ICCJ. Decizia nr. 2556/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2556/2012

Dosar nr. 18792/63/2011

Şedinţa publică din 16 august 2012

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 571 din data de 20 decembrie 2011 a Tribunalului Dolj în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.R.S.G., cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., 350 C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 9 septembrie 2011, la zi şi menţine starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că suma de 10.000 euro primită de inculpat cu titlu de mită a fost restituită martorului denunţător G.C.L.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., sub nr. 304/P/2011 din data de 29 septembrie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D.R.S.G., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din conţinutul rechizitoriului s-a reţinut în fapt că, la data de 03 august 2011 a fost înregistrat denunţul formulat de numitul G.C.L., manager la SC A. SRL din satul Cătane, comuna Cătane, judeţul Dolj, împotriva directorului executiv al A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dolj (A.P.I.A. Dolj), numitul D.R.S.G., prin care a sesizat faptul că, începând cu anul 2009, la cererea directorului executiv, i-a dat acestuia diverse sume de bani cuprinse între 2.000 lei şi 5.000 lei, de 3 - 4 ori pe an, precum şi alte sume de bani în valută pentru a grăbi plata subvenţiei către societatea comercială mai sus amintită.

De cele mai multe ori, D.R.S.G. justifica solicitarea sumelor de bani prin faptul că el era persoana de care depindea primirea subvenţiilor şi introducerea pe o listă „prioritară" de plată, precum şi prin faptul că „trebuia să dea mai departe la Bucureşti".

În luna decembrie 2010, deoarece societatea comercială amintită avea datorii la diverşi furnizori, denunţătorul a apelat la D.R.S.G. să înlesnească plata cu prioritate a subvenţiilor în valoare de aproximativ 300.000 euro, acesta din urmă comunicându-i faptul că va rezolva situaţia până la data de 24 decembrie 2010, solicitând în schimb suma de 25.000 dolari SUA, aspect cu care denunţătorul a fost de acord, banii urmând a fi plătiţi o dată cu virarea subvenţiei în contul societăţii. Neîncadrându-se în termenul stabilit, denunţătorul i-a comunicat că înţelegerea nu mai era valabilă, dar că o să-i dea o sumă mai mică dacă societatea urma să rămână pe lista prioritară de plăţi.

La data de 29 decembrie 2010, o dată cu plata primei tranşe de aproximativ 400.000 lei din subvenţia legală, D.R.S.G. l-a sunat pe denunţător pentru a stabili o întâlnire, la care a participat numitul G.V.C., administratorul societăţii şi fratele denunţătorului. Cu această ocazie s-a reiterat solicitarea celor 25.000 dolari SUA.

Denunţătorul nu a fost de acord cu plata celor 25.000 de dolari, însă i-ar fi dat acestuia aproximativ 3.600 dolari SUA pentru plata excursiei în SUA în care au plecat împreună la data de 10 ianuarie 2011 şi care a durat 10 zile.

Într-o seară, în timp ce se aflau la hotel, D.R.S.G. l-a chemat în camera sa pe martorul G.C.L. şi a pretins din nou suma de 25.000 dolari SUA, motivând că el a făcut promisiuni pentru această sumă „mai departe la Bucureşti", în cazul neprimirii acesteia fiind nevoit să plătească el „ca să nu strice cu cei de la Bucureşti", spunându-i totodată denunţătorului că dacă îi dă banii, va garanta plata subvenţiilor până în luna martie 2011.

După întoarcerea în ţară, D.R.S.G. l-a sunat de câteva ori pe denunţător pentru a stabili o întâlnire, acesta din urmă neacceptând şi ulterior refuzând să mai răspundă apelurilor telefonice, deoarece ştia că i se vor solicita sume de bani. Urmare a acestui fapt, G.C.L. a aflat de la alte persoane că D.R.S.G. va avea grijă să întâmpine dificultăţi în accesarea subvenţiilor.

În cauză a fost audiat în calitate de martor numitul G.V.C., fratele denunţătorului şi administrator al SC A. SRL, care a confirmat în totalitate susţinerile martorului G.C.L.

Astfel, martorul G.V.C. a declarat că la începutul lunii decembrie 2010, auzind de la alţi fermieri că inculpatul D.R.S.G. primea bani pentru plata subvenţiilor şi observând că unii dintre aceştia primiseră subvenţiile înaintea sa, a mers la biroul acestuia şi i-a spus că are nevol.e de aceste subvenţii la timp, pentru a-şi achita datoriile către furnizori. Inculpatul i-a explicat martorului că, decât să ia împrumut cu camătă de la diverse persoane, mai bine îi dă lui un procent de 10% din suma reprezentând subvenţiile pe care trebuia să le primească, urmând ca el să rezolve plata înainte de Crăciun, afirmând că-l poate pune pe o listă prioritară. Inculpatul a precizat că din aceşti bani el îşi opreşte doar 1%, iar restul de 9% îi dă „mai departe la Bucureşti". Cu toate că procentul de 10% i s-a părut prea mare, martorul a acceptat toate propunerile inculpatului, considerându-se constrâns de împrejurarea plăţii subvenţiilor.

Ulterior, până la Crăciun, s-au mai întâlnit de câteva ori la solicitarea inculpatului, care a insistat asupra sumelor de bani pretinse.

Prima tranşă din subvenţii a fost primită de SC A. SRL la data de 28 decembrie 2010, respectiv suma de 390.301,29 lei, conform Deciziei de plată în avans nr. 1085742 din 12 noiembrie 2010, aprobată de către D.R.S.G.

Între timp, după discuţiile avute cu martorii la începutul lunii decembrie 2010, inculpatul D.R.S.G. a mai aprobat şi Decizia nr. 1489136 din 13 decembrie 2010 de acordare a plăţilor în cadrul campaniei aferente anului 2010, pentru suma de 387.401 lei în cadrul S.A.P.S. (schema de plată unică pe suprafaţă - fonduri de la bugetul U.E.) şi suma de 515.727,11 lei în cadrul P.N.D.C. (schema de plată naţională directă complementară - fonduri de la bugetul de stat).

Şi după această dată martorul G.V.C. a fost contactat de către inculpat, direct sau prin intermediari, pentru a-şi achita „datoriile" faţă de el, însă până la plecarea în SUA nu i-a dat inculpatului nicio sumă de bani.

În SUA au plecat împreună martorii G.V.C., G.C.L. şi inculpatul D.R.S.G., la respectivul târg agricol participând mai multe persoane, în special fermieri, din toată ţara.

În timp ce erau cazaţi la hotelul H. din Atlanta, SUA, martorul G.V.C. a purtat discuţii contradictorii cu inculpatul pe tema mitei pe care trebuia să o dea, cei doi reproşându-şi reciproc că nu s-au ţinut de cuvânt. Într-o seară, inculpatul D.R.S.G., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi de faţă cu mai mulţi fermieri, i-a reproşat martorului G.V.C. că, deşi l-a ajutat cu plata subvenţiilor, el nu-i dă banii promişi, afirmând şi că l-a pus să vină în SUA şi că nu-i plăteşte sumele de bani aferente acestei excursii.

Martorul G.V.C. a făcut referire şi la discuţia din camera de hotel în care era cazat inculpatul, purtată între acesta din urmă şi martorul G.C.L., când inculpatul a cerut să i se dea măcar o parte din banii pretinşi, pentru că altfel restul subvenţiilor vor fi plătite abia în luna mai 2011.

Martorul a aflat astfel de la fratele său că mita a fost negociată în acea seară la suma de 25.000 de dolari americani. în timpul discuţiilor inculpatul i-a spus martorului G.C.L. să-şi lase telefoanele mobile în baie.

Tot în timp ce se aflau în SUA, în urma unor discuţii telefonice purtate cu persoane din cadrul SC A. SRL, martorii au aflat că banii reprezentând a doua tranşă din subvenţii fuseseră viraţi cu puţin timp înainte în contul bancar al societăţii.

Atât în perioada cât au fost în Atlanta, cât şi ulterior, în Miami, SUA, după ce li s-a comunicat că subvenţiile au fost plătite, martorul G.V.C. a aflat de la fratele său că acesta i-ar fi dat câteva mii de dolari americani inculpatului pentru ca acesta să nu le facă probleme în continuare, deoarece auziseră de la fermierii care asistaseră la certurile lor că el poate întârzia plata subvenţiilor. După primirea acestor sume de bani, inculpatul D.R.S.G. i-a spus martorului G.V.C. că va vorbi numai cu fratele său, G.C.L., deoarece acesta este „mult mai serios" decât el.

Cu toate acestea, după întoarcerea în ţară, inculpatul i-a transmis prin intermediari martorului G.V.C. să-şi achite „datoria" de 25.000 dolari americani.

În continuare, martorul G.C.L. i-a relatat că a aflat de la inculpatul D.R.S.G. faptul că aveau o pierdere de 200.000 euro reprezentând drepturi de subvenţie pentru zonele defavorizate şi pentru cele câteva sute de ha pe care SC A. SRL le cultivă în plus faţă de suprafaţa declarată la A.P.I.A. şi că acesta i-ar putea ajuta în legătură cu viitoarele cereri de plată a subvenţiei depuse la instituţie, în sensul de a declara şi celelalte suprafeţe de teren cultivate, precum şi de a bifa anumite rubrici, ca de exemplu cea pentru zone defavorizate, astfel încât să obţină subvenţii suplimentare. De asemenea, inculpatul a reiterat introducerea pe o listă prioritară de plată, astfel încât ar fi urmat ca subvenţiile să fie plătite până în luna decembrie 2011.

Martorul G.V.C. a precizat că ştia cu siguranţă faptul că directorul executiv al A.P.I.A. Dolj avea posibilitatea de a dispune anumite controale, întârziind astfel plata subvenţiilor.

Ulterior, martorul G.C.L. a depus la A.P.I.A. Dolj cererea unică de plată pe suprafaţă înregistrată din 16 mai 2011, documentaţia depusă fiind avizată de lucrătorii A.P.I.A. Dolj, însă inculpatul D.R.S.G. a refuzat iniţial să semneze o adeverinţă de înregistrare fermier, denunţătorul presupunând că motivul a fost faptul că nu i-a dat sumele de bani cerute.

Cu ocazia solicitării adeverinţei de înregistrare fermier, act ce trebuia semnat de către inculpatul D.R.S.G. şi care urma a fi utilizat de fermier pentru obţinerea unui credit bancar, cei doi martori au aflat despre supărarea acestuia din pricina neachitării celor 25.000 dolari americani. Supărarea inculpatului s-a concretizat în mai multe controale suplimentare din partea angajaţilor A.P.I.A. Dolj în ceea ce priveşte actele societăţii.

În continuare, G.C.L. a intrat în posesia adeverinţei de înregistrare fermier din 01 august 2011, semnată de directorul executiv D.R.S.G., conform căreia SC A. SRL nu face obiectul excluderilor de la plată, îndeplineşte condiţiile generale pentru acordarea sumelor cuvenite, fiind efectuate controalele şi verificările administrative asupra cererii de plată. în cuprinsul adeverinţei se precizează că „plata sumelor cuvenite fermierului pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2011 se va efectua până la data de 30 iunie 2012, după efectuarea procedurii de autorizare la plată".

La data de 06 septembrie 2011 denunţătorul G.C.L. a declarat organelor de urmărire penală că în ziua de 04 septembrie 2011, în jurul orei 17:00, a fost contactat telefonic de inculpatul D.R.S.G. în legătură cu „rezolvarea problemelor" dintre ei, solicitându-i o întâlnire în acest scop. Acest aspect se coroborează şi cu listingul convorbirilor telefonice ataşat la dosar.

În ziua de 05 septembrie 2011, în jurul orei 09:30, cei doi s-au întâlnit la restaurantul „L.H." din Craiova, stând de vorbă aproximativ 40 de minute. Pe parcursul discuţiei, denunţătorul a înaintat propunerea conform căreia urma să-i dea lui D.R.S.G. cu titlu de mită suma de 15.000 euro în trei tranşe, astfel: 5.000 euro până pe data de 09 septembrie 2011, 5.000 euro până pe data de 20 octombrie 2011 şi 5.000 euro când va primi subvenţia de la A.P.I.A.. La această propunere inculpatul D.R.S.G. ar fi replicat că „mă gândesc, dar nu e bine, treaba ta".

În continuare, G.C.L. a înaintat o nouă propunere, respectiv suma de 25.000 euro în trei tranşe, astfel: 10.000 euro până în data de 09 septembrie 2011, 5.000 euro până în data de 20 octombrie 2011 şi 10.000 euro imediat după plata subvenţiilor.

Cu această propunere D.R.S.G. a fost de acord, afirmând „Da, e OK, batem palma".

Această nouă sumă de bani, de 25.000 euro, a fost acceptată de numitul D.R.S.G. în contul „datoriei" mai vechi de 25.000 dolari americani, dar şi pentru rezolvarea problemelor ulterioare din anul 2011, respectiv prioritate la plata subvenţiilor şi pentru a nu dispune eventuale controale la SC A. SRL, ceea ce ar fi putut însemna neprimirea subvenţiilor chiar şi pe o durată de 2 ani.

După ce au convenit asupra sumelor de bani, inculpatul D.R.S.G. ar fî afirmat că „dacă te ţii de cuvânt, până maxim în luna decembrie 2011 pot să te pun pe lista de plăţi integrale", ştiut fiind faptul că o parte din subvenţii se acordă din fondurile U.E., iar o altă parte din fonduri naţionale, plata acestora din urmă întârziind de obicei.

În consecinţă, cei doi au stabilit să se întâlnească în ziua de 09 septembrie 2011, pentru plata primei tranşe din mită, respectiv suma de 10.000 euro.

Susţinerile martorului G.C.L. au fost confirmate şi de declaraţia martorului G.V.C., care a relatat că a fost şi el prezent la terasa restaurantului L.H. din Craiova în data de 05 septembrie 2011, dar nu a asistat la discuţiile celor doi, el aflând ulterior de la fratele său că inculpatul a solicitat cu titlu de mită suma de 25.000 euro pentru achitarea „datoriei vechi", precum şi pentru plata subvenţiilor pentru anul agricol 2011 - 2012. Totodată, martorul G.C.L. i-a relatat şi detaliile negocierii mitei, faptul că inculpatul D.R.S.G. nu a dorit „să lase nimic", însă i-a spus inculpatului că G.V.C. nu va şti decât de 15.000 euro, întrucât nu era de acord să dea o sumă atât de mare de bani.

În consecinţă, s-a procedat la organizarea prinderii în flagrant a inculpatului D.R.S.G. la întâlnirea ce urma să aibă loc în data de 09 septembrie 2011. Astfel, martorul G.C.L. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală suma de 10.000 euro, seriile bancnotelor fiind consemnate într-un proces-verbal întocmit la data de 08 septembrie 2011.

La data de 09 septembrie 2011, în jurul orei 12:10, inculpatul D.R.S.G. s-a întâlnit cu martorul-denunţător G.C.L. la restaurantul „C.T.", situat în mun. Craiova, jud. Dolj, unde cei doi au discutat aproximativ 10 minute. Denunţătorul l-a întrebat pe inculpat dacă are vreo veste despre rezolvarea problemelor lui. Inculpatul i-a replicat că răspunsul urma a fi aflat de la cei în drept, în contextul unor şedinţe organizate la M.A.D.R.

Discuţia a continuat, aşa cum şi începuse, cu privire la bani, făcându-se menţiune cu privire la tranşele de bani convenite a-i fi predate lui D.R.S.G. pentru rezolvarea problemelor denunţătorului.

Supărarea lui D.R.S.G., aşa cum au arătat în declaraţiile lor martorii G.C.L. şi G.V.C., a fost legată de faptul că nu primise mita de 25.000 de dolari americani pretinsă încă de la începutul lunii decembrie 2010, între timp inculpatul prestând anumite servicii pentru aceşti bani, anume aprobarea plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010 (Decizia A.P.I.A. Dolj nr. 1489136 din 13 decembrie 2011), o pretinsă facilitare a plăţii cu prioritate, precum şi eliberarea adeverinţei "înregistrare-fermier" din 01 august 2011.

A rezultat foarte clar că inculpatul, pentru rezolvarea problemelor, primeşte sume importante de bani, în legătură cu care pretinde că le dă mai departe superiorilor săi ierarhici, lui revenindu-i doar o mică parte.

Prin urmare, imediat după primirea celor 10.000 de euro şi după ce i s-a cerut ajutorul promis, inculpatul D.R.S.G. a susţinut că, în ce priveşte sprijinul pentru obţinerea unor finanţări suplimentare, pentru anul acesta nu mai poate face nimic, urmând să colaboreze în anul următor.

Martorul - denunţător i-a declarat inculpatului că nu a avut curaj să solicite finanţare şi pentru alte 600 de ha de teren pe care le exploata, ştiind că între ei existau animozităţi care ar fi putut duce la controale.

Pe cele 600 de ha exista o "suprapunere". Dacă "suprapunerile" sunt trecute cu vederea de funcţionarii de la A.P.I.A., care nu efectuează verificările necesare, atunci fermierii îşi primesc banii integral, fără întârzieri şi fără diminuări. Constatarea unor "suprapuneri" împiedică plata întregii sume solicitate, nu doar a celei pentru suprafeţele în legătură cu care există ambiguităţi.

Martorul denunţător a lăsat să se înţeleagă că nu era dispus să accepte riscul de a pierde „o grămadă de bani", câtă vreme nu îşi reglementa relaţiile cu inculpatul D.R.S.G.

Martorul - denunţător i-a pus în vedere inculpatului că va începe să-şi pregătească documentaţia pentru obţinerea în anul agricol următor a unor finanţări, inclusiv pentru suprafeţele de teren cu probleme.

Inculpatul D.R.S.G. a confirmat astfel şi susţinerile martorului G.V.C. referitoare la pretinderea mai demult, cu titlu de mită, a unui procent de 10% din valoarea subvenţiilor, respectiv suma de 25.000 dolari americani, la începutul lunii decembrie 2010. Dialogul s-a coroborat cu declaraţia martorului, care a precizat că inculpatul i-a spus că nu este o persoană serioasă şi că va vorbi numai cu fratele său.

În continuare, de cele două persoane s-au apropiat ofiţerii de poliţie judiciară şi procurorii de caz, care s-au prezentat şi au înfăţişat legitimaţiile de serviciu. împreună cu aceştia s-au aflat şi martorii asistenţi. I s-a cerut inculpatului să se prezinte şi să declare dacă a primit vreo sumă de bani. Acesta a susţinut că se numeşte D.R.S.G. şi că nu a primit nicio sumă de bani. Procurorii iau solicitat lui D.R.S.G. să scoată tot ce are în buzunare şi să aşeze pe masa din faţa sa bunurile deţinute.

Din buzunarul din partea dreaptă - faţă a pantalonilor D.R.S.G. a scos mai multe bancnote în euro şi în lei. Acesta a susţinut că ambele sume, în lei şi în valută, îi aparţin şi că nu le-a primit de la nimeni, fiind bani aduşi de el de acasă.

Martorilor asistenţi li s-a solicitat să citească seriile de pe bancnotele având cupiura de 500 de euro, bancnote primite de inculpat de la G.C.L., constatându-se că acestea au aceeaşi serie cu cele consemnate în procesul-verbal din data de 08 septembrie 2011, proces verbal în care s-au menţionat seriile bancnotelor ce urmau a face obiectul luării de mită.

Atribuţiile şi responsabilităţile directorului executiv al centrului judeţean sunt prevăzute cu titlu general în art. 7 din Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare - competenţe, anexă la Decizia nr. 1900 din 29 octombrie 2010, cele care au legătură cu prezenta cauză fiind următoarele:

- lit. r) asigură derularea procesului de control şi supracontrol la nivel judeţean şi monitorizează respectarea termenelor de realizare;

- lit. s) asigură realizarea de analize, previziuni şi recomandări în domeniul controlului pe teren;

- lit. u) organizează şi coordonează aplicarea la nivel teritorial a procedurilor elaborate de direcţiile de specialitate din cadrul aparatului central;

- lit. w) coordonează şi răspunde de autorizarea plăţilor pe suprafaţă.

Conform Manualului de proceduri pentru autorizarea plăţilor directe pe suprafaţă în sectorul vegetal, versiunea 4.2 (vol. 2 fila 23), aprobarea plăţilor pentru fiecare tranşă de plată de la nivel judeţean cu suprafeţe mai mari de 50 ha se face de către directorul centrului judeţean.

Potrivit fişei postului din data de 18 aprilie 2011, semnată de inculpatul D.R.S.G. şi ataşată la dosar, acesta are următoarele atribuţii în legătură cu prezenta cauză:

26. Aprobă cererile şi autorizează la plată sumele solicitate, ajutoarele de stat şi subvenţiile de la Bugetul de stat;

27. Desemnează personalul suplimentar, la propunerea directorului executiv adjunct, pentru verificarea cererilor şi a celor care fac verificarea în teren a veridicităţii înscrisurilor din documentele anexate cererilor;

28. Dispune verificarea în teren a înscrisurilor din actele anexate la cererea de solicitare a sprijinului;

68. Coordonează informarea fermierilor în ceea ce priveşte formele de sprijin şi condiţiile de eligibilitate specifice accesării plăţilor directe pe suprafaţă;

69. Asigură derularea procesului de control şi supracontrol la nivel judeţean şi monitorizează respectarea termenelor de realizare;

70. Formulează previziuni şi recomandări în domeniul Controlului pe Teren;

71. Supervizeazăactivităţilereferitoarela depunerea/primirea cererilor de plată, introducerea acestora în baza de date I.A.C.S., precum şi a controalelor administrative;

73. Monitorizează activitatea în procesul de autorizare a plăţilor pe suprafaţă;

75. Autorizează plăţile pentru tranşele de plată pe suprafaţă generate şi instrumentate la nivelul centrului judeţean.

Aceasta nu este însă şi ultima versiune de fişă a postului pentru funcţia de director executiv al centrului judeţean. Noua fişă a postului a fost elaborată de către A.P.I.A. - nivel central la data de 01 septembrie 2011 şi transmisă prin poştă cu adresa din 05 septembrie 2011, însă nu fusese încă semnată de inculpatul D.R.S.G.. Acesta luase însă la cunoştinţă de existenţa noii fişe a postului şi se familiarizase cu conţinutul documentului, fapt ce a rezultat din convorbirile telefonice purtate în zilele de 08 septembrie 2011 şi 09 septembrie 2011.

În noua fişă a postului (vol. 2 fila 38-42) sunt reluate, sub o altă numerotare, atribuţiile redate mai sus, însă sunt stipulate şi alte noi atribuţii în sarcina directorului executiv de centru judeţean, care au relevanţă în prezenta cauză, astfel:

77. Asigură finalizarea pentru cererile de plată directă depuse în campania S.A.P.S. în curs, a tuturor controalelor pe teren şi administrative până la data de 12 octombrie a fiecărui an, în conformitate cu prevederile regulamentare şi procedurale;

78. Asigură finalizarea integrală în termenele calendaristice stabilite de A.P.I.A. central a activităţilor de control clasic, respectiv ale activităţii de follow-up la teledetecţie;

82. Asigură finalizarea integrală la nivelul datei de 25 octombrie a autorizării la plată în avans pentru cererile depuse în campania S.A.P.S. din anul în curs, în conformitate cu prevederile regulamentare şi procedurale;

85. Asigură finalizarea integrală la nivelul datei de 25 decembrie a autorizării la plată regulară pentru cererile depuse în campania S.A.P.S. din anul în curs, în conformitate cu prevederile regulamentare şi procedurale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (U.E.) nr. 784/2011 al Comisiei Europene din 05 august 2011 (vol. 2 fila 133), „începând cu data de 16 octombrie 2011, statele membre pot plăti agricultorilor avansuri de până la 50% din plăţile directe enumerate în anexa 1 la Regulamentul (C.E.) nr. 73/2009, în funcţie de cererile depuse în 2011, cu condiţia să fie finalizată verificarea condiţiilor de eligibilitate în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (C.E.) nr. 73/2009".

Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care A.P.I.A. a elaborat noua fişă a postului de director executiv al centrului judeţean la data de 01 septembrie 2011, stipulând termenele de 25 octombrie pentru plata în avans şi 25 decembrie pentru plata regulară a subvenţiilor, aceste termene constituind în acelaşi timp o facilitate acordată agricultorilor de către statul român, deoarece noul Regulament nu prevede decât posibilitatea începerii plăţilor în avans la data de 16 octombrie 2011, plăţile urmând a se face conform art. 29 din Regulamentul (C.E.) nr. 73/2009, „în cel mult două rate pe an, în cursul perioadei care începe la data de 1 decembrie şi se încheie la data de 30 iunie a anului calendaristic următor" (vol. 2, fila 132 verso).

Cunoscând astfel noile atribuţii din fişa postului, nesemnată încă, şi promiţându-i martorului G.C.L. că-i va facilita plata integrală în luna decembrie 2011, inculpatul D.R.S.G. îşi arogă astfel personal meritele unei asemenea facilităţi, care implică aprobarea cu prioritate de către el a două decizii de plată ce urmau a fi emise în perioada imediat următoare de către A.P.I.A. Dolj, respectiv decizia de plată în avans şi decizia de plată regulară (a celei de-a doua rate, reprezentând restul de subvenţii) în favoarea SC A. SRL

Dispoziţia de plată se dă în numele directorului general al A.P.I.A., decizie pe care figurează menţiunea „Aprobat" - director executiv centru judeţean. Verificările greoaie ale cererilor şi a documentaţiei anexate, precum şi controalele administrative (unele desfăşurate pe perioade lungi de timp) pot întârzia efectuarea plăţii.

Virarea banilor în conturile bancare ale fermierilor se face de la nivel central, ceea ce înseamnă că o aprobare cu prioritate a unor decizii de plată a subvenţiilor de către directorul centrului judeţean atrage în mod automat virarea mai rapidă a sumelor de bani de la nivel central.

În sarcina inculpatului D.R.S.G. a fost reţinută de către procuror comiterea a două acte materiale de luare de mită. Cele două acte materiale au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, utilizând acelaşi mod de operare.

1. Primul act material de luare de mită l-a constituit pretinderea de către inculpatul D.R.S.G., la începutul lunii decembrie 2010, a unui procent de 10% din sumele reprezentând subvenţiile aferente anului agricol 2010 - 2011 de la martorul G.V.C., respectiv suma de 25.000 dolari americani.

Aceasta este „datoria" despre care fac vorbire martorii G.C.L. şi G.V.C. şi pe care inculpatul solicita cu insistenţă să fie achitată de cei doi, atât pe parcursul desfăşurării târgului agricol din SUA, cât şi după întoarcerea în ţară.

Dialogul purtat între martorul G.C.L. şi inculpat în data de 09 septembrie 2011, cu ocazia primirii de către acesta din urmă a sumei de 10.000 euro şi a prinderii în flagrant, s-a coroborat cu declaraţiile celor doi martori sub acest aspect.

Fiind audiat G.V.C., referitor la afirmaţia „stingem şi treaba cu America, să nu te mai aud că eşti supărat", inculpatul D.R.S.G. replicând afirmativ, martorul a declarat că este vorba de diferenţa până la suma de 25.000 dolari americani, sumă pe care inculpatul o pretinsese înainte de excursia din ianuarie 2011 în SUA.

A fost reţinut actul material constând în pretinderea de către inculpat a sumei de 25.000 dolari americani de la cei doi martori, toate probele administrate coroborându-se sub acest aspect. Pretinderea sumei de bani de către inculpat a fost pentru ca acesta să autorizeze mai rapid plata celei de-a doua tranşe de subvenţii în favoarea SC A. SRL, acest lucru întâmplându-se la data de 13 decembrie 2010, o dată cu emiterea şi aprobarea Deciziei nr. 1489136 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă (vol. 5, fila 10-12).

2. Al doilea act material de luare de mită l-a constituit pretinderea la data de 05 septembrie 2011 de către inculpatul D.R.S.G. a sumei de 25.000 euro de la martorul G.C.L. pentru rezolvarea problemelor din anul agricol 2011 - 2012, urmată de primirea de la acesta a unei prime tranşe de 10.000 euro, la data de 09 septembrie 2011, ocazie cu care inculpatul a fost prins în flagrant. Mita a fost pretinsă de inculpat în principal pentru aprobarea cu prioritate a celor două decizii de plată ce urmau a fi emise în perioada imediat următoare de către A.P.I.A. Dolj, respectiv decizia de plată în avans şi decizia de plată regulară (a celei de-a doua rate, reprezentând restul de subvenţii) în favoarea SC A. SRL.

În condiţiile în care se purtau încă discuţii cu privire la semnarea noii fişe a postului, îndeplinirea noilor atribuţii legate de autorizarea plăţilor putea fi realizată preferenţial de către inculpatul D.R.S.G., ceea ce este cazul şi în prezenta cauză, acesta promiţându-i practic martorului G.C.L. că, în schimbul mitei de 25.000 euro, va aproba plata integrală a subvenţiilor până în luna decembrie 2011 inclusiv, ceea ce pentru alţi agricultori nu era încă obligat să facă.

Referitor la promisiunea de plată integrală făcută de inculpat cu prilejul discuţiei din data de 09 septembrie 2011, în legătură cu ajutorul de stat, martorul G.V.C. a precizat că inculpatul D.R.S.G. s-a referit la sumele de bani plătite de la bugetul de stat, bani care niciodată nu vin în acelaşi tirnp cu subvenţiile de la U.E., întârziind de la o lună la câteva luni.

Inculpatul D.R.S.G. nu a primit suma de 10.000 euro cu titlu de primă tranşă din mita de 25.000 euro în data de 09 septembrie 2011 doar pentru aprobarea plăţilor către SC A. SRL ci şi pentru a nu se autosesiza în cazul în care ar exista suspiciuni cu privire la corectitudinea datelor primite de la fermier. Dialogul ambiental purtat în data de 09 septembrie 2011 cu martorul G.C.L. relevă faptul că inculpatul a ales să-şi îndeplinească şi atribuţia referitoare la „coordonarea informării fermierilor în ceea ce priveşte formele de sprijin şi condiţiile de eligibilitate specifice accesării plăţilor directe pe suprafaţă" (pct. 68 din fişa postului) cu o celeritate suspectă, discutând în mod direct cu persoana interesată şi făcând sugestii cu privire la „bifat numa" la anu"" pentru presupuse zone defavorizate, precum şi calcule pentru sumele de bani pe care ar urma să le câştige împreună cu martorul în anul agricol următor, rezultând o posibilă subvenţie suplimentară de aproximativ 200.000 euro, deoarece martorul cultivă în realitate aproximativ 3.200 ha.

Într-adevăr, din analiza dosarului SC A. SRL înaintat de A.P.I.A. a rezultat că prin cererea unică de plată pe suprafaţă din 16 mai 2011 a fost solicitată pentru sprijin o suprafaţă agricolă de 2.666,53 ha (vol. 4 fila 166), iar la o altă pagină a acestei cereri figurează şi rubricile „zona montană defavorizată" şi „zonele defavorizate altele decât montană", care nu sunt bifate (vol. 4 fila 194).

Cu toate că martorul G.C.L. i-a atras atenţia inculpatului că pentru cele 600 de ha pe care le cultiva în plus ar putea exista „suprapuneri", inculpatul D.R.S.G. a trecut cu vederea acest aspect şi a făcut în continuare calcule cu sumele de bani pe care ar urma să le obţină martorul cu titlu de subvenţie, sume pe care până în prezent le-au pierdut amândoi („e prostie să le pierdem amândoi").

În legătură cu promisiunea de a fi ajutaţi „cu bifatu"", martorul G.V.C. a declarat că inculpatul s-a referit la cererea de plată care urma să fie depusă de reprezentanţii SC A. SRL în anul 2012 şi pe care urmau să fie trecute şi hale cultivate în plus, subvenţiile aferente fiind de aproximativ 200.000 euro.

În ceea ce priveşte afirmaţiile martorului G.C.L. referitoare la un posibil control prin metoda teledetecţiei, martorul G.V.C. a declarat că a aflat de la angajaţii săi că anumiţi funcţionari de la A.P.I.A. Dolj ar fi spus că sunt primii pe listă la un astfel de control, martorul presupunând că inculpatul ar fi făcut astfel de afirmaţii în cadrul instituţiei pe care o conducea.

Fiind audiat, inculpatul nu a dorit să dea declaraţii, prevalându-se pe tot parcursul urmăririi penale de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Faptele descrise au fost probate cu următoarele mijloace de probă: denunţul lui G.C.L., declaraţie olografă a lui G.C.L., documente depuse de G.C.L., declaraţia învinuitului D.R.S.G., declaraţia inculpatului D.R.S.G., procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de îndreptarea erorii materiale, declaraţia martorului G.C.L., procesul verbal de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental din data de 09 septembrie 2011, procesul verbal de înregistrare audio-video 09 septembrie 2011, planşă fotografică constatare infracţiune flagrantă, 2 CD-uri conţinând înregistrarea ambientală audio-video, 1 C.D. listing apeluri G.C.L. + extras, procesul verbal de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpat, declaraţie martor G.V.C., adresă A.P.I.A. din 10 septembrie 2011, adresă A.P.I.A. din 12 septembrie 2011, adresă A.P.I.A. Dolj din 15 septembrie 2011, fişa postului D.R.S.G. şi ROF A.P.I.A. din vol. I, adresa A.P.I.A. din 16 septembrie 2011; adresa A.P.I.A. din 16 septembrie 2011; Decizia nr. 140 din 15 februarie 2010; adresa A.P.I.A. din 15 septembrie 2011 către D.A.C.I.S. din vol. 2 şi vol. 3, extras din manual de procedură pentru autorizarea plăţilor directe pe suprafaţă în sectorul vegetal - cap. 218 - Aprobarea Plăţilor, fişa postului 01 septembrie 2011 - director executiv; fişa postului 18 aprilie 2011- director executiv, regulament (C.E.) nr. 73/2009 al Consiliului, din 19 ianuarie 2009, art. 29 - Plata, şi regulament de punere în aplicare (U.E.) nr. 784/2011 al Comisiei Europene din 05 august 2011 - din vol. 2, ghid pentru inspectorii care realizează controlul pe teren - controale realizate prin măsurători clasice pe teren, cap. 10 - Procedura de control în cazul sesizărilor şi auto sesizărilor şi ghid pentru inspectorii care realizează controlul pe teren - controale realizate prin măsurători clasice pe teren, cap. 15 - Supracontrolul, din vol. 3, adresa A.P.I.A. Dolj din 15 septembrie 2011; adeverinţă înregistrare fermier din 01 august 2011; adeverinţă din 28 iulie 2011 (anulată şi nesemnată de inculpat) şi cerere unică de plată pe suprafaţă din 16 mai 2011 din vol. 4, Decizia de plată în avans nr. 1085742 din 12 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 1489136 din 13 decembrie 2010, de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, din vol. 5.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului D.R.S.G., care, prin acelaşi mod de operare şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de director executiv la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dolj, a pretins la începutul lunii decembrie 2010 de la reprezentanţii SC A. SRL suma de 25.000 dolari americani, respectiv 10% din totalul subvenţiilor, pentru autorizarea mai rapidă a plăţii celei de-a doua tranşe de subvenţii pentru suprafeţele de teren agricol cultivate (subvenţii aferente anului agricol 2010 - 2011), iar la data de 05 septembrie 2011 a pretins de la martorul-denunţător G.C.L. suma de 25.000 euro pentru autorizarea mai rapidă a plăţilor pe suprafaţa cultivată (subvenţii aferente anului agricol 2011 -2012), precum şi pentru a nu sesiza eventuale nereguli care ar fi putut conduce la controale nedorite şi la întârzierea plăţilor, iar la data de 09 septembrie 2011 a primit de la acelaşi martor suma de 10.000 euro, reprezentând prima tranşă din mita pretinsă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În schimbul sumei de 10.000 euro primite în data de 09 septembrie 2011 cu titlu de mită, inculpatul s-a angajat să-l ajute pe martorul-denunţător la completarea cererii unice de plată a subvenţiilor aferente anului agricol 2012 - 2013, astfel încât SC A. SRL să obţină finanţări suplimentare, de aproximativ 200.000 euro.

Prin ordonanţa din data de 09 septembrie 2011 s-a dispus măsura reţinerii pentru 24 de ore faţă de învinuitul D.R.S.G. Prin ordonanţa din data de 09 septembrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului D.R.S.G. pentru aceeaşi infracţiune.

Prin încheierea din data de 10 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 60338/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.R.S.G. pentru o durată de 29 de zile, începând de la data de 10 septembrie 2011 şi până la data de 08 octombrie 2011 inclusiv, măsură ce a fost ulterior menţinută de instanţa de judecată în cursul judecăţii.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a luat interogatoriu inculpatului care nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, precizând că pe martorul G.V.C. l-a cunoscut în momentul în care acesta a venit la instituţia pe care o conducea pentru a se interesa de plata subvenţiilor aferente anului agricol 2010 - 2011 SC A. SRL pe care o administra, întâlnire ce a avut loc înainte de plecarea în SUA la un târg agricol, fără să poată preciza însă dacă această întâlnire cu martorul a avut loc în cursul lunii decembrie 2010 sau în prima săptămână a lunii ianuarie 2011. A mai arătat că la târgul agricol la care a participat alături de alţi fermieri s-a întâlnit întâmplător şi cu martorul G.V.C. şi denunţătorul G.C.L., că acolo a avut întâlniri în mai multe rânduri cu fermieri români ocazie cu care a afirmat că datorită lui fermierii din jud.Dolj au primit plata subvenţiilor până la data respectivă şi că în acel moment unul dintre martori a afirmat că dacă va primi în continuare tranşele subvenţiilor îi va acorda suma de 15.000 euro. în continuare inculpatul a arătat că el a spus că doreşte să primească de fapt 25.000 euro şi nu 15.000 euro întrucât o parte de subvenţiile cuvenite anului agricol 2010-2011 fusese deja primită, însă apreciază această discuţie lipsită de seriozitate atâta vreme cât de faţă se aflau mai multe persoane iar întâlnirea a avut loc într-un restaurant.

Tot inculpatul a mai precizat că înainte de întoarcerea în ţară de la târgul agricol, martorii i-au spus că au fost anunţaţi din ţară că primiseră şi cea de-a doua tranşă a subvenţiilor, fapt pentru care nu sunt de acord să-i mai dea niciun ban întrucât plata subvenţiilor nu depinde de el, că după întoarcerea în ţară nu a mai ţinut legătura cu aceştia până la începutul lunii septembrie 2011 când la propunerea denunţătorului G.C.L. s-a întâlnit cu acesta la terasa L. din Craiova, ocazie cu care acesta s-a oferit să-i dea cei 25.000 euro promişi în SUA, iar în data de 9 septembrie acesta i-a remis suma de 10.000 euro din această sumă.

Totodată inculpatul a precizat că aprobările la plată din partea directorului centrului judeţean era pur formală, întrucât selecţia eşantioanelor de control, societăţile care vor primi tranşele precum şi sumele cuvenite fiecărei societăţi în funcţie de suprafaţa deţinută venea automatizat de la nivel central şi că în toată această metodologie de acordare a tranşelor din subvenţii nu intervenea factorul uman. A mai precizat de asemenea că, cunoaşte conţinutul interceptărilor din mediul ambiental din data de 09 septembrie 2011 şi nu contestă conţinutul transcrierii acesteia.( fila 60-61 dosar).

S-a luat de asemenea declaraţie martorului denunţător G.C.L. care a arătat că în toamna anului 2010, auzind de la diverşi fermieri că dacă nu vor merge la directorul executiv al A.P.I.A. Dolj să se înţeleagă cu acesta nu vor primi subvenţiile cuvenite anului agricol 2010-2011 până la sfârşitul anului calendaristic, pe la sfârşitul lunii noiembrie 2010, începutul lunii decembrie 2010, fratele său G.V.C. a mers personal la biroul inculpatului, i-a spus că firma sa are probleme financiare, şi are nevol.e urgentă de primirea subvenţiilor, ocazie cu care inculpatul i-a pretins suma de 25.000 dolari pentru a-1 ajuta să obţină cu prioritate subvenţiile cuvenite până la data de 24 decembrie 2010.

În continuare, martorul a arătat că fratele său a fost de acord să-i dea suma pretinsă de inculpat cu condiţia să primească integral subvenţiile până la sfârşitul anului însă datorită faptului că o primă tranşă din aceste subvenţii a fost primită numai pe data de 28 decembrie, fratele său i-a spus inculpatului că nu mai este de acord să-i dea suma pretinsă întrucât nu s-a ţinut de cuvânt. Tot de la fratele său a mai precizat martorul, a aflat că inculpatul urma să meargă şi el la târgul agricol organizat în SUA iar cheltuielile ocazionate cu deplasarea acestuia trebuiau să fie suportate de martor şi fratele său fapt cu care el nu a fost de acord, că pe perioada cât au stat în SUA inculpatul insista să i se dea suma pretinsă şi acceptată de fratele său, respectiv 25.000 dolari, ceea ce nici el nu a mai fost de acord să i-o plătească întrucât între timp a fost sunat din ţară şi i s-a comunicat că în conturile firmei intrase şi a doua tranşă din subvenţii, ceea ce l-a determinat să creadă că primirea subvenţiilor nu depindea de el şi că nu putea să-i amâne plata acestora până în luna martie 2011 în cazul în care nu îi va plăti suma pretinsă.

A mai arătat de asemenea că, după revenirea în ţară nu a mai ţinut legătura cu inculpatul deşi acesta îi transmitea prin diverse persoane că trebuie să-şi onoreze obligaţiile faţă de el, în luna iulie avea nevol.e de o adeverinţă de la A.P.I.A. pentru un credit bancar însă a fost întârziat în eliberarea acesteia, spunându-i-se fie că nu este directorul să o semneze, fie acesta refuză să o semneze, fapt ce 1-a determinat să ia legătura telefonic cu acesta şi să stabilească o întâlnire.

La aceasta întâlnire, inculpatul a recunoscut că el a fost cel care a refuzat să-i semneze adeverinţa întrucât era supărat pe el pentru că nu-şi onorase obligaţiile asumate, după care i-a spus că dacă îşi plăteşte datoriile faţă de el îl va ajuta în continuare să primească integral subvenţiile cuvenite anului agricol 2011-2012 până la sfârşitul anului calendaristic.

După ce au negociat atât suma ce urma să fie dată cât şi modalităţile de plată ale acesteia, au stabilit să se întâlnească pe 09 septembrie 2011 ocazie cu care i-a înmânat inculpatului suma de 10.000 euro iar acesta i-a promis că îl va ajuta să primească cu prioritate integral subvenţiile până la sfârşitul anului, să nu dispună controale la firma martorului şi să,,stingă astfel şi obligaţiile din iarnă". (fila 104-105 dosar).

S-a luat de asemenea declaraţie martorului G.V.C. care a arătat că, auzind de la alţi fermieri că aceştia primeau cu prioritate subvenţiile în timp ce societatea sa le primea mereu cu întârziere, pe la sfârşitul lunii noiembrie 2010, începutul lunii decembrie 2010, a mers în audienţă la inculpat pentru a-1 întreba când va primi subvenţiile societatea sa, ocazie cu care inculpatul i-a spus că dacă îi va oferi 10% din suma pe care urma să o primească îi va facilita obţinerea cu prioritate a plăţii integrale a subvenţiilor până la crăciun, fapt cu care el a fost de acord dar întrucât nu a primit subvenţiile promise până la crăciun, o primă tranşă din acestea fiind primite în data de 28 decembrie 2010, a hotărât să nu-i mai dea inculpatului banii pretinşi.

A mai arătat că pe durata deplasării în SUA la târgul agricol, inculpatul insista atât la el cât şi la fratele său să i se dea banii pretinşi însă nici unul dintre ei nu au mai fost de acord să-i dea sumele de bani cerute de către inculpat întrucât şi-au dat seama că nu depindea de acesta plata subvenţiilor întrucât a doua tranşă din acestea a intrat în conturile societăţii în timp ce se aflau în SUA deşi inculpatul le-a spus că vor primi această tranşă în luna martie 2011, şi că după întoarcerea în ţară inculpatul a continuat să le transmită prin diverse cunoştinţe că trebuie sâ-şi onoreze obligaţiile faţă de el.

A mai arătat că fratele său a fost de acord săi dea banii pretinşi de către inculpat pentru ca societatea să nu fie supusă controalelor cu care era ameninţată prin intermediul unor funcţionari din cadrul A.P.I.A. şi prieteni comuni şi pentru că îi întârziase eliberarea unei adeverinţe în cursul lunii iulie 2011 (fila 106-107 dosar).

În circumstanţiere a fost audiat martorul P.M.O. (fila 176 dosar).

De asemenea a fost audiat martorul C.A., propus de inculpat pe starea de fapt, care a arătat că este funcţionar în cadrul A.P.I.A. Centrala unde deţine funcţia de director al Direcţiei din cadrul I.T. precizând că după depunerea cererilor de acordare a subvenţiilor de către fermieri la A.P.I.A. Judeţeană, acestea sunt înregistrate în calculator de către un funcţionar din aceasta instituţie şi ulterior verificate de un alt funcţionar din aceeaşi instituţie după care toate aceste informaţii sunt transmise la A.P.I.A. Centrală, care după centralizarea tuturor cererilor de la A.P.I.I.L.E. Judeţene sunt selectate pe baza unor criterii stabilite de o comisie întocmită în acest scop. Urmează apoi calcularea totală a drepturilor fermierilor din ţară, după care A.P.I.A. Judeţeană generează listele de plăţi pe care le semnează şi apoi autorizează la plată societăţile solicitante de subvenţii care sunt comunicate apoi la A.P.I.A. Centrală care emite ordinele de plată. A mai precizat că procedura de efectuare a plăţilor este cea prevăzută în manualul de plăţi şi că nu cunoaşte care este exact procedura de la nivel judeţean ( fila 209 dosar).

Analizând actele şi probele administrate în cauză instanţa a constatat că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă şi corespunde unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, iar vinovăţia inculpatului este fără dubii dovedită.

Aşadar, audiat în faţa instanţei inculpatul a susţinut că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa întrucât aprobările la plată din partea directorului centrului judeţean era pur formală, selecţia eşantioanelor de control, societăţile care vor primi tranşele, precum şi sumele cuvenite fiecărei societăţi în funcţie de suprafaţa deţinută, venea automatizat de la nivel central; iar afirmaţia sa cum că doreşte ca martorii să-i dea suma de 25.000 euro pentru primirea cu prioritate a subvenţiilor este lipsită de seriozitate atâta vreme cât aceasta a fost făcută într-un restaurant iar de faţă se aflau şi alte persoane.

Toate mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal au condus însă la concluzia vinovăţiei inculpatului în comiterea faptei imputate şi, deşi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi putea face dovada contrară, că nu a pretins sumele de bani de la martorii denunţători şi nu intră în atribuţiile şi responsabilităţile sale autorizarea plăţilor pentru tranşele de plată pe suprafaţă generate şi instrumentate la nivelul judeţean, în mod constant şi-a clamat nevinovăţia, neaducând însă nicio probă pertinentă în dovedirea nevinovăţiei sale.

Inclusiv martorul C.A. propus de inculpat în apărare a precizat că procedura de efectuare a plăţilor este cea prevăzută în manualul de plăţi şi că nu cunoaşte care este exact procedura de la nivel judeţean.

Ori, aşa cum rezultă din art. 7 din Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare - competenţe, anexă la Decizia nr. 1900 din 29 octombrie 2010, directorul executiv al centrului judeţean are ca atribuţii printre altele: asigură derularea procesului de control şi supracontrol la nivel judeţean şi monitorizează respectarea termenelor de realizare; coordonează şi răspunde de autorizarea plăţilor pe suprafaţă.

De asemenea, conform Manualului de proceduri pentru autorizarea plăţilor directe pe suprafaţă în sectorul vegetal, versiunea 4.2 (vol. 2 fila. 23), aprobarea plăţilor pentru flecare tranşă de plată de la nivel judeţean cu suprafeţe mai mari de 50 ha se face de către directorul centrului judeţean.

Nu în ultimul rând, potrivit fişei postului din data de 18 aprilie 2011, semnată de inculpat şi ataşată la dosar, acesta are următoarele atribuţii: aprobă cererile şi autorizează la plată sumele solicitate, ajutoarele de stat şi subvenţiile de la Bugetul de stat; dispune verificarea în teren a înscrisurilor din actele anexate la cererea de solicitare a sprijinului; coordonează informarea fermierilor în ceea ce priveşte formele de sprijin şi condiţiile de eligibilitate specifice accesării plăţilor directe pe suprafaţă; asigură derularea procesului de control şi supracontrol la nivel judeţean şi monitorizează respectarea termenelor de realizare; formulează previziuni şi recomandări în domeniul Controlului pe Teren; supervizează activităţile referitoare la depunerea/primirea cererilor de plată, introducerea acestora în baza de date I.A.C.S., precum şi a controalelor administrative; monitorizează activitatea în procesul de autorizare a plăţilor pe suprafaţă; autorizează plăţile pentru tranşele de plată pe suprafaţă generate şi instrumentate la nivelul centrului judeţean.

Mai mult decât atât, noua fişă a postului a fost elaborată de către A.P.I.A. - nivel central la data de 01 septembrie 2011 şi transmisă prin poştă cu adresa din 05 septembrie 2011, însă nu fusese încă semnată de inculpatul D.R.S.G., însă acesta luase la cunoştinţă de existenţa noii fişe a postului şi se familiarizase cu conţinutul documentului, fapt ce rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice purtate în zilele de 08 septembrie 2011 şi 09 septembrie 2011 purtate cu omologi de-ai săi din ţară.

În această nouă fişă a postului (vol. 2 filele 38-42) sunt reluate, sub o altă numerotare, atribuţiile redate mai sus, însă sunt stipulate şi alte noi atribuţii în sarcina directorului executiv de centru judeţean, astfel: asigură finalizarea pentru cererile de plată directă depuse în campania S.A.P.S. în curs, a tuturor controalelor pe teren şi administrative până la data de 12 octombrie a fiecărui an, în conformitate cu prevederile regulamentare şi procedurale; asigură finalizarea integrală în termenele calendaristice stabilite de A.P.I.A. central a activităţilor de control clasic, respectiv ale activităţii de follow-up la teledetecţie; asigură finalizarea integrală la nivelul datei de 25 octombrie a autorizării la plată în avans pentru cererile depuse în campania S.A.P.S. din anul în curs, în conformitate cu prevederile regulamentare şi procedurale; asigură finalizarea integrală la nivelul datei de 25 decembrie a autorizării la plată regulară pentru cererile depuse în campania S.A.P.S. din anul în curs, în conformitate cu prevederile regulamentare şi procedurale.

Cunoscând noile atribuţii din fişa postului, nesemnată încă, şi promiţându-se că va facilita plata integrală în luna decembrie 2011, inculpatul D.R.S.G. şi-a arogat personal meritele unei asemenea facilităţi, care implică aprobarea cu prioritate de către el a două decizii de plată ce urmau a fi emise în perioada imediat următoare de către A.P.I.A. Dolj, respectiv decizia de plată în avans şi decizia de plată regulară (a celei de-a doua rate, reprezentând restul de subvenţii) în favoarea SC A. SRL

Prin adresa din 15 septembrie 2011, A.P.I.A. - D.A.C.I.S. a comunicat că singura atribuţie pe care o are directorul centrului judeţean în ceea ce priveşte orice fel de selecţie pentru control, este aceea prevăzută în Ghidul inspectorilor care realizează controlul pe teren, cap. 10 - Procedura de control în cazul sesizărilor şi auto sesizărilor, când semnează o solicitare de selecţie manuală, conform procedurii prevăzută în acolo. ,,Dacă se constată neconformităţi faţă de declaraţia fermierului verificat, Centrul judeţean A.P.I.A. solicită selectarea manuală a acesteia pentru a putea executa controlul exploataţiei conform procedurilor şi introduce datele rezultate în sistem. Solicitarea de selecţie manuală, semnată de directorul Centrului judeţean A.P.I.A. şi de şeful serviciului control pe teren, se transmite la A.P.I.A. central - Serviciul Control pe Teren, împreună cu sesizarea care a făcut obiectul controlului preliminar şi documentaţia obţinută în urma acestui control" (vol. 3, filele 281, 367-368).

Aşadar inculpatul a pretins şi primit în final suma de 10.000 euro şi pentru a trece cu vederea şi a nu sesiza eventuale nereguli care ar fi putut conduce la controale nedorite şi la întârzierea plăţilor către SC A. SRL

De altfel, existenta infracţiunii de luare de mită nu este condiţionată de împrejurarea ca îndeplinirea actului de serviciu să fie în competenţa exclusivă a inculpatului. Este suficient ca în virtutea atribuţiilor specifice funcţiei, acesta să aibă competenţe generale în emiterea sau îndeplinirea actului respectiv şi în concret, să poată influenţa luarea deciziei de care este interesată persoana ce remite folosul necuvenit.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia, dar de câte ori există probe împotriva lui de vinovăţie are dreptul să demonstreze lipsa lor de temeinicie.

Consecutiv, art. 69 C. proc. pen. prevede că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.

Apărarea inculpatului a fost contrazisă însă de probatoriul administrat în cauză, vinovăţia sa fiind dovedită prin declaraţiile constante ale denunţătorului G.C.L. şi ale martorului G.V.C. coroborate cu conţinutul înregistrărilor audio-video ambientale aflate la dosar, proces verbal de prindere în flagrant, extras din manualul de procedură pentru autorizarea plăţilor directe pe suprafaţă în sectorul vegetal, Decizia de plată în avans nr. 108572 din 12 noiembrie 2010, Decizia de plată nr. 1489136 din 13 decembrie 2010 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, fişa postului 18 aprilie 2011 - director executiv, fişa postului 01 septembrie 2011- director executiv etc.

Aşadar, declaraţia de nerecunoaştere a inculpatului D.R.S.G. este absolut singulară, ea necoroborându-se cu alt mijloc de probă, condiţie în care a rămas fără valoare sub aspectul aflării adevărului.

Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care direct, sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede o condiţie agravantă, în sensul că pedeapsa se majorează dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control.

În cauză, s-a reţinut că fapta comisă de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 254 alin. (2) C. pen. atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, pretinderea de către inculpat a sumei de bani se circumscrie acţiunilor alternative prevăzute în textul de incriminare, iar scopul pretinderii banilor şi acceptarea remiterii acestora de către denunţător este fără îndoială dovedit aşa cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză (înregistrările audio-video ambientale, procesul verbal de prindere in flagrant din data de 09 septembrie 2011 etc).

Deşi inculpatul prin apărători a susţinut că în cauză este vorba de o singură sumă de bani pe care inculpatul o „dorea de la martori", respectiv 25.000 euro sau 25.000 dolari, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat însă existenţa a două acte materiale de luare de mită:

La sfârşitul lunii noiembrie 2010, începutul lunii decembrie 2010, martorul G.V.C. merge la biroul inculpatului pentru a se interesa de subvenţiile ce i se cuveneau pentru anul agricol 2010-2011 întrucât avea nevol.e urgentă de bani pentru a-şi achita datoriile către furnizori, ocazie cu care inculpatul i-a spus că punându-l pe o listă prioritară, îl va ajuta să primească integral subvenţiile cuvenite până la Crăciun, cu condiţia însă să-i dea lui un procent de 10% din suma reprezentând subvenţiile, respectiv 25.000 dolari. Deşi suma pretinsă de către inculpat i s-a părut prea mare, martorul a acceptat propunerile inculpatului, fiind constrâns de nevol.le financiare.

După întâlnirea avută cu martorul, inculpatul a aprobat Decizia nr. 148913 din 13 decembrie 2010 de acordare a plăţilor în cadrul campaniei aferente anului 2010, pentru suma de 387.401 lei în cadrul S.A.P.S. (schema de plată unică pe suprafaţă - fonduri de la bugetul U.E. şi suma de 515.727,11 lei în cadrul P.N.D.C., schema de plată naţională directă complementară - fonduri de la bugetul de stat).

Declaraţiile martorilor privind pretinderea acestei sume de bani de către inculpat s-au coroborat cu conţinutul înregistrărilor în mediul ambiental din data de 09 septembrie 2011, cu ocazia prinderii în flagrant, când după primirea de către inculpat a sumei de 10.000 euro, martorul îi spune acestuia că,,stingem şi treaba cu America, să nu mai aud că eşti supărat" la care acesta îi spune,,bine, mă".

De altfel, însuşi inculpatul a recunoscut că,,a dorit" ca martorii săi dea suma de 25.000 euro şi nu 15.000 euro aşa cum i-a fost oferită de aceştia, însă acest fapt s-a întâmplat numai în luna ianuarie 2011 în timp ce se aflau la târgul agricol din SUA, deci după semnarea Deciziei de plată nr. 148913 din 13 decembrie 2010 iar această,,discuţie" a apreciat-o ca fiind lipsită de,,seriozitate atâta vreme cât a avut loc într-un restaurant de faţă cu alte persoane".

Aşa cum s-a statuat în practica constantă a instanţei supreme infracţiunea de luare de mită este o infracţiune instantanee care se consumă în momentul pretinderii folosului şi nu în acela în care este primit, că este suficientă simpla acceptare a promisiunii făcute, fiind lipsit de relevanţă juridică împrejurarea dacă fapta a fost sau nu urmată de primirea banilor pretinşi sau promişi.

În cauză, primul act material al infracţiunii de luare de mită s-a consumat în momentul pretinderii de către inculpat a unui procent de 10% din subvenţiile cuvenite martorului la începutul lunii decembrie 2010, prezentând mai puţină importanţă cuantumul sumei de care se face vorbire ulterior (10% din subvenţii, 25.000 dolari sau 25.000 euro), ceea ce oferă relevanţă juridică fiind momentul pretinderii acestora.

Al doilea act material de luare de mită l-a constituit pretinderea la data de 05 septembrie 2011 de către inculpat a sumei de 25.000 euro de la martorul G.C.L. pentru a aproba cu prioritate plata integrală a subvenţiilor cuvenite pe anul agricol 2011-2012, până în luna decembrie 2011 inclusiv. După negocierea modalităţii de plată a acestei sume, în data de 09 septembrie 2011, inculpatul a primit suma de 10.000 euro, ocazie cu care a fost prins în flagrant.

În afară de aprobarea cu prioritate a plăţilor către SC A. SRL pentru anul agricol 2011-2012, inculpatul D.R.S.G. a mai pretins suma de 25.000 euro din care o primă tranşă de 10.000 euro a primit-o în data de 09 septembrie 2011, pentru a nu se autosesiza în cazul în care ar exista suspiciuni cu privire la corectitudinea datelor primite de la fermier (conform fişei postului, avea această atribuţie), precum şi pentru acordarea de sprijin în completarea cererii de plată ce urma să fie depusă de SC A. SRL în anul 2012, şi pe care urmau să fie trecute şi hale cultivate în plus şi totodată,,bifate ca zone defavorizate".

Din conţinutul înregistrării ambientale din data de 09 septembrie 2011, necontestată de către inculpat, a rezultat astfel cum inculpatul face un calcul al subvenţiilor suplimentare pe care SC A. SRL le-ar putea obţine, (cca. 200.000 euro), în cazul bifării ca zonă defavorizată a suprafeţei de teren cultivată în plus de către aceasta.

Aşadar, s-a reţinut că în speţă este vorba de două acte materiale comise de inculpat în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pretinderea unui procent de 10% din subvenţii/25.000 dolari sau 25.000 euro pentru aprobarea plăţii cu prioritate a subvenţiilor cuvenite SC A. SRL pentru anul agricol 2010-2011, până la Crăciunul anului 2010, şi respectiv pretinderea sumei de 25.000 euro în data de 05 septembrie 2011 pentru aprobarea plăţii integrale a subvenţiilor cuvenite pentru anul agricol 2011-2012, până în luna decembrie 2011 inclusiv şi pentru a nu se autosesiza în cazul în care ar exista suspiciuni cu privire la corectitudinea datelor primite de la fermier.

Reţinând astfel vinovăţia inculpatului D.R.S.G. pentru infracţiunea de luare de mită prev de art 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea sa în baza acestui text legal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările şi modalitatea de comitere a faptei, (profitând de funcţia deţinută în cadrul unei instituţii publice care gestionează fonduri publice şi europene, calitate în care a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de plata unor sume de bani, limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator (de la 3 la 15 ani), prejudiciul de imagine creat instituţiei publice pe care o reprezenta inculpatul ca urmare a faptei sale, sumele mari de bani ce au făcut obiectul material al infracţiunii, dar şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a avut o atitudine nesinceră pe parcursul judecăţii, criterii faţă de care a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii orientată spre limita minimă prevăzută de textul sancţionator, respectiv 4 ani închisoare ca pedeapsă principală alături 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că există temeiuri pentru a se reţine circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, (simplul fapt că inculpatul este căsătorit, are în întreţinere copii minori, are studii superioare şi nu este cunoscut cu antecedente penale nefiind de natură prin el însuşi reţinerea în favoarea sa a prev art. 74 lit. a) C. pen. atâta vreme cât lipsa antecedentelor penale trebuie să reprezinte o stare de normalitate într-o societate democratică, iar o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei în contextul în care aceste gen de infracţiuni au dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp. în aceste condiţii, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei. în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Fapta săvârşită de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exerciţiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, şi dreptul de a ocupa funcţia de director în cadrul A.P.I.A. Judeţeană şi ca urmare instanţa a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În ceea ce priveşte stabilirea şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., instanţa având în vedere jurisprudenţa C.E.D.O. şi principiul proporţionalităţii, în raport de natura infracţiunii, modul şi împrejurările de comitere, dar şi persoana inculpatului, a apreciat că este proporţională şi justificată numai interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., respectiv interdicţia dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice, interdicţia dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi respectiv dreptul de a ocupa funcţia de director în cadrul A.P.I.A. Judeţeană.

Instanţa a apreciat astfel că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor reale şi personale au dus la concluzia existenţei unei nedemnităţi care impune aplicarea pedepsei accesorii în acelaşi conţinut ca şi pedeapsa complementară.

Pentru motivele ce preced, au fost interzise inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev de art. 71 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte suma de 10.000 euro primită de inculpat cu titlu de mită instanţa a constatat că aceasta a fost restituită martorului denunţător G.C.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.R.S.G.

În apelul formulat de inculpat (motive de apel fila 69 dosar apel) s-a solicitat desfiinţarea sentinţei în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută, de art. 254 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

în actul de sesizare s-au reţinut două acte materiale, respectiv pretinderea de către inculpat la începutul lunii decembrie 2010 a unui procent de 10% din sumele reprezentând subvenţii aferente anului agricol 2010, a unui procent de 10% din sumele reprezentând subvenţiile aferente anului agricol 2010-2011 de la martorul G.V.C. respectiv suma de 25.000 dolari şi pretinderea de către inculpat la data de 05 septembrie 2011 a sumei de 25.000 euro de la martorul G.C.L. pentru rezolvarea problemelor din anul agricol 2011-2012. Nu rezultă din nicio probă existenţa vreunei fapte de pretindere sau acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite în legătură cu subvenţiile din 2011-2012. Discuţia purtată în data de 09 septembrie 2011 după primirea sumei de 10.000 euro, nu poate avea relevanţă penală deoarece nu rezultă că suma de bani are legătură cu anul agricol 2011-2012. Denunţătorul l-a contactat pe inculpat în toamna anului 2011 pentru a-i plăti o sumă de bani despre care se discutase cu aproape un an înainte. Au fost depăşite limitele art. 68 alin. (2) C. proc. pen. scopul denunţătorului fiind acela de a obţine de la inculpa promisiunea că îl va favoriza pe viitor. Inculpatul însă nu a făcut nicio promisiune, contrazicându-l chiar pe denunţător în legătură cu iminenţa unui control.

Referitor la credibilitatea denunţătorului şi a celuilalt martor, fratele denunţătorului, sumele care ar fi fost date pentru aşa-zise protocoale nu au fost confirmate în faza de cercetare judecătorească iar plata de către martori a costurilor deplasării inculpatului în SUA nu a fost reţinută nici măcar în rechizitoriu. Martorii au făcut precizări diferite şi cu privire la momentele în care l-ar fi cunoscut pe inculpat precum şi cu privire la împrejurările în care au obţinut adeverinţa în vara anului 2010. Martorii au afirmat că din ianuarie 2011 şi până când a fost predată suma de bani, au ştiut că nu depinde de inculpat momentul primirii subvenţiilor şi că nu au avut probleme cu A.P.I.A., cu excepţia întârzierii eliberării adeverinţei rezultă că inculpatul a avut o singură discuţie cu martorii privitor la o sumă de bani în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011 sumă din care a primit o parte în septembrie 2011 după ce a fost căutat de denunţător şi în condiţiile în care instituţia la care lucra inculpatul ca funcţionar nu crease probleme societăţii deţinută de martorul G.V.C.

Inculpatul a primit suma de bani deşi nu putea şi nu intenţiona să efectueze acte prin care să favorizeze sau să defavorizeze societatea majoritatea operaţiunilor relevante depinzând de un sistem informatic implementat la A.P.I.A. care nu permitea intervenţia umană.

Urmarea imediată pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de luare de mită constă în starea de pericol creată pentru relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a serviciului, buna funcţionare a instituţiei care presupune îndeplinirea de către funcţionarii publici cu probitate a îndatoririlor de serviciu. Această relaţie socială ocrotită de norma penală nu a fost vătămată sau în pericol de a fi vătămată.

Instanţa de fond nu a motivat hotărârea sub aspectul lipsei laturii subiective a infracţiunii. Latura subiectivă constă în vol.nţa funcţionarului de a efectua una din activităţile specifice laturii obiective, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ori în scopul de a efectua un act contrar acestor îndatoriri. Infracţiunea de luare de mită se săvârşeşte numai cu intenţie directă aşa cum rezultă din scopul urmărit de făptuitor, încălcarea îndatoririlor de serviciu. în cauza de faţă, scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-şi însuşi o sumă de bani prin asumarea unor merite nereale în legătură cu acordarea subvenţiilor cuvenite SC A. SRL. În niciun moment inculpatul nu a urmărit să realizeze vreun act altfel decât i-ar fi impus îndatoririle de serviciu în legătură cu această societate comercială. Deşi pentru existenţa infracţiunii nu are importanţă dacă scopul s-a realizat sau nu, făptuitorul trebuie să acţioneze în vederea finalităţii respective adică să dorească obţinerea unui avantaj material pentru a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unui act, privitor la atribuţiile de serviciu ori a îndeplini un act contrar acestor îndatoriri.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa nu a făcut aplicarea art. 74 C. pen. reţinând că lipsa antecedentelor penale nu prezintă relevanţă câtă vreme e specifică stării de normalitate. Nici celelalte circumstanţe personale ale inculpatului, vârsta, faptul că are o familie, studiile nu au putut fi reţinute pentru a conduce la aplicarea art. 74 C. pen. instanţa de fond reţinând numai circumstanţe reale agravante.

Au fost încălcate dispoziţiile art. 72 C. pen., stabilindu-se drept criteriu de individualizare exemplaritatea, riposta socială şi capacitatea de ripostă a justiţiei, ce contravin dispoziţiilor art. 52 C. pen.

În privinţa individualizării judiciare a pedepsei, s-a mai solicitat orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, în raport cu circumstanţele atenuante prezentate şi în motivele de apel şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi art. 86 C. pen. scopul pedepsei putând fi atins şi fără o pedeapsă privativă de libertate faţă de persoana condamnatului, având în vedere lipsa antecedentelor penale, comportamentul său social, pregătirea profesională şi vârsta acestuia.

Primul act material îl constituie în opinia parchetului, pretinderea de către inculpat la începutul lunii decembrie 2010 a unui procent de 10% din sumele reprezentând subvenţii aferente anului agricol 2010-2011 de la martorul G.V.C. respectiv suma de 25.000 dolari. Pentru acest act material nu a fost începută urmărirea penală, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală şi în consecinţă, nu a făcut obiectul urmăririi penale, inculpatului nefiindu-i adusă la cunoştinţă această învinuire, motiv pentru care i s-a încălcat dreptul al apărare în raport cu dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. şi art. 70 C. proc. pen. şi art. 6 alin. (3) din C.E.D.O. Instanţa nu a fost sesizată cu un act material inclus în infracţiunea de mită în formă continuată, care nu a făcut obiectul fazei de urmărire penală, încalcându-se art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la regularitatea actului de sesizare.

Al doilea act material de luare de mită este pretinderea la data de 05 septembrie 2011 de către inculpat a sumei de 25.000 euro de la martorul G.C.L. pentru rezolvarea problemelor din anul agricol 2011-2012 urmată de primirea unei prime tranşe de 10.000 euro la 09 septembrie 2011 mita fiind pretinsă pentru aprobarea cu prioritate a celor două decizii de plată ce urmau a fi emise în perioada imediat următoare de către A.P.I.A. Dolj, respectiv decizia de plată în avans şi decizia de plată regulară. Există neconcordanţe în sensul că în rezoluţia de începere a urmării penale s-a menţionat acceptarea promisiunii de către inculpat cu privire la suma de 25.000 euro pentru a nu dispune un control în privinţa suprafeţei de teren agricol efectiv cultivată pentru care s-au solicitat subvenţii iar obiectul trimiterii în judecată îl constituie pretinderea de către inculpat a sumei pentru aprobarea cu prioritate a celor două decizii de plată. Ca urmare nu a fost respectat dreptul la apărare, impunându-se restituirea cauzei la parchet.

S-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu s-a dovedit săvârşirea celor două acte materiale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi apoi condamnat, primul act material nefăcând obiectul fazei de urmărire penală şi nefiind dovedit prin probatoriul administrat întrucât există contradicţii între declaraţiile date de martori. Instanţa de fond a făcut confuzie între actul material reţinut ca săvârşit la sfârşitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2010 în biroul inculpatului cu actul material pe care inculpatul recunoaşte că l a săvârşit în luna ianuarie 2011 când martorii şi inculpatul se aflau în S.U.A.

Pentru cel de-al doilea act material constând în pretinderea de către inculpat a sumei de 25.000 euro nu există nicio probă care să confirme susţinerile martorului denunţător, acesta susţinând că la întâlnirea dintre el şi inculpat la 05 septembrie 2011 nu a mai fost vreo altă persoană. Inculpatul a relatat că martorul a fost de acord să-i ofere suma de 25.000 euro pe care i-o pretinsese în America însă în aprecierea avocatului, denunţătorul l-a provocat pe inculpat în vederea realizării flagrantului aspect ce rezultă şi din conţinutul denunţului şi din faptul că anterior denunţului nu a mai existat vreo discuţie între denunţător şi inculpat.

Martorii au afirmat atât în denunţul formulat cât şi în declaraţiile date că au realizat că primirea banilor nu depinde de inculpat. Susţinerea inculpatului că după revenirea în ţară din SUA nu a mai ţinut legătura cu martorii este confirmată de declaraţiile celor doi martori. Motivul pentru care denunţătorul a formulat denunţul este nemulţumirea faţă de faptul că a fost întârziată eliberarea adeverinţei ce era necesară obţinerii unui credit bancar şi faptul că denunţătorul avea calitatea de învinuit într-o cauză penală instrumentată de I.P.J. Dolj, apreciind probabil că prin colaborarea cu organele de anchetă i s-ar uşura situaţia din acea cauză.

Deşi inculpatul a recunoscut că în luna ianuarie 2011 ailându-se în SUA a pretins suma de 25.000 euro, ulterior nu a mai avut nicio iniţiativă în scopul primirii sumei în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. Cu ocazia organizării flagrantului, denunţătorul l-a provocat pe inculpat, încercând să obţină de la acesta cât mai multe promisiuni.

În privinţa laturii subiective nu este îndeplinită una din condiţiile cerute de lege respectiv ca actul vizat să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, actul trebuind să fie determinat, iar denunţătorul a declarat că inculpatul nu i-a precizat care sunt actele concrete pe care urmează să le îndeplinească inculpatul.

Într-o altă teză s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. Inculpatul a semnat decizia de acordare a plăţilor în cadrul campaniei aferente anului 2010 odată cu alte decizii generate pentru alte societăţi astfel încât primirea unei tranşe de 10.000 euro nu ar putea fi calificată decât ca o primire de foloase necuvenite după ce inculpatul îndeplinise un act în virtutea funcţiei sale.

S-a solicitat înlăturarea dispoziţiile, art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât nu există decât cel mult un singur act de pretindere consumat în ianuarie 2011 când inculpatul recunoaşte că a pretins suma de 25.000 euro.

Instanţa de apel a reţinut că, criticile formulate de inculpat în sensul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. sunt neîntemeiate.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că cele două acte materiale săvârşite de inculpat în calitate de director executiv la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dolj, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Primul act material constă în pretinderea, la începutul lunii decembrie 2010 de la reprezentanţii SC A. SRL a sumei de 25.000 dolari, respectiv a unui procent de 10% din sumele pe care societatea urma să le încaseze cu titlu de subvenţii, urmând ca inculpatul să asigure o autorizare mai rapidă a plăţii celei de-a doua tranşe de subvenţii pentru suprafeţele de teren agricol cultivate, aferente anului agricol 2010-2011.

Inculpatul a aprobat Decizia nr. 148913 din 13 decembrie 2010 de acordare a plăţilor în cadrul campaniei aferente anului 2010 pentru suma de 387.401 lei privind schema de plată unică pe suprafaţă din fondurile alocate din bugetul U.E. şi suma de 515.727,11 lei în cadrul schemei de plată naţionale directă complementară, fondurile fiind alocate de la bugetul de stat.

Cel de-al doilea act material constă în pretinderea de la G.C.L. a sumei de 25.000 euro pentru autorizarea mai rapidă a plăţilor reprezentând subvenţii pentru anul agricol 2011 - 2012 precum şi pentru a nu sesiza eventuale nereguli ce ar fî condus la efectuarea unor controale şi la întârzierea plăţilor. Urmare a celor două acte materiale, la data de 09 septembrie 2011 inculpatul a primit de la denunţător suma de 10.000 euro reprezentând o parte din suma solicitată de inculpat, ca urmare a înţelegerii acestuia cu denunţătorul la data de 05 septembrie 2011.

Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental precum şi înscrisurile depuse în cauză confirmă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond.

În denunţul formulat la 03 august 2011, (fila 14 dosar urmărire penală vol. I) G.C.L. a arătat că, deoarece avea datorii de aproximativ 200.000 euro la diverşi furnizori, a apelat la D. să înlesnească cu prioritate plata subvenţiilor către firma denunţătorului de aproximativ 300.000 euro. Inculpatul a spus că va rezolva acest lucru până pe 24 decembrie 2010 contra sumei de 25.000 dolari. Aflându-se in SUA, inculpatul l-a chemat pe denunţător în camera sa de hotel şi i-a cerut să-i dea suma de 25.000 dolari spunându-i că a făcut promisiuni pe această sumă,, mai departe la Bucureşti "în caz contrar fiind nevoit să o plătească el,, să nu se strice cu cei de la Bucureşti ", spunându-i că dacă îi plăteşte banii, îi va facilita plata până în martie 2011.

A mai arătat că după ce s-a întors în ţară, a fost sunat de mai multe ori de către inculpat pentru a se întâlni, dar denunţătorul a refuzat ştiind că vrea să îi ceară bani şi ulterior nu i-a mai răspuns la telefon.

În luna iulie 2011 a întocmit actele necesare obţinerii adeverinţei doveditoare de primirea subvenţiei ce urma sentinţa penală fie folosită la obţinerea unui credit bancar, documentaţie ce a fost depusă la A.P.I.A. iar inculpat a refuzat să o semneze, martorul presupunând că este vorba de banii ceruţi de inculpat.

În declaraţia dată la 06 septembrie 2011 (fila 19 dosar urmărire penală vol. I) G.C.L. arată că a fost sunat de inculpat la 04 septembrie 2011 care i-a cerut să se întâlnească pentru rezolvarea problemelor. Martorul l-a sunat apoi pe inculpat şi s-au întâlnit la o cafenea din Craiova discutând despre suma solicitată de inculpat drept mită. Martorul i-a propus inculpatului să primească o sumă mai mică respectiv 15.000 euro însă inculpatul nu a acceptat. A fost însă de acord cu propunerea martorului de a-i da 25.000 euro în trei tranşe 10.000 euro până la 09 septembrie 2011, 5.000 euro până la 20 octombrie 2011 şi 10.000 euro la plata subvenţiilor. înţelegerea dintre cei doi a fost ca această sumă să fie o plată şi pentru „datoria veche de 25.000 dolari" dar şi „rezolvarea problemelor din anul respectiv adică prioritate la plata subvenţiilor şi neintrare în control".

Martorul a mai arătat că ştia că inculpatul are ca atribuţii posibilitatea dispunerii unui control la suprafaţa de teren şi avea informaţii că societatea era deja pe lista pentru declanşarea controlului. Inculpatul i-a spus martorului că dacă se ţine de cuvânt, până în decembrie 2011 îl poate pune pe lista de plăţi integrale.

La data de 09 septembrie 2011 G.C.L. (fila 188 dosar u.p. vol. I) a descris modul în care a decurs întâlnirea cu inculpatul la data de 09 septembrie 2011. Denunţătorul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la un posibil control prin teledetecţie la suprafeţele cultivate. Inculpatul a spus că poate să stea liniştit, că acest lucru nu se va întâmpla şi că se va ţine de cuvânt inclusiv în ceea ce priveşte plata prioritară a subvenţiei după care denunţătorul a înmânat inculpatului suma de 10.000 euro, potrivit înţelegerii. Inculpatul i-a promis apoi că va face plata integrală a subvenţiei până în luna decembrie. Denunţătorul a mai arătat în declaraţie şi faptul că în atribuţiile centrelor judeţene A.P.I.A. intră şi controale prin teledetecţie, respectiv că aceste controale sunt dispuse de directorul executiv al Centrului Judeţean.

În declaraţiile date la instanţa de fond şi în apel (fila 104 dosar fond fila 104, fila 154 dosar apel) G.C.L. a confirmat împrejurările arătate în declaraţiile date în faza de urmărire penală.

În declaraţia dată de martorul G.V.C. la 15 septembrie 2011 (fila 24 dosar u.p. vol. I) s-a arătat că la începutul lunii decembrie 2010 a avut o discuţie cu inculpatul în biroul acestuia şi că i-a spus despre problemele pe care le are societatea al cărei administrator este în sensul că are nevol.e de subvenţii la timp pentru a plăti furnizorii. Inculpatul i-a spus că decât să ia împrumut cu camătă de la diverse persoane particulare mai bine îi dă lui un procent de 10% din suma reprezentând subvenţiile urmând ca inculpatul să facă în aşa fel încât subvenţiile să vină înainte de Crăciun, afirmând că îl poate pune pe o listă prioritară. Martorul a acceptat propunerea inculpatului constrâns de împrejurarea plăţii subvenţiilor. Subvenţiile reprezentau aproximativ 1.000.000 lei astfel că procentul de 10% pretins de inculpat reprezenta aproximativ 25.000 euro.

Inculpatul a cerut aceste sume de bani afirmând că poate facilita plata mai rapidă a subvenţiilor. G.C.L. i-a povestit că la data de 05 septembrie 2011 a discutat cu inculpatul care i-a cerut 25.000 euro pentru achitarea datoriei vechi - 25.000 dolari - şi pentru plata subvenţiilor aferente anului agricol 2011-2012.

Inculpatul s-a referit şi la cererea de plată care urma să fîe depusă de martori în 2012 în care urmau să fîe trecute şi hale trecute în plus.

În declaraţiile date de martorul G.V.C. la instanţa de fond şi în apel (fila 106 dosar fond, fila 153 dosar apel) nu există contradicţii faţă de declaraţia dată în faza de urmărire penală. Inculpatul a recunoscut parţial faptele pentru care a fost trimis în judecată. în declaraţiile date la instanţa de fond şi în apel, arată că a purtat o discuţie cu G.V.C. în decembrie 2010 - ianuarie 2011 despre plata subvenţiilor cuvenite anului 2010. A arătat că în SUA, în prezenţa mai multor fermieri, unul din martori a spus că dacă vor primi în continuare tranşele îi va da 15.000 euro iar inculpatul a spus că doreşte 25.000 euro, martorii acceptând cu condiţia să primească şi restul banilor. La data de 04.09 inculpatul l-a sunat pe G.C.L. şi au stabilit să se întâlnească la a doua zi la 05 septembrie 2011. La terasa L. din Craiova denunţătorul i-a spus că este de acord să îi ofere suma de 25.000 euro şi că îi va da o parte din bani la 09 septembrie 2011.

A precizat că nu contestă conţinutul transcrierii din mediul ambiental din 09 septembrie 2011 şi că primirea sumei respective a fost făcută pentru stingerea promisiunii făcute în America.

Susţinerile inculpatului în sensul că a acceptat suma de bani fără a avea vreo posibilitate de a influenţa primirea subvenţiilor de către societatea martorilor sunt neîntemeiate. Aprobările de plată din partea directorului nu erau pur formale aşa cum a declarat acesta.

Potrivit fişei postului (fila 268 dosar u.p. vol. I) inculpatul, în calitate de director executiv al A.P.I.A. Centrul Judeţean Dolj asigura derularea procesului de control şi supracontrol la nivel judeţean şi monitoriza respectarea termenelor de realizare. De asemenea coordona activităţile referitoare la depunerea şi primirea cererilor de plată, introducerea acestora în baza de date I.A.C.S., controale administrative, coordona activitatea în procesul de autorizare a plăţilor pe suprafaţă, aproba plăţile pentru tranşele de plată generate şi instrumentate la nivelul centrului judeţean, aproba cererile şi autoriza la plată sumele solicitate, ajutoarele de stat şi subvenţiile de la Bugetul de stat.

De altfel şi martorul C.A. (fila 209 dosar fond), funcţionar în cadrul A.P.I.A. Central ce îndeplinea funcţia de director al Direcţiei I.T., a arătat în declaraţia dată la instanţa de fond că directorul judeţean A.P.I.A. poate refuza să dea avizul la plată pentru o societate comercială în condiţiile în care aceasta este generată ca bună de plată în sistem, daca ar avea suspiciuni privind nereguli care nu au fost depistate până la momentul respectiv.

Discuţiile purtate de denunţător cu inculpatul la data de 09 septembrie 2011 cu ocazia primirii de către inculpat a sumei de 10.000 euro sunt redate în procesul verbal întocmit la 09 septembrie 2011 (fila 161 dosar u.p. vol. I). Aşa cum a arătat şi denunţătorul în declaraţiile date în cauză discuţiile au privit modul în care inculpatul urma să primească restul sumei de bani. De asemenea s-a discutat şi despre faptul că inculpatul era supărat pentru că nu primise suma solicitată în decembrie 2010 - datoria mai veche, de 25.000 dolari, iar inculpatul îi confirmă martorului că societatea nu va fi supusă controalelor şi că va primi o plată prioritară în decembrie. în privinţa controalelor, Potrivit Ghidului Inspectorilor care realizează controlul pe teren, dacă se constată neconformităţi faţă de declaraţia fermierului verificat, Centrul Judeţean A.P.I.A. solicită selectarea manuală a acesteia iar solicitarea de selecţie manuală, semnată de directorul Centrului judeţean A.P.I.A. şi de şeful serviciului control pe teren, se transmite la A.P.I.A. central, controlul efectuându-se 100% din parcele, (fila 18 dosar u.p. vol. II). De asemenea din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aprobarea plăţilor pentru fiecare tranşă de plată la nivel judeţean cu suprafeţe mai mari de 50 ha se face de către Directorul centrului judeţean (fila 23 dosar u. p. vol. II).

Potrivit procesului verbal întocmit la 09 septembrie 2011 (filele 119-122 dosar u.p. vol. I) la data de 09 septembrie 2011 asupra inculpatului a fost găsită suma de 10.000 euro, constatându-se că bancnotele având cupiura de 500 euro au aceeaşi serie cu cele consemnat în procesul verbal întocmit la 08 august 2011 privind suma pusă la dispoziţie de denunţător. (fila 117 dosar u.p. vol. I).

S-a mai susţinut în apărarea inculpatului că acesta a fost provocat de denunţător, acesta fiind motivul pentru care a săvârşit infracţiunea. Din probele administrate rezultă însă că inculpatul a fost cel care a pretins sumele de bani şi care a cerut de mai multe ori martorilor plata acestei sume. în declaraţia dată la instanţa de fond inculpatul a arătat şi faptul că l-a sunat pe denunţător la 04 septembrie 2011 spunându-i că s-a întors în ţară şi stabilind să se întâlnească pentru a discuta la data de 05 septembrie 2011.

De altfel şi faptul că denunţătorul nu a primit până la data formulării denunţului adeverinţa de înregistrare fermier confirmă cele declarate de denunţător în sensul că „neînţelegerile" cu inculpatul puteau crea probleme în activitatea societăţii.

Prin eliberarea adeverinţei de înregistrare fermier, se confirmă de către A.P.I.A. faptul că au fost finalizate controalele şi verificările administrative asupra cererii de plată a beneficiarului, până la data emiterii adeverinţei, iar fermierul nu trebuie să facă parte din eşantionul de control prin teledetecţie, iar dacă a fost eşantionat, trebuie finalizată procedura de valorificare a rezultatelor acestui control (fila 188 şi 192 dosar u.p. vol. II).

Ca urmare, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât a fost dovedită săvârşirea celor două acte materiale ale infracţiunii de luare de mită apreciindu-se în mod corect că infracţiunea este săvârşită în formă continuată.

Nu este întemeiată nici critica formulată de inculpat în sensul greşitei încadrări juridice a faptei şi a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen. Infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul pretinderii folosului şi nu acela în care este folosul este primit neavând relevanţă împrejurarea că fapta este sau nu urmată de primirea banilor pretinşi sau promişi iar fapta trebuie să aibă loc înainte de îndeplinirea actului sau în cursul îndeplinirii acestuia. Condiţia este îndeplinită în cazul în care pretinderea sumei de bani a avut loc înainte de efectuarea actului la care s-a obligat funcţionarul, chiar dacă primirea mitei are loc după efectuarea acelui act.

În situaţia în care funcţionarul primeşte banii după îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie infracţiunea de luare de mită ci infracţiunea de primire de foloase necuvenite. însă în cazul în care funcţionarul a acceptat ori a pretins bani anterior îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, iar folosul l-a primit efectiv după îndeplinirea acestora, fapta constituie infracţiunea de luare de mită şi nu primire de foloase necuvenite.

În cauză inculpatul a pretins de la denunţător şi fratele acestuia sume de bani pentru acte ce urma să le îndeplinească în virtutea atribuţiilor de serviciu iar suma de 10.000 euro a fost primită de inculpat după ce anterior a pretins sume de bani.

S-a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la regularitatea actului de sesizare cu privire la faptele reţinute în rezoluţia de începere a urmăririi penale şi s-a solicitat restituirea cauzei la parchet.

Potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Faţă de aceste dispoziţii se constată că numai nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei şi prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător pot constitui temeiuri de restituire a cauzei la procuror. Art. 300 impune instanţei de judecată să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare, iar atunci când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii şi că neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul este restituit organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.

Aspectele de neregularitate a sesizării, respectiv a actului de sesizare a instanţei sunt analizate prin prisma dispoziţiilor art. 263 C. proc. pen. Actul de sesizare al instanţei trebuie să cuprindă elementele prevăzute în aceste dispoziţii respectiv datele referitoare la persoana inculpatului, faptele reţinute în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea şi dispoziţia de trimitere în judecată, numele persoanelor care trebuie citate în instanţă.

Ori instanţa de apel constată că rechizitoriul întocmit în cauză respectă conţinutul prevăzut de art. 263 C. proc. pen..

În privinţa pretinsei încălcări a dreptului la apărare şi a susţinerii că inculpatului nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea instanţa constată că susţinerile inculpatului sunt neîntemeiate.

Prin rezoluţia de începere a urmării penale din 07 septembrie 2011 (fila 83 dosar urmărire penală vol. I) s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de D.R.S.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada 2009-2011 în calitate de director executiv al A.P.I.A. Dolj a pretins şi primit în mod repetat de la reprezentanţii SC A. SRL sume de bani totalizând aproximativ 24.000 lei şi 6.000 dolari SUA în scopul eliberării adeverinţei privind subvenţia pe suprafaţa cultivată după care a pretins suma de 25.000 dolari SUA pentru eliberarea adeverinţei din 01 august 2011 iar ulterior întocmirii actului la data de 05 septembrie 2011 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 25.000 euro de la numitul G.C.L. pentru a nu dispune un eventual control în ce priveşte suprafaţa de teren agricol cultivată pentru care se solicită subvenţii.

În cuprinsul rezoluţiei, în descrierea faptelor pentru care urma să se dispună începerea urmăririi penale s-a menţionat că „denunţătorul a apelat la D.R.S.G. să înlesnească cu prioritate plata subvenţiilor în valoare de aproape 300.000 euro acesta comunicându-i că va rezolva situaţia până la data de 24 decembrie 2010, solicitând în schimb suma de 25.000 dolari SUA". S-a mai menţionat că la 05 septembrie 2011 denunţătorul i-a oferit inculpatului suma de 15.000 euro însă acesta nu a fost de acord, suma ce urma sa fie primită drept fiind stabilită la 25.000 euro. Suma de bani urma să fie dată „în contul datoriei mai vechi de 25.000 dolari SUA dar şi pentru rezolvarea problemelor ulterioare din 2011 respectiv prioritate la plata subvenţiilor şi pentru a nu dispune un eventual control în teren la SC A. SRL, ceea ce ar putea însemna neprimirea subvenţiilor chiar şi pe o durată de 2 ani ".

Potrivit procesul verbal din 09 septembrie 2011 (fila 86 dosar urmărire penală vol. I) i s-a adus învinuitului la cunoştinţă faptul că s-a dispus începerea urmării penale împotriva sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada 2009-2011 în calitate de director executiv al A.P.I.A. Dolj a pretins şi primit în mod repetat de la reprezentanţii SC A. SRL sume de bani totalizând aproximativ 24.000 lei şi 6.000 dolari SUA în scopul eliberării adeverinţei privind subvenţia pe suprafaţa cultivată după care a pretins suma de 25.000 dolari SUA pentru eliberarea adeverinţei din 01 august 2011 iar ulterior întocmirii actului la data de 05 septembrie 2011 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 25.000 euro de la numitul G.C.L. pentru a nu dispune un eventual control în ce priveşte suprafaţa de teren agricol cultivată pentru care se solicită subvenţii. La data de 09 septembrie 2011 învinuitul s-a întâlnit cu denunţătorul şi a primit de la acesta 10.000 euro reprezentând prima tranşă din mita de 25.000 euro acceptată de învinuit pentru a nu dispune un eventual control prin teledetecţie precum şi pentru a facilita plata cu prioritate a subvenţiei pe suprafaţa cultivată.

Un exemplar al acestei rezoluţii a fost înmânat inculpatului la 09 septembrie 2011, potrivit procesului verbal întocmit, având astfel posibilitatea să ia cunoştinţă de toate faptele reţinute în rezoluţie precum şi de încadrarea juridică dată faptei la acel moment procesual.

Faptele inculpatului de a pretinde suma de 25.000 dolari SUA, respectiv un procent de 10% din suma subvenţiilor precum şi de a pretinde ulterior suma de 25.000 euro au fost prezentate atât în rezoluţia de începere a urmării penale cât şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, în rechizitoriu prezentându-se în mod mai detaliat scopul urmărit în cazul infracţiunii de luare de mită, respectiv actele ce urmau a fi îndeplinite de inculpat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în schimbul sumelor pretinse.

Se constată că în faza de urmărire penală nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Avocaţii inculpatului fiind prezenţi la efectuarea actelor de urmărire penală - proces verbal 09 septembrie 2011 avocat G. a asistat la audierea denunţătorului (fila 159 dosar u.p. vol. I). La ascultarea martorului G.V.C. la data de 15 septembrie 2011 a participat şi apărătorul ales al inculpatului, avocat S.M.C.

Ca urmare instanţa apreciază că nu au fost încălcate dispoziţii care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând susţinerile inculpatului şi prin raportare la dispoziţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că nu s-a adus o vătămare prin încălcarea vreunui drept sau garanţii procesuale a inculpatului, dreptul acestuia la apărare fiind respectat şi în faza de urmărire penală, aşa cum s-a arătat mai sus. De altfel, nulitatea nu a fost invocată de inculpat la primul termen de judecată în cadrul cercetării judecătoreşti şi de altfel la nici unul din termenele de judecată Ia instanţa de fond sau apel. Instanţa de apel apreciază că o nulitate relativă ar putea fi invocată direct la instanţa de control judiciar numai în cazul în care s-a produs după închiderea dezbaterilor la prima instanţa.

Nu sunt întemeiate nici criticile cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare. în raport cu aceleaşi criterii de individualizare, instanţa de apel apreciază că scopul pedepsei nu poate fi realizat fără executarea pedepsei având în vedere ansamblul circumstanţelor reale reţinute în cauză, prejudiciul de imagine creat instituţiei publice care gestionează atât fonduri publice cât şi europene dar şi atitudinea inculpatului ce rezultă din modul în care a descris faptele, reprezentarea pe care inculpatul o are cu privire la faptele săvârşite şi la modul în care a primit drept mită suma de 10.000 euro.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa de apel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul formulat ca nefondat.

În continuare împotriva Deciziei penale nr. 163 din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în acest sens, în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.

În recursul formulat de inculpat s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută, de art. 254 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

În actul de sesizare s-au reţinut două acte materiale, respectiv pretinderea de către inculpat la sfârşitul lunii noiembrie începutul lunii decembrie 2010 a unui procent de 10% din sumele reprezentând subvenţii aferente anului agricol 2010, a unui procent de 10% din sumele reprezentând subvenţiile aferente anului agricol 2010-2011 de la martorul G.V.C. respectiv suma de 25.000 dolari şi pretinderea de către inculpat la data de 05 septembrie 2011 a sumei de 25.000 euro de la martorul G.C.L. pentru rezolvarea problemelor din anul agricol 2011-2012. Nu rezultă din nicio probă existenţa vreunei fapte de pretindere sau acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite în legătură cu subvenţiile din 2011-2012. Discuţia purtată în data de 09 septembrie 2011 după primirea sumei de 10.000 euro, nu poate avea relevanţă penală deoarece nu rezultă că suma de bani are legătură cu anul agricol 2011-2012. Denunţătorul l-a contactat pe inculpat în toamna anului 2011 pentru a-i plăti o sumă de bani despre care se discutase cu aproape un an înainte.

Inculpatul nu putea şi nu intenţiona să efectueze acte prin care să favorizeze sau să defavorizeze societatea, majoritatea operaţiunilor relevante depinzând de un sistem informatic implementat la A.P.I.A. care nu permitea intervenţia umană.

în privinţa laturii subiective nu este îndeplinită una din condiţiile cerute de lege respectiv ca actul vizat să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, actul trebuind să fie determinat, iar denunţătorul a declarat că inculpatul nu i-a precizat care sunt actele concrete pe care urmează să le îndeplinească inculpatul.

S-a statuat în mod eronat în cauză că printre atribuţiile de serviciu ale inculpatului se regăsesc şi cele referitoare la prioritizarea plăţii subvenţiilor şi la dispunerea efectuării unor anumite tipuri de controale. De asemenea, inculpatul nu avea nicio posibilitate de a influenţa stabilirea zonelor ce vor fi supuse unui control prin teledetecţie.

În sensul celor precizate se invocă cazul de casare de la pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen.

În niciun moment inculpatul nu a urmărit să realizeze vreun act altfel decât i-ar fî impus îndatoririle de serviciu în legătură cu această societate comercială.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa nu a făcut aplicarea art. 74 C. pen. reţinând că lipsa antecedentelor penale nu prezintă relevanţă câtă vreme e specifică stării de normalitate. Nici celelalte circumstanţe personale ale inculpatului, vârsta, faptul că are o familie, studiile nu au putut fî reţinute pentru a conduce la aplicarea art. 74 C. pen. instanţa de fond reţinând numai circumstanţe reale agravante.

În privinţa individualizării judiciare a pedepsei, s-a solicitat orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, în raport cu circumstanţele atenuante prezentate şi în motivele de apel şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., scopul pedepsei putând fi atins şi fără o pedeapsă privativă de libertate, faţă de persoana condamnatului, având în vedere lipsa antecedentelor penale, comportamentul său social, pregătirea profesională şi vârsta acestuia.

Instanţa de recurs reţine că, criticile formulate de inculpat în sensul incidenţei gravei erori de fapt ce a avut drept consecinţă greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. sunt neîntemeiate. Instanţa de fond, iar ulterior şi instanţa de apel, au reţinut în mod corect că cele două acte materiale săvârşite de inculpat, în calitate de director executiv la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dolj, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Urmare a celor două acte materiale, la data de 09 septembrie 2011 inculpatul a primit de la denunţător suma de 10.000 euro reprezentând o parte din suma solicitată de inculpat, ca urmare a înţelegerii acestuia cu denunţătorul la data de 05 septembrie 2011.

Concret, în denunţul formulat la 03 august 2011, (fila 14 dosar urmărire penală vol. I) G.C.L. a arătat că în decembrie 2010 deoarece avea datorii de aproximativ 200.000 euro la diverşi furnizori, a apelat la D. să înlesnească cu prioritate plata subvenţiilor către firma denunţătorului de aproximativ 300.000 euro. Inculpatul a spus că va rezolva acest lucru până pe 24 decembrie 2010 contra sumei de 25.000 dolari.

Aflându-se în SUA, inculpatul l-a chemat pe denunţător în camera sa de hotel şi i-a cerut să-i dea suma de 25.000 dolari spunându-i că a făcut promisiuni pe această sumă,, mai departe la Bucureşti "în caz contrar fiind nevol.t să o plătească el să nu se strice cu cei de la Bucureşti ", spunându-i că dacă îi plăteşte banii, îi va facilita plata până în martie 2011.

În luna iulie 2011 a întocmit actele necesare obţinerii adeverinţei doveditoare de primirea subvenţiei, documentaţie ce a fost depusă la A.P.I.A. iar inculpat a refuzat să o semneze, martorul presupunând că este vorba de banii ceruţi de inculpat.

În declaraţia dată la 06 septembrie 2011 (fila 19 dosar urmărire penală vol. I) G.C.L. arată că a fost sunat de inculpat la 04 septembrie 2011 care i-a cerut să se întâlnească pentru rezolvarea problemelor. Martorul l-a sunat apoi pe inculpat şi s-au întâlnit la o cafenea din Craiova discutând despre suma solicitată de inculpat drept mită. Martorul i-a propus inculpatului să primească o sumă mai mică, respectiv 15.000 euro însă inculpatul nu a acceptat. A fost însă de acord cu propunerea martorului de a-i da 25.000 euro în trei tranşe 10.000 euro până la 09 septembrie 2011, 5.000 euro până la 20 octombrie 2011 şi 10.000 euro la plata subvenţiilor. înţelegerea dintre cei doi a fost ca această sumă să fie o plată şi pentru „datoria veche de 25.000 dolari" dar şi „rezolvarea problemelor din anul respectiv, adică prioritate la plata subvenţiilor şi neintrare în control".

În declaraţia dată de martorul G.V.C. la 15 septembrie 2011 (fila 24 dosar u.p. vol. I) s-a arătat că la începutul lunii decembrie 2010 a avut o discuţie cu inculpatul în biroul acestuia şi că i-a spus despre problemele pe care le are societatea al cărei administrator este, în sensul că are nevol.e de subvenţii la timp pentru a plăti furnizorii. Inculpatul i-a spus că decât să ia împrumut cu camătă de la diverse persoane particulare mai bine îi dă lui un procent de 10% din suma reprezentând subvenţiile urmând ca inculpatul să facă în aşa fel încât subvenţiile să vină înainte de Crăciun, afirmând că îl poate pune pe o listă prioritară. Martorul a acceptat propunerea inculpatului constrâns de împrejurarea plăţii subvenţiilor.

Martorul s-a mai întâlnit cu inculpatul ca urmare a solicitărilor telefonice ale acestuia. Fratele său, G.C.L., i-a povestit că în timp ce erau cazaţi la hotelul H. din Atlanta a purtat nişte discuţii cu inculpatul, acesta spunând că trebuie să dea o parte din bani altfel vor primi banii abia în luna mai 2011.

Subvenţiile reprezentau aproximativ 1.000.000 lei astfel că procentul de 10% pretins de inculpat reprezenta aproximativ 25.000 euro.

Inculpatul s-a referit şi la cererea de plată care urma să fie depusă de martori în 2012 în care urmau să fie trecute şi hale trecute în plus.

În declaraţiile date de martorul G.V.C. la instanţa de fond şi în apel (fila 106 dosar fond, fila 153 dosar apel) nu există contradicţii faţă de declaraţia dată în faza de urmărire penală. Inculpatul a recunoscut parţial faptele pentru care a fost trimis în judecată. în declaraţiile date la instanţa de fond şi în apel, acesta arată că a purtat o discuţie cu G.V.C. în decembrie 2010 - ianuarie 2011 despre plata subvenţiilor cuvenite anului 2010. A arătat că în SUA, în prezenţa mai multor fermieri, unul din martori a spus că dacă vor primi în continuare tranşele îi va da 15.000 euro iar inculpatul a spus că doreşte 25.000 euro, martorii acceptând cu condiţia să primească şi restul banilor.

La data de 04.09 inculpatul l-a sunat pe G.C.L. şi au stabilit să se întâlnească la a doua zi la 05 septembrie 2011. La terasa L. din Craiova denunţătorul i-a spus că este de acord să îi ofere suma de 25.000 euro şi că îi va da o parte din bani la 09 septembrie 2011.

A precizat că nu contestă conţinutul transcrierii din mediul ambiental din 09 septembrie 2011 şi că primirea sumei respective a fost făcută pentru stingerea promisiunii făcute în America.

Susţinerile substanţiale juridice din recurs ale inculpatului în sensul că a acceptat suma de bani fără a avea vreo posibilitate de a influenţa primirea subvenţiilor de către societatea martorilor sunt neîntemeiate. Aprobările de plată din partea directorului nu erau pur formale aşa cum a declarat acesta.

De altfel şi martorul C.A. (fila 209 dosar fond), depoziţia acestuia fiind adusă ca fiind în favoarea inculpatului, funcţionar în cadrul A.P.I.A. Central, şi îndeplinea funcţia de director al Direcţiei I.T., a arătat în declaraţia dată la instanţa de fond că directorul judeţean A.P.I.A. poate refuza să dea avizul la plată pentru o societate comercială în condiţiile în care aceasta este generată ca bună de plată în sistem, dacă ar avea suspiciuni privind nereguli care nu au fost depistate până la momentul respectiv.

Practic, în recurs apărările inculpatului vizează această sferă a atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, cu implicarea soluţiei de achitare doar pe dispoziţiile art. art. 10 lit. d) C. proc. pen., fără reluarea chestiunilor juridice ample, de natură procedurală, pretins viciate în cauză, sau grefarea achitării pe disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., raportat la care s-au primit în apel răspunsurile cuvenite, ce au clarificat pe deplin contextul juridic al speţei.

Sub aspectul imputării faptice, discuţiile purtate de denunţător cu inculpatul la data de 09 septembrie 2011, cu ocazia primirii de către inculpat a sumei de 10.000 euro sunt redate în procesul verbal întocmit la 09 septembrie 2011 (fila 161 dosar u.p. vol. I) şi sunt edificatoare. Aşa cum a arătat şi denunţătorul în declaraţiile date în cauză, discuţiile au privit modul în care inculpatul urma să primească restul sumei de bani. De asemenea s-a discutat şi despre faptul că inculpatul era supărat pentru că nu primise suma solicitată în decembrie 2010 -datoria mai veche, de 25.000 dolari, iar inculpatul îi confirmă martorului că societatea nu va fi supusă controalelor şi că va primi o plată prioritară în decembrie.

Cunoscând atribuţiile din fişa postului, şi promiţându-i martorului G.C.L. că-i va facilita plata integrală în luna decembrie 2011, inculpatul D.R.S.G. îşi arogă astfel personal meritele unei asemenea facilităţi, care implică aprobarea cu prioritate de către el a două decizii de plată ce urmau a fi emise în perioada imediat următoare de către A.P.I.A. Dolj, respectiv decizia de plată în avans şi decizia de plată regulară (a celei de-a doua rate, reprezentând restul de subvenţii) în favoarea SC A. SRL. Dispoziţia de plată se dă în numele directorului general al A.P.I.A., decizie pe care figurează menţiunea „Aprobat" - director executiv centru judeţean. Verificările greoaie ale cererilor şi a documentaţiei anexate, precum şi controalele administrative (unele desfăşurate pe perioade lungi de timp) pot întârzia efectuarea plăţii. După cum s-a detaliat, inculpatul a pretins şi primit în final suma de 10.000 euro şi pentru a trece cu vederea şi a nu sesiza eventuale nereguli care ar fi putut conduce la controale nedorite şi la întârzierea plăţilor către SC A. SRL.

În privinţa controalelor, potrivit Ghidului Inspectorilor care realizează controlul pe teren, dacă se constată neconformităţi faţă de declaraţia fermierului verificat, Centrul Judeţean A.P.I.A. solicită selectarea manuală a acesteia iar solicitarea de selecţie manuală, semnată de directorul Centrului judeţean A.P.I.A. şi de şeful serviciului control pe teren, se transmite la A.P.I.A. central, controlul efectuându-se 100% din parcele, (fila 18 dosar u.p. vol. II). De asemenea din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aprobarea plăţilor pentru fiecare tranşă de plată la nivel judeţean cu suprafeţe mai mari de 50 ha se face de către directorul centrului judeţean (fila 23 dosar u. p. vol. II).

Prin eliberarea adeverinţei de înregistrare fermier, se confirmă de către A.P.I.A. faptul că au fost finalizate controalele şi verificările administrative asupra cererii de plată a beneficiarului, până la data emiterii adeverinţei iar fermierul nu trebuie să facă parte din eşantionul de control prin teledetecţie, iar dacă a fost eşantionat, trebuie finalizată procedura de valorificare a rezultatelor acestui control (fila 188 şi 192 dosar u.p. vol. II).

Ca urmare, întrucât a fost dovedită săvârşirea celor două acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, s-a apreciat în mod corect că infracţiunea este săvârşită în formă continuată cu vinovăţie.

În cauză inculpatul a pretins de două ori sume de bani pentru acte ce urmau să le îndeplinească în virtutea atribuţiilor de serviciu iar suma de 10.000 euro a fost primită de inculpat după ce anterior a pretins sume de bani.

De altfel, existenţa infracţiunii de luare de mită nu este condiţionată de împrejurarea ca îndeplinirea actului de serviciu să fie în competenţa exclusivă a inculpatului. Este suficient ca în virtutea atribuţiilor specifice funcţiei, acesta să aibă competenţe generale în emiterea sau îndeplinirea actului respectiv şi în concret, să poată influenţa luarea deciziei de care este interesată persoana ce remite folosul necuvenit.

Nu sunt întemeiate nici criticile cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare - cazul de casare de la pct. 14.

Instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor aşa cum rezultă din împrejurările în care au fost săvârşite, inculpatul având o funcţie în cadrul unei instituţii publice care gestionează fonduri publice şi europene, sumele de bani pretinse, suma de bani primită, respectiv 10.000 euro, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea în cursul procesului, astfel că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este de natură să realizeze scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În privinţa pedepsei complementare precum şi a celei accesorii, au fost avute în vedere în mod just natura infracţiunii precum şi modul ce comitere a acesteia, dispunându-se interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. respectiv şi dreptul de a ocupa funcţia de director în cadrul A.P.I.A.

În raport cu aceleaşi criterii de individualizare, instanţa de apel a apreciat cu corectitudine că scopul pedepsei nu poate fi realizat fără executarea pedepsei având în vedere ansamblul circumstanţelor reale reţinute în cauză, prejudiciul de imagine creat instituţiei publice care gestionează atât fonduri publice cât şi europene dar şi atitudinea inculpatului ce rezultă din modul în care a descris faptele, reprezentarea pe care inculpatul o are cu privire la faptele săvârşite şi la modul în care a primit drept mită suma de 10.000 euro.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa de recurs, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b)) C. proc. pen. va respinge recursul formulat ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R.S.G. împotriva Deciziei penale nr. 163 din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 09 septembrie 2011 la 16 august 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, dm care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Anunţată, în şedinţă publică, azi 16 august 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2813/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4066/2012. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 2556/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2556/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs