ICCJ. Decizia nr. 2418/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul privind identitatea (art. 29
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2418/2012
Dosar nr. 45992/3/2009
Şedinţa publică din 12 iulie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 348/A din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.I.A. împotriva Sentinţei penale nr. 908 din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 45992/3/2010.
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii D.G. şi H.G. împotriva Sentinţei penale nr. 908 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 45992/3/2009 şi Sentinţei penale nr. 429 din 29 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 44394/3/2010.
A desfiinţat, în parte, ambele sentinţe apelate şi rejudecând în fond:
În ceea ce priveşte latura penală.
1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L.D. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durată 5 ani.
În baza art. 33 C. pen. rap. la art. 34 lit. b) şi 35 C. pen. a aplicat inculpatului L.D. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca urmare a contopirii cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei D.G. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 80 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata D.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a aplicat inculpatei D.G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca urmare a contopirii cu pedepsele aplicate pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
3. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului H.G. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi sporul de 6 luni.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul H.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. a) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 533/R din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul H.G. executând în final pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor O.V. şi F.M.C.
A dedus durata prevenţiei din pedeapsa aplicată inculpatului O.V. de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 26 august 2009 la zi, iar pentru inculpatul F.M.C. de la 4 februarie 2005 la 3 martie 2005, de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 25 iunie 2010 la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă:
1. În baza art. 14 C. proc. pen., 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B.V. şi M.M. şi a obligat în solidar inculpaţii F.M.C., L.D., O.V. şi C.I.A. la plata sumelor de 50.000 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective şi 7.124,5 RON daune materiale către părţile civile, cât şi suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare dintre părţile civile.
2. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă K.A. şi a obligat în solidar inculpaţii R.I., Ţ.L., O.V., B.R., C.A.I. şi D.G. la plata sumei de 120.002 euro cu titlu de daune materiale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii, şi 5.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă J.T.O.G. şi a obligat în solidar inculpaţii R.I., Ţ.L., O.V., B.R., C.A.I. şi D.G. la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune materiale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii, şi 5.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., R.I., B.G.C., G.I., F.M.C., L.D. şi părţile civile K.A. şi B.N.P. "E.".
A obligat apelanţii inculpaţi O.V., C.V., Ţ.L.L., R.I., C.I.A., B.G.C., G.I., F.M.C., L.D. şi părţile civile K.A. şi B.N.P. "E." la plata a câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., B.G.C., G.I., F.M.C., L.D., H.G. şi D.G., L.G. şi B.R. în cuantum de câte 400 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.I.A. în cuantum de 100 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 429/F din 29 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 44394/3/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului F.M.C. din două infracţiuni de complicitate la fals privind identitatea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 293 alin. (2) rap. la alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
1. În baza art. 293 alin. (2) rap. la alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.M.C. (cu poreclele "V.", "C.", "G.") la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2617/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 291 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, aplicând inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.M.C. la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2617/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 291 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, aplicând inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.M.C. la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2617/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 291 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, aplicând inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.M.C. la 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2617/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 291 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, aplicând inculpatului pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului F.M.C. pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata prevenţiei de la 4 februarie 2005 - 3 martie 2005, de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 25 iunie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului F.M.C.
2. În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 289 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.D. la două pedepse a câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea a două infracţiuni de participaţie improprie la fals intelectual.
În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpatul L.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului L.D. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata prevenţiei de la 12 septembrie 2008 la 10 noiembrie 2008.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 şi art. 1003 C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile C.E.A.Ş. şi C.E.G. şi obligaţi inculpaţii F.M.C. şi L.D., în solidar, la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare dintre părţile civile.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 şi art. 1003 C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile B.V. şi M.M. şi obligaţi inculpaţii F.M.C. şi L.D., în solidar, la plata sumelor de 50.000 de euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective şi 7.124,5 RON daune materiale către părţile civile, cât şi suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare dintre părţile civile.
În baza art. 14 alin. (3), art. 346 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X1 din data de 16 iulie 2007 de Biroului Notarial "A.C.M." şi a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 la data de 25 iulie 2007 de Biroul Notarului Public "D.M.", prin care inculpatul L.D. a înstrăinat acelaşi imobil părţilor vătămate M.M. şi B.V.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri falsificate:
- adeverinţa emisă în data de 16 iulie 2007 de către Asociaţia de proprietari din blocul nr. 6, sector 6, pe numele părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G.
3. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.G. din infracţiunea prev. de art. 260 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 292 C. pen.
În baza art. 292 C. pen. a fost condamnat inculpatul L.G. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni calculat potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata prevenţiei de la data de 27 mai 2008 la data de 19 septembrie 2008.
4. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei D.G. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata D.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei D.G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.I.C.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă K.A. şi obligată inculpata D.G. la plata sumei de 120.002 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective cu titlu de daune materiale şi 5.000 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă J.T.O.G. şi obligată inculpata D.G. la plata sumei de 20.000 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective cu titlu de daune materiale cu titlu de daune materiale şi 5.000 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective cu titlu de daune materiale cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, respectiv anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X3 din 18 septembrie 2007, la Biroul Notarului Public "V.C.A. - Bucureşti", contract încheiat între S.I.C., în calitate de vânzătoare, şi R.I., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, sector 6, şi a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X4 din data de 13 decembrie 2007 de B.N.P. "E." încheiat între R.I. şi părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G., având ca obiect acelaşi teren.
În baza art. 163 C. proc. pen. s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei până la concurenţa valorii daunelor acordate.
5. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului H.G. din infracţiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 533/R din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea care a fost sporită cu 6 luni, inculpatul H.G. executând în final pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată ceea ce s-a executat din pedeapsa rezultantă contopită de la 7 septembrie 2000 la 2 mai 2001 şi de la 27 mai 2008 la 5 aprilie 2011.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 963 din 3 august 2009 a Judecătoriei Gherla şi s-a dispus emiterea unui nou de executare a pedepsei.
În baza art. 348 C. proc. pen. a fost desfiinţată C.I. pe numele I.G.I.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul H.G. a bunurilor ridicate potrivit dovezii aflate în copie la dosar de urmărire penală.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de restituire a sumei de 1.500 euro formulată de petenta O.C.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt şi în drept, următoarele:
1. La data de 16 iulie 2007 numiţii G.I. şi C.V. s-au deplasat la sediul Biroului Notarului Public "A.C.M." situat în Bucureşti, sector 6, unde, folosindu-se de acte de identitate false, procurate de inculpatul F.M.C., s-au prezentat ca fiind părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G. şi au înstrăinat apartamentul nr. 7, situat în Bucureşti, sector 6, proprietatea părţilor vătămate, inculpatului L.D.
Ulterior, la data de 25 iulie 2007, inculpatul L.D. s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public "D.M." din Bucureşti, unde, folosindu-se de o adeverinţă falsificată de numitul C.I.A., le-a indus în eroare pe părţile vătămate B.V. şi M.M. cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din 25 iulie 2007 având ca obiect imobilul din sector 6, cu privire la calitatea sa de proprietar al acestuia.
Adeverinţa emisă de către Asociaţia de proprietari din blocul nr. M3, situat în Bucureşti, sector 6, folosită de către inculpatul L.D. cu prilejul revânzării apartamentului a fost contrafăcută de numitul C.I.A. la solicitarea inculpatului F.M.C.
Cu privire la această faptă prin Rechizitoriul cu nr. 3258/P/2007 din data de 18 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaţilor G.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 31 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. şi de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 31 alin. (2) C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., C.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi O.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., cauza fiind înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 45992/3/2009, la momentul soluţionării prezentei cauza fiind în apel.
Situaţia de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile notarului public M.A.C., înscrisuri - fotocopii ale Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X1 din data de 16 iulie 2007 la sediul Biroului Notarial "A.C.M." şi ale cărţilor de identitate prezentate de către inculpatul G.I. şi de către inculpata C.V. la sediul biroului notarial, fotocopia Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X5 din data de 14 martie 2006, fotocopia Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din 25 iulie 2007 la Biroul Notarului Public "D.M.", denunţul şi declaraţiile martorului E.M., procesul-verbal din data de 1 august 2007 încheiat de organele de poliţie, declaraţiile părţilor vătămate constituite părţi civile C.E.A.Ş., C.E.G. şi B.V., declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, procese-verbale întocmite cu prilejul unor recunoaşteri de pe planşa conţinând fotografii judiciare şi planşele foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică.
Astfel, din denunţul notarului public M.A.C. a rezultat că la data de 16 iulie 2007, la sediul Biroului Notarial "A.C.M.", s-a autentificat sub numărul X1 contractul de vânzare-cumpărare între C.E.A.Ş. şi C.E.G. (în calitate de vânzători) şi numitul L.D. (în calitate de cumpărător), având ca obiect imobilul situat în Bucureşti, sector 6, iar la data de 6 august 2007, la sediul biroului notarial s-au deplasat părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G. care au declarat că sunt adevăraţii proprietari ai imobilului menţionat, susţinând că persoanele care au vândut imobilul în data de 16 iulie 2007 s-au folosit de acte false. În urma cercetărilor efectuate de către organele de poliţie s-a constatat că cele două cărţi de identitate prezentate de persoanele care s-au prezentat drept vânzătorii imobilului aveau aplicate fotografiile inculpaţilor C.V. şi G.I.
Din cuprinsul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 octombrie 2007 a rezultat că semnăturile de la rubrica "vânzători" din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007 nu au fost executate de către părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G.
Din declaraţiile martorului V.C.R. - casier în cadrul Biroului Notarial "A.C.M.", a rezultat că la data de 16 iulie 2007 a primit exemplarele unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătorii C.E.A.Ş. şi C.E.G. şi cumpărătorul L.D. privind apartamentul anterior menţionat. Martorul a furnizat organelor de urmărire penală semnalmentele persoanei care a plătit taxele notariale, iar în data de 30 noiembrie 2007 a recunoscut această persoană de pe o planşă foto ca fiind inculpatul G.I. În cursul cercetării judecătoreşti martorul a arătat că i s-a indicat de către organele de poliţie persoana pe care să o indice întrucât nu le-a reţinut fizionomia. În ceea ce priveşte această ultimă precizare a martorului, tribunalul a reţinut că, şi în situaţia în care susţinerile martorului din faţa instanţei ar fi întemeiate (aspect care de altfel poate fi plauzibil, având în vedere numărul mare de persoane care intră zilnic în sediul unui birou notarial), acest aspect este lipsit de relevanţă în contextul în care este indubitabil că cele două cărţi de identitate prezentate de persoanele care s-au prezentat drept vânzătorii imobilului aveau aplicate fotografiile inculpaţilor C.V. şi G.I.
De altfel, cele reţinute au reieşit şi din declaraţiile martorei D.G.A. care a precizat că la data de 16 iulie 2007, în timp ce se afla la sediul Biroului Notarului Public "M.A.C.", a constatat că un număr de cinci persoane s-au prezentat pentru a depune înscrisurile necesare perfectării unui contract de vânzare-cumpărare. Vânzătorii s-au prezentat ca fiind C.E.A.Ş. şi C.E.G. şi au făcut dovada identităţii cu acte de identitate în original, iar una dintre aceste două persoane a achitat taxele notariale aferente încheierii contractului. Cumpărătorul a prezentat cu acest prilej o carte de identitate emisă pe numele L.D. În cursul cercetării judecătoreşti martora nu a mai putut reda cele relatate, însă a precizat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale care corespund adevărului.
De asemenea, martora M.I.M. - agent imobiliar în cadrul SC A. SRL - a declarat în cursul urmăririi penale că la începutul lunii iulie 2007 a fost contactată de către inculpatul L.D. care i-a solicitat să îi găsească potenţiali cumpărători pentru apartamentul nr. 7, situat în sector 6, Bucureşti. Potrivit susţinerilor martorei, inculpatul i-a spus că doreşte să vândă apartamentul în schimbul sumei de 65.000 euro şi că în momentul respectiv locuinţa era ocupată de către nişte chiriaşi. Din declaraţiile martorei mai rezultă că părţile vătămate B.V. şi M.M. s-au prezentat la sediul agenţiei imobiliare şi s-au arătat interesaţi de cumpărarea apartamentului. Deşi în cursul cercetării judecătoreşti, martora nu a putut reda în amănunt cele petrecute, a declarat că îşi menţine declaraţiile date şi că acestea reprezintă adevărul, instanţa apreciind că imposibilitatea de a rememora a martorei se datorează exclusiv timpului scurs de la data faptelor.
Fiind audiat, martorul C.A. - consilier juridic în cadrul SC A. SRL - a declarat în cursul urmăririi penale că în jurul datei de 17 iulie 2007 s-au prezentat la sediul societăţii mai sus menţionate inculpatul L.D. în calitate de vânzător şi părţile vătămate B.V. şi M.M. în calitate de cumpărători. Potrivit susţinerilor martorului, inculpatul L.D. a prezentat actul de identitate şi un contract de vânzare-cumpărare încheiat în data de 16 iulie 2007. Din declaraţiile martorului a mai rezultat că în data de 25 iulie 2007 acelaşi inculpat - însoţit de către martora M.I.M. - s-a deplasat la sediul unui birou notarial unde a încheiat în calitate de vânzător un contract de vânzare-cumpărare cu părţile vătămate B.V. şi M.M., cel dintâi primind cu acest prilej de la părţile vătămate suma de 65.000 de euro cu titlul de preţ al imobilului. Martorul a mai afirmat că inculpatul L.D. a predat ulterior părţii vătămate B.V. cheile locuinţei şi i-a spus acesteia că a doua zi se vor întâlni pentru a-şi ridica bunurile aflate în apartament. Şi cu privire la acest martor, instanţa apreciază că imposibilitatea de a rememora amănunte în faza cercetării judecătoreşti se datorează exclusiv timpului scurs de la data faptelor.
Inculpatul L.D. a avut o atitudine oscilantă în cursul urmăririi penale, negând iniţial săvârşirea faptelor, acesta a revenit asupra declaraţiilor şi a precizat că în cursul anului 2007, la solicitarea numitului B.D. l-a însoţit pe acesta la sediul unui birou notarial, unde îi aştepta şi inculpatul O.V., iar înăuntru îl aşteptau inculpatul F.M.C. şi două persoane despre care a aflat că erau soţii C. La solicitarea inculpatului O.V., inculpatul L.D. i-a încredinţat actul de identitate pentru a face o fotocopie, iar ulterior un notar public i-a chemat pe inculpatul L.D. şi pe cele două persoane care se prezentaseră drept soţii C. şi le-a solicitat să semneze nişte înscrisuri.
După semnarea actelor, inculpatul O.V. i-a restituit inculpatului L.D. actul de identitate, iar acesta a plecat de la biroul notarial fără a lua vreunul dintre înscrisurile pe care le semnase. Pe drumul de întoarcere, inculpatul B.D. i-a dat inculpatului L.D. suma de 100 euro pentru că se deplasase în acea zi la biroul respectiv.
Din declaraţiile inculpatului L.D. a mai rezultat că după aproximativ o săptămână, inculpatul B.D. i-a solicitat să se deplaseze la sediul unei agenţii imobiliare pentru a face demersurile necesare vânzării apartamentului despre care inculpatul a aflat în aceste împrejurări că îl cumpărase în ziua în care semnase actele la biroul notarial. Inculpatul L.D. s-a deplasat la sediul agenţiei indicate de către inculpatul B.D. unde s-a întâlnit cu persoanele cărora urma să le vândă apartamentul şi potrivit instrucţiunilor pe care le primise de la inculpatul B.D. a cerut un preţ de 65.000 euro. Cu acest prilej, inculpatul L.D. a constatat că una dintre angajatele agenţiei imobiliare cunoştea deja preţul pe care urma să îl ceară şi astfel şi-a data seama că inculpatul B.D. discutase cu aceasta anterior.
Din declaraţiile inculpatului L.D. s-a mai reţinut că a încredinţat banii primiţi martorei S.F. şi că după ce a plecat de la biroul notarial a primit de la inculpatul B.D. suma de 100 euro. În momentul în care au ajuns la domiciliul inculpatului B.D., inculpatul L.D. a constatat că inculpaţii O.V. şi F.M.C. erau aşezaţi la o masă şi îl aşteptau pe inculpatul B.D.
În data de 16 septembrie 2008 inculpatul L.D. i-a recunoscut de pe o planşă conţinând fotografii judiciare pe inculpatul G.I. şi pe învinuita C.V. ca fiind persoanele care în data de 16 iulie 2007 s-au prezentat drept părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G. De asemenea, în data de 20 iulie 2010, inculpatul L.D. i-a recunoscut de pe o planşă conţinând fotografii judiciare pe inculpaţii O.V., F.M.C., B.D. şi pe martora S.F.
Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în calitate de inculpat, de numitul G.I. a rezultat că în cursul lunii iunie 2007 a fost contactat de către F.M.C. cu porecla "V.", care i-a solicitat să se prezinte la sediul Biroului Notarului Public "A.C.M." împreună cu concubina sa - inculpata C.V. şi totodată le-a pus la dispoziţie acte false în care figura ca proprietar al imobilului menţionat, precum şi acte de identitate cu poza inculpaţilor G.I. şi a inculpatei C.V., dar cu datele de stare civilă ale părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G.
Inculpatul a declarat că i-a pus la dispoziţie numitului F.M.C. fotografia sa pentru a-i face rost de un act de identitate fals şi că inculpatul O.V. - concubinul fiicei sale G.A. - îi solicitase anterior să se deplaseze la sediul biroului notarial pentru a semna nişte înscrisuri cu privire la un apartament.
Inculpatul a precizat că s-a prezentat împreună cu inculpata C.V. la sediul biroului notarial ca proprietari ai apartamentului respectiv, iar la o dată ulterioară l-au vândut numitului L.D., care cunoştea faptul că cei doi vânzători nu erau adevăraţii proprietari ai imobilului şi că nu a primit nicio sumă de bani cu titlu de preţ. Mai arată inculpatul că după perfectarea vânzării i-a restituit numitului F.M.C. toate înscrisurile falsificate pe care i le încredinţase anterior, inclusiv actele de identitate falsificate, primind de la F.M.C. suma de 300 euro, iar contractul încheiat a rămas la acesta din urmă.
Inculpatul G.I. a recunoscut de pe planşa foto pe inculpata C.V. ca fiind persoana care l-a însoţit la sediul biroului notarial în data de 16 iulie 2007 unde s-a prezentat ca fiind partea vătămată C.E.G. şi pe inculpatul L.D. ca fiind persoana care în data de 16 iulie 2007 a cumpărat apartamentul.
Din declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în calitate de martor (acesta fiind ulterior trimis în judecată în calitate de inculpat în dosarul din care prezenta cauză a fost disjunsă) de numitul C.I.A. a rezultat că în vara anului 2007, inculpaţii O.V. şi F.M.C. i-au solicitat să falsifice două adeverinţe emise de către Asociaţia de Proprietari din blocul nr. 6, sector 6, din cuprinsul cărora rezulta că părţile vătămate C.E. şi respectiv inculpatul L.D. aveau datorii faţă de această asociaţie, iar după ce martorul le-a contrafăcut s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi şi le-a încredinţat înscrisurile falsificate.
Din declaraţiile martorului a mai rezultat că inculpatul F.M.C. cu porecla "V." era cel care asigura legătura dintre el şi inculpatul O.V., aducând înscrisuri pentru a fi falsificate sau însoţindu-l pe inculpatul O.V. la întâlnirile cu el.
Din cuprinsul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 august 2007 a reieşit că semnătura de la rubrica "Administrator T.N." din adeverinţa emisă în data de 16 iulie 2007 de către Asociaţia de Proprietari din blocul nr. 6, sector 6, pe numele părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G., nu a fost executată de către administratorul V.E., iar impresiunea ştampilei depuse la aceeaşi rubrică nu a fost aplicată cu ştampila asociaţiei menţionate. Faptul că adeverinţa este falsificată a rezultat şi din declaraţiile martorei V.E. - administratorul blocului respectiv, date atât în cursul urmăririi penale, cât şi a cercetării judecătoreşti, care a declarat că după cumpărarea apartamentului nr. 7 de către părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G., Asociaţia de proprietari nu a eliberat pentru această locuinţă nicio adeverinţă.
Declaraţiile date de numitul C.I.A. în calitate de inculpat s-au coroborat cu cele ale martorei C. (fostă I.) S.M. care a declarat pe tot parcursul procesului penal că în perioada anilor 2005 - 2007, soţul său C.I.A. s-a întâlnit în repetate rânduri cu doi indivizi cu poreclele "S." şi "V.". Martora a mai precizat că nu ştie ce discutau aceştia cu martorul C.I.A., dar că i-a văzut pe cei doi încredinţându-i acestuia o serie de înscrisuri.
Din procesul-verbal întocmit la data de 20 august 2010 a rezultat că martora C.S.M. i-a recunoscut în prezenţa unui martor asistent pe inculpatul O.V. ca fiind persoana pe care o cunoaşte cu porecla "S." şi pe inculpatul F.M.C. ca fiind persoana pe care o cunoaşte cu porecla "V.".
Din declaraţia dată în faţa procurorului de inculpatul O.V. a rezultat că inculpatul F.M.C. cu porecla "V." i-a spus că doreşte ca inculpatul G.I. (tatăl numitei G.A. - concubina inculpatului O.V.) să se deplaseze împreună cu concubina sa - învinuita C.V. - la sediul unui birou notarial pentru a primi o procură cu privire la un imobil situat în Bucureşti. Potrivit afirmaţiilor inculpatului O.V., la solicitarea inculpatului F.M.C., l-a contactat pe inculpatul L.D. căruia i-a transmis că inculpatul F.M.C. dorea să discute cu el.
Din declaraţiile inculpatului O.V. a mai rezultat că a aflat ulterior că inculpatul G.I. şi învinuita C.V. au vândut un imobil inculpatului L.D. Inculpatul a mai precizat că inculpatul F.M.C. i-a solicitat martorului C.I.A. să falsifice două adeverinţe emise de către Asociaţia de proprietari.
Inculpatul F.M.C. a dat declaraţii contradictorii şi oscilante în cursul urmăririi penale, iar în faza judecăţii a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, fără a da declaraţii detaliate.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului F.M.C. care în cursul anului 2007 a încredinţat numiţilor G.I. şi C.V. acte de identitate false pe care aceştia le-au folosit în data de 16 iulie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "A.C.M." din Bucureşti pentru a se prezenta sub o altă identitate şi pentru a înstrăina inculpatului L.D. apartamentul nr. 7, situat în Bucureşti, sector 6 (proprietatea părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G.) a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 293 alin. (2) C. pen. cu referire la alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, prin acţiunea de încredinţare a înscrisurilor ce servesc pentru legitimare, inculpatul a realizat elementul material al infracţiunii prev. de art. 293 alin. (2) C. pen. Deşi prin acţiunea sa inculpatul a realizat şi o activitate de ajutare a celor care s-au prezentat sub o identitate falsă, aceasta nu reprezintă un simplu act de complicitate, întrucât această modalitate a participaţiei penale este incriminată distinct în legea penală, motiv pentru care inculpatul este autorul acestei infracţiuni distincte.
Instanţa de fond a reţinut că cerinţa esenţială a elementului material este îndeplinită deoarece inculpatul cunoştea că înscrisul urma a fi folosit în faţa notarului public, cât şi faptul că actele de identitate erau contrafăcute. Sub raportul laturii subiective, infracţiunea a fost comisă cu intenţie directă, calificată prin scop.
Având în vedere că ambele cărţi de identitate au fost încredinţate în acelaşi scop, instanţa a reţinut că cele două acte materiale au fost realizate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Prin urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de complicitate la fals privind identitatea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 293 alin. (2) rap. la alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului F.M.C. care în cursul anului 2007 a pus la dispoziţia numitului C.I.A., fotografiile necesare falsificării actelor de identitate folosite de numiţii G.I. şi C.V. în faţa notarului public, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, prin procurarea fotografiilor necesare falsificării actelor de identitate inculpatul a realizat o activitate de ajutare, specifică complicităţii şi având în vedere că inculpatul a solicitat contrafacerea celor două acte de identitate în acelaşi scop, apreciem că cele două acţiuni au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Fapta inculpatului F.M.C. de a pune la dispoziţia numitului C.I.A. o adeverinţă emisă de către Asociaţia de proprietari din blocul nr. M3, sector 6, Bucureşti, ce a servit la falsificarea unei adeverinţe similare, folosită ulterior la încheierea unui act notarial, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen.
Astfel, deşi în rechizitoriu s-a menţionat că în perioada anilor 2006 - 2008 inculpatul a pus la dispoziţia numitului C.I.A. mai multe înscrisuri sub semnătură privată solicitând şi obţinând falsificarea acestora, instanţa a constatat, pe de o parte, că această referire este vagă, iar pe de altă parte chiar reală de ar fi în cauză nu există probe în sensul că au fost folosite sau încredinţate spre folosire şi alte înscrisuri sub semnătură privată astfel falsificate, lipsind prin urmare cerinţa esenţială a elementului material, motiv pentru care nu poate fi reţinută forma continuată a infracţiunii, instanţa urmând a schimba încadrarea în sensul înlăturării disp. art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, avându-se în vedere faptul că folosirea adeverinţei menţionate a reprezentat element constitutiv al infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. este absorbită în infracţiunea respectivă.
În speţă, acţiunea inculpatului F. de a pune la dispoziţie numitului C.I. o adeverinţă ce a servit la contrafacerea adeverinţei folosite la încheierea unui act notarial constituie o activitate specifică complicităţii, activitate realizată de inculpat cu intenţie directă.
În sarcina inculpatului F.M.C. s-a reţinut, de asemenea, săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., constând în aceea că prin procurarea de acte de identitate false pentru inculpatul G.I. şi pentru învinuita C.V., precum şi a unei adeverinţe false (care a fost folosită ulterior de către inculpatul L.D. cu prilejul vânzării apartamentului nr. 7, situat în blocul nr. M3, sector 6, Bucureşti), inculpatul a contribuit la inducerea în eroare a părţilor vătămate B.V. şi M.M. cu prilejul cumpărării acestui apartament şi la producerea unui prejudiciu mai mare de 200.000 RON celor două părţi vătămate.
Deoarece din fişa de cazier judiciar a inculpatului F.M.C. a reieşit că infracţiunile reţinute în sarcina acestuia au fost săvârşite în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin Sentinţa penală nr. 2617 din 19 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 291 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţa a reţinut aplicabilitatea art. 37 lit. a) C. pen. în încadrarea juridică a acestora.
Fapta inculpatului L.D. de a se prezenta la data de 16 iulie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "A.C.M." unde a cumpărat apartamentul nr. 7, situat în Bucureşti, sector 6, de la două persoane despre care ştia că nu sunt proprietarii imobilului, respectiv G.I. şi C.V., şi de a-l determina cu intenţie, în aceste împrejurări, pe notarul public să săvârşească infracţiunea de fals intelectual (constând în inserarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007) - faptă pe care notarul a săvârşit-o fără vinovăţie - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
Faptele inculpatului L.D. care în data de 25 iulie 2007, s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public "D.M." din Bucureşti, unde, folosindu-se de Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007 şi o adeverinţă falsificată de martorul C.I.A., le-a indus în eroare pe părţile vătămate B.V. şi M.M. cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din 25 iulie 2007 şi le-a cauzat un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de uz de fals şi de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 291 C. pen. şi de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În sarcina inculpatului L.D. s-a mai reţinut comiterea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. constând în aceea că data de 25 iulie 2007 l-a determinat cu intenţie pe notarul public D.M. să săvârşească infracţiunea de fals intelectual (constând în inserarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din data de 25 iulie 2007) - faptă pe care notarul a comis-o fără vinovăţie.
La aplicarea pedepselor inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., reţinând următoarele:
- În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.M.C., s-a reţinut că faptele inculpatului prezintă în concret un grad foarte ridicat de pericol social ce rezultă din modul premeditat şi organizat şi mijloacele de operare ingenioase folosite, precum şi urmarea imediată concretizată în producerea de prejudicii importante unor cumpărători de bună-credinţă, contribuţia inculpatului fiind una însemnată respectiv de a înlesni procurarea de acte şi cărţi de identitate falsificate, în baza cărora s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte s-a mai reţinut că inculpatul este recidivist şi s-a sustras urmăririi penale, iar în faţa instanţei a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa solicitând aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. Deşi din punct de vedere procedural aplicarea procedurii speciale nu a fost posibilă în raport de faptul că coinculpatul L.D. nu s-a prezentat în instanţă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a redus corespunzător limitele de pedeapsă.
- În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.D., s-a reţinut că faptele inculpatului au un grad foarte ridicat de pericol social concret ce rezultă din modul premeditat şi organizat şi mijloacele de operare ingenioase folosite, precum şi urmarea imediată concretizată în producerea de prejudicii importante unor cumpărători de bună-credinţă. Având însă în vedere că deşi contribuţia inculpatului apare formal ca fiind majoră, instanţa a apreciat că prin declinarea identităţii reale şi obţinând un profit neglijabil, acesta denotă o periculozitate redusă în raport de celelalte persoane implicate, fiind practic "folosit" de persoanele care au elaborat modalitatea de comitere a infracţiunilor, motiv pentru care s-a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., pedepsele aplicate fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a avut în vedere că gravitatea extrem de ridicată a faptelor deduse judecăţii şi urmările importante produse de acestea justifică executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, cu atât mai mult cu cât datele ce caracterizează persoana inculpatului şi atitudinea procesuală a acestuia nu sunt de natură a crea convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare.
La aplicarea pedepsei accesorii instanţa a avut în vedere în considerarea Deciziei 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, disp. art. 71 alin. (3) C. pen. şi faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpaţilor, constatând că nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., şi având în vedere Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele adiţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, constatând că interzicerea dreptului de a alege nu ar fi proporţională şi justificată, a interzis acestora pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Pe latură civilă, în cursul urmăririi penale, partea vătămată B.V. în nume propriu şi în calitate de mandatar al părţii vătămate M.M. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 120.000 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a cumpărării imobilului situat în Bucureşti, sector 6, reprezentând daune materiale şi morale, constituirea fiind menţinută în faţa instanţei.
Părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G. au declarat că se constituie părţi civile în procesul penal cu suma de 20.000 RON reprezentând daune morale.
În cursul judecăţii, părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G. prin mandatar E.M. au precizat că suma de 8.000 RON reprezintă daune materiale constând în lipsa chiriei pentru perioada cât apartamentul a fost în litigiu, iar suma de 12.000 RON reprezintă daune morale, solicitând totodată anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. X1 din 16 iulie 2007 încheiat între pretinşii proprietari şi numitul L.D., precum şi a Contractului de vânzare-cumpărare nr. X2 din data de 25 iulie 2007 încheiat între numitul L.D. şi B.V. şi M.M. De asemenea, au solicitat repunerea în situaţia anterioară.
Pe latură civilă, instanţa a avut în vedere, astfel cum a reţinut în situaţia de fapt, că inculpatul L.D. cu complicitatea inculpatului F.M.C. a cumpărat de la G.I. şi C.V., deşi cunoştea că aceştia nu erau proprietarii bunului vândut şi ulterior a revândut imobilul situat în Bucureşti, sector 6.
În cauză, reţinându-se situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte vânzarea imobilului prin folosirea de acte falsificate, tribunalul a apreciat că vânzarea imobilului părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G., către numitul L.D., are o cauză ilicită, fiind lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, conform art. 14 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., repararea pagubei se face, între altele, prin restabilirea situaţiei anterioare infracţiunii. Măsura se impune când prin săvârşirea infracţiunii s-a produs o schimbare a situaţiei anterioare privitoare la bunul care a format obiectul infracţiunii. În cazul în care, prin folosirea de acte falsificate, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar dobânditorul bunului vinde, la rândul său, acel bun, prin contract, unui cumpărător de bună-credinţă, ambele contracte trebuie anulate ca măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
În consecinţă, în baza art. 14 alin. (3), art. 346 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, respectiv anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X1 din data de 16 iulie 2007 de Biroului Notarial "A.C.M.", prin care inculpaţii G.I. şi C.V., care s-au prezentat drept părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G., au înstrăinat apartamentul nr. 7, situat în Bucureşti, sector 6, numitului L.D., precum şi a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 la data de 25 iulie 2007 de Biroul Notarului Public "D.M.", prin care inculpatul L.D. a înstrăinat acelaşi imobil părţilor vătămate M.M. şi B.V.
În ceea ce priveşte cererea părţilor civile C.E.A.Ş. şi C.E.G. de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 12.000 RON cu titlu de daune morale, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv: acţiunea ilicită a inculpaţilor, prejudiciul moral produs părţilor civile, care constă, astfel cum au precizat acestea, în impactul emoţional la care au fost expuşi la aflarea veştii că apartamentul le-a fost vândut de persoane care le-au folosit identitatea în mod nelegal, precum şi evidenta legătură de cauzalitate între acţiunea ilicită şi prejudiciul moral, însă apreciază că suma de 5.000 RON acordată cu acest titlu fiecăreia dintre părţile civile reprezintă o satisfacţie echitabilă, justă şi proporţională cu prejudiciul cauzat.
În ceea ce priveşte suma de 8.000 RON, solicitată de părţile civile cu titlu de chirie care putea fi încasată pentru apartamentul anterior menţionat, tribunalul a constatat că părţile civile nu au făcut nicio dovadă a unui prejudiciu în acest sens, motiv pentru care nu poate acorda nicio sumă cu acest titlu.
În consecinţă, în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile C.E.A.Ş. şi C.E.G. şi obligaţi inculpaţii F.M.C. şi L.D. în solidar la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare dintre părţile civile.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile ale părţilor civile B.V. şi M.M., instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în sensul că prin faptele ilicite reţinute în sarcina lor inculpaţii au produs prejudicii acestora, constând în suma achitată drept contravaloare a locuinţei cumpărate, respectiv 50.000 euro, sumă înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare, onorariul şi taxele notariale achitate în cuantum de 7.124,5 RON şi trauma psihică suferită ca urmare a pierderii imobilului pe care aceştia l-au cumpărat de bună-credinţă fiind, instanţa apreciind că suma de 5.000 RON acordată cu acest titlu fiecăreia dintre părţile civile reprezintă o satisfacţie echitabilă, justă şi proporţională cu prejudiciul cauzat.
În consecinţă, în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile B.V. şi M.M. şi obligaţi inculpaţii F.M.C. şi L.D. în solidar la plata sumei de 50.000 de euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective şi 7.124,5 RON daune materiale către părţile civile, cât şi suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare dintre părţile civile.
Văzând art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., tribunalul a dispus anularea adeverinţei emise în data de 16 iulie 2007 de către Asociaţia de Proprietari din blocul nr. 6, sector 6, pe numele părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G.
În ceea ce priveşte cărţile de identitate prezentate de către numiţii G.I. şi C.V., care aveau datele de identificare ale părţilor vătămate C.E., acestea nu au putut fi ridicate în original de către organele de poliţie, pentru ca instanţa să poată dispune anularea lor. Din declaraţia inculpatului G.I. a rezultat, astfel cum s-a reţinut mai sus, că actele de identitate falsificate au fost restituite de către inculpat numitului F.M.C., împreună cu celelalte acte folosite la înstrăinarea imobilului, inclusiv contractul primit de la notariat.
2. În cursul lunii august 2006 inculpatul L.G. s-a prezentat la sediul Biroului Notarial "N." situat în Bucureşti, unde, fiind audiat în calitate de martor într-o cauză succesorală a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului, potrivit căreia a cunoscut-o pe defuncta N.V. care la data decesului era necăsătorită şi avea trei descendenţi. În acest mod, inculpatul L.G. l-a ajutat pe inculpatul Ţ.L.L. să obţină deschiderea în data de 29 august 2006 a succesiunii defunctei mai sus menţionate şi emiterea certificatului de moştenitor din 29 august 2006 pe care inculpatul l-a folosit ulterior la sediul Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti.
Prin Rechizitoriul cu nr. 3258/P/2007 din data de 18 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti inculpatul Ţ.L.L. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a disp. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Situaţia de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: fotocopia declaraţiei date în calitate de martor de inculpatul L.G. în dosarul succesoral nr. 251/2206; fotocopia certificatul de moştenitor emis în data de 29 august 2006 care atestă calitatea de moştenitori a numiţilor N.M.M., N.G.C. şi N.S.V.; fotocopii ale declaraţiilor de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren şi clădiri completate de către numitele N.M.M. şi N.G.C. prin mandatar Ţ.L.L.; fotocopiile cărţilor de identitate depuse la lucrarea cu nr. 245572 - 8 decembrie 2006 a Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti; fotocopia procurii autentificate în data de 25 mai 2006 la Biroul Notarial Public "N."; fotocopiile actelor cuprinse în dosarul succesoral nr. 12117 din 2006 al Biroului Notarial Public "N."; Raport de constatare-tehnico ştiinţifică întocmit în data de 7 mai 2007; declaraţiile martorelor N.M.M., N.G.C.; declaraţiile inculpatului L.G.
Din declaraţiile date de martorele N.M.M. şi N.G.C. a rezultat că după decesul mamei lor N.V. nu a fost deschisă succesiunea şi nu au împuternicit nicio persoană să le reprezinte interesele în ceea ce priveşte imobilul respectiv.
Potrivit afirmaţiilor martorelor N.M.M. şi N.G.C., acestea nu îl cunosc pe numitul Ţ.L.L. şi nici pe inculpatul L.G.
Din înscrisurile aflate în dosarul succesoral nr. 12117 din 2006 întocmit pe numele defunctei N.V. la B.N.P. "N.", ridicate în copii şi ataşate la dosarul de urmărire penală rezultă că în urma unei cereri adresate de către Ţ.L.L. biroului notarial, a fost emis în data de 29 august 2006 certificatul de moştenitor care atestă că în urma decesului numitei N.V. au rămas moştenitorii N.M.M., N.G.C. şi N.S.V.
În dosarul succesoral există o depoziţie de martor dată de către inculpatul L.G. din cuprinsul căreia rezultă că acesta a cunoscut-o pe defuncta N.V. care nu era căsătorită la data decesului şi avea trei copii, respectiv numiţii N.M.M., N.G.C. şi N.S.V.
Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul L.G. a rezultat că în cursul lunii august 2006 s-a întâlnit în incinta B.N.P. "N." cu inculpatul Ţ.L.L. care era însoţit de două persoane de sex feminin în vârstă. În aceste împrejurări, inculpatul L.G. a aflat că inculpatul Ţ.L. intenţiona să deschidă succesiunea mătuşii sale şi întrucât acesta i-a cerut sprijinul, a fost de acord să dea o declaraţie în faţa notarului public potrivit căreia le cunoştea pe cele două moştenitoare ale defunctei şi că acestea mai avuseseră un frate care decedase între timp. Potrivit afirmaţiilor inculpatului, în realitate nu le cunoştea pe cele două moştenitoare, declaraţia fiindu-i sugerată şi dictată, iar după ce a dat această declaraţie a primit suma de 50 euro.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L.G. care în cursul lunii august 2006 a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public în vederea emiterii unui certificat de moştenitor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 292 alin. (1) C. pen.
Elementul material al laturii obiective a fost reprezentat de declararea în faţa notarului public de către inculpat a faptului că a cunoscut-o pe defuncta N.V. care la data decesului era necăsătorită şi avea trei descendenţi, deşi în realitate nu cunoştea această persoană, fiind îndeplinită şi cerinţa esenţială întrucât declaraţia respectivă a servit la emiterea certificatului de moştenitor. Sub raport subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţie directă calificată prin scop, chiar dacă a urmărit producerea consecinţei juridice pentru altă persoană.
Judecătorul cauzei a apreciat că infracţiunea de mărturie mincinoasă are ca şi situaţie premisă existenţa unei proceduri judiciare în curs de soluţionare, având în vedere că infracţiunea este reglementată în cadrul Cap. II, Titlul VI al părţii speciale a Codului penal unde sunt incriminate infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei şi constituie o incriminare particulară a faptei de declarare necorespunzătoare a adevărului.
S-a mai arătat că expresia folosită de legiuitor "în orice altă cauză" trebuie interpretată restrictiv ca referindu-se la natura procedurii judiciare, fără a putea fi extinsă şi la alte proceduri, fie ele şi cu caracter jurisdicţional, având în vedere principiul strictei aplicări şi interpretări specific dreptului penal, motiv pentru care instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.G. din infracţiunea prev. de art. 260 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 292 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social concret destul de ridicat raportat la urmările care s-ar fi putut produce, dar şi atitudinea procesuală a inculpatului în cursul procesului penal şi faptul că nu s-a prezentat în instanţă, aspect care conduce la concluzia că în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante.
La aplicarea pedepsei accesorii instanţa a avut în vedere în considerarea Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, disp. art. 71 alin. (3) C. pen. şi faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului, constatând că nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., şi având în vedere Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele adiţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, constatând că interzicerea dreptului de a alege nu ar fi proporţională şi justificată, va interzice acestuia pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 4 luni închisoare, iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât instanţa şi-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate.
3. În perioada anilor 2006 - 2008, inculpata D.G., având funcţia de arhivar în cadrul Consiliului Local Sector 2 - Direcţia Venituri Buget Local a încredinţat inculpaţilor O.V. şi F.M.C. fotocopii ale unor înscrisuri aflate în arhiva instituţiei menţionate privind imobile situate pe raza Municipiului Bucureşti, primind de la aceştia foloase materiale necuvenite.
Deşi în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că înscrisurile încredinţate de inculpată au fost folosite la efectuarea unor tranzacţii imobiliare frauduloase, nu au fost menţionate în concret înscrisurile şi tranzacţiile respective.
Din analiza Rechizitoriului nr. 3258/P/2007 din data de 18 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care s-a disjuns urmărirea penală în raport de faptele pentru care este cercetată inculpata în prezenta cauză, instanţa a constatat că la sfârşitul anului 2006 sau începutul anului 2007 inculpata a încredinţat numitului O.V. o fotocopie de pe actul de proprietate a imobilului situat în Bucureşti, str. A., sector 6, Bucureşti, proprietatea părţii vătămate S.I.C., înscris ce a servit la contrafacerea unui certificat de urbanism de către numitul C.I.A. şi la înstrăinarea frauduloasă a imobilului respectiv, ajutând în acest mod la inducerea în eroare a părţilor vătămate K.A. şi J.T.O.G.
Cu privire la această faptă s-a reţinut că la data de 18 septembrie 2007, numita B.R. s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public "V.C.A." sub o identitate falsă, respectiv cu datele de stare civilă ale părţii vătămate S.I.C. şi a vândut numitei R.I. terenul respectiv, terenul fiind revândut de către aceasta din urmă părţilor vătămate K.A. şi J.T.O.G. prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X4 din data de 13 decembrie 2007.
Cu privire la această faptă, prin rechizitoriul menţionat au fost trimişi în judecată, fiind condamnaţi în primă instanţă numiţii R.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 291 C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., Ţ.L.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., O.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., B.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi C.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, în raport de faptul că inculpata a solicitat aplicarea procedurii speciale prev. de art. 3201 C. proc. pen.: declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, fotocopii ale Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X3 din data de 18 septembrie 2007, ale antecontractului autentificat sub nr. X6 din data de 15 octombrie 2007, ale convenţiei prin care a fost desfiinţat antecontractul, precum şi ale înscrisurilor prezentate de către R.I. la B.N.P. "E.", chitanţa care atestă primirea în data de 7 decembrie 2007 de către inculpata R.I. a sumei de 40.000 euro cu titlu de avans de la părţile vătămate, Rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 martie 2008, din data de 7 august 2008, din data de 17 aprilie 2008 şi din data de 27 februarie 2009, procese-verbale de recunoaştere de pe planşe foto, declaraţiile date în calitate de inculpaţi de numiţii R.I., Ţ.L.L., O.V., B.R., F.M.C. şi C.I.A., declaraţiile martorilor M.C. şi G.I., declaraţiile inculpatei.
Astfel, în conformitate cu fişa postului, inculpata D.G. a deţinut din anul 2003 funcţia de arhivar la această instituţie şi avea ca atribuţie de serviciu punerea la dispoziţia inspectorilor care lucrează în cadrul instituţiei menţionate a înscrisurilor aflate în arhiva Consiliului Local Sector 2.
Din declaraţiile date de inculpata D.G. în cursul urmăririi penale, a reieşit că la sfârşitul anului 2006 sau începutul anului 2007 l-a cunoscut la locul de muncă pe O.V. cu porecla "S." şi că deşi nu avea ca atribuţii de serviciu primirea de cereri formulate de cetăţeni şi nici eliberarea de înscrisuri, la solicitarea inculpatului i-a dat o fotocopie de pe actul de proprietate a unui imobil situat în Bucureşti.
Potrivit afirmaţiilor sale, ulterior, i-a mai încredinţat numitului O.V. fotocopii de pe actele de proprietate ale altor imobile din Bucureşti. Inculpata a recunoscut de pe o planşă conţinând fotografii judiciare atât pe O.V., cât şi pe F.M.C. şi M.I. Cu privire la ultimii doi, inculpata a precizat că l-au însoţit pe O.V. la sediul Direcţiei Venituri Buget Local din Primăria Sectorului 2 şi că la solicitarea lor le-a remis fotocopii de pe acte de vânzare-cumpărare, certificate de moştenitor, procese-verbale de impunere, etc.
Din declaraţiile inculpatei a mai rezultat că de obicei le încredinţa inculpaţilor fotocopii de pe înscrisurile solicitate în afara sediului instituţiei unde lucra, mai precis se deplasa în locul unde aceştia îşi parcau autovehiculele cu care veneau şi le remitea actele. Inculpata a mai afirmat că nu le-a cerut inculpaţilor înainte de le a remite aceste înscrisuri vreun folos material, dar că aceştia i-au dat de câteva ori câte o pungă de cafea sau sume modice de bani. Potrivit susţinerilor inculpatei, a avut încredere în inculpaţi întrucât aceştia s-au prezentat ca fiind agenţi imobiliari şi i-a spus că aveau nevoie de acele înscrisuri în activitatea pe care o desfăşurau.
Declaraţiile inculpatei s-au coroborat cu declaraţiile date de învinuita G.M.C., asistent registrator grad IV în cadrul Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6, având ca şi atribuţii punerea la dispoziţia proprietarilor de imobile a documentaţiei care a stat la baza dosarului de intabulare a dreptului de proprietate, care a precizat că deţinea cheile de la încăperile unde se găseşte arhiva instituţiei, iar la solicitarea colegilor de serviciu, le încredinţa aceste chei. Din declaraţiile acesteia a mai rezultat că începând cu luna ianuarie 2007 de arhivă s-a ocupat colega sa, M.C., şi că în cursul anului 2005 l-a cunoscut pe inculpatul O.V. cu porecla "S." care avea o relaţie apropiată cu numita M.C. Potrivit susţinerilor sale, inculpatul era cunoscut de angajaţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6 ca o persoană care se ocupa cu intabularea imobilelor folosind acte false, întrucât mai multe cereri formulate de către acesta fuseseră respinse.
De asemenea, din procesele-verbale întocmite cu ocazia recunoaşterii de pe planşă foto de către martora G.I. pe inculpatul O.V. a rezultat că în perioada anilor 2003 - 2007, acesta a venit în mod repetat la Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6 pentru a depune diferite acte în numele altor persoane.
Inculpatul F.M.C., deşi a negat că ar fi solicitat vreunui funcţionar al Consiliului Local Sector 2 Bucureşti eliberarea de fotocopii ale unor înscrisuri privind imobile din Bucureşti, a precizat însă că l-a transportat de mai multe ori pe O.V. la diverse instituţii ale statului şi că a fost prezent la mai multe întâlniri ale acestuia cu o funcţionară "G.". Astfel, potrivit susţinerilor inculpatului F.M.C., O.V. primea de la acea funcţionară fotocopii ale unor înscrisuri, iar pentru acest serviciu numitul O.V. îi dădea sume de bani.
Din procesul-verbal de prezentare în vederea recunoaşterii încheiat la data de 8 septembrie 2010, a reieşit că inculpatul F.M.C. a recunoscut-o în prezenţa unui martor asistent pe inculpata D.G. ca fiind funcţionara care îi încredinţa numitului O.V. fotocopii ale unor înscrisuri.
Inculpata D.G. a fost recunoscută şi de numitul Ţ.L.L. ca fiind persoana pe care a văzut-o în cursul anului 2007 discutând cu O.V.
Din declaraţiile date în calitate de inculpat de C.I.A. şi de martora C.S.M. a rezultat că F.M.C. şi O.V. i-au pus la dispoziţie numitului C.I.A. fotocopii ale unor înscrisuri privind imobile din Bucureşti pentru a fi falsificate, fapt care confirmă deţinerea de către cei doi inculpaţi a unor astfel de înscrisuri.
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante tribunalul a reţinut că la data de 13 decembrie 2007 organele de poliţie s-au deplasat la Biroul notarial "E.", situat în Bucureşti, sector 1, unde în jurul orelor 15:45 şi-au făcut apariţia numita R.I., însoţită de Ţ.L.L. şi care a purtat o discuţie cu două persoane interesate să cumpere un teren.
În jurul orelor 17:45, aceasta a intrat în biroul notarului public însoţită de către cei doi cumpărători, de unde a ieşit după aproximativ zece minute. În aceste împrejurări, organele de poliţie au procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra sus-numitei, prilej cu care asupra acesteia a fost găsită suma de 101.055 euro, ce a fost ridicată de către organele de poliţie, sumă despre care aceasta a declarat că provine din vânzarea unui teren. De asemenea, organele de poliţie au ridicat sumele plătite de către inculpată în calitate de vânzător, respectiv 8.943 RON reprezentând impozit pe profit, precum şi sumele de 1.000 euro şi 12.215 RON reprezentând onorariile plătite de către părţile vătămate.
Din declaraţiile părţilor vătămate K.A. şi J.T.O.G. a reieşit că la data respectivă au încheiat în calitate de cumpărători un contract de vânzare-cumpărare a unui teren cu R.I., căreia i-au plătit suma de 200.000 euro, din care inculpata i-a încredinţat numitului Ţ.L.L. suma de 90.000 euro, iar restul sumei a păstrat-o.
Din declaraţiile părţii vătămate K.A. a rezultat că la începutul lunii septembrie 2007 a aflat de la o cunoştinţă despre vânzarea unui teren situat pe str. A., iar la data de 15 octombrie 2007 a încheiat în calitate de promitent - cumpărător un antecontract de vânzare-cumpărare cu R.I., căreia i-a plătit la sediul B.N.P. "E." suma de 15.000 euro şi că la data de 2 decembrie 2007 a mai plătit inculpatei suma de 40.000 euro. Întrucât partea vătămată nu avea banii necesari achiziţionării imobilului, s-a înţeles cu o cunoştinţă, J.T.V., să participe la efectuarea plăţii, urmând ca soţia acestuia - partea vătămată constituită parte civilă J.T.O.G. - să figureze în actul de vânzare-cumpărare ca şi coproprietar.
Partea vătămată a precizat că la data de 13 decembrie 2007 a semnat împreună cu partea vătămată J.T.O.G. contractul prin care cumpăra de la R.I. terenul mai sus menţionat, prilej cu care a achitat suma de 200.000 euro, din care 65.000 euro au fost aduşi de către partea vătămată J.T.O.G. şi de soţul acesteia. Partea vătămată a precizat că din suma primită aceasta a remis cu titlu de comision unui intermediar pe nume "L."- identificat în persoana lui Ţ.L.L. - suma de 90.000 euro, iar altui intermediar suma de 40.000 euro.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată K.A. şi martorul J.T.V. l-au recunoscut de pe o planşă foto pe Ţ.L.L. ca fiind persoana care în data de 13 decembrie 2007 a însoţit-o pe R.I. la sediul biroului notarial şi care a primit de la aceasta suma de 90.000 euro.
La data de 17 decembrie 2007, organele de poliţie au restituit, cu aprobarea procurorului, sumele de 109.998 euro şi de 12.215 RON ridicate de la R.I. părţilor vătămate K.A. (69.998 euro şi 12.215 RON) şi J.T.O.G. (40.000 euro).
Organele de poliţie au ridicat de la Biroul Notarial "E." înscrisurile care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului situat în Bucureşti, str. A., sector 6, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare din data de 13 ianuarie 2004 prin care partea vătămată S.I.C. a cumpărat terenul menţionat, Încheierea nr. 952 din data de 28 ianuarie 2004 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, fotocopia contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 18 septembrie 2007 între S.I.C. în calitate de vânzătoare şi inculpata R.I. în calitate de vânzătoare, certificatul de urbanism din data de 1 noiembrie 2007, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X4 din data de 13 decembrie 2007 la sediul B.N.P. "E." prin care R.I. înstrăina în schimbul sumei de 418.000 euro terenul situat în str. A., sector 6, părţilor vătămate K.A. şi J.T.
La dosarul cauzei au fost ataşate de asemenea antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X6 din data de 15 octombrie 2007 încheiat între R.I. - în calitate de promitent-vânzător şi K.A. - în calitate de promitent-cumpărător precum şi convenţia intervenită între aceleaşi părţi privind desfiinţarea acestui antecontract.
Anterior acestei date, respectiv la data de 18 septembrie 2007, la Biroul Notarului Public "V.C.A. - Bucureşti", a fost autentificat sub nr. X3 din 18 septembrie 2007 contractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.I.C., în calitate de vânzătoare, şi R.I., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect terenul menţionat.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 martie 2008 a reieşit că menţiunea olografă "am citit" de la rubrica "Vânzătoare - S.I.C." din contractul de vânzare-cumpărare menţionat nu a fost executată de către partea vătămată S.I.C.
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză din data de 7 august 2008 scrisul care completează rubricile destinate "vânzătorului" (prin care S.I.C. solicita redactarea şi autentificarea contractului de vânzare-cumpărare privind terenul menţionat), precum şi semnătura de la rubrica "vânzător" de pe cererea înregistrată la 18 septembrie 2007 la Biroul Notarului Public V.C.A. au fost executate de către B.R.
De asemenea s-a constatat că menţiunile "am citit" şi semnăturile aferente acestora depuse la rubricile "Vânzătoare - S.I.C." pe cele trei exemplare ale Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X3 din 18 septembrie 2007 având ca părţi pe S.I.C. şi pe R.I. au fost executate de către B.R.
Din declaraţia martorei S.E., secretar în cadrul Biroului Notarului Public "V.C.A.", a rezultat că la data de 18 martie 2007, la sediul Biroului Notarial s-au prezentat două persoane de sex feminin însoţite de o persoană de sex masculin, acestea dorind să încheie un contract de vânzare-cumpărare al terenului situat în str. A., sector 6. Una dintre persoanele de sex feminin s-a prezentat ca fiind S.I.C., proprietara terenului, iar cumpărătoarea a prezentat o carte de identitate emisă pe numele R.I. Martora a mai afirmat că a făcut fotocopii de pe actul de proprietate prezentat de S.I.C. şi de pe actele de identitate ale celor două persoane de sex feminin şi că numita S.I.C. solicitase anterior în regim de urgenţă extrasul de carte funciară şi intabularea dreptului de proprietate.
Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale în calitate de inculpată, numita B.R. a recunoscut că în cursul lunii septembrie 2007 s-a deplasat la un birou notarial unde a prezentat un act de identitate fals şi a semnat un contract de vânzare-cumpărare. Din declaraţiile acesteia a mai rezultat că soacra sa şi anturajul acesteia compus din numiţii "M.", "P.", "V.", "S.", "V.A." şi "V.B." se ocupau cu falsificarea de înscrisuri şi cu înstrăinarea frauduloasă de imobile.
În declaraţiile date la urmărire penală în calitate de inculpat, O.V. a declarat că în tranzacţiile privind imobilele situate pe str. A., sector 6, şi în comuna Brăneşti a avut rolul unui intermediar, rolul său fiind limitat doar la ridicarea de la C.A.I. a înscrisurilor falsificate, iar pentru serviciile sale primea în jur de 50 euro. Acesta a mai afirmat că în vânzarea terenului situat pe str. A., sector 6, au fost implicaţi numiţii "P.A." şi S.M. cu porecla "J." care au făcut rost de actele de identitate false necesare perfectării vânzării.
C.I.A., audiat fiind în calitate de inculpat, a recunoscut în timpul urmăririi penale, că certificatul de urbanism eliberat ca urmare a unei cereri făcute de către R.I. cu privire la terenul situat în Bucureşti, str. A., sector 6, şi descoperit de către organele de urmărire penală cu prilejul unei percheziţii în sistem informatic asupra mediilor de stocare a datelor ridicate din locuinţa sa a fost realizat de către el prin scanarea unui înscris care i-a fost pus la dispoziţie de către O.V.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D.G., aceasta a declarat în cursul urmăririi penale că la sfârşitul anului 2006 sau începutul anului 2007 l-a cunoscut la locul de muncă pe O.V. cu porecla "S." şi la solicitarea acestuia i-a dat o fotocopie de pe actul de proprietate a unui imobil situat în sectorul 2 din Bucureşti, iar în faţa instanţei a solicitat aplicarea procedurii speciale prev. de art. 3201 C. proc. pen.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei D.G. de a-şi încălca în mod repetat în perioada anilor 2006 - 2008 atribuţiile de serviciu care îi reveneau în calitate de arhivar în cadrul Consiliului Local Sector 2 - Direcţia Venituri Buget Local, prin încredinţarea către O.V. şi F.M.C., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de fotocopii ale unor înscrisuri aflate în arhiva instituţiei menţionate şi de obţine în acest mod pentru sine avantaje patrimoniale, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate de a pune la dispoziţia numitului O.V. o fotocopie de pe actul de proprietate a unui imobil situat în sectorul 2 din Bucureşti, ajutând astfel la contrafacerea unui certificat de urbanism, folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului respectiv, înlesnind în acest mod inducerea în eroare a părţilor vătămate K.A. şi J.T.O.G. a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Astfel, aşa cum s-a reţinut şi în situaţia de fapt, în cauză nu există probe din care să reiasă că au fost folosite şi alte înscrisuri încredinţate de inculpată la încheierea unor tranzacţii frauduloase, motiv pentru care s-a apreciat că art. 41 alin. (2) C. pen. nu-şi găseşte aplicabilitatea cu privire la această din urmă infracţiune, instanţa schimbând încadrarea juridică în sensul înlăturării dispoziţiei menţionate.
S-a reţinut a fi indubitabil faptul că prin încredinţarea actelor de proprietate, inculpata a săvârşit un act specific complicităţii, înlesnind contrafacerea certificatului de urbanism şi pe cale de consecinţă ajutând la inducerea în eroare a părţilor vătămate cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare asupra calităţii de proprietar a vânzătorului terenului în cauză, condiţie în lipsa căreia aceştia nu ar mai fi cumpărat. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie indirectă, deoarece chiar dacă nu a urmărit, a acceptat ca înscrisul încredinţat să fie folosit în scopuri frauduloase, având cunoştinţă că persoanele cărora le-a încredinţat înscrisul nu sunt proprietarii îndreptăţiţi să le solicite.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise ce rezultă din urmarea produsă şi a ceea care s-ar fi putut produce, forma continuată a infracţiunii de corupţie reţinută în sarcina acesteia, contribuţia efectivă în cadrul infracţiunii de înşelăciune, dar şi persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale şi a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a avut în vedere că gravitatea extrem de ridicată a faptelor deduse judecăţii şi urmările importante produse de acestea justifică executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie.
La aplicarea pedepsei accesorii instanţa a avut în vedere, în considerarea Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, disp. art. 71 alin. (3) C. pen. şi faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatei, constatând că nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., şi având în vedere Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele adiţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, constatând că interzicerea dreptului de a alege nu ar fi proporţională şi justificată, precum şi faptul că inculpata s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor de funcţia de arhivar pe care o deţinea va interzice acesteia pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Pe latură civilă, numita S.I.C. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 800.000 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin înstrăinarea terenului situat în Bucureşti, str. A., sector 6, Bucureşti.
Partea vătămată K.A. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 176.000 euro reprezentând prejudiciul pe care l-a suferit cu prilejul cumpărării imobilului mai sus menţionat şi cu suma de 100.000 euro reprezentând daune morale.
Partea vătămată J.T.V. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 euro reprezentând bani plătiţi falsului proprietar, precum şi suma de 20.000 euro reprezentând daune morale.
În faza de judecată, părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G. s-au constituit părţi civile cu suma de 190.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale (170.000 euro partea civilă K.A. şi 20.000 euro partea civilă J.T.O.G.) şi suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale (40.000 euro partea civilă K.A. şi 10.000 euro partea civilă J.T.O.G.).
Pe latură civilă, instanţa a avut în vedere, astfel cum a reţinut în situaţia de fapt, că numitele B.R. şi R.I. au vândut succesiv terenul situat în Bucureşti, str. A., sector 6, deşi nu erau proprietarele bunului vândut, tribunalul apreciind că vânzările succesive ale acestuia au o cauză ilicită, fiind lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, conform art. 14 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., repararea pagubei se face, între altele, prin restabilirea situaţiei anterioare infracţiunii, motiv pentru care văzând art. 14 alin. (3), art. 346 C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, respectiv anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 18 septembrie 2007 sub nr. X3 din 18 septembrie 2007, la Biroul Notarului Public "V.C.A. - Bucureşti", contract încheiat între S.I.C., în calitate de vânzătoare, şi R.I., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, str. A., sector 6, şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X4 din data de 13 decembrie 2007 de B.N.P. "E." încheiat între inculpata R.I. şi părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G., având ca obiect acelaşi teren.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile ale părţii civile S.I.C., instanţa a constatat că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge ca atare, întrucât prin anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu de natură materială adus părţii civile, condiţie pentru a constata îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 - 999 C. civ., motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă S.I.C.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă a părţilor civile K.A. şi J.T.O.G., tribunalul a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, întrucât prin fapta reţinută în sarcina inculpatei aceasta a contribuit la producerea unui prejudiciu material în patrimoniul acestora constând în sumele de bani avansate ca preţ al imobilului, dar şi un prejudiciu moral constând în starea emoţională resimţită ca urmare a situaţiei create, legătura de cauzalitate fiind evidentă.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale, s-a reţinut că partea civilă K.A. a înmânat numitei R.I. suma de 15.000 euro la momentul încheierii antecontractului, suma de 40.000 de euro cu ocazia încheierii chitanţei de mână, suma de 135.000 euro cu ocazia încheierii contractului, iar partea civilă J.T.O.G. suma de 65.000 euro cu ocazia încheierii contractului.
La data de 17 decembrie 2007, organele de poliţie au restituit, cu aprobarea procurorului, sumele de 109.998 euro şi de 12.215 RON ridicate de la numita R.I. părţilor vătămate K.A. (69.998 euro şi 12.215 RON) şi J.T.O. (40.000 euro).
Deşi în contractul de vânzare-cumpărare din data de 1 decembrie 2007 s-a menţionat că părţile civile au înmânat suma de 300.000 euro, atât părţile civile, cât şi numita R.I. au declarat că cu acest prilej cumpărătorii au înmânat 200.000 euro.
În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de daune morale, tribunalul a apreciat că suma de 5.000 euro pentru fiecare parte vătămată reprezintă o satisfacţie echitabilă şi proporţională cu prejudiciul cauzat.
În consecinţă, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă K.A. şi obligată inculpata D.G., la plata sumei de 120.002 euro cu titlu de daune materiale şi 5.000 euro cu titlu de daune morale; de asemenea, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă J.T.O.G. şi obligată aceeaşi inculpată, la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune materiale (deşi prejudiciul material suferit de partea civilă se ridică la suma de 25.000 euro, instanţa fiind însă ţinută de principiul disponibilităţii care guvernează latura civilă a procesului penal) şi 5.000 euro cu titlu de daune morale.
Având în vedere că inculpata nu a fost trimisă în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals, instanţa a apreciat că nu este abilitată să dispună desfiinţarea certificatului de urbanism din data de 1 noiembrie 2007.
În vederea recuperării prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunilor, tribunalul a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei până la concurenţa valorii daunelor acordate, având în vedere solicitarea părţilor vătămate în acest sens, cât şi valoarea ridicată a prejudiciului.
4. La data de 27 mai 2008, cu prilejul efectuării de către lucrători de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 1, Serviciul de Investigaţii Criminale, a unei percheziţii la adresa unde locuia fără forme legale inculpatul H.G., respectiv Bucureşti, sector 6, acesta şi-a declinat o altă identitate, respectiv cu numele I.G.I., prezentând în acest sens o carte de identitate contrafăcută.
Situaţia de fapt reţinută a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile date în calitate de învinuit de inculpatul H.G., Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 februarie 2009.
Din procesul-verbal de percheziţie domiciliară a rezultat că la data de 27 mai 2008, cu prilejul efectuării unei percheziţii la adresa din Bucureşti, sector 6, a fost identificat inculpatul H.G. care a prezentat o carte de identitate emisă pe numele I.G.I. şi care avea aplicată fotografia inculpatului. Din actele dosarului mai rezultă că lucrătorii de poliţie au descoperit cu prilejul efectuării percheziţiei în locuinţa învinuitului H.G. un număr de 11 fotografii tip buletin, fotocopii ale unor titluri de proprietate, ale unor cărţi de identitate, două certificate de deces în alb, o carte de identitate eliberată pe numele I.G.I., un laptop marca D., precum şi 24 de DVD-uri şi CD-uri. Din actele dosarului mai rezultă că percheziţiile informatice efectuate asupra mediilor de stocare a datelor şi informaţiilor ridicate din locuinţa învinuitului nu au relevat date şi informaţii care să prezinte interes în cauză.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că în data de 27 mai 2008 s-a prezentat sub o altă identitate pentru a se sustrage de la executarea unei pedepse cu închisoarea care i se aplicase pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat şi de ultraj. Din declaraţiile învinuitului mai rezultă că actul de identitate fals pe care învinuitul l-a folosit pentru a se prezenta sub o identitate falsă îi fusese încredinţat de către un cetăţean turc ale cărui date de stare civilă nu le cunoaşte.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că actul de identitate prezentat de inculpat a fost contrafăcut.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H.G. care în data de 27 mai 2008, cu prilejul efectuării de către lucrători de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 1, Serviciul de Investigaţii Criminale a unei percheziţii, s-a prezentat sub o altă identitate, respectiv cu numele I.G.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
Elementul constitutiv al infracţiunii s-a realizat prin prezentarea organelor de poliţie a unui act de identitate contrafăcut pe o altă identitate decât cea reală. Sub raport subiectiv, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, acesta urmărind să inducă în eroare lucrătorii de poliţie, în scopul de a se sustrage executării unei pedepse privative de libertate aplicate în precedent.
Din fişa de cazier a inculpatului a reieşit că prin Sentinţa penală nr. 1434 din 19 iunie 1999, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului Maramureş, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, fiind liberat la data de 2 mai 2001 din executarea acesteia cu un rest de 4 luni şi 15 zile închisoare, motiv pentru care infracţiunea ce face obiectul acestui dosar fiind comisă după ce pedeapsa menţionată a fost considerată executată, este justificată reţinerea art. 37 lit. b) C. pen.
Totodată, întrucât infracţiunea a fost comisă mai înainte ca inculpatul să înceapă executarea pedepsei rezultante de 5 ani şi 6 luni stabilită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 533/R din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, a fost reţinută şi starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi în consecinţă s-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.
S-a apreciat că, deşi pedeapsa aplicată prin sentinţa în raport de care s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie a fost contopită în pedepsele componente la rândul lor contopite prin ultima sentinţă menţionată, în raport de Decizia nr. 18/2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa va aplica concomitent dispoziţiile art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., în principal de modalitatea concretă în care inculpatul a săvârşit infracţiunea, prin prezentarea unei cărţi de identitate false, dar şi de scopul acesteia, acela de a se sustrage de la executarea unei pedepse privative de libertate, apreciind că prin raportare şi la persoana inculpatului care denotă perseverenţă infracţională fiind recidivist şi fără a avea o ocupaţie producătoare de venituri licite, gradul concret de pericol social este unul ridicat, motiv pentru care instanţa a orientat pedeapsa către maximul special redus potrivit art. 3201 C. proc. pen., aplicându-i acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare.
Totodată, constatând că executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla a început la data săvârşirii faptei, s-a făcut aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 533/R din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, inculpatul H.G. executând în final pedeapsa de 6 ani închisoare. S-a apreciat că aplicarea unui spor de pedeapsă se impune pentru a nu crea inculpatului impresia de impunitate în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată prin prezenta pentru o infracţiune care prezintă un grad ridicat de pericol social.
La aplicarea pedepsei accesorii instanţa a avut în vedere în considerarea Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, disp. art. 71 alin. (3) C. pen. şi faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului, constatând că nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., şi având în vedere Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele adiţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, constatând că interzicerea dreptului de a alege nu ar fi proporţională şi justificată, a interzis acestuia pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Având în vedere că faţă de petenta O.C. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin acelaşi act de sesizare al instanţei, dispunându-se totodată restituirea către aceasta a sumei de 6.900 de euro ridicată la data de 28 februarie 2008 de către organele de poliţie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de restituire a sumei de 1.500 de euro formulată de petentă. S-a apreciat că petenta neavând nicio calitate în cauza dedusă judecăţii, în situaţia în care procurorul a omis restituirea şi a altor sume de bani ridicate, nu se poate adresa decât procurorului pentru soluţionarea unei asemenea cereri în baza art. 169 C. proc. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 809 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 45992/3/2009, au formulat apeluri, în termen legal, inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., R.I., C.I.A., B.G.C. şi G.I., precum şi părţile civile Biroul Notarilor Publici Asociaţi "E." şi K.A.
Împotriva Sentinţei penale nr. 409 din 29 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 44394/3/2010 au formulat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi inculpaţii L.D., H.G., D.G. şi F.M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Aceste apeluri au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (Dosarul nr. 44394/3/2010), respectiv la secţia a II-a penală (45992/3/2009).
La termenul de judecată din 23 septembrie 2011 în Dosarul nr. 44394/3/2010 (2105/2011), prin încheiere, instanţa de apel a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în vederea discutării conexării la Dosarul nr. 45992/3/2009.
La termenul de judecată din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, constatând îndeplinite condiţiile indivizibilităţii şi conexităţii, în ceea ce priveşte latura civilă, care constituie şi unul dintre motivele de apel, a dispus reunirea celor două cauze, respectiv a Dosarului nr. 44394/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la prezenta cauză, Dosar nr. 45992/3/2009, fiind necesară această măsură pentru o soluţionare unitară a acţiunii civile.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat Sentinţa nr. 429/2011 sub aspectul:
- netemeiniciei reţinerii disp. art. 3201 alin. (7) C. pen. faţă de inculpaţii F.M.C., D.G., H.G.;
- greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor L.D., L.G., D.G., H.G.;
- greşita reţinere a recidivei postexecutorii faţă de inculpatul H.G.;
- greşita reţinere a concursului ideal la încadrarea juridică a inculpatei D.G.;
- nelegalitatea hotărârii judecătoreşti prin omisiunea aplicării art. 35 alin. (4) C. pen. faţă de inculpatul H.G.;
- greşita soluţionare a laturii civile.
Inculpatului O.V. a solicitat reindividualizarea pedepselor, ţinându-se seama de circumstanţele sale personale, acesta având copii minori şi afecţiuni medicale grave, precum şi faptul că a avut o atitudine sinceră. Solicită astfel aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea art. 861 C. pen.
Inculpata C.V. a solicitat reindividualizarea pedepsei, cu suspendarea executării pedepsei, faţă de conduita bună a acesteia, de împrejurarea că are 3 copii minori şi nu este cunoscută cu antecedente penale.
Inculpatul Ţ.L.L. a solicitat, de asemenea, reindividualizarea pedepsei, faţă de contribuţia minoră avută de la săvârşirea faptei, acesta susţinând că a fost un simplu intermediar şi a primit doar suma de 300 euro. Inculpatul a mai arătat că are studii superioare şi este căsătorit, iar pedeapsa aplicată de prima instanţă este mult prea mare.
Inculpata R.I. a solicitat achitarea sa, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, solicită achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. În situaţia în care se va aprecia că inculpata se face vinovată de săvârşirea faptei, a solicitat a se avea în vedere participarea sa minoră la săvârşirea faptei. Prin urmare, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau 861 C. pen. Pe latură civilă, arată că sunt greşite calculele instanţei de fond, din actele dosarului reieşind clar cine a dat suma de 90.000 euro.
Inculpata B.G.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul înlăturării sporului de pedeapsă aplicat de instanţa de fond, faţă de circumstanţele personale ale acesteia şi atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal.
Inculpatul G.I. a solicitat, de asemenea, reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, reţinându-se dispoziţiile art. 74 C. pen. având în vedere nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un bun comportament şi are probleme de sănătate.
Inculpatul F.M.C. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea cooperantă şi o participaţie redusă la săvârşirea faptei. Inculpata D.G. a solicitat aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, faţă de contribuţia minimă a acesteia la săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale şi conduita bună în societate, apreciind că se poate face aplicarea art. 81 C. pen., iar în subsidiar, solicită aplicarea art. 861 C. pen., fiind îndeplinite cerinţele legale sub acest aspect. Pe latură civilă, a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate referitor la sumele reprezentând daunele civile la care inculpata fost obligată.
Inculpatul L.D. a solicitat coborârea pedepsei spre minimul prevăzut de lege, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul H.G. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, arătând că acesta are un loc de muncă, urmează cursuri de calificare şi are un copil minor în întreţinere.
Partea civilă K.A. a solicitat admiterea apelului declarat de partea civilă, apreciind că prejudiciul ce trebuia a fi recuperat este de 190.000 euro, şi nu cum s-a reţinut de către instanţa de fond, iar cuantumul daunelor morale îl consideră ca fiind foarte mic în raport de suferinţele părţii şi de împrejurarea că sunt şanse minime ca prejudiciul să fie recuperat.
Partea civilă B.N.P. "E." a solicitat admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată la instanţa de fond, în sensul obligării inculpaţilor la plata daunelor materiale, echivalent al onorariului care i se cuvenea.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatului C.I.A. se constată că acesta a depus o declaraţie autentică prin care şi-a retras apelul declarat.
Faţă de manifestarea de voinţă a inculpatului C.I.A., Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului declarat de acesta.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:
Instanţele de fond au reţinut corect situaţia de fapt, în urma analizei judicioase a mijloacelor de probă administrate, astfel:
1. La data de 16 iulie 2007 inculpaţii G.I. şi C.V. s-au deplasat la sediul B.N.P. "A.C.M." unde, folosindu-se de acte de identitate false, s-au prezentat ca fiind C.E.A.Ş. şi C.E.G., şi au înstrăinat apartamentul nr. 7, situat în Bucureşti, sector 6, proprietatea părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G., inculpatului L.D., încheindu-se Contractul de vânzare-cumpărare nr. X1 din 16 iulie 2007.
Inculpatul F.M.C. a încredinţat anterior numiţilor G.I. şi C.V. actele de identitate false pe care aceştia le-au folosit în data de 16 iulie 2007 la sediul biroului notarial, prezentându-se sub identitatea adevăraţilor proprietari, respectiv a părţilor vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G.
Anterior însă, la data de 13 iulie 2007, inculpatul O.V. a completat în numele părţii vătămate C.E.G. o cerere pe care a depus-o la Primăria Sectorului 6 Bucureşti - Serviciul Public pentru Finanţe Publice Locale, prin care a solicitat eliberarea unui certificat privind impozitele şi taxele locale cu privire la imobilul menţionat şi a încredinţat certificatul obţinut inculpaţilor G.I. şi C.V., pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului.
La data de 25 iulie 2007, inculpatul L.D. s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public "D.M." din Bucureşti, unde, folosindu-se de o adeverinţă falsificată de inculpatul C.I.A., le-a indus în eroare pe părţile vătămate B.V. şi M.M. cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din 25 iulie 2007 având ca obiect imobilul din sector 6, cu privire la calitatea sa de proprietar al acestuia.
Adeverinţa emisă de către Asociaţia de proprietari din blocul nr. M3, situat în Bucureşti, sector 6, folosită de către inculpatul L.D. cu prilejul revânzării apartamentului a fost contrafăcută de inculpatul C.I.A. la solicitarea inculpatului F.M.C.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, a reieşit din următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile notarului public M.A.C., înscrisuri - fotocopii ale Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X1 din data de 16 iulie 2007 la sediul Biroului Notarial "A.C.M." şi ale cărţilor de identitate prezentate de către inculpatul G.I. şi de către inculpata C.V. la sediul biroului notarial, fotocopia Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X5 din data de 14 martie 2006, fotocopia Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din 25 iulie 2007 la Biroul Notarului Public "D.M.", denunţul şi declaraţiile martorului E.M., procesul-verbal din data de 1 august 2007 încheiat de organele de poliţie, declaraţiile părţilor vătămate constituite părţi civile C.E.A.Ş., C.E.G. şi B.V., declaraţii inculpaţi, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 1 decembrie 2007 - 2 decembrie 2007 de către inculpatul O.V., declaraţii martori, procese-verbale întocmite cu prilejul unor recunoaşteri de pe planşa conţinând fotografii judiciare şi planşele foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică.
Toate aceste probe s-au coroborat cu declaraţiile date de inculpaţii, care, deşi în faza de urmărire penală au avut poziţii oscilante, în faţa instanţei au adoptat o poziţie de recunoaştere a faptelor. Inculpata C.V. a fost singura care în faza de urmărire penală nu a recunoscut săvârşirea faptelor, iar în faza de judecată a refuzat să dea declaraţie. Participarea acesteia la săvârşirea faptelor rezultă din celelalte mijloace de probă administrate, arătate mai sus. Relevantă sub acest aspect este declaraţia coinculpatului G.I., persoană cu care a mers la biroul notarial pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare în numele adevăraţilor proprietari C.E.A.Ş., C.E.G., înstrăinându-l coinculpatului L.D.
De asemenea, participarea inculpatei C.V. a reieşit şi din declaraţiile martorilor V.C.R. şi D.G.A., persoane care se aflau în biroul notarial în momentul încheierii tranzacţiei frauduloase, precum şi din copiile cărţilor de identitate prezentate de către aceştia, pe numele adevăraţilor proprietari, având aplicate însă fotografiile coinculpaţilor G.I. şi C.V. Probele menţionate se coroborează şi cu Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 octombrie 2007 care a concluzionat că semnăturile de la rubrica "vânzători" din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007 nu au fost executate de către părţile vătămate C.E.A.Ş. şi C.E.G.
Instanţele au reţinut corect că fapta inculpatului G.I. de a încredinţa, în cursul anului 2007, inculpatului F.M.C. fotografia sa în vederea obţinerii unui act de identitate fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., iar aceea de a folosi actul de identitate fals în data de 16 iulie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "A.C.M.", pentru a se prezenta sub o altă identitate a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat de a a-l determina cu intenţie pe notarul public să insereze menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007 - pe care notarul a comis-o fără vinovăţie - reprezintă participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. Sub acest aspect, în mod corect s-a reţinut această încadrare juridică, art. 31 C. pen. reglementând participaţia penală improprie, atât în forma instigării, cât şi a complicităţii, iar adăugarea art. 25 C. pen. în încadrarea juridică nu făcea decât să reia dispoziţiile privitoare la complicitate.
În ceea ce o priveşte pe inculpata C.V., fapta acesteia de a se prezenta sub o identitate falsă în data de 16 iulie 2007 la sediul B.N.P. "A.C.M.", prin folosirea unui act de identitate fals, aşa cum s-a reţinut şi în cazul inculpatului G.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
Totodată, fapta aceleiaşi inculpate de a-l determina cu intenţie pe notarul public să insereze menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007 - pe care notarul a comis-o fără vinovăţie - reprezintă participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. Privitor la încadrarea juridică a acestei fapte, observaţiile făcute în cazul inculpatului G.I. sunt pe de deplin valabile.
Referitor la inculpatul F.M.C., Curtea constată că fapta acestuia de a încredinţa inculpaţilor G.I. şi C.V. acte de identitate false pe care aceştia le-au folosit în data de 16 iulie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "A.C.M." din Bucureşti pentru a se prezenta sub o altă identitate şi pentru a înstrăina inculpatului L.D. apartamentul nr. 7, situat în Bucureşti, sector 6, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 293 alin. (2) C. pen. cu referire la alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Sub acest aspect, se constată că încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu nu este cea corectă, având în vedere că încredinţarea actelor false pentru a fi folosite este o faptă cu incriminare proprie, şi nu ca o complicitate la folosirea de către inculpaţii G.I. şi C.V. a unei alte identităţi. De asemenea, este vorba de o infracţiune unică continuată, inculpatul încredinţând actele falsificate celor doi în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale.
Totodată, fapta inculpatului F.M.C. de a pune la dispoziţia inculpatului C.I.A., fotografiile necesare falsificării actelor de identitate folosite de numiţii G.I. şi C.V. în faţa notarului public, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a pune la dispoziţia inculpatului C.I.A. o adeverinţă emisă de către Asociaţia de proprietari din blocul nr. M3, sector 6, Bucureşti, ce a servit la falsificarea unei adeverinţe similare, folosită ulterior la încheierea unui act notarial, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen.
De asemenea, procurarea de acte de identitate false pentru inculpatul G.I. şi pentru învinuita C.V., precum şi a adeverinţei false (care a fost folosită ulterior de către inculpatul L.D. cu prilejul vânzării apartamentului nr. 7), a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. întrucât inculpatul a contribuit la inducerea în eroare a părţilor vătămate B.V. şi M.M. cu prilejul cumpărării acestui apartament şi la producerea unui prejudiciu mai mare de 200.000 RON celor două părţi vătămate.
Deoarece din fişa de cazier judiciar a inculpatului F.M.C. a reieşit că infracţiunile reţinute în sarcina acestuia au fost săvârşite în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin Sentinţa penală nr. 2617 din 19 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 291 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. în încadrarea juridică a acestora.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.D., în mod just s-a reţinut că fapta acestuia de a se prezenta la data de 16 iulie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "A.C.M." unde a cumpărat apartamentul nr. 7, situat în Bucureşti, sector 6, de la două persoane despre care ştia că nu sunt proprietarii imobilului, respectiv G.I. şi C.V., şi de a-l determina cu intenţie, în aceste împrejurări, pe notarul public să săvârşească infracţiunea de fals intelectual (constând în inserarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007) - pe care notarul a săvârşit-o fără vinovăţie - a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care, în data de 25 iulie 2007, s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public "D.M." din Bucureşti, unde, folosindu-se de Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1 din data de 16 iulie 2007 şi o adeverinţă falsificată de martorul C.I.A., le-a indus în eroare pe părţile vătămate B.V. şi M.M. cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din 25 iulie 2007 şi le-a cauzat un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de uz de fals şi de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 291 C. pen. şi de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului L.D. de a-l determina cu intenţie pe notarul public D.M. să săvârşească infracţiunea de fals intelectual (constând în inserarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din data de 25 iulie 2007) - faptă pe care notarul a comis-o fără vinovăţie a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.V., în mod corect s-a reţinut că fapta acestuia care la data de 13 iulie 2007 a completat în numele părţii vătămate C.E.G. o cerere pe care a depus-o la Primăria Sectorului 6 Bucureşti - Serviciul Public pentru Finanţe Publice Locale prin care a solicitat eliberarea unui certificat privind impozitele şi taxele locale cu privire la imobilul situat în Bucureşti, sector 6, reprezintă un act material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. În legătură cu acest inculpat, având în vedere că a participat prin mai multe acte materiale la săvârşirea unor infracţiuni, s-a stabilit încadrarea juridică completă la sfârşitul analizei.
Totodată, fapta aceluiaşi inculpat de a încredinţa certificatul obţinut inculpaţilor G.I. şi C.V., pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului menţionat, a reprezentat un act material al infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
2. Inculpata B.G.C. a încredinţat fotografia sa unei persoane rămase neidentificate pentru a i se procura un act de identitate fals, iar la data de 5 noiembrie 2007, folosindu-se de actul fals, s-a prezentat sub o altă identitate la sediul Biroului Notarului Public "F.E.G." şi l-a determinat cu intenţie pe notarul public să insereze menţiuni necorespunzătoare adevărului în procura din 5 noiembrie 2007.
Ulterior, la data de 28 noiembrie 2007, inculpata s-a deplasat la sediul Biroului Notarului Public "N.D." unde a folosit procura falsificată şi s-a prezentat din nou sub o altă identitate, încercând să înstrăineze către inculpatul G.I. un imobil proprietatea numitei B.E.
Inculpatul C.I.A. a falsificat procura autentificată de Biroul Notarului Public "F.E.G." din data de 5 noiembrie 2007, precum şi o adeverinţă emisă de Asociaţia de proprietari din blocul de pe str. D., sector 6, pe care le-a încredinţat ulterior inculpatului O.V. pentru a fi folosite la înstrăinarea frauduloasă a imobilului menţionat.
Instanţa a reţinut situaţia de fapt coroborând următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, fotocopia procurii din data de 5 noiembrie 2007, Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 27 februarie 2008, din data de 9 ianuarie 2008, din data de 4 martie 2008, declaraţii martori, declaraţiile inculpaţilor, procesul-verbal întocmit de organele de poliţie cu prilejul efectuării de verificări la Oficiul pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O.V., procesele-verbale întocmite cu prilejul efectuării unor recunoaşteri de pe planşele foto şi planşele foto, procesul-verbal întocmit cu prilejul efectuării unei percheziţii informatice asupra mediilor de stocare a datelor informatice ridicate din locuinţa numitului M.G.
De altfel, inculpaţii B.G.C. şi C.I.A. au recunoscut faptele astfel cum au fost reţinute. Referitor la încercarea de a înstrăina imobilul către inculpatul G.I., cauza a fost disjunsă prin actul de sesizare a instanţei, aşa încât nu face obiectul analizei în prezenta cauză.
Referitor la faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, s-a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii reţinând că fapta inculpatei B.G.C. de a încredinţa fotografia sa unei persoane rămase neidentificate pentru a-i procura un act de identitate fals, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate de a se prezenta sub o identitate falsă prin folosirea actului de identitate fals în data de 5 noiembrie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "F.E.G.", a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate de a-l determina cu intenţie pe notarul public să insereze menţiuni necorespunzătoare adevărului în procura din 5 noiembrie 2007 a întrunit elementele constitutive ale participaţiei improprii la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
Totodată, fapta inculpatei de a folosi procura falsificată în data de 28 noiembrie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "N.D.", încercând să înstrăineze un imobil proprietatea numitei B.E., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
3. La data de 18 septembrie 2007, inculpata B.R. s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public "V.C.A." sub o identitate falsă, respectiv cu datele de stare civilă ale părţii vătămate S.I.C. şi a vândut inculpatei R.I. terenul situat în Bucureşti, str. A., sector 6, Bucureşti, proprietatea părţii vătămate S.I.C.
La data de 13 decembrie 2007, în urma unei înţelegeri stabilite cu inculpatul O.V. şi numitul M.V., fiind ajutată şi de inculpatul Ţ.L.L., inculpata R.I. s-a prezentat la sediul Biroului Notarial "E.", unde, folosindu-se de acte false, le-a indus în eroare pe părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G. cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului menţionat anterior, cauzându-le un prejudiciu de 200.000 euro.
Inculpatul C.I.A. a falsificat la solicitarea inculpatului O.V. un certificat de urbanism eliberat ca urmare a unei cereri făcute de către inculpata R.I. cu privire la terenul situat în Bucureşti, str. A., sector 6, şi a încredinţat înscrisul falsificat inculpatului O.V., pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului respectiv, ajutând în acest mod la inducerea în eroare a părţilor vătămate K.A. şi J.T.O.G.
De asemenea, inculpata D.G. în calitate de arhivar în cadrul Consiliului Local Sector 2 - Direcţia Venituri Buget Local, a încredinţat inculpaţilor O.V. şi F.M.C. fotocopii ale unor înscrisuri aflate în arhiva instituţiei menţionate. Astfel, inculpata D.G. pus la dispoziţia inculpatului O.V. o fotocopie de pe actul de proprietate a imobilului, ajutând în acest mod la contrafacerea unui certificat de urbanism, folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului respectiv, înlesnind inducerea în eroare a părţilor vătămate K.A. şi J.T.O.G.
Instanţa a reţinut situaţia de fapt coroborând următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, fotocopii ale Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X3 din data de 18 septembrie 2007, ale antecontractului autentificat sub nr. X6 din data de 15 octombrie 2007, ale convenţiei prin care a fost desfiinţat antecontractul, precum şi ale înscrisurilor prezentate de către inculpata R.I. la B.N.P. "E.", declaraţii martori, fotocopia cererii înregistrate la Serviciul Public pentru Finanţe Publice Locale din cadrul Primăriei Sectorului 6 Bucureşti, chitanţa care atestă primirea în data de 7 decembrie 2007 de către inculpata R.I. a sumei de 40.000 euro cu titlu de avans de la părţile vătămate, Rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 martie 2008, din data de 7 august 2008, din data de 17 aprilie 2008 şi din data de 27 februarie 2009, procese-verbale întocmite cu prilejul unor recunoaşteri de pe planşe conţinând fotografii judiciare şi planşele foto, declaraţiile inculpaţilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul O.V., dovadă de restituire către partea vătămată K.A. a sumelor ridicate de la inculpata R.I.
Deşi inculpaţii R.I. şi Ţ.L. nu au recunoscut săvârşirea faptelor, prezentând mai multe variante de declaraţii în funcţie de etapele şi fazele de instrumentare a cauzei, tribunalul în mod judicios şi în urma unei analize coroborate a probelor a reţinut săvârşirea de către inculpaţi a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, înlăturând totodată, declaraţiile celor doi inculpaţi, sub aspectele care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă. Fără a relua întreaga argumentaţie făcută de prima instanţă, pe care Curtea şi-o însuşeşte, instanţa de apel consideră deosebit de relevant sub aspectul atitudinii acestora avută pe parcursul procesului penal, precum cu privire la atitudinea psihică a acestora la săvârşirea faptei, reţinând intenţia directă în săvârşirea infracţiunilor, împrejurarea că cei doi inculpaţi, la un moment procesual, au indicat ca fiind persoana care a semnat actul de vânzare iniţial pe J.M., persoană care nu avea nicio legătură cu acea tranzacţie.
Astfel, cei doi inculpaţi R.I. şi Ţ.L. au indicat-o pe J.M. ca fiind persoana care s-a prezentat ca fiind proprietara imobilului situat în Bucureşti, str. A., sector 6, respectiv ca fiind numita S.I.C. Evident că, după ce şi inculpata B.R. şi-a schimbat poziţia procesuală, recunoscând că a semnat actul de vânzare-cumpărare în locul părţii vătămate S.I.C., înstrăinând inculpatei R.I. terenul, inculpatul Ţ.L. a dat o nouă declaraţie în care o indica pe aceasta ca fiind persoana de la care a cumpărat terenul.
În dovedirea atitudinii inculpatului Ţ.L., sunt relevante şi interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O.V. în perioada de dinaintea încheierii celei de-a doua tranzacţii, 12 decembrie 2007, cu inculpatul Ţ.L.L., şi numiţii M.V.A. şi M.V., din care a rezultat că inculpatul Ţ.L.L. a primit indicaţii privitoare la modalitatea concretă în care trebuia să acţioneze.
În ceea ce o priveşte pe inculpata R.I., s-a reţinut corect şi împrejurarea că inculpatul O.V. a depus o cerere în numele inculpatei pentru obţinerea unui certificat de atestare fiscală privind impozitele, taxele locale şi alte venituri la bugetul local, pe care apoi l-a încredinţat inculpatei R.I. pentru a fi folosit la vânzarea imobilului către părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G.
Faţă de cele reţinute de instanţa de fond şi aspectele subliniate de către Curte, a rezultat participarea celor doi inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Săvârşirea faptelor de către inculpatul O.V. a rezultat din interceptările convorbirilor telefonice, declaraţia inculpatului C.I., precum şi, în parte din declaraţiile sale. Şi în privinţa sa prima instanţă a făcut o analiză amplă a probelor administrate, cele reţinute de către aceasta fiind însuşite de către instanţa de apel, întrucât nu au fost invocate aspecte noi şi nici nu au fost administrate alte probe în apel care să schimbe situaţia de fapt.
Inculpatul C.I. şi D.G. au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată, aceasta din urmă solicitând judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Faţă de acestea, Curtea a constatat că instanţele de fond au reţinut corect încadrarea juridică a faptelor, astfel:
Fapta inculpatei R.I. care la data de 13 decembrie 2007 s-a deplasat la sediul Biroului Notarial "E." situat în Bucureşti, sector 1, şi a folosit acte de proprietate false, determinându-l pe notarul public să insereze menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul Contractului autentificat sub nr. X4, a întrunit elementele constitutive ale participaţiei improprii la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate, care le-a indus în eroare pe părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G. cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului situat în Bucureşti, str. A., sector 6, proprietatea părţii vătămate S.I.C., cauzându-le în acest mod un prejudiciu mai mare de 200.000 RON a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Fapta inculpatului Ţ.L.L. de a o ajuta pe inculpata R.I. să le inducă în eroare pe părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G., cu prilejul încheierii Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X4 din data de 13 decembrie 2007 de Biroul Notarului Public "E.", a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
Faptele inculpatului O.V. de a completa o cerere în numele inculpatei R.I. pentru eliberarea unui certificat de atestare fiscală privind impozite, taxe locale şi alte venituri la bugetul local pentru persoane fizice pe care a depus-o la Serviciul Public pentru Finanţe Publice Locale din cadrul Primăriei Sectorului 6 Bucureşti, şi de a încredinţa certificatul obţinut inculpatei R.I. pentru a fi folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului a reprezentat un act material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi un act material al infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a-i pune la dispoziţie lui C.I.A. înscrisurile necesare în vederea falsificării unui certificat de urbanism a cărui eliberare o solicitase inculpata R.I. a reprezentat un act material al complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. proc. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a o ajuta în acest mod pe inculpata R.I. să le inducă în eroare pe părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G. cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X4 din data de 13 decembrie 2007 la sediul B.N.P. "E." a reprezentat un act material al complicităţii la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Fapta inculpatei B.R. de a se prezenta la data de 18 septembrie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "V.C.A." sub o altă identitate, respectiv cu datele de stare civilă ale părţii vătămate S.I.C., determinându-l pe notarul public C.D. să insereze în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat menţiuni necorespunzătoare adevărului a întrunit elementele constitutive ale participaţiei improprii la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi ale infracţiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate de a o ajuta în acest mod pe inculpata R.I. să le inducă în eroare ulterior pe părţile vătămate K.A. şi J.T.O.G. cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X4 din data de 13 decembrie 2007 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D.G., s-a reţinut corect că fapta de a-şi încălca în mod repetat în perioada anilor 2006 - 2008 atribuţiile de serviciu care îi reveneau în calitate de arhivar în cadrul Consiliului Local Sector 2 - Direcţia Venituri Buget Local, prin încredinţarea către O.V. şi F.M.C., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, eliberând fotocopii ale unor înscrisuri aflate în arhiva instituţiei menţionate şi obţinând în acest mod pentru sine avantaje patrimoniale, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate de a pune la dispoziţie numitului O.V. o fotocopie de pe actul de proprietate a unui imobil, ajutând astfel la contrafacerea unui certificat de urbanism, folosit la înstrăinarea frauduloasă a imobilului respectiv, înlesnind în acest mod inducerea în eroare a părţilor vătămate K.A. şi J.T.O.G. a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
4. La datele de 21 iunie 2006, 25 august 2006 şi respectiv 8 decembrie 2006, inculpatul Ţ.L.L. a folosit o procură falsă la Primăria Sectorului 5 - Starea Civilă (în vederea obţinerii a două certificate de deces eliberate pentru defuncţii N.G. şi N.V.), la Direcţia de Taxe şi Impozite locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti şi la Biroul Notarial "N.".
Totodată, în data de 8 decembrie 2006 inculpatul Ţ.L.L. s-a deplasat la Direcţia de Taxe şi Impozite locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti unde, folosind aceeaşi procură falsificată şi dând declaraţii necorespunzătoare adevărului, a obţinut un certificat fiscal privind imobilul situat în Bucureşti, sector 5, proprietatea numitelor N.M.M. şi N.G.C.
În legătură cu această activitate s-a reţinut că în cursul lunii august 2006 inculpatul L.G. s-a prezentat la sediul Biroului Notarial "N." situat în Bucureşti, unde, fiind audiat în calitate de martor într-o cauză succesorală a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului, potrivit căreia a cunoscut-o pe defuncta N.V. care la data decesului era necăsătorită şi avea trei descendenţi. În acest mod, inculpatul L.G. l-a ajutat pe inculpatul Ţ.L.L. să obţină deschiderea în data de 29 august 2006 a succesiunii defunctei mai sus menţionate şi emiterea certificatului de moştenitor din 29 august 2006 pe care inculpatul l-a folosit ulterior la sediul Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti.
Instanţele au reţinut această situaţie de fapt în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: denunţul Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti, fotocopii ale declaraţiilor de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren şi clădiri completate de către numitele N.M.M. şi N.G.C. prin mandatar Ţ.L.L., fotocopia certificatului de moştenitor emis în data de 29 august 2006 care atestă calitatea de moştenitori a numiţilor N.M.M., N.G.C. şi N.S.V., fotocopia certificatului de deces al numitului N.S.V., fotocopiile cărţilor de identitate depuse la lucrarea cu nr. 245572 - 8 decembrie 2006 a Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti, fotocopia procurii autentificate în data de 25 mai 2006 la Biroul Notarial Public "N.", fotocopiile actelor cuprinse în dosarul succesoral nr. 12117 din 2006 al Biroului Notarial Public "N.", Raport de constatare-tehnico ştiinţifică întocmit în data de 7 mai 2007, declaraţii martori, procese-verbale întocmite cu prilejul unor recunoaşteri de pe planşa conţinând fotografii judiciare şi planşele foto, declaraţiile inculpatului C.I., declaraţii inculpaţi, procese-verbale întocmite cu prilejul efectuării unei percheziţii domiciliare şi informatice, înscrisuri ridicate de la inculpatul C.I.A., cinci CD-uri conţinând rezultatul percheziţiei informatice efectuate asupra mediilor de stocare ridicate din locuinţa inculpatului C.I.A., înscrisuri care redau conţinutul fişierelor descoperite cu prilejul efectuării unei percheziţii informatice asupra mediilor de stocare a datelor ridicate din locuinţa inculpatului C.I.
Inculpaţii Ţ.L.L. şi L.G. nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, în declaraţiile acestora, care au fost oscilante de-a lungul procesului, încercând să acrediteze ideea că numitele N.M.M. şi N.G. ar fi avut cunoştinţă de actele încheiate de către cei doi inculpaţi.
Fără a relua analiza declaraţiilor inculpaţilor date în cursul procesului făcută de instanţele de fond, din care reiese nesinceritatea acestora exprimată în declaraţiile date, analiză pe care Curtea şi-a însuşit-o, precum şi concluziile la care a ajuns aceasta, instanţa de apel a subliniat relevanţa unor mijloace de probă administrate referitoare la activitatea celor doi inculpaţi.
Astfel, martorele N.M.M. şi N.G.C. în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, dar şi din faza de judecată, au arătat că sunt proprietarele imobilului situat în Bucureşti, sector 5, pe care l-au moştenit prin succesiune legală ca urmare a decesului părinţilor. După decesului tatălui lor N.G.A. s-a deschis succesiunea şi s-a emis un certificat de moştenitor, însă după decesul mamei lor N.V. nu s-a deschis succesiunea. Martorele au precizat, de asemenea, că nu au înstrăinat imobilul mai sus menţionat şi nu au împuternicit nicio persoană pentru a le reprezenta interesele în ceea ce priveşte imobilul respectiv, că nu îl cunosc pe inculpatul Ţ.L.L. În cursul cercetării judecătoreşti, martorele au precizat aceleaşi aspecte.
De asemenea, foarte importante au fost şi declaraţiile date de inculpatul C.I.A. în care a arătat că în prima jumătate a anului 2006 inculpatul O.V. i-a pus la dispoziţie toate datele necesare în vederea falsificării actelor de identitate emise pe numele martorelor N.M.M. şi N.G., iar acesta i-a încredinţat inculpatului O.V. fotocopii de pe actele de identitate ale persoanelor respective. Din declaraţiile inculpatului C.I.A. a mai rezultat că la solicitarea inculpatului O.V. a falsificat în mod repetat o serie de înscrisuri oficiale, respectiv contracte de vânzare-cumpărare a mai multor imobile situate în Bucureşti, acte adiţionale la astfel de contracte, certificate fiscale, extrase de carte funciară, etc. Inculpatul a precizat că nu cunoştea modul în care erau folosite înscrisurile pe care i le preda inculpatului O.V., iar pentru serviciile sale primea sume cuprinse între 50 şi 100 RON.
Este relevantă şi declaraţia inculpatului O.V. care a confirmat în cea mai mare parte declaraţiile inculpatului C.I.A. Astfel, legat de această faptă inculpatul O.V. a arătat că a fost de mai multe ori la locuinţa inculpatului C.I. pentru a-i solicita să falsifice unele înscrisuri.
Faţă de acestea, Curtea a constatat că instanţele de fond în mod corect au reţinut încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de către inculpaţi, astfel:
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.L.L., faptele acestuia de a folosi în datele de 21 iunie 2006, 25 august 2006 şi respectiv 8 decembrie 2006 în baza unei rezoluţii infracţionale unice, o procură falsificată la Primăria Sectorului 5 Bucureşti - Serviciul de stare civilă (pentru obţinerea certificatelor de deces eliberate pentru defuncţii N.G.A. şi N.V.), la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti şi la Biroul Notarial "N." a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a da declaraţii necorespunzătoare adevărului în data de 8 decembrie 2006 la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bucureşti pentru a obţine eliberarea unui certificat fiscal pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 5, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.
Tribunalul a reţinut corect săvârşirea infracţiunilor în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., în raport de condamnarea suferită de acesta prin Sentinţa penală nr. 603/2003 a Judecătoriei Piteşti la pedeapsa închisorii de 4 ani, considerată ca executată, ca urmare a liberării condiţionate, la data de 10 decembrie 2007.
Referitor la inculpatului O.V., fapta acestuia de a-i pune la dispoziţie inculpatului C.I.A. în cursul perioada anilor 2005 - 2008 datele necesare falsificării actelor de identitate a martorelor N.M.M. şi N.G., de a-i încredinţa acestuia fotocopii ale mai multor înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată în vederea falsificării şi de a remite ulterior înscrisurile falsificate de inculpatul C.I.A. altor persoane în vederea inducerii în eroare a mai multor părţi vătămate cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod legal şi temeinic că fapta inculpatului L.G. de a da o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public în vederea emiterii unui certificat de moştenitor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., şi nu a aceleia de mărturie mincinoasă, astfel cum a fost trimis în judecată inculpatul.
Aceasta întrucât infracţiunea de mărturie mincinoasă are ca situaţie premisă existenţa unei proceduri judiciare în curs de soluţionare, această infracţiune fiind reglementată în cadrul Cap. II, Titlul VI al părţii speciale a Codului penal unde sunt incriminate infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei şi constituie o incriminare particulară a faptei de declarare necorespunzătoare a adevărului, procedură care nu are acest caracter procedural în faţa notarilor publici.
Aşa încât, fapta inculpatului L.G. de a da o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public în vederea emiterii unui certificat de moştenitor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 292 alin. (1) C. pen.
5. La data de 27 mai 2008, cu prilejul efectuării de către lucrători de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 1, Serviciul de Investigaţii Criminale, a unei percheziţii la adresa unde locuia fără forme legale inculpatul H.G., respectiv Bucureşti, sector 6, acesta şi-a declinat o altă identitate, respectiv sub numele I.G.I., prezentând în acest sens o carte de identitate contrafăcută.
Situaţia de fapt reţinută a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile date în calitate de învinuit de inculpatul H.G., Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 februarie 2009.
Aceste mijloace de probă s-au coroborat şi cu declaraţiile inculpatului H.G. prin care a recunoscut constant săvârşirea faptei, fapt ce a determinat instanţa sa facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Fapta inculpatului H.G. de a se prezenta sub o altă identitate, respectiv cu numele I.G.I., în faţa organelor de poliţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte reţinerea stării de recidivă în care s-a aflat inculpatul H.G., Curtea va face analiza situaţiei acestuia în cele urmează.
Având în vedere că unii inculpaţi au participat prin mai multe acte materiale la faptele prezentate mai sus, Curtea va concluziona în ceea ce-i priveşte pe aceştia astfel:
Inculpatul O.V. a săvârşit infracţiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3 şi 4 din decizie, analizate mai sus), de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale analizate la pct. 4 din decizie), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1 şi 3 din decizie, ce au fost analizate mai sus), de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3 şi 4 din decizie, analizate mai sus) şi de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1 şi 3 şi 4 din decizie, analizate mai sus).
Forma continuată de săvârşire a infracţiunilor de către inculpatul O.V. este dată de rezoluţia infracţională unică, conturată de modul similar de acţiune, perioada de timp în care s-au săvârşit actele materiale şi frecvenţa acestora, precum şi persoanele participante la săvârşire alături de acesta.
Curtea nu a analizat situaţia celorlalţi inculpaţi care nu au declarat apel ori apelurile declarate nu îi vizează pe aceştia.
Referitor la criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Curtea constată următoarele:
În ceea e priveşte pct. 1 al apelului, prin care se critică sentinţa primei instanţe referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în privinţa inculpaţilor F.M.C., D.G. şi H.G., se constată că această instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
Astfel, conform art. 3201 C. proc. pen., prin care s-au introdus prevederi noi referitoare la situaţia în care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Aşadar, pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., inculpatul trebuie ca înaintea începerii cercetării judecătoreşti să facă acea declaraţie de recunoaştere a vinovăţiei, de care instanţa va lua act. Susţinerea reprezentantului parchetului în sensul că nu ar fi trebuit să se facă aplicarea acestui text în privinţa inculpaţilor, cu motivarea că aceştia ar fi făcut doar o recunoaştere formală a vinovăţiei, nu are temei legal, neexistând alte obligaţii în afara celor arătate. Pentru aplicarea acestor dispoziţii, legiuitorul nu a impus ca inculpaţii să fi avut o atitudine de recunoaştere constantă a săvârşirii infracţiunilor, astfel cum se prevede în cazul circumstanţelor atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., scopul acestor dispoziţii noi fiind acela de a accelera soluţionarea cauzelor, avându-se în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală.
De altfel şi efectul este diferit de cel al circumstanţelor atenuante, în acest din urmă caz, faţă atitudinea constantă de recunoaştere a faptelor, instanţa fiind obligată să aplice o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, pe când în situaţia reglementată în dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu există această obligaţie pentru instanţă, efectul fiind de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Referitor la pct. 3 al apelului parchetului, ce vizează greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., pe lângă cele ale art. 37 lit. b) C. pen., în încadrarea juridică în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.G., Curtea constată că acesta este întemeiat.
Astfel, din actele dosarului, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, reiese că prin Sentinţa penală nr. 1434 din 19 iunie 1999, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, definitivă prin Decizia penală 47/A din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului Maramureş, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, fiind liberat din executarea acesteia la data de 2 mai 2001, cu un rest de 4 luni şi 15 zile închisoare.
Însă aceasta pedeapsă a fost contopită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 533/R din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj în pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, astfel încât nu s-ar putea reţine în legătură cu aceeaşi pedeapsă (rezultantă) că ar constitui atât primul termen al recidivei postcondamnatorii, cât şi al recidivei postexecutorii, întrucât s-ar ajunge ca aceeaşi împrejurare să constituie temei al agravării răspunderii inculpatului de două ori, ceea ce ar fi inadmisibil.
Decizia Înaltei Curţi, la care a făcut referire prima instanţă, are în vedere situaţia în care condamnările ce ar constitui primul termen al recidivei, în ambele modalităţi, sunt succesive şi individuale, nefăcând obiectul unei contopiri într-o pedeapsă unică.
Astfel, Curtea a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului H.G.
Referitor la motivul 5 al apelului parchetului, ce se referă la acelaşi inculpat prin care se critică neaplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (4) C. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat.
Astfel, prima instanţă a dispus în mod corect contopirea pedepsei aplicate inculpatului H.G. în prezenta cauză cu cea aplicată prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen., care trimit la normele art. 34 şi 35 privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni. Din actele dosarului însă, rezultă că instanţa a contopit pedeapsa stabilită în prezenta cauză cu pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei Gherla. Prin aceasta din urmă, prin contopirea efectuată nu a mai adăugat, conform art. 35 alin. (5) C. pen., executarea măsurii de siguranţă a interdicţiei de a se afla pe raza mun. Bucureşti pe durată de 5 ani după executarea pedepsei, măsură luată prin Sentinţa penală nr. 964 din 3 iunie 2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Aşa încât, în mod legal instanţa de fond nu a aplicat şi măsura de siguranţă dispusă, aceasta având în vedere pedeapsa rezultantă astfel cum a rezultat în urma contopirii, pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii.
În ceea ce priveşte motivul 4 al apelului parchetului, prin care se critică reţinerea în încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpata D.G. a dispoziţiilor art. 33 lit. b) privitoare la concursul ideal de infracţiunii, în loc de dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., privitoare la concursul real de infracţiuni, Curtea a constatat că aceasta este, de asemenea, nefondată.
În legătură cu această chestiune, Curtea, încă de la început a constatat că prima instanţă în mod corect nu a reţinut dispoziţiile art. 33 lit. a) sau b) C. pen. în încadrarea juridică a faptelor, acestea nefiind dispoziţii care ţin de încadrarea juridică a faptelor, ci constituie norme care reglementează modalitatea de aplicare a pedepsei în cazul săvârşirii unei pluralităţi de infracţiuni, în forma concursului.
Curtea a considerat că faptele au fost săvârşite de către inculpata D.G. în concurs ideal de infracţiuni, chiar dacă infracţiunea de înşelăciune la care această inculpata şi-a dat concursul este ulterioară celei prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât complicitatea constă, conform art. 26 C. pen., în fapta aceluia care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de lega penală.
În cauza de faţă, inculpata D.G. a înlesnit cu intenţie indirectă (acceptând că prin eliberarea actelor privitoare la imobile unor persoane care nu au interes legitim legat de acesta şi cu încălcarea atribuţiilor de serviciu) săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţilor vătămate cumpărătoare ale imobilului, activitate care prin natura ei este anterioară săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (infracţiune scop).
Aşadar, faptele au fost săvârşite în forma concursului ideal de infracţiuni, inculpata printr-o acţiune unică, datorită împrejurărilor cauzei şi a efectelor produse a realizat conţinutul a două infracţiuni diferite.
Pe de altă parte, discuţia este mai mult teoretică neavând niciun efect asupra încadrării juridice (cum s-a arătat mai sus) sau tratamentului sancţionator aplicat, indiferent de modalitatea acestuia (concurs ideal sau real).
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate de cele două instanţe de fond, aspect criticat atât de parchet, referitor la inculpaţii L.D., L.G., D.G., H.G., considerând că pedepsele sunt prea mici, cât şi toţi inculpaţii apelanţi, Curtea a constatat următoarele:
Referitor la inculpatul O.V., s-a constatat că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor stabilite pentru infracţiunile săvârşite, ţinând seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen.
Astfel, s-a apreciat în mod corect că faptele săvârşite de acesta prezintă un grad foarte ridicat de pericol social abstract şi concret. Din probele administrate a rezultat că inculpatul face parte dintr-o reţea de persoane a căror principală activitate era aceea de a înstrăina imobile folosindu-se de acte falsificate, contribuţia inculpatului fiind una însemnată în cadrul reţelei infracţionale. Totodată, s-a reţinut în mod întemeiat că acesta a acţionat pe baza unui plan prestabilit, care a condus la producerea de prejudicii importante unor cumpărători de bună-credinţă, prejudicii nerecuperate până în acest moment. În cadrul acestei activităţi infracţionale, contribuţia inculpatului a fost una majoră, sarcina acestuia fiind de a completa, a ridica şi de a procura actele şi cărţile de identitate falsificate, în baza cărora se încheiau contractele de vânzare-cumpărare.
Astfel, s-a considerat în mod just că deşi inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu se poate reţine în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor penale nefiind suficientă pentru reţinerea acestor circumstanţe atenuante, fiind, de altfel, starea normală pentru buna desfăşurare a relaţiilor sociale. În plus, nu se poate reţine că a avut conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, faţă de modul de viaţă al acestuia, fără loc de muncă sau o ocupaţie aducătoare de venituri licite. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a recurs la săvârşirea acestor fapte cu consecinţe deosebit de grave pentru părţile vătămate pentru a câştiga în mod nelegal sume mari de bani.
Instanţa de fond a reţinut şi atitudinea sa avută după săvârşirea infracţiunilor, respectiv că, după dispunerea arestării sale în lipsă, acesta s-a sustras o mare perioadă de timp punerii în executare a mandatului, iar din convorbirile telefonice interceptate, a rezultat că inculpatul a încercat să îl influenţeze pe inculpatul G.I., ca acesta să nu recunoască în faţa organelor de urmărire penală că îl cunoaşte pe F.M.C. De altfel, continuând în acţiunea sa de inducere în eroare a organelor judiciare pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul a avut o poziţie extrem de oscilantă, ajungând în final, în cursul cercetării judecătoreşti, să încerce o minimalizare a contribuţiei sale la săvârşirea faptelor deduse judecăţii.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ţ.L.L., s-a reţinut, de asemenea, în mod corect că faptele săvârşite au un grad foarte ridicat de pericol social abstract şi concret, instanţa de fond făcând referire sub aceste aspecte la cele reţinute cu ocazia analizei făcute pentru inculpatul O.V.
Totodată, a reţinut contribuţia extrem de importantă şi a acestui inculpat la săvârşirea faptelor descrise la pct. 3 şi 4 ale hotărârii, implicarea acestuia având drept urmare vânzarea prin folosirea de acte false şi cărţi de identitate falsificate a unui teren de o valoare foarte ridicată, urmată de revânzarea la scurt timp a acestora către cumpărători de bună-credinţă, cărora li s-a creat un prejudiciu extrem de important.
De asemenea, s-a avut în vedere contribuţia acestuia la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina sa care nu s-a finalizat cu producerea unui prejudiciu pentru persoanele vătămate, fiind descoperită la timp de către organele de poliţie. Totodată, s-a reţinut corect faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, din fişa sa de cazier judiciar rezultând o adevărată "specializare" a acestuia în comiterea de infracţiuni contra patrimoniului (4 condamnări definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de furt şi două puneri în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune). În final s-a avut în vedere şi atitudinea inculpatului avută pe parcursul procesului penal, acesta încercând să inducă în eroare organele judiciare, prin declaraţiile schimbate cu ocazia fiecărei declaraţii.
Referitor la inculpatul G.I., s-a reţinut, de asemenea, în mod just că faptele inculpatului au un grad foarte ridicat de pericol social abstract şi concret. Prezentarea inculpatului sub o identitate falsă a avut drept urmare înstrăinarea imobilului părţilor vătămate, urmată de reînstrăinarea acestuia la scurt timp, creând un prejudiciu important ultimului cumpărător de bună-credinţă. Însă prima instanţă, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., pedepsele aplicate fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege.
Tribunalul a considerat că, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de gravitatea extrem de ridicată a faptelor deduse judecăţii şi urmările importante produse de acestea, scopul pedepsei nu ar putea fi atins decât cu executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie. Instanţa a avut în vedere la această apreciere împrejurarea că faptele săvârşite de inculpat nu sunt izolate, din cuprinsul cercetărilor penale efectuate în cauză, rezultând date care arată că inculpatul a fost implicat şi într-un caz asemănător faţă de acesta dispunându-se însă disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări într-un dosar.
În ceea ce o priveşte pe inculpata R.I., s-a reţinut, la fel ca şi la ceilalţi inculpaţi, că faptele săvârşite au un grad foarte ridicat de pericol social abstract şi concret, precum şi contribuţia esenţială a inculpatei în reţeaua de persoane a căror principală activitate era aceea de a înstrăina imobile folosindu-se de acte falsificate. Totodată, s-a apreciat că simplul fapt că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale nu este de natură a reţine în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
În plus, tribunalul a reţinut şi atitudinea inculpatei avută pe parcursul procesului penal, aceasta încercând să inducă în eroare organele judiciare, având o poziţie oscilantă, negând de fiecare dată săvârşirea faptelor, prezentând de fiecare dată variante diferite faptelor deduse judecăţii.
Referitor la inculpata C.V., tribunalul a reţinut în mod corect că faptele săvârşite au un grad foarte ridicat de pericol social abstract şi concret, prezentarea inculpatei sub o identitate falsă având drept urmare înstrăinarea imobilului părţilor vătămate, urmată de reînstrăinarea acestuia la scurt timp, creând un prejudiciu important ultimului cumpărător de bună-credinţă. Totodată, prima instanţă a reţinut în mod temeinic că, faţă de atitudinea de negare a săvârşirii faptelor, nu se poate reţine în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., iar modalitatea de executare a pedepsei, avându-se în vedere şi gravitatea extrem de ridicată a faptelor deduse judecăţii, dar şi urmările importante produse de acestea, executarea pedepsei se impune a fi făcută în regim de detenţie.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B.R., tribunalul a apreciat în mod just că faptele săvârşite de aceasta au un grad ridicat de pericol social abstract, dar şi concret, iar fără contribuţia sa importantă, inculpata R.I. nu ar mai fi putut săvârşi infracţiunea de înşelăciune cu urmări deosebit de grave pentru cumpărătorii de bună-credinţă. Prima instanţă, faţă de atitudinea sinceră în cursul procesului penal, a reţinut în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special, nefiind însă la primul conflict cu legea penală, anterior suferind condamnări pentru săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului, fapte ce sunt concurente cu cele deduse judecăţii.
Referitor la inculpata B.G.C., tribunalul, de asemenea, a reţinut că faptele săvârşite au un grad foarte ridicat de pericol social abstract şi concret, faţă de modalitatea de săvârşire (inculpata prezentându-se sub o identitate falsă în vederea înstrăinării unui imobil) şi urmările ce s-ar fi putut produce. Totodată, s-a considerat în mod întemeiat că atitudinea oscilantă a inculpatei în cursul procesului penal face imposibilă reţinerea în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. De asemenea, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 253 din 9 februarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, inculpata a fost condamnată definitiv pentru acelaşi gen de fapte (complicitate la înşelăciune, cu ocazia încheierii de contracte şi antecontracte de vânzare - cumpărare a unor imobile), fiind exclusă reţinerea altor circumstanţe cu efect atenuant.
Aşadar, prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicând inculpaţilor pedepse pe durata minimă prevăzută de lege sau foarte apropiată de minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, iar celor cărora le-a reţinut circumstanţe atenuante (G.I. şi B.R.) le-a coborât pedepsele sub minimul special.
De asemenea, Curtea a considerat că în mod temeinic şi legal prima instanţă a aplicat sporuri de pedeapsă inculpaţilor în urma contopirii pedepselor stabilite pentru fiecare inculpat, acest tratament sancţionator fiind prevăzut de dispoziţiile art. 34 C. pen. Pe de altă parte, la sancţionarea săvârşirii infracţiunilor în concurs se impune aplicarea unor sporuri de pedeapsă, în caz contrar rămânând nesancţionate infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepse mai mici, această stare de agravare a pedepsei transformându-se astfel într-o stare de atenuare a pedepselor.
Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea a constatat că apelurile declarate de către inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., R.I., B.G.C., G.I., sunt nefondate, urmând a fi respinse.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.M.C., prima instanţă a reţinut în mod just că faptele inculpatului prezintă în concret un grad foarte ridicat de pericol social ce rezultă din modul premeditat şi organizat, modul concret de săvârşire, precum şi urmarea imediată concretizată în producerea de prejudicii importante unor cumpărători de bună-credinţă. Totodată, a reţinut şi contribuţia inculpatului la săvârşirea faptelor apreciată în corect ca fiind însemnată, respectiv înlesnirea procurării de acte şi cărţi de identitate falsificate, în baza cărora s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul este recidivist şi s-a sustras urmăririi penale, însă în faţa instanţei a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, solicitând aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, prima instanţă a stabilit pedepse în limitele reduse potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, aşa cum s-a arătat.
Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. dispunând revocarea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2617/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 291 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedepsele stabilite în prezenta cauză, aplicând în final inculpatului F.M.C. pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare.
Astfel că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.M.C., este nefondat atât apelul declarat de acesta, cât cel declarat de parchet.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.D., prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului au un grad foarte ridicat de pericol social concret, gravitate ce rezultă din modul premeditat şi organizat, dar şi a mijloacelor de operare ingenioase folosite, precum şi urmarea imediată concretizată în producerea de prejudicii importante unor cumpărători de bună-credinţă.
În ceea ce priveşte însă contribuţia inculpatului la săvârşirea faptei, s-a considerat că aceasta apare formal ca fiind majoră, dar având în vedere modalitatea concretă de săvârşire şi avantajul obţinut, s-a apreciat că acesta denotă o periculozitate redusă în raport de celelalte persoane implicate, fiind practic "folosit" de persoanele care au elaborat modalitatea de comitere a infracţiunilor, reţinând în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. şi coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea, spre deosebire de prima instanţă, a considerat că inculpatul a avut o contribuţie importantă la săvârşirea infracţiunii, nu doar formal, ci chiar prin acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. În concret, aşa cum s-a reţinut şi mai sus, inculpatul L.D. s-a prezentat la data de 25 iulie 2007 la sediul Biroului Notarului Public "D.M." din Bucureşti, unde, folosindu-se de o adeverinţă falsificată de inculpatul C.I.A., le-a indus în eroare pe părţile vătămate B.V. şi M.M. cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X2 din 25 iulie 2007 având ca obiect imobilul sectorul 6, cu privire la calitatea sa de proprietar al acestuia, producând cumpărătorilor de bună-credinţă un prejudiciu de 50.000 euro.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că inculpatul a acţionat astfel cu bună ştiinţă şi fără a fi constrâns de cineva, cunoscând care sunt urmările faptelor sale având în vedere şi experienţa sa de viaţă.
Astfel, Curtea a considerat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi drept consecinţă se impune aplicarea unei pedepse pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în limitele prevăzute de lege pentru această infracţiune.
Faţă de acestea, Curtea, ţinând seama şi de faptul că inculpatul L.D. nu a săvârşit singur infracţiunea, ci cu sprijinul consistent al inculpatului O.V., şi având în vedere că acesta nu are antecedente penale, a considerat se impune aplicarea unei pedepse pe o durată de 10 ani închisoare (minimul prevăzut de lege) pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Astfel că în privinţa sa apelul parchetului a fost fondat şi a fost admis, urmând a fi modificată pedeapsa aplicată în sensul arătat, iar apelul declarat de către inculpat a fost respins ca nefondat.
Referitor la inculpatul L.G., instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social concret destul de ridicat raportat la urmările care s-ar fi putut produce, dar şi atitudinea procesuală a inculpatului în cursul procesului penal şi faptul că nu s-a prezentat în instanţă, aspect care conduce la concluzia că în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante.
Astfel că, în mod temeinic a apreciat prima instanţă că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată apropiată de minimul special cu suspendarea executării sub supraveghere, se va realiza scopul preventiv al pedepsei, având în vedere şi faptul că acest inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale.
Faţă de acestea, Curtea a constatat că apelul declarat de parchet prin care a solicitat aplicarea unei pedepse mai severe este nefondat.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D.G. instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise ce rezultă din urmarea produsă şi care s-ar fi putut produce, forma continuată a infracţiunii de corupţie reţinută în sarcina acesteia, contribuţia efectivă în cadrul infracţiunii de înşelăciune, dar şi persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale şi a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul în mod temeinic a apreciat că faţă că gravitatea extrem de ridicată a faptelor deduse judecăţii la care a contribuit prin actele sale, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, şi urmările grave produse de acestea, se impune executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie.
Astfel că, apelurile declarate de parchet şi inculpata D.G. sunt fondate doar sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) (conduita bună avută de către inculpată anterior) numai referitor la infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. Curtea a constatat că nu există nicio justificare pentru faptul că nu au fost reţinute aceste circumstanţe atenuante şi în legătură cu infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, având în vedere că acestea nu au legătură cu fapta săvârşită, ci cu persoana.
Curtea a reţinut aceste circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (atitudinea bună avută de inculpată anterior săvârşirii infracţiunilor) şi în privinţa infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, ce rezultă din lipsa antecedentelor penale şi faptul că avea un loc de muncă, însă având în vedere forma continuată de săvârşire, nu va coborî pedeapsa sub minim, ci o va menţine pe cea stabilită de către prima instanţă.
Referitor la inculpatul H.G., instanţa de fond a avut în vedere în principal modalitatea concretă în care inculpatul a săvârşit infracţiunea, prin prezentarea unei cărţi de identitate false, dar şi scopul acesteia, acela de a se sustrage de la executarea unei pedepse privative de libertate, apreciind că prin raportare şi la persoana inculpatului care denotă perseverenţă infracţională fiind recidivist şi fără a avea o ocupaţie producătoare de venituri licite, gradul concret de pericol social este unul ridicat, motiv pentru care instanţa a orientat pedeapsa către maximul special redus potrivit art. 3201 C. proc. pen., aplicându-i acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare.
Totodată, a făcut aplicarea în mod corect a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi, contopind pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 533/R din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, inculpatul H.G. urmând a executa în final pedeapsa de 6 ani închisoare. Aplicarea sporului de pedeapsă se impune pentru a nu crea inculpatului impresia de impunitate în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată prin prezenta pentru o infracţiune care prezintă un grad ridicat de pericol social mai redus, având în vedere şi antecedentele penale ale inculpatului.
Constatând că pedeapsa aplicată inculpatului H.G. este de natură să ducă la atingerea scopului pedepsei şi realizarea funcţiilor acesteia, Curtea a constatat că apelurile parchetului şi inculpatului, sub acest aspect, sunt nefondate.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că recursul parchetului şi al inculpatului H.G. sunt întemeiate numai privitor la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen., alături de cele ale art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, urmează să fie înlăturate dispoziţiile recidivei postexecutorii, fără a avea însă vreo influenţă asupra pedepsei aplicate inculpatului, întrucât pedeapsa ce ar fi constituit primul termen al recidivei a fost avută în vedere în antecedenţa sa penală.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, criticată atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de inculpatele R.I. şi D.G., cât şi de către părţile civile K.A. şi B.N.P. "E.", Curtea a constatat următoarele:
Înainte de a trece la analizarea apelurilor declarate sub aspectul laturii civile, Curtea reţine că în această cauză pentru faptele de la pct. 1 şi 3 din decizie, analizate mai sus, organul de urmărire penală a dispus disjungerea cauzei cu privire la unii dintre participanţii la aceste infracţiuni.
Astfel, inculpatul L.D. a fost trimis în judecată ulterior şi judecat în Dosarul 45992/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, fapt ce a determinat ca cele două instanţe de fond să soluţioneze diferit acţiunile civile cu care au fost sesizate, acţiuni care îşi au temeiul în aceeaşi faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
De asemenea, inculpata D.G., participantă la infracţiunea descrisă la pct. 3 din decizie, în calitate de complice la infracţiunea de înşelăciune săvârşită, a fost trimisă în judecată ulterior, în Dosarul nr. 45992/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, fapt ce a determinat soluţionarea laturii civile de către ambele instanţe prin obligarea separată a acestei inculpate la repararea prejudiciului.
Faţă de aceste împrejurări, Curtea a constatat că apelul declarat de parchet este întemeiat şi se impune admitere acestuia şi sub aspectul laturii civile în sensul soluţionării unitare a acesteia şi a obligării tuturor participanţilor la săvârşirea infracţiunilor în solidar la acoperirea prejudiciilor cauzate părţilor civile.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, Curtea a constatat că părţile civile B.V. şi M.M., precum şi partea civilă J.T.O.G., nu au declarat apel, iar pe de altă parte nici alţi participanţi la procesul penal, cu excepţia inculpatei R.I., nu au criticat modalitatea de soluţionare a acţiunilor civile formulate de aceştia, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, astfel încât, Curtea nu a mai analizat temeinicia hotărârilor sub acest aspect.
Referitor la critica formulată de către partea civilă K.A. cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate pentru daune materiale şi daune morale suferite, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate. Sub acest aspect se constată că ambele instanţe care au pronunţat sentinţele ce fac obiectul prezentului apel, au analizat corect mijloacele de probă administrate pentru a determina cuantumul prejudiciului material şi au apreciat, de asemenea, just cuantumul daunelor morale.
Astfel, instanţele de fond au reţinut în mod temeinic că partea civilă K.A. a înmânat inculpatei R.I. suma de 15.000 euro la momentul încheierii antecontractului, suma de 40.000 euro cu ocazia încheierii chitanţei de mână, suma de 135.000 euro cu ocazia încheierii contractului, iar partea civilă J.T.O.G. suma de 65.000 euro cu ocazia încheierii contractului.
La data de 17 decembrie 2007, organele de poliţie au restituit, cu aprobarea procurorului, sumele de 109.998 euro şi de 12.215 RON ridicate de la inculpata R.I. părţilor vătămate K.A. (69.998 euro şi 12.215 RON) şi J.T.O. (40.000 euro)
Deşi în contractul de vânzare-cumpărare din data de 1 decembrie 2007 se menţionează că părţile civile au înmânat inculpatei suma de 300.000 euro, atât părţile civile, cât şi inculpata au declarat că cu acest prilej cumpărătorii au înmânat 200.000 euro inculpatei.
Aşa încât, susţinerile părţii civile referitoare la prejudiciul material suferit nu sunt confirmate de probele administrate în cauză. Or, una dintre condiţiile angajării răspunderii civile este ca prejudiciul să fie cert, atât în ceea ce priveşte existenţa sa, cât şi în ceea ce priveşte întinderea acestuia. Întrucât singurul prejudiciu dovedit este cel stabilit de către instanţele de fond, Curtea a constatat că apelul declarat de partea civilă este nefondat. Sub acest aspect, pentru motivele expuse, apelul declarat de inculpata R.I. este, de asemenea, nefondat.
În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de daune morale, Curtea a constatat că suma acordată cu acest titlu părţii civile, în cuantum de 5.000 euro, este de natură să acopere prejudiciul moral suferit. La aprecierea cuantumului acestuia trebuie avut în vedere în principal faptul că infracţiunea este una de prejudiciu şi prin natura sa este producătoare de prejudicii materiale, ce trebuie acoperite, iar pe de altă parte acordarea acestor despăgubiri nu trebuie să constituie o sursă de îmbogăţire fără justă cauză. Astfel, Curtea a considerat că suma de 5.000 euro acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale reprezintă o compensare echitabilă pentru starea de disconfort şi stres provocate prin săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi.
Referitor la apelul declarat de B.N.P. "E.", Curtea a constatat că acesta este, de asemenea, nefondat. Astfel, tribunalul a apreciat în mod temeinic cu privire la imposibilitatea restituirii actelor ridicate de la biroul notarial, actele fiind anulate în mod corect, întrucât sunt lovite de nulitate absolută, prin încheierea acestora cu fraudarea legii.
Şi în ceea ce priveşte onorariile ridicate de organele de poliţie, aceste sume au fost restituite părţilor civile, întrucât acesta sunt cele care le-au plătit fără a avea o justă cauză.
Curtea a considerat că dacă B.N.P. "E." apreciază că a suferit un prejudiciu în urma încheierii contractului autentificat de către acesta, se va putea adresa instanţei civile pentru recuperarea lui, urmând a dovedi toate elementele necesare pentru angajarea răspunderii civile. În prezentul cadru procesual, faţă de infracţiunile ce fac obiectul dosarului, nu pot fi acordate despăgubiri pentru eventualele prejudicii suferite de acesta.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de inculpaţii D.G. şi H.G. împotriva Sentinţei penale nr. 908 din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 45992/3/2009 şi Sentinţei penale nr. 429 din 29 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 44394/3/2010, a desfiinţat, în parte, ambele sentinţe apelate şi rejudecând în fond:
În ceea ce priveşte latura penală:
1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L.D. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durată 5 ani.
În baza art. 33 C. pen. rap. la art. 34 lit. b) şi 35 C. pen. a aplicat inculpatului L.D. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca urmare a contopirii cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei D.G. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 80 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata D.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a aplicat inculpatei D.G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca urmare a contopirii cu pedepsele aplicate pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
3. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului H.G. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi sporul de 6 luni.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul H.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. a) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 963/2009 pronunţată de Judecătoria Gherla, definitivă prin Decizia penală nr. 533/R din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul H.G. executând în final pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor O.V. şi F.M.C.
A dedus durata prevenţiei din pedeapsa aplicată inculpatului O.V. de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 26 august 2009 la zi, iar pentru inculpatul F.M.C. de la 4 februarie 2005 la 3 martie 2005 de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 25 iunie 2010 la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă:
1. În baza art. 14 C. proc. pen., 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B.V. şi M.M. şi a obligat în solidar inculpaţii F.M.C., L.D., O.V. şi C.I.A. la plata sumelor de 50.000 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective şi 7.124,5 RON daune materiale către părţile civile, cât şi suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare dintre părţile civile.
2. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă K.A. şi a obligat în solidar inculpaţii R.I., Ţ.L., O.V., B.R., C.A.I. şi D.G. la plata sumei de 120.002 euro cu titlu de daune materiale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii, şi 5.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă J.T.O.G. şi a obligat în solidar inculpaţii R.I., Ţ.L., O.V., B.R., C.A.I. şi D.G. la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune materiale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii, şi 5.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale apelate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., R.I., B.G.C., G.I., F.M.C., L.D. şi părţile civile K.A. şi B.N.P. "E.".
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii inculpaţi O.V., C.V., Ţ.L.L., R.I., C.I.A., B.G.C., G.I., F.M.C., L.D. şi părţile civile K.A. şi B.N.P. "E." la plata a câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., R.I., B.G.C., G.I., F.M.C., L.D., H.G. şi D.G. şi părţile civile K.A., O.C. şi B.V.
Inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., F.M.C., B.G.C. şi D.G. au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi au solicitat reindividualizarea pedepsei ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen.
Inculpaţii L.D., H.G. şi D.G. au solicitat reindividualizarea pedepselor, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpata R.I. a criticat hotărârea instanţei pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14, 12 şi 172 C. proc. pen.
Inculpata a susţinut că nu este vinovată pentru infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină, că a avut o participaţie minoră şi nu a avut cunoştinţă că vânzătorul imobilului este şi proprietarul acestuia, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Recurenta parte civilă B.V. a arătat că nu îi cunoaşte pe inculpaţii judecaţi şi a solicitat tragerea la răspundere a notarilor publici implicaţi în cauză.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cât şi prin prisma cazurilor de casare care, conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu, constată următoarele:
Recursul formulat de R.I. este nefondat, deoarece nu este incident niciunul din cazurile de casare invocate.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., Curtea constată că pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei sunt îndeplinite toate elementele constitutive cerute de lege, inclusiv cele ce ţin de latura subiectivă.
Inculpata a fost surprinsă de poliţie în momentul în care ieşea din notariat, unde vânduse un imobil despre care este evident că ştia că nu îi aparţine, având asupra sa suma de 101.055 euro.
Ca atare nu se poate susţine că inculpata nu a săvârşit fapta cu vinovăţie, deoarece nu poate fi reţinut că se afla în culpă în legătură cu calitatea sa de proprietar asupra terenului vândut.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu este aplicabil în cauză pentru că inculpata nu a arătat de ce hotărârea este contrară legii sau de ce s-a făcut o greşită aplicare a legii în cadrul ei.
În cauză, sunt incidente disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., B.G.C., care au înţeles să-şi recunoască vinovăţia şi să beneficieze astfel de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
De aceea, va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pentru fiecare din aceşti inculpaţi şi va reduce cuantumul acestora, cu 1/3, după care le va recontopi, stabilind pedeapsa finală şi menţinând dispoziţiile privind pedepsele accesorii. Curtea a considerat necesar să reducă pedepsele deja aplicate cu 1/3 ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen., întrucât sancţiunile fixate de instanţa de apel nu au fost criticate de parchet.
Instanţa va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G.I., pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen., ca urmare a decesului acestuia.
În ceea ce priveşte pe inculpaţii F.M.C., L.D., H.G. şi D.G., Curtea va respinge ca nefondate recursurile acestora vizând reindividualizarea pedepsei, având în vedere că sancţiunile aplicate sunt apte să asigure realizarea scopurilor prev. în art. 52 C. pen., prevenţia generală şi prevenţia specială, iar gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale nu justifică o micşorare a cuantumului pedepselor aplicate. Deşi inculpatul F.M.C. a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., de către instanţa de recurs, Curtea constată că aceste dispoziţii legale au fost aplicate cu prilejul judecării de către prima instanţă, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere beneficiile ce decurg din recunoaşterea vinovăţiei.
Deşi pentru inculpatul L.D., apărătorul a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a decesului, Curtea, în lipsa unor dovezi în acest sens, a analizat recursul formulat de inculpat.
Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile formulate de părţile civile B.V. şi O.C., deoarece au promovat calea de atac a recursului "omiso medio", fără să formuleze apel.
În cazul părţii civile K.A. va respinge ca nefundat recursul formulat, întrucât aceasta nu a invocat niciun caz de casare şi nu a depus motive de recurs.
De aceea, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., B.G.C. şi G.I. împotriva Deciziei penale nr. 348 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Va casa în parte decizia atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 908 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:
I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului O.V. în pedepsele componente şi sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
Va face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi va reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- de la 9 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- de la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. la 7 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 4 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei C.V. în pedepsele componente.
Va face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi va reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele sus-menţionate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ţ.L.L. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Va face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi va reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;
- de la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. la 6 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei B.G.C. în pedepsele componente şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi va reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele sus-menţionate cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 253 din 9 februarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
V. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G.I., în pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I., pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 31 alin. (2) rap.la art. 289 alin. (1) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.
Va înlătura obligarea inculpatului G.I. în solidar cu inculpaţii C.V., O.V. şi C.I.A. la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către părţile civile C.E.A.Ş. şi C.E.G.
Va înlătura obligarea inculpatului G.I. de la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor rămâne în sarcina acestuia conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii R.I., L.D., F.M.C., H.G. şi D.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de părţile civile B.V. şi O.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă K.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Va constata că inculpaţii Ţ.L.L. şi B.G.C. sunt arestaţi în altă cauză.
Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat O.V. prevenţia de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 26 august 2009 la 12 iulie 2012.
Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.M.C. prevenţia de la 4 februarie 2005 la 3 martie 2005, de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 25 iunie 2010 la 12 iulie 2012.
Va obliga recurenta parte civilă K.A. la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.R. şi C.I.A. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi Ş.G. şi L.G. în sumă de câte 400 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurentele părţi civile B.V. şi O.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Va obliga recurenţii inculpaţi F.M.C., L.D. şi H.G. la plata sumei de câte 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurentele inculpate R.I. şi D.G. la plata sumei de câte 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi O.V., C.V., Ţ.L.L., B.G. şi G.I. în sumă de câte 400 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii O.V., C.V., Ţ.L.L., B.G.C. şi G.I. împotriva Deciziei penale nr. 348 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează în parte decizia atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 908 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului O.V. în pedepsele componente şi sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
Face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- de la 9 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- de la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. la 7 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 4 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei C.V. în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele sus-menţionate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ţ.L.L. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;
- de la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. la 6 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei B.G.C. în pedepsele componente şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi reduce pedepsele după cum urmează:
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen.;
- de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele sus-menţionate cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 253 din 9 februarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G.I., în pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I., pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 31 alin. (2) rap.la art. 289 alin. (1) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.
Înlătură obligarea inculpatului G.I. în solidar cu inculpaţii C.V., O.V. şi C.I.A. la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către părţile civile C.E.A.Ş. şi C.E.G.
Înlătură obligarea inculpatului G.I. de la plata cheltuielilor judiciare către stat, care rămân în sarcina acestuia conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii R.I., L.D., F.M.C., H.G. şi D.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de părţile civile B.V. şi O.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă K.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Constată că inculpaţii Ţ.L.L. şi B.G.C. sunt arestaţi în altă cauză.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat O.V. prevenţia de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 26 august 2009 la 12 iulie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.M.C. prevenţia de la 4 februarie 2005 la 3 martie 2005, de la 27 martie 2008 la 28 martie 2008 şi de la 25 iunie 2010 la 12 iulie 2012.
Obligă recurenta parte civilă K.A. la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.R. şi C.I.A. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi Ş.G. şi L.G. în sumă de câte 400 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile B.V. şi O.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi F.M.C., L.D. şi H.G. la plata sumei de câte 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele inculpate R.I. şi D.G. la plata sumei de câte 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi O.V., C.V., Ţ.L.L., B.G. şi G.I. în sumă de câte 400 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3176/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2327/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
