ICCJ. Decizia nr. 2322/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2322/2012
Dosar nr. 19404/3/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. întocmit la data de 19 aprilie 2010 în dosarul nr. 152/D/P/2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatei E.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc, în forma agravantă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând, în esenţa, în aceea ca, în perioada mai - iunie 2009 inculpata ar fi intermediat introducerea şi transportul cantităţii de 1993,8 grame cocaina din Panama pe teritoriul României pe cale poştala i-ar fi instigat şi sprijinit financiar pe martorii R.M.D. şi P.M. sa efectueze transportul acestei cantităţi de droguri de mare risc pe teritoriul României, iar ulterior a instigat la scoaterea şi transportul aceleiaşi cantităţi de droguri de mare risc de pe teritoriul României în localitatea Valencia din Spania cu ajutorul martorilor, R.M.D. şi P.M. pentru ca în final cantitatea de droguri de mare risc (cocaina) sa fie preluata de inculpata împreuna cu cetăţeanul spaniol D.S.R.
Prin sentinţa penală nr. 639 din 27 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul nr. 19404/3/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.E., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 112 lit. f) C. pen., art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii nete de 1.893,8 g. cocaină (ridicată de la R.M.D.) şi depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. - Camera de Corpuri Delicte cu dovada seria H nr. 0001443 din 30 iunie 2009 şi în baza art. 18 alin. (1) Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantităţii de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, cu păstrarea contraprobelor.
În baza art. 160a C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea de arestare în lipsă a inculpatei B.E., formulată de P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 03 iunie 2009, prin adresa I.G.P.R. – D.C.C.O. - Serviciul Antidrog nr. 436217/2009 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. cu privire la faptul că la data de 28 mai 2009 la Biroul Vamal Otopeni au sosit 2 colete în greutate totală de 28 kilograme expediate din Panama - Tocumen, pe adresa numitului R.M.D. Coletele au fost transportate pe ruta aeriană Panama - Olanda (Amsterdam) - România (Otopeni), iar în documentele de însoţire a acestora se menţiona că ar conţine un obiect cu denumirea „Postoperatorie Regenerator”, valoarea declarată a acestuia fiind de 1.200 dolari S.U.A.
Destinatarul coletelor avea trecut numărul de telefon, pentru contact, prezentându-se în cursul zilei de 03 iunie 2009 pentru ridicarea coletelor, în persoana numitul R.M.D.
Deoarece autorităţile vamale i-au adus la cunoştinţă că o persoană fizică nu poate realiza importul, martorul R.M.D. a declarat verbal că acesta urmează a fi realizat a doua zi, respectiv la data de 04 iunie 2009 de către firma „C. SRL”.
Existând suspiciuni cu privire la conţinutul celor două colete sosite din Panama, s-a procedat la verificarea acestora cu aparatul de control nedistructiv în Aeroportul Otopeni, constatându-se că, cele două colete conţineau două compresoare, care erau închise etanş şi întrucât nu existau mijloacele tehnice necesare pentru deschiderea acestora, s-au luat măsurile pentru transportarea lor în regim de supraveghere vamală, la sediul I.G.P.R. – D.C.C.O.
În urma controlului efectuat asupra celor două colete s-a constatat că acestea conţineau fiecare 2 (două) aparate cu câte un compresor de culoare neagră, formă ovală, în interiorul cărora s-a descoperit câte un motor, iar sub acestea se aflau ambalate în mai multe folii de plastic transparent şi o banda izolatoare de culoare neagră, o substanţă pulverulentă de culoare albă presată.
Substanţa depistată în cele două motoare a fost cântărită cu cântarul marca „T.”, însumând cantitatea de aproximativ 2,2 kilograme.
Prin rezoluţia I.G.P.R. – D.C.C.O. - Serviciul Antidrog din 03 iunie 2009, emisă în dosarul nr. 152/D/P/2009, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, fizico-chimice, prin care să se răspundă dacă substanţa depistată în cele două colete cu denumirea „Postoperatorio Regenerator” conţinea substanţe interzise de Legea nr. 143/2000.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 523587 din 09 iunie 2009 întocmit de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O., a rezultat că, probele cu masa totală de 1993,8 grame (765,7 grame + 228,6 grame + 708,6 grame + 290,9 grame), înaintate în cauza privind martorul R.M.D., conţineau cocaină şi tetramisol, cocaina fiind o substanţă care face parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, constituind drog de mare risc.
Prin adresa nr. 436217 din 03 iunie 2009, I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog a solicitat acestui parchet emiterea unei autorizaţii cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, pentru interceptarea, înregistrarea şi localizarea convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS şi MMS efectuate de la postul telefonic utilizat de martorul R.M.D. precum şi interceptarea şi înregistrarea audio-video în mediul ambiental pentru acţiunile şi discuţiile ce vor fi purtate de către acesta şi alţi membri ai grupării infracţionale din care acesta face parte, deoarece exista un caz de urgenţă prevăzut de art. 912 alin. (2) C. proc. pen.
Prin ordonanţa acestui parchet nr. 152/D/P/2009 (autorizaţia nr. 202/ A din 03 iunie 2009, ora 21:15) s-a dispus autorizarea, în regim de urgenţă şi cu titlu provizoriu privind interceptarea, înregistrarea şi localizarea convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS şi MMS efectuate de la postul telefonic utilizat de martorul R.M.D. pentru o perioadă de 48 ore, respectiv de la 03 iunie 2009, ora 22:30, până la 05 iunie 2009, ora 22:30.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 152/D/P/2009 din 03 iunie 2009 (autorizaţia nr. 53/ A din 03 iunie 2009) s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, privind cantitatea de aproximativ 2,2 kilograme cocaină cu substituirea totală a drogurilor de mare risc, care să permită circulaţia pe teritoriul României de aproximativ 2,2 kilograme din substanţele care vor înlocui drogurile de mare risc în scopul descoperirii activităţii infracţionale şi identificării persoanelor implicate în traficul de droguri, pe o perioadă de 30 zile de la data de 03 iunie 2009 până la 02 iulie 2009, inclusiv.
Urmare acestei autorizaţii, la data de 03 iunie 2009, lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză au procedat la substituirea celor două compresoare metalice de culoare neagră din interiorul cărora au fost extrase pachetele cu droguri (cocaină), introducându-se în colete alte două compresoare de formă şi mărime aproximativ asemănătoare, de faţă la această activitate asistând martorii asistenţi H.V.L. şi Ş.A.C.
Prin referatul nr. 436217 din 04 iunie 2009 I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog a solicitat acestui parchet emiterea unei autorizaţii cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, pentru interceptarea, înregistrarea şi localizarea convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS şi MMS efectuate de la posturile telefonice utilizate de martorul P. M. şi utilizat de o persoană neidentificată, întrucât din investigaţiile efectuate în cauză a rezultat că aceste două persoane sunt implicate în introducerea pe teritoriul României a celor două colete care conţin cocaină, ce au sosit din Panama, urmând să fie preluate de la Biroul Vamal Otopeni de către martorul R.M.D. cu ajutorul persoanelor susnumite.
Prin ordonanţa acestui parchet nr. 152/D/P/2009 (autorizaţia nr. 203/ A din 04 iunie 2009, ora 10:30) s-a dispus autorizarea, în regim de urgenţă şi cu titlu provizoriu privind interceptarea, înregistrarea şi localizarea convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS şi MMS efectuate de la posturile telefonice utilizate de învinuitul P.M. utilizat de o persoană neidentificată, pentru o perioadă de 48 ore, respectiv de la data de 04 iunie 2009, ora 11:30, până la data de 06 iunie 2009, ora 11:30.
La data de 04 iunie 2009, în jurul orelor 14:30, martorii R.M.D. şi P.M. împreună cu martorul l.M. s-au prezentat la Biroul Vamal Otopeni cu autoturismul de unde martorii au preluat coletele care conţineau substanţele ce au substituit drogurile de mare risc (cocaina) ce a fost trimisă din Panama, deplasându-se în mun. Bucureşti şi în complexul D. din localitatea Afumaţi, jud. Ilfov, pentru a rezolva diverse probleme administrative şi achiziţionarea de mărfuri.
Ulterior, după ce în autoturism a fost preluat şi martorul l.A., martorii R.M.D. şi P.M. împreună cu martorul l.M. s-au deplasat către mun. Olteniţa, jud. Călăraşi, context în care în jurul orelor 20:00, maşina în care se aflau cei patru a fost blocată în trafic la intrarea în mun. Olteniţa.
În momentul în care martorul R.M.D. se afla la sediul politiei, ca urmare a reţinerii administrative în vederea audierii de către procuror, inculpata B.E. l-a apelat telefonic, întrebându-l unde sunt coletele ridicate de la Biroul Vamal Otopeni şi întrucât învinuitul a dorit să coopereze cu organele de anchetă, insistând că nu este implicat în mod voit în tranzacţia cu droguri, acesta i-a răspuns că respectivele colete se află la martorul P.M., care face demersuri pentru a i le expedia în Spania.
Aflând acest lucru, inculpata B.E. i-a comunicat la telefon adresa ei şi a concubinului său D.S.R. pentru a-i fi trimise coletele în Spania, adresa exactă fiind expediată printr-un mesaj tip SMS adresat martorului R.M.D.
Apoi, inculpata B.E. a revenit cu un alt apel telefonic şi i-a precizat că, ar dori să mai trimită încă patru colete în România pe care le va depune cel mai probabil miercurea viitoare, discuţia purtându-se într-o zi de joi, în consecinţă, dacă această tranzacţie ar fi avut loc, s-ar fi desfăşurat peste aproximativ o săptămână.
Având în vedere împrejurările prezentate mai sus, din care au rezultat date că inculpata B.E. se ocupa de traficul internaţional de droguri de mare risc (cocaină) în sensul că aceasta organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a unor cantităţi însemnate de cocaină în colete, care cuprindeau compresoare (motoare), ce aveau disimulate câteva kilograme de droguri în pungi din folii de plastic, iar ulterior din România prin intermediul unor persoane interpuse (cum a fost şi cazul martorul R.M.D. şi P.M.), cocaina era redirecţionată către Spania de unde era preluată de învinuitul B.E., pentru a se proba activitatea infracţională a acesteia legată de traficul ilicit internaţional de droguri de mare risc (cocaină) s-au întreprins mai multe activităţi procedurale în prezenta cauză.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 152/D/P/2009 din 09 iunie 2009 (autorizaţia nr. 58/ A din 09 iunie 2009) s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire „M.A., nume de cod, pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunilor, pe o perioadă de 30 de zile de la data de 09 iunie 2009 până la data de 08 iulie 2009, inclusiv.
De asemenea, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 152/D/P/2009 din 09 iunie 2009 (autorizaţia nr. 59/ A din 09 iunie 2009) s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate internaţionale privind cantitatea de 1993,8 grame cocaină (rămasă după efectuarea raportului de constatare tehnico ştiinţifică a cantităţii de aproximativ 2,2 kilograme cocaină depistată în coleteie ridicate de martorii P.M. şi R.M.D. la data de 04 iunie 2009) cu substituirea parţială a drogurilor de mare risc, prin disimulare în două colete trimise din Panama, ce conţin două aparate numite „Postoperatorio Regenerator”, respectiv a cantităţii de 100 grame cocaină şi a unei substanţe care să înlocuiască cantitatea de 1893,8 grame cocaină (câte 50 grame cocaină şi 946,9 grame din substanţa care înlocuieşte drogurile, în fiecare aparat), pe ruta aeriană România (Aeroportul Internaţional Henry Coandă Bucureşti - Otopeni) - Spania, de către I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog, Cu Sprijinul Reprezentanţilor I.G.P.F. şi ai A.N.V.
În vederea obţinerii aprobării pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunii de livrare supravegheată internaţională a cantităţii de cocaină şi a substanţei care înlocuia (substituia) parţial cocaina, s-a efectuat o cerere de comisie rogatorie internaţională către autorităţile competente din Regatul Spaniei, prin care să se dispună autorizarea operaţiunii de livrare supravegheată internaţională cu participarea investigatorului sub acoperire „M.A.”, nume de cod.
La data de 11 iunie 2009, Judecătoria de Instrucţie nr. 12 din localitatea Valencia, Spania a aprobat în cadrul dosarului nr. 2684/2009 solicitarea de comisie rogatorie internaţională formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., cu excepţia autorizării interceptării convorbirilor din mediul ambiental, pentru aducerea la îndeplinire a operaţiunii de livrare supravegheată de droguri de mare risc (cocaină), desemnându-se Echipa Pentru Criminalitate Organizată şi Antidrog din cadrul U.O.P.J., aparţinând Comandamentului Gărzii Civile din Valencia.
Conform indicaţiilor inculpatei B.E., s-a procedat la ambalarea a două colete care să se prezinte ca aspect şi gabarit asemănător celor sosite din Panama la Biroul Vamal Otopeni şi plasarea acestora la punctul de lucru al firmei de transport internaţional A. din Bucureşti.
Ulterior acestor operaţiuni, inculpata B.E. a fost anunţată, despre acest fapt, fiindu-i adus la cunoştinţă de către martorul R.M.D., că firma de transport A. a preluat coletele expediate pe numele său şi al concubinului D.S.R.
La data de 12 iunie 2009, Echipa pentru Criminalitate Organizată şi Antidrog a fost informată de I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog, cu privire la faptul că la data de 13 iunie 2009, orele 13:45, va ajunge pe Aeroportul Manises, din Valencia, Spania, investigatorul sub acoperire „M.A.”, nume de cod, care urma să pună la dispoziţia autorităţilor poliţieneşti spaniole drogurile de mare risc (cocaina) în cantitate totală de 100 grame împărţită în două mostre de câte 50 grame fiecare, ambalată într-un plic, împreună cu două cutii de carton care conţineau substanţa substituită în locul cantităţii rămase de 1.893,8 grame cocaină.
De asemenea, autorităţile române au comunicat autorităţilor spaniole competente, că în autocarul care pleca din România cu destinaţia Valencia, fuseseră încărcate două cutii similare celor două colete confiscate în România.
La data de 13 iunie 2009, reprezentantul autorităţilor competente spaniole s-a întâlnit pe Aeroportul din Manises, Spania cu investigatorul sub acoperire „M.A.”, nume de cod în prezenţa unui interpret de limbă română, ocazie cu care investigatorul i-a predat două cutii de carton ce conţineau substanţa substituită în locul drogurilor şi un plic capsat şi sigilat conţinând două pungi a câte 50 grame fiecare cu substanţa care constituia drogul de mare risc (cocaina).
Pentru ca faptele săvârşite de inculpata B.E. astfel, cum acestea au fost anterior dezvoltate să constituie infracţiune, este necesar a se reţine vinovăţia inculpatei sub forma intenţiei (inculpata sa fi precizat si urmărit producerea rezultatului faptei sale prin săvârşirea acelei fapte fie, ca în cazul in intenţiei eventuale, inculpata sa fi prevăzut rezultatul faptei sale si doar sa accepte posibilitatea producerii acestuia), în ipoteza in care aceasta ar fi avut cunoştinţa de conţinutul real al coletelor. Inculpata B.E. audiată fiind de judecătorul de instrucţie din Valencia a susţinut ca nu a avut cunoştinţă de conţinutul real al coletelor ajunse la autogara din Valencia şi că de la numitul D.S.R.M. (concubinul sau) ştia ca acele colete conţin nişte aparate de combaterea celulitei.
Procurorul a calificat susţinerile inculpatei ca nesincere şi pentru a proceda astfel a reţinut ca declaraţiile acesteia ar fi în contradicţie cu declaraţiile martorului R.M. care a precizat ca inculpata i-ar fi adus la cunoştinţă despre aparatele de tratare a celulitei cu ocazia primului transport din martie 2009 ceea ce ar infirma susţinerea inculpatei ca abia în momentul în care s-a deplasat la autogara ar fi aflat ce conţin coletele (este vorba de aparatele de tratare a celulitei); de asemenea conduita inculpatei constituie un element care în opinia acuzării ar contura vinovăţia acesteia şi este vorba, se reţine prin rechizitoriu, de faptul ca inculpata „a evitat ca rudele sale sa fie implicate în tranzacţie, în dorinţa de a nu expune persoanele apropiate (părinţi şi fraţi) în eventualul risc al capturării coletelor”, dar si insistentele inculpatei „de a duce la bun sfârşit operaţiunea .. chiar daca acest lucru ar presupune costuri mult mai mari” fapt care, concluzionează procurorul denotă ca inculpata ar fi avut cunoştinţă de adevărata valoare a transportului (şi evident conţinutul coletelor).
Tribunalul a observat că acuzarea îşi fundamentează susţinerea vinovăţiei inculpatei B.E. în săvârşirea faptelor deduse judecăţii practic pe o interpretare a unei conduite a inculpatei, conduita dedusă la rându-i din interpretarea trunchiata, selectivă a conţinutului mijloacelor de proba administrate in aceasta cauza.
Cât priveşte declaraţia martorului R.M.D. (dată la 5 iunie 2009 pe formular tip dar şi olograf în prezenta apărătorului acestuia pentru ca la acea data martorul avea calitatea de învinuit în prezenta cauza) acesta a susţinut ca luna martie a anului 2009 inculpata l-a contactat telefonic solicitându-i sa accepte sa-i fie trimis un colet „ce conţinea un scaun de masaj” iar la întrebarea acestuia de ce nu trimite familiei coletul, iniţial inculpata ar fi susţinut ca „îi este frica sa nu afle amantul ei adresa din România” iar ulterior „ca vrea sa-i facă un cadou mamei sale”.
Martorul a declarat ca la aproximativ o săptămână, doua de la momentul ridicării coletului inculpata l-a trimis pe fratele sau, B.F. sa ridice acest colet, susţinere ce a venit să infirme, afirmaţia procurorului din rechizitoriu în sensul ca inculpata ar fi evitat ca rudele sale sa fie implicate, determinat de faptul ca ar fi avut cunoştinţă de conţinutul real al coletului; ori, în cazul acestui transport coletul a fost trimis din România in Spania de fratele inculpatei câtă vreme acesta l-a ridicat de la martorul R.M.D.
Mai mult, acest presupus transport nici nu face obiectul judecăţii prezentei cauze însă tribunalul a făcut referire si analizat susţinerile martorului referitoare la împrejurările prezentate motivat de afirmaţiile ce se regăsesc in actul de inculpare in sensul ca inculpata nu şi-ar fi implicat familia întrucât cunoştea natura nelegala a conţinutului coletelor afirmaţie utilizata în vederea reţinerii vinovăţiei inculpatei in săvârşirea faptelor deduse judecăţii.
Referitor la contribuţia inculpatei B.E. la ridicarea coletelor din autogara Valencia, Spania în data de 13 iunie 2009 D.S.R.M. (concubinul acesteia) audiat fiind în ţara sa de origine şi întrebat fiind in ce măsura a participat la comiterea faptelor investigate acesta a declarat ca inculpata „a fost folosita de el pentru a ridica cele doua cutii pe care le transporta in momentul arestării sale”.
De asemenea, audiată fiind în Spania inculpata a declarat ca D.S.R.M. i-a spus că urmau să sosească doua colete expediate din România care conţineau aparate de combatere a celulitei, propunându-i sa ia legătura cu persoanele din România.
Prin urmare, câtă vreme inculpata declară că i s-a solicitat de către concubinul său să ia legătura cu persoanele din România care urmau sa expedieze cele doua colete care potrivit susţinerilor acestuia ar fi conţinut acele aparate, este evident că inculpata avea cunoştinţă de existenta transportului anterior momentului sosirii acestuia în autogara Valencia lucru pe care de altfel l-a si declarat, astfel că susţinerile acuzării (din actul de inculpare) în sensul ca inculpata ar fi nesinceră (aceasta trăsătură deprinzându-se din pretinsa susţinere nereala a inculpatei în sensul ca abia în momentul in care s-ar fi deplasat la autogara ar fi aflat ce conţin coletele), apar ca lipsite de fundament probator.
Afirmaţia martorului R.M.D. în sensul că deşi a avertizat-o pe inculpata ca ridicarea coletelor în data de 4 iunie 2009 de către acesta ar genera costuri mai mari, nu poate conduce automat, necoroborat cu niciun alt mijloc de probă la concluzia că motivul pentru care inculpata nu a renunţat la acest transport ar fi faptul ca aceasta avea la .cunoştinţă de conţinutul real al coletelor şi oricum dacă cel puţin în plan teoretic s-ar putea retine o astfel de concluzie aceasta ar fiind doar o presupunere a celui îndrituit cu sarcina administrării probelor, presupunere care in absenta unor certitudini rezultând in concret din mijloace de proba administrate in cauza nu ar putea fundamenta o soluţie de condamnare a inculpatei.
În concluzie, tribunalul a observat că activitatea de aflare a adevărului prin probe cunoaşte momente in care se ajunge la situaţii de îndoiala cu tot efortul de evaluare depus.
Potrivit regulii „in dubio pro reo” dacă în cursul procesului penal o împrejurare provoacă îndoiala cu privire la existenta ei, dacă poate fi explicată şi ca neexistenta si ca existenta, acea împrejurarea nu este reţinuta când este in defavoarea inculpatului.
Îndoiala este echivalentă cu lipsa totala de probe si trebuie sa duca la achitarea inculpatului, in faza de judecata, regula „in dubio pro reo” acoperind atât elementele constitutive ale infracţiunii cât si circumstanţele.
În prezenta cauza deşi situaţia de fapt este cea descrisa si reţinută si prin actul de inculpare, vinovăţia inculpatei B.E. în comiterea faptei este, pentru argumentele ce preced, pusă sub semnul îndoielii neexistând probe certe, indubitabile care să permită reţinerea acesteia astfel încât tribunalul a dispus achitarea inculpatei sub aspectul faptelor deduse judecaţii, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În raport de aceasta soluţie propunerea Parchetului făcută odată cu sesizarea instanţei, de luare a măsurii arestării preventive fata de inculpata a fost apreciată de către judecător ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare.
Referitor la cantitatea de 1893,8 grame cocaină ridicată de la R.D., tribunalul având în vedere prevederile legii speciale 143/2000 dar şi dispoziţiunile art. 111 C. proc. pen., referitoare la scopul masurilor de siguranţă (înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penala) a dispus confiscarea drogurilor ridicate de la R.M. si depuse la camera de corpuri delicate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticile formulate de acesta vizând netemeinicia hotărârii, sub aspectul greşitei achitări a inculpatei B.E. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Examinând sentinţa penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Astfel, sub un prim aspect, este de observat că prima instanţă nu a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea expusă în rechizitoriu, situaţie constând, în esenţă, în aceea că în iunie 2009, inculpata B.E. i-a solicitat martorului R.M.D. să primească şi să ridice două colete de la Biroul Vamal Otopeni (în care au fost descoperite cea. 2 kg. cocaină), ce fuseseră expediate din Panama, pe care să le trimită apoi în Valencia - Spania, unde locuia, pe numele său şi al concubinului său, numitul D.S.R., iar ulterior a ridicat coletele respective, împreună cu acesta din urmă.
Cum această situaţie de fapt nu este contestată nici de acuzare, nici de apărare, Curtea a specificat că nu va mai relua în cuprinsul prezentei hotărâri analiza probatoriilor care o susţin.
Deşi a constatat ca fiind corectă starea de fapt din actul de sesizare, instanţa de fond a subliniat totuşi că acest lucru nu este suficient pentru a se putea pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatei B.E., fiind necesar să se fi dovedit că aceasta a acţionat cu vinovăţia cerută de lege.
Analizând probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a apreciat, în mod just, că acesta nu este în măsură a proba, dincolo de orice îndoială, vinovăţia inculpatei.
În acest sens, se constată că fiind audiată în Spania cu privire la învinuirile ce i se aduc, inculpata B.E. a susţinut că nu cunoştea ce conţineau cele două colete, ea nefăcând altceva decât să îl ajute pe concubinul său, întrucât acesta nu vorbeşte limba română.
Se remarcă faptul că această poziţie a fost adoptată de inculpată de la bun început, aceasta arătând că a întreprins toate aceste demersuri la cererea concubinului său, datorită faptului că coletele urmau să fie expediate în Spania din România, ţara sa de origine, fără însă a cunoaşte că acestea conţineau cocaină, caz în care nu ar fi acceptat să îl ajute.
Susţinerile inculpatei au fost confirmate în mod constant de numitul D.S.R.M., concubinul său, care a arătat încă de la momentul depistării lor de către organele de poliţie spaniole –G.C. că „îşi dă seama că trebuie arestat, dar însoţitoarea sa (inculpata B.E.) nu este implicată în această acţiune”.
Tot astfel, după arestarea sa, acesta a arătat că inculpata „a fost folosită de el pentru a ridica cele două cutii pe care le transporta în momentul arestării sale”.
Curtea găseşte plauzibile aceste susţineri, având în vedere nu doar relaţia de concubinaj dintre inculpată şi numitul D.S.R.M. şi diferenţa mare de vârstă dintre ei (30 de ani), ce îi confereau un real ascendent celui din urmă, cât mai ales faptul că acesta mai intrase anterior în conflict cu legea penală, fiind condamnat inclusiv pentru infracţiuni de trafic de droguri (conform relaţiilor comunicate de autorităţile spaniole), în timp ce inculpata nu. Nici din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu martorul R.M.D. în legătură cu cele două colete, interceptate în mod legal în cauză, nu reiese că ar fi cunoscut ce conţin acestea.
De altfel, se constată că în actul de sesizare nu s-au invocat probe directe în susţinerea vinovăţiei inculpatei, aceasta fiind dedusă de Ministerul Public din comportamentul inculpatei, faptul că a evitat să îşi implice rudele în primirea coletelor, insistenţa în finalizarea operaţiunii de preluare a coletelor în ciuda faptului că se anticipau costuri mult mai mari etc.
Examinând toate aceste aspecte, instanţa de fond a considerat, în mod just, că ele nu conturează decât, cel mult, unele indicii cu privire la vinovăţia inculpatei, insuficiente însă pentru condamnarea sa.
În apel, criticând concluzia primei instanţe, Ministerul Public a susţinut că „probele administrate în cauză o prezintă pe inculpata B.E. ca făcând parte din lumea traficanţilor de droguri, aceasta ocupându-se de traficul internaţional de cocaină, în sensul că organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a unor cantităţi însemnate de cocaină în colete [..]”, susţinerea fiind însă una generală, fără a se indica, concret, care sunt acele probe avute în vedere. O singură referire punctuală se face în cuprinsul motivelor de apel, cu privire la împrejurarea că în cursul lunii martie a aceluiaşi an, potrivit declaraţiilor martorului R.M.D., inculpata l-ar mai fi contactat telefonic, solicitându-i să accepte să-i fie trimis pe numele său un colet, despre care aceasta a susţinut că ar conţine un scaun de masaj, care să îi fie apoi expediat în Spania, împrejurare care, susţine Ministerul Public, a fost simplist înlăturată de prima instanţă. Se constată însă, aşa cum corect a învederat prima instanţă, că aspectele vizate de Ministerul Public nu fac obiectul prezentei cauze şi, oricum, nu s-a probat în niciun fel că respectivul coletul ar fi conţinut droguri.
În apel, Ministerul Public a mai susţinut şi că există contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii atacate, căci se vorbeşte de aplicarea principiului in dubio pro reo, dar se pronunţă achitarea pe considerentul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor imputate. Curtea găseşte însă neîntemeiate criticile apelantului, în speţă, nefiind vorba de nicio contradicţie, aprecierea instanţei de fond în sensul că, sub raport probatoriu, nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială (care nu poate decât să profite inculpatei) că aceasta a acţionat cu intenţie, fiind reflectată în mod corect în soluţia de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În acest sens, se are în vedere că, aşa cum corect s-a arătat în chiar cuprinsul hotărârii atacate, regula in dubio pro reo este deopotrivă aplicabilă atât în ceea ce priveşte toate elementele constitutive ale infracţiunii (deci nu doar elementul material al laturii obiective), cât şi circumstanţele cauzei.
De altfel, nici nu ar fi fost posibilă o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., căci aceasta presupune ca fapta să nu existe în materialitatea ei, deci ca realitatea înconjurătoare să nu fi fost în vreun fel modificată, ceea ce nu este cazul în speţă.
Concluzionând, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, apelul declarat de Ministerul Public fiind neîntemeiat, motiv pentru care a fost respins, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 145a din 27 aprilie 201 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în acest sens, s-a exercitat calea de atac a recursului de către parchet.
Se invocă cazul de casare de la pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., în sensul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să influenţeze soluţia procesului.
În acest sens s-a făcut trimitere la nelegalitatea hotărârii apelate sub aspectul modului de soluţionare a propunerii de arestare preventivă în lipsă a inculpatei. în acest sens se impunea emiterea unei încheieri motivate atacabilă cu recurs separat.
De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la anumite probe şi la integralitatea motivelor de apel. Instanţa de apel s-a limitat s-a limitat la analiza sumară a motivelor expuse, iar această analiză se rezumă la a prelua în integralitate considerentele sin sentinţă sau la inserarea unor considerente generale care nu sunt de natură să susţină soluţia. Totodată, instanţa de apel nu a analizat distinct motivul de apel invocat de procuror referitor la vădita contradicţie dintre considerente şi dispozitiv.
Reprezentantul parchetului a invocat eroarea gravă de fapt, decizia nefiind legală şi temeinică, sub aspectul greşitei achitări a inculpatei cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Astfel, probele administrate în cauză o prezintă pe inculpata B.E. ca făcând parte din lumea traficanţilor de droguri, aceasta ocupându-se de traficul internaţional de droguri de mare risc, respectiv cocaină, în sensul că organiza transportul de pe teritoriul statului Panama pe teritoriul României a unor cantităţi însemnate de cocaină în colete, care cuprindeau compresoare ce aveau disimulate câteva kilograme de droguri în pungi din folii de plastic, iar ulterior, din România, prin intermediul unor persoane interpuse (cum a fost şi cazul martorilor R.M.D. şi P.M.), cocaina era redirecţionată către Spania, de unde era preluată de inculpata B.E.
Astfel, martorul R.M.D. a susţinut că în luna martie a anului 2009 inculpata l-a contactat telefonic, solicitându-i să accepte să-i fie trimis un colet „ce conţinea un scaun de masaj”, iar la întrebarea acestuia de ce nu trimite familiei coletul, iniţial inculpata ar fi susţinut că „îi este frica sa nu afle amantul ei adresa din România”, iar ulterior „că vrea să-i facă un cadou mamei sale”.
Aceste împrejurări din care rezultă activitatea inculpatei de trafic de droguri au fost îndepărtate de instanţa de judecată, cu motivarea simplă că nu fac obiectul cauzei.
Judecătorul a înlăturat declaraţiile martorului R.M.D. şi, nemaifăcând o altă trimitere la probele administrate în cauză, a conchis că se impune a reţine dubiul.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpata B.E. a participat în mod direct şi cu vinovăţie la săvârşirea faptelor pentru care este cercetată în cauză.
S-a mai invocat că pe parcursul soluţionării apelului, procedura de citare cu intimata inculpată nu a fost legal îndeplinită, în condiţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen. (potrivit cărora partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondentei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie potrivit legii). Pe parcursul instrumentării cauzei în recurs, din partea inculpatei s-a depus o hotărâre judecătorească emisă de Tribunalul din Valencia din care ar rezulta că aceasta, alături de o altă persoană au fost achitaţi de sub învinuirea săvârşirii unei infracţiuni împotriva sănătăţii publice, fiind vorba de o faptă din iunie 2009, Poliţia spaniolă a reţinut iniţial o persoană, D.S.R., despre care se susţine că ar fi concubinul inculpatei, asupra acestora s-au găsit 1139 grame cocaină.
Instanţa de recurs, analizând cazurile de casare invocate, motivele concrete în susţinerea acestora, va constata incident pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., prioritar în dezbatere juridică, cu o soluţie procedurală adiacentă corespunzătoare, ce trece în superfluu orice analiză de fond, de substanţă asupra speţei de faţă.
Trecând peste aşa-zisa nelegalitate a hotărârilor sub aspectul modului de soluţionare a propunerii de arestare preventivă în lipsă a inculpatei, că se impunea emiterea unei încheieri motivate atacabilă cu recurs separat, instanţa de recurs constatând o situaţie contrară în acest sens, aflată în deplin acord cu normele procedurale în materie, este de evidenţiat, însă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să influenţeze soluţia procesului.
Dacă decizia atacată, reprodusă in extenso, descrie o anumită situaţie de fapt (cu menţionarea expresă improprie că, „cum această situaţie de fapt nu este contestată nici de acuzare, nici de apărare, Curtea specifică că nu va mai relua în cuprinsul prezentei hotărâri analiza probatoriilor care o susţin), anumite carenţe se manifestă în prezentarea şi analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti, aspecte asupra cărora tocmai că au existat critici concrete în cadrul motivelor de apel ale procurorului.
Astfel, acuzarea a susţinut constant că, în ceea ce priveşte convorbirile telefonice purtate de către inculpată cu martorii R. şi P., conţinutul acestora, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă, impune concluzia conform căreia inculpata era pe deplin conştientă de activitatea ilicită în care este implicată, nefiind o persoană inocentă care a fost implicată în mod accidental în aceste activităţi, ci dimpotrivă având un rol şi un loc bine determinat în traficul de droguri de mare risc pe ruta Panama - Spania, via România.
În loc să aprecieze asupra acestor convorbiri, instanţa de apel investită cu emiterea unui răspuns şi clarificare a acestor aspecte, s-a mulţumit în analiză abordând doar declaraţiile inculpatei şi a aşa-zisului complice al său.
Instanţa de apel trebuia să întreprindă o analiză corectă, imparţială şi concretă a probatoriului administrat. în plus, se impunea o interpretare generală, de ansamblu a conţinutului mijloacelor de probă administrate în cauză prin coroborare cu declaraţiile martorului R.M. Parchetul susţine în motivele de recurs, că coletul pe care martorul R.M. l-a primit în luna martie 2009, în urma aranjamentelor făcute de inculpată, reprezintă de fapt un test pe care aceasta împreună cu celelalte persoane din Panama, neidentificate, l-au făcut pentru a încerca reacţia autorităţilor din România, pentru a-şi da seama dacă există riscul declanşării de cercetări de către autorităţi. Or aceste aspecte nu au fost analizate în niciun mod de către organele judiciare.
Aşadar, instanţa de apel, în coliziune cu caracterul devolutiv cu care era investită prin apelul exercitat, nu s-a pronunţat cu privire la anumite probe şi la integralitatea motivelor de apel. Instanţa de apel s-a limitat la analiza sumară a motivelor expuse, iar această analiză se rezumă la a prelua în integralitate considerentele din sentinţă sau la inserarea unor considerente proprii pur generale.
Obligaţia instanţelor de a-şi motiva corespunzător hotărârea, de a analiza temeiurile de fapt şi de drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârilor a situaţiei de fapt expusă în detaliu, a argumentelor aduse, punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare probă, de fiecare argument relevant şi faţă de orice motiv de apel invocat.
Aceste cerinţe sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic, dar analizat şi întemeiat pe considerente de drept.
În contextul în care decizia pronunţată în apel nu corespunde acestor cerinţe, privind şi prin prisma caracterului devolutiv al căii de atac, adus în discuţie, deoarece instanţa nu a făcut o analiză completă a probelor administrate în cauză, că argumentele primei instanţe au fost preluate în totalitate, soluţia instanţei de recurs este cea de admitere a căii de atac exercitate, casare a deciziei şi trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Această instanţă, cu ocazia rejudecării, se va preocupa de îndepărtarea acestor inconveniente, va păşi la o analiză riguroasă, detaliată şi coroborată a tuturor aspectelor specifice speţei, cu prezentarea de lămuriri pentru fiecare critică expresă adusă hotărârii primei instanţe, ultimele acte rămase valabile de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul fiind cele imediat anterioare emiterii deciziei.
Totodată, instanţa de apel va avea de clarificat şi situaţia juridică a hotărârii judecătoreşti emisă de Tribunalul din Valencia din care ar rezulta că inculpata, alături de o altă persoană au fost achitaţi de sub învinuirea săvârşirii unei infracţiuni împotriva sănătăţii publice, fiind vorba de o faptă din iunie 2009, Poliţia spaniolă a reţinut iniţial o persoană, D.S.R., despre care se susţine că ar fi concubinul inculpatei, asupra acestor persoane s-au găsit 1139 grame cocaină.
Deşi Parchetul şi-a manifestat rezerve faţă de acest act procedural, a impactului său aspra prezentei speţe, va fi de decelat aspra chestiunii ridicate, de văzut şi comparat conţinutul concret al documentelor, abordarea eventualei instituţii juridice a recunoaşterii unei hotărâri străine, înrâurirea sa asupra cauzei, cu plierea pe o soluţie legală din partea instanţelor române care, fiind cristalizat contextul procedural, nu poate fi realizabilă în ultim grad de control judiciar ordinar, al recursului. Văzând şi dispoziţiile art. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. împotriva deciziei penale nr. 145/ A din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpata B.E.
Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.E., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limba spaniolă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2428/2012. Penal → |
|---|
