ICCJ. Decizia nr. 2329/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2329/2012
Dosar nr. 10246/1/2011
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 decembrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale nr. 4307 din 16 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Contestatoarea nu a invocat nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în motivarea cererii arătând în esenţă că, „au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale de către instanţele din Constanţa şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti în anii 2003-2011", că a fost evacuată abuziv şi că decizia atacată a fost de asemenea pronunţată abuziv, motive pentru care a solicitat casarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Prin decizia penală nr. 4307 din 16 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2800/1/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale nr. 1138 din 29 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1402/36/2009.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată contestatoarea a formulat prezenta contestaţie în anulare.
Contestaţia în anulare este inadmisibila.
Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără citarea părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul examinării admisibilităţii în principiu, instanţa verifică dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă se depun dovezi în sprijinul contestaţiei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verificând aceste aspecte, constată că, contestatoarea nu a invocat nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive.
Or, motivele invocate de contestatoare nu pot fi încadrate în nici unul din aceste cazuri.
Faţă de considerentele arătate, reţinând că aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva Deciziei penale nr. 4307 din 16 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2327/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2333/2012. Penal → |
|---|
