metri de hotelurile Oasis şi Ciudad de Cordoba, în apropierea unei staţii de distribuţie a carburanţilor. în zona respectivă, reţine Tribunalul erau amplasate mai multe barăci din lemn amenajate provizoriu pentru locuit unde locuiau şi alţi membri ai familiei inculpatului I.G., soţia acestuia, I.D. şi fiicele acestora cu concubinii lor, respectiv I.L., I.F., I.S. şi martorii A.N., G.I. şi P.A.

Inculpatul I.G. i-a cerut părţii vătămate minore, a doua zi după instalarea în barăcile improvizate, să meargă pe o arteră de circulaţie din apropiere, într-un sens giratoriu cu fântână arteziană, pentru a apela la mila publicului şi a solicita bani. Partea vătămată urma să fie însoţită de către martora I.L. care era familiarizată cu această activitate.

Partea vătămată a refuzat să efectueze această activitate invocând faptul că nu a existat o discuţie în legătură cu practicarea cerşetoriei la plecarea din România. Inculpatul N.F. a avertizat-o pe minoră că nu este bine să se împotrivească voinţei tatălui său.

Partea vătămată s-a deplasat împreună cu martora I.L. în zona sensului giratoriu, menţionată anterior, unde a apelat la mila publicului, cerşind ori spălând parbrizele autoturismelor aflate în trafic, activităţi în urma cărora obţinea zilnic aproximativ 10 euro.

Inculpatul I.G. i-a reproşat părţii vătămate că nu realizează suficienţi bani şi i-a solicitat să se iniţieze în practicarea furturilor din magazine. Partea vătămată s-a opus acestei solicitări, motiv pentru care a fost lovită cu palma peste faţă de către inculpaţii I.G. şi N.F. Ulterior, inculpatul N.F. a dus-o pe minoră într-o baracă unde i-a aplicat mai multe lovituri peste tot corpul cu un cablu prevăzut la extremităţi cu dispozitive de racordare tip ştecăr. Inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să nu se împotrivească volnţei tatălui său, afirmând că, în caz contrar, „o va bate până o va omorî."

Partea vătămată a mers împreună cu martora I.F. într-un magazin tip „mercadona" situat în faţa hotelului Oasis de unde au sustras, în data de 20 august 2010, câte un recipient ce conţinea 5 litri de ulei de măsline, pe care l-au introdus în sacoşele de sub fuste, special confecţionate pentru a nu fi detectate de dispozitivele tip alarmă din magazin. Partea vătămată şi martora au fost surprinse în zona casei de marcat de către supraveghetorul unităţii. Prin sentinţa 262 din 24 august 2010, pronunţată de către Judecătoria de instrucţie nr. 3 din Cordoba, au fost condamnate la pedeapsa pecuniară de 2 euro pe zi timp de o lună.

Partea vătămată a fost bătută de către inculpatul I.G. atunci când a fost prinsă furând, acesta reproşându-i că „nu este bună de nimic", „nu ştie să facă bani" şi i-a cerut ca a doua zi să meargă la cerşit şi spălat parbrize.

Datorită actelor de violenţă exercitate asupra sa, partea vătămată a mers împreună cu unele dintre fiicele inculpatului I.G. sau cu martora G.I. („A.”) pe artere stradale din apropierea zonei în care locuia, cerşind ori spălând parbrizele autoturismelor care opreau la intersecţiile semaforizate. Din această activitate, pe care partea vătămată a practicat-o timp de 3 luni (filele 18 şi 24 dosar de urmărire penală, vol. 1), obţinea zilnic sume de bani ce nu depăşeau 10 euro. Banii obţinuţi de către partea vătămată erau daţi seara inculpatului I.G. care era nemulţumit de faptul că sunt prea puţini (fila 16 dosar de urmărire penală, vol. 1). De altfel, potrivit susţinerilor părţii vătămate, şi ceilalţi membri ai familiei îi dădeau banii obţinuţi tot inculpatului I.G.

În toamna anului 2010 inculpatul N.F. şi părinţii acestuia s-au întors în România, fără să o aducă cu ei pe partea vătămată M.S. care a rămas în grija celorlalţi membri ai familiei. Profitând de faptul că nu mai era supravegheată de către cei doi inculpaţi, partea vătămată a telefonat membrilor familiei sale solicitându-le să o aducă în ţară. în aceste condiţii, mama părţii vătămate, martora C.I., s-a deplasat în Spania, împreună cu fiul său M.C.E., fiind aşteptaţi la autogara din Cordoba de către martorii A.N., C.N., şi C.M. Pentru a obţine consimţământul membrilor familiei I. de a pleca împreună cu partea vătămată în România, martora C.I. a invocat faptul că minora trebuie să meargă la un control medical în ţară, iar la refuzul acestora a ameninţat că va informa autorităţile spaniole. Partea vătămată împreună cu mama şi fratele său au fost transportate la autogara din Madrid cu autoturismul condus de către martorul F.I.A. Pe drum, partea vătămată le-a relatat celor prezenţi în maşină că a fost obligată să cerşească, să spele parbrize şi să fure, fiind lovită de către cei doi inculpaţi şi de alţi membri ai familiei.

Vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor C.I., A.P. şi M.E., părinţii şi respectiv fratele părţii vătămate, date în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţiile martorilor F.V., F.I.A., F.A., B.D.V., C.I., menţiunile din certificatul medico-legal eliberat părţii vătămate şi raportul de expertiză medico-legală efectuat în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, partea vătămată a dat mai multe declaraţii pe parcursul urmăririi penale, respectiv la 8 noiembrie 2010, 21 februarie 1011, dată la care este audiată şi martora C.I., mama părţii vătămate, ultima declaraţie fiind dată la 12 mai 2011 (fila 132), toate având acelaşi conţinut. în aceste declaraţii, partea vătămată a descris modul în care a fost constrânsă de către inculpaţi să desfăşoare activităţile privind cerşetoria, furtul din magazine şi spălatul parbrizelor, aspecte pe care le-a relatat atât părinţilor în momentul în care a ajuns în ţară, dar şi martorilor C.N. şi F.I.A. în timp ce se afla în Spania. Cei doi martori nu au putut fi audiaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti întrucât nu s-au aflat pe teritoriul României la data administrării mijloacelor de probă. Martora F.A., mama martorului F.I.A. a declarat că fiul său a trimis din Spania o declaraţie scrisă personal, în care a relatat aspectele pe care le-a perceput în urma discuţiilor avute cu partea vătămată şi mama acesteia. Martorul (fila 65 dosar de urmărire penală) a susţinut că în timp ce la transporta cu maşina în Spania pe minora M.S. şi mama sa, minora îi povestea acesteia din urmă că a fost bătută de către soţ şi rudele lui şi a fost obligată să meargă la cerşit.

Martorul M.E. a declarat la urmărirea penală (fila 46 vol. 1) că sora sa, M.S. le-a spus, în timp ce aşteptau în gara din Madrid pentru a pleca în România că a fost bătută, tăiată cu cuţitul de către inculpatul N.F., obligată să fure, să cerşească şi să spele parbrize, fiind permanent supravegheată de către familia inculpaţilor. Acelaşi martor a mai susţinut că în toată perioada în care a fost plecată de acasă, minora a dat doar 4-5 telefoane fără a explica familiei unde se află şi fără a da detalii cu privire la munca pe care o făcea

Martorul C.I. (fila 199) a declarat pe parcursul urmăririi penale că parte vătămată era obligată să „facă bani" din cerşit ori din practicarea prostituţiei. Acelaşi martor confirmă faptul inculpaţii au oferit sume de bani familiei părţii vătămate pentru retractarea declaraţiilor.

Ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată şi membrii familiei acesteia au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, susţinând că declaraţiile minorei nu au fost în conformitate cu modul în care s-au petrecut faptele, că acesta a dorit doar să se răzbune pe inculpatul N.F. care a început o relaţie de prietenie cu verişoara părţii vătămate.

Tribunalul nu a reţinut aceste declaraţii ale părţii vătămate şi ale martorilor C.I., A.P., M.E. date pe parcursul cercetării judecătoreşti întrucât au fost făcute în scopul de a scăpa de răspundere penală pe cei doi inculpaţi.

Ulterior sesizării organelor de urmărire penală şi arestării preventive a inculpaţilor, partea vătămată, martorii C.I., F.V., M.E., G.I. au declarat organelor judiciare că familia inculpaţilor a încercat să ofere anumite sume de bani, ce ajungeau până la 100.000 de euro, pentru ca partea vătămată să retracteze declaraţiile date anterior. Partea vătămată M.S. a declarat la rândul său că a primit mai multe telefoane de la inculpaţi, după venirea în ţară, prin care o ameninţau cu acte de violenţă în cazul în care va reclama organelor de poliţie cele întâmplate. încă din declaraţia dată la 22 noiembrie 2011, mama părţii vătămate face referire la încercările inculpaţilor de a o ameninţa şi influenţa să nu reclame organelor de poliţie cele întâmplate întrucât îi vor oferi bani (filele 6, şi 6 bis, vol. 1 dosar de urmărire penală). în declaraţia dată la data de 21 februarie 2011, în faţa procurorului (fila 20 dosar de urmărire penală, vol. 1), partea vătămată a susţinut că membrii familiei inculpatului au încercat să le ofere bani, sume cuprinse între 50.000 şi 100.000 de euro pentru nu reclama organelor judiciare faptele comise.

Apărătorul ales al inculpaţilor a susţinut de asemenea că a fost ameninţat (fila 237).

De asemenea, martora F.V. a susţinut la rândul său că a văzut când în domiciliul familiei părţii vătămate au venit persoane care doreau să „ajungă la un preţ pentru S." (fila 60 dosar de urmărire penală, vol. 1).

Concluziile evaluării psihologice a părţii vătămate (fila 167), coroborat cu declaraţia martorei B.D.V. dată pe parcursul cercetării judecătoreşti au relevat faptul că partea vătămată nu a avut un comportament simulat pe parcursul urmăririi penale, că aceasta a fost afectată de faptele comise asupra sa de către inculpaţi cât timp s-a aflat pe teritoriul Spaniei. Martora B.D. a precizat că partea vătămată i-a relata în amănunt felul în care fost constrânsă să practice activităţi precum cerşitul iar concluzia pe care a tras-o la momentul respectiv a fost aceea că partea vătămată i-a relatat în timpul şedinţelor de consiliere aspecte ale faptelor la care fusese supusă.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii nu au invocat faptul că partea vătămată ar fi reclamat părinţilor săi şi la poliţie cele întâmplate din gelozie.

În consecinţă, au fost înlăturate susţinerile părţii vătămate şi ale membrilor familiei acesteia făcute pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptei susţinând că partea vătămată nu a fost obligată să desfăşoare activităţile reţinute anterior, motivând faptul că acesta a participat împreună cu inculpatul N.F. şi ceilalţi membri ai familiei al colectarea fierului vechi rezultat din demolarea construcţiilor ori din gospodăriile localnicilor. Sub acest aspect, au mai precizat inculpaţii că partea vătămată s-a autoaccidentat în momentul când desfăşura aceste activităţi, astfel fiind justificate şi leziunile pe care le-a prezentat la examinarea de către medicul legist.

Apărarea inculpaţilor nu a fost reţinută, întrucât partea vătămată a declarat constant că nu a participat la colectarea fierului vechi în Spania întrucât suferise o intervenţie chirurgicală înainte de a pleca din România, astfel încât nu putea să efectueze o astfel de muncă. în acest sens, din România a fost chemat martorul C.N., care participa la strângere fierului vechi împreună cu ceilalţi membri ai familiei inculpaţilor, în locul părţii vătămate. Martorii audiaţi au susţinut, aspect ce rezultă şi din dovezile ataşate în vol. II al dosarului de urmărire penală, că predarea fierului vechi strâns şi încasare sumelor de bani se făcea de către fiecare familie în parte.

În consecinţă, multitudinea leziunilor prezentate de către partea vătămată, unele dintre aceste având ca mecanism de producere posibilă şi înţeparea cu un cuţit sau lovirea cu corpuri dure, confirmă susţinerea acesteia făcută pe parcursul urmăririi penale în sensul că a fost victima acţiunilor violente ale inculpaţilor care o obligau să realizeze mai mulţi bani din activităţi precum cerşitul, furtul din magazine ori spălatul parbrizelor.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. tribunalul a dispus condamnarea acestora, iar la stabilirea în concret şi aplicarea pedepselor pentru fiecare inculpat a avut în vedere contribuţia fiecăruia la comiterea infracţiunii, condiţiile concrete în care s-a comis fapta, asupra unei minore căreia i-au fost limitate libertatea de volnţă şi acţiune, în condiţiile în care se afla singură printre membri familiei inculpaţilor şi era suspusă unor acţiuni violente pentru a desfăşura activităţile impuse de către aceştia. Toate aceste aspecte imprimă infracţiunii comise de către două persoane împreună, în mod continuat, în conformitate cu art. 41 alin. (2) C. pen., un pericol social ridicat, ce se reflectă în pedepsele aplicate inculpaţilor.

S-au reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a şi alin. (2) C. pen. şi s-a avut în vedere faptul că aceştia nu au mai fost anterior sancţionaţi penal, existând dovezi că au avut o bună conduită în societate. Inculpatul I.G. are o familie numeroasă, iar inculpatul N.F. este tânăr şi a fost sub influenţa celorlalţi membri ai familiei sale, inclusiv a tatălui său. De asemenea, s-a reţinut că din activităţile prestate, parte vătămată a obţinut sume modice zilnic, care erau predate inculpatului I.G., în total suma de 750 de euro.

Astfel, inculpatul I.G. a fost condamnat în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane minore.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul N.F. a fost condamnat în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane minore.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar pin executarea acesteia în regim de detenţie avându-se în vedere pericolul social ridicat al infracţiunii comise, persoana părţii vătămate, dar şi împrejurările ce au rezultat pe parcursul procesului penal, astfel cum au fost reţinute anterior, legat de încercările inculpaţilor de a realiza o înţelegere cu partea vătămată şi familia acesteia în scopul influenţării declaraţiilor pe care le-au dat pe parcursul cercetării judecătoreşti, aspecte ce reflectă atitudinea inculpaţilor faţă de infracţiunea comisă.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.G. şi s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 11 mai 2011 la zi.

De asemenea, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.F. şi s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 17 iunie 2011 la zi. întrucât subzistă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor, pericol determinat de condiţiile concrete în care s-a reţinut comiterea faptelor de către inculpaţi. Măsura preventivă este necesară pentru a se împiedica, în conformitate cu art. 136 C. proc. pen., sustragerea inculpaţilor de la executarea pedepselor.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.G. a sumei de 750 de euro (echivalentul în lei de la data executării măsurii de siguranţă), sumă de bani realizată de către partea vătămată în perioada cât s-a aflat în Spania, din practicarea cerşitului şi din spălarea parbrizelor, respectiv, 5 euro pe zi, timp de 5 luni de zile, bani ce au fost predaţi inculpatului I.G..

În latura civilă, s-a luat act că partea vătămată M.S. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul I.G. a fost obligat la 4.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 900 lei onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală şi 75 lei onorariu apărător din oficiu pentru partea vătămată M.S. la instanţa de fond, iar inculpatul N.F. a fost obligat la 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru partea vătămată M.S. la instanţa de fond.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii I.G. şi N.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.

În motivele de apel depuse în scris, inculpatul I.G. a susţinut că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, aşa cum rezultă şi din declaraţia dată de partea vătămată la instanţa de fond unde a precizat că anterior a declarat în sensul învinuirii, întrucât a manifestat sentimente de gelozie faţă de fiul apelantului, coinculpatul N.F.,căreia aceasta este soţie şi pe care l-a suspectat că întreţine relaţii cu o verişoară a acesteia.

Pe de altă parte, a mai invocat apelatul - inculpat că are o situaţie familială dificilă, soţia sa fiind grav bolnavă, precum un număr de 8 copii din care 2 minori.

De asemenea, victima nu a fost bătută şi nici tăiată, ci numai zgâriată de la obiectele metalice pe care le-a manipulat cu prilejul activităţilor pe care le-a desfăşurat împreună cu alte persoane de aceeaşi etnie.

În cadrul motivelor de apel formulate cu prilejul dezbaterilor, apărătorul ambilor apelanţi a mai arătat că probele administrate în cauză au fost greşit apreciate şi interpretate, neţinându-se seama nici de imperativele principiului nemijlocirii referitor la administrarea probelor în faţa instanţei de judecată, din care subzistă serioase îndoieli în legătură cu săvârşirea faptei de către inculpaţi în condiţiile în care victima ca noră nu putea fi determinată să practice relaţii intime la solicitarea socrului şi respectiv soţul acesteia, cei doi inculpaţi - apelanţi, faţă de calitatea acestora, iar pedepsele privative de libertate ce li s-au aplicat nu se justifică, iar toate acestea impun achitarea inculpaţilor.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală, analizând sentinţa atacată, actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 61 din 10 aprilie 2012, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.G. şi N.F., ambii deţinuţi în prezent în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, împotriva sentinţei penale nr. 154 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău.

A dedus detenţia preventivă a inculpatului I.G. de la 11 mai 2011 la zi, iar pe cea a inculpatului N.F. de la 17 iunie 2011 la zi.

A menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.

A obligat fiecare apelant - inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă din probele administrate în cauză la urmărirea penală şi în cadrul cercetării judecătoreşti a constatat vinovăţia inculpaţilor conform situaţiei de fapt şi încadrării juridice pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), şi (3) raportat la art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi instanţa de fond şi a apreciat că pedepsele aplicate sunt corect motivate şi individualizate.

Curtea de apel a apreciat că este incontestabil că partea vătămată adusă din Spania, unele împotriva volnţei sale şi după violenţe repetate din partea inculpaţilor, nu rezultă din declaraţiile martorilor şi actele medico-legale că a fost constrânsă să cerşească şi chiar să comită sustrageri în folosul celor doi inculpaţi, o perioadă de câteva luni reuşind să revină în ţară în afara volnţei inculpaţilor.

Odată cu începerea urmăririi penale, inculpaţii au încercat să determine martorii să dea declaraţie în favoarea inculpaţilor, inclusiv prin promisiuni băneşti şi ameninţări.

Fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii continuate dedusă judecăţii, este atrasă răspunderea penală a inculpaţilor.

La pedepsele aplicate acestora de instanţa de fond s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 şi 52 C. pen., inclusiv pericolul social ridicat al faptei şi pentru ordinea publică ca şi nesinceritatea vădită a acestora care necesită un tratament penal corespunzător, cu atât mai mult cu cât victima infracţiunii a fost o minoră, pedepsele aplicate privative de libertate fiind just dozate.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel a apreciat sentinţa atacată ca legală şi temeinică sub toate aspectele, astfel că apelurile inculpaţilor fiind nefondate, au fost respinse.

Împotriva Deciziei penale nr. 61 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală au declarat inculpaţii I.G. şi N.F.

În cauză au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi pct. 18 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen., nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale unei infracţiuni, cazul de casare este nefondat.

Astfel, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane minore recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede o variantă agravată a faptei de la alin. (1) în cazul în care a fost săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima volnţa sau prin oferirea, darea acceptarea ori primirea de bani sau alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului.

În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs constată că inculpaţii I.G. şi N.F. au comis dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative ale infracţiunii de trafic de persoane minore acţiuni specifice recrutării, transportării şi găzduirii părţii vătămate.

Victima a fost adusă în Spania prin promisiuni false cu privire la efectuarea unor activităţi de recoltare a fructelor şi legumelor în Spania. Transportul a fost asigurat de către inculpaţi care au folosit pentru deplasarea în Spania o maşină aparţinând familiei inculpatului I.G..

Acordul părţii vătămate şi al părinţilor acesteia de a pleca în Spania a fost determinat de inducerea în eroare de către inculpaţi, prin promisiune falsă că vor putea obţine venituri importante din activităţile menţionate anterior.

Partea vătămată a aflat în Spania că urmează să meargă împreună cu alţi membrii ai familiei să cerşească ori să spele parbrizele maşinilor într-o intersecţie, situaţie cu care nu a fost de acord.

Elementul material al infracţiunii de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 s-a realizat prin mai multe acţiuni prevăzute ca modalităţi alternative în norma incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea şi găzduirea victimei prin inducere în eroare şi ameninţare şi violenţă.

Acţiunile inculpaţilor, astfel cum au fost descrise de instanţa de fond şi cea de apel au fost realizate în scopul exploatării părţii vătămate prin obligarea la efectuarea de activităţi(spălatul de parbrize) si fapte ilicite (cerşit, furat) în folosul inculpaţilor. De asemenea, s-a reţinut că din activităţile prestate, parte vătămată a obţinut sume modice zilnic, care erau predate inculpatului I.G., în total suma de 750 de euro.

Inculpaţii au realizat fiecare în parte acţiuni de coautorat care întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane minore în modalitatea recrutării, transportării şi găzduirii prin înşelăciune, violenţă şi ameninţare, în scopul exploatării, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3), raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acord cu instanţa de fond şi cea de apel în recurs se apreciază că sunt îndeplinite şi condiţiile art. 2 alin. (1) pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001 privind efectuarea unor activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, partea vătămată fiind obligată să cerşească, să spele parbrize şi să fure din magazine pentru a realiza sumele de bani ce erau pretinse de către inculpatul I.G.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de ari. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, cazul de casare este nefondat.

Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, şi nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile.

Recurenţii invocă în cadrul acestui caz de casare lipsa de rol activ a instanţelor şi modul în care probele au fost coroborate.

Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs, astfel cum a precizat anterior în cadrul analizei cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. constată că inculpaţii I.G. şi N.F. au comis dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative ale infracţiunii de trafic de persoane minore acţiuni specifice recrutării, transportării şi găzduirii părţii vătămate. Partea vătămată a aflat în Spania că urmează să meargă împreună cu alţi membrii ai familiei să cerşească ori să spele parbrizele maşinilor într-o intersecţie, situaţie cu care nu a fost de acord.

Victima a fost atrasă prin promisiuni neadevărate cu privire la recoltarea fructelor şi legumelor în Spania, fiind ulterior constrânsă să se supună volnţei inculpaţilor I.G. şi N.F., practicând cerşetoria, furtul din magazine şi spălatul parbrizelor autoturismelor care opreau în intersecţii, constrângere exercitată prin ameninţare şi violenţă.

Constrângerea exercitată asupra părţii vătămate rezultă din faptul că partea vătămată nu avea asupra sa actul de identitate şi certificatul de naştere pe care i le ceruse martora I.D. înainte de plecarea din România, neputând să se descurce într-o ţară străină. Astfel, cum reţine instanţa de fond, minora, în vârstă de a 17 ani la data plecării din ţară, era vulnerabilă dată fiind vârsta acesteia, lipsa documentelor de identitate, plasarea acesteia într-o baracă dintr-un loc mărginaş, faptul că nu cunoştea limba spaniolă, fiind în permanenţă împreună cu membrii familiei inculpaţilor care îi erau ostili.

Partea vătămată a refuzat la început să practice activităţile care i se impuneau şi a declarat (fila 8 dosar de urmărire penală, vol. l) că inculpatul I.G. i-a interzis să mai ia legătura cu părinţii pentru a nu le spune ceea ce se întâmplă, obligând-o să nu mai plece din zona barăcilor fără a fi însoţită de un membru al familiei.

Partea vătămată a fost ameninţată de către inculpatul I.G. care i-a precizat că o va omorî în cazul în care le va spune părinţilor ce face în Spania. Partea vătămată era însoţită, atunci când vorbea la telefon cu părinţii săi de către inculpatul N.F. ori surorile acestuia care o ameninţau să nu spună ce activităţi desfăşoară în Spania. Faptul că minora nu era lăsată să vorbească la telefon cu membrii familiei sale din România este confirmat de către martora C.I., care a susţinut că a vorbit se foarte puţine ori la telefon cu fiica sa în perioada mai-septembrie 2010. Conform declaraţiei martorei C.I., partea vătămată nu şi-a sunat părinţii aproximativ o lună şi jumătate de la plecarea din ţară (fila 28 dosar de urmărire penală, vol. l). Aceeaşi martoră susţine în declaraţia de la fila 28 dosar de urmărire penală că au fost nevolţi să afle numărul de telefon al inculpatului N.F. prin intermediul surorii sale, C.A. Declaraţia martorei se coroborează că cele afirmate de către martorul A.P., tatăl părţii vătămate, care a susţinut că nu a putut să ia legătura telefonic cu fiica în Spania, că timp de aproximativ o lună după plecarea din România minora nu a dat telefon, iar în momentul în care vorbea cu aceasta i se părea că are vocea schimbată.

Violenţele exercitate de inculpaţi au fost corect reţinute de instanţa de fond şi cea de apel. Partea vătămată a relatat în declaraţia dată la urmărirea penală (fila 17, vol. l) cum a fost lovită de către inculpaţii I.G. şi N.F. pentru că a refuzat iniţial să fure diferite produse din magazine; i s-a solicitat să meargă la furat la aproximativ o săptămână de la sosirea în Spania; a mai susţinut partea vătămată că a fost lovită cu un briceag în ambele picioare de către inculpatul I.G.

Actele de violenţă exercitate de către inculpatul I.G. erau urmate de bătăi aplicate de către N.F., în prezenţa celorlalţi membri ai familiei.

Constrângerile al care era supusă partea vătămată sunt probate şi de faptul că aceasta a declarat că nu putea să plece din Spania pentru că era mereu supravegheată(fila 26 dosar de urmărire penală, vol. 1), iar ulterior, atunci când martora C.I. s-a deplasat în Spania pentru a-şi aduce fiica în România, inculpaţii au încercat să le împiedice să plece, martora fiind nevoltă să ameninţe că va anunţa autorităţile spaniole.

În mod corect instanţa de fond şi cea de apel au apreciat că probele conduc la reţinerea vinovăţiei inculpaţilor, reţinând în mod corect situaţia de fapt ce a determinat condamnarea recurenţilor.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. cu privire la pedepsele, cazul de casare este nefondat.

Inculpatul I.G. a fost condamnat în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane minore.

S-au reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante decurgând din faptul că nu au mai fost anterior sancţionaţi penal. Instanţele au avut în vedere faptul că inculpatul I.G. are o familie numeroasă, iar inculpatul N.F. este tânăr şi a fost sub influenţa celorlalţi membri ai familiei sale, inclusiv a tatălui său. De asemenea, s-a reţinut că din activităţile prestate, parte vătămată a obţinut sume modice zilnic, care erau predate inculpatului I.G., în total suma de 750 de euro.

Solicitarea inculpaţilor de aplicare a unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu este susţinută de niciuna dintre probele din dosar. în acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs consideră că aprecierea instanţei cu privire la atingerea scopului educativ al pedepsei prin mijloace neprivative de libertate, trebuie să decurgă din probe concrete şi nu din considerentul general al aptitudinii oricărei persoane de a înţelege consecinţele faptelor sale. Pe parcursul judecării cauzei în apel sau în recurs inculpaţii nu au administrat probe de natură a infirma aprecierea instanţa de fond cu privire la cuantumul sancţiunii şi modalitatea de executare. Lipsa unei modalităţi licite de obţinere a veniturilor alături de violenţa exercitată faţă de partea vătămată justifică aprecierea instanţei de fond şi a celei de apel cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate.

În condiţiile pedepsei rezultante aplicate inculpaţilor de 3 ani şi şase luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare, condamnaţii se poate libera condiţionat după executarea efectivă a minimum un an şi 9 luni respectiv un an şi şase luni închisoare. Inculpaţii au fost arestaţi preventiv de la 11 mai 2011, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanţă.

După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani.

Apreciind recursurile ca nefondate, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G. şi N.F. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.G., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2011 la 26 iunie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2011 la 26 iunie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei părţi vătămate M.S., se vor va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2162/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2306/2012. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 2248/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2248/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs