ICCJ. Decizia nr. 2813/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr 2813/2012
Dosa nr. 462/108/2012
Şedinţa publică din 13septembrie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin referatul conţinând concluziile de revizuire al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 27 ianuarie 2012 au fost înaintate concluziile de respingere a cererii de revizuire formulată de condamnatul S.N., deţinut în Penitenciarul Arad, ca inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr. 51 din 14 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 462/108/2012, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientul - condamnat S.N., privind revizuirea sentinţei penale nr. 140 din 21 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 8598/108/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 84/A din 02 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara şi Decizia penală nr. 3107 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Arad, din memoriul conţinând cererea formulată de petent şi declaraţia luată la parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a reţinut în esenţă că petentul solicită revizuirea sentinţei penale nr. 140 din 21 martie 2011 a Tribunalului Arad, arătând că nu este vinovat de săvârşirea faptei şi nu a participat la aceasta.
Asupra admisibilităţii în principiu, tribunalul a reţinut natura căii extraordinare de atac a revizuirii. Astfel din dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. s-a reţinut caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de fapt de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul. Din aceleaşi dispoziţii s-a reţinut totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt iar, nu pe o pretinsă greşită aplicare a legii. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi întemeiată numai pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Tribunalul Arad, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că prin sentinţa penală nr. 140 din 21 martie 2011 a Tribunalului Arad, petentul S.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen. S-a reţinut că această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3107 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara prin care a fost redusă pedeapsa la 10 ani închisoare.
De asemenea, s-a reţinut că revizuientul nu a indicat vreunul din cazurile de revizuire ci a arătat doar că instanţele nu ar fi coroborat probele el fiind nevinovat de săvârşirea faptei.
Tribunalul a constatat că împrejurarea că pentru dovedirea susţinerilor sale, condamnatul a propus, pe calea revizuirii audierea unor martori, nu prezintă relevanţă întrucât prin textul art. 394 lit. a) C. proc. pen. se cere ca faptele şi împrejurările învederate, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o suplimentare a probatoriului, pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţă.
Prin urmare, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. instanţa va a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat privind revizuirea sentinţei penale nr. 140 din 21 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile expre şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 30 de lei.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel revizuentul S.N., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că este nevinovat, iar acest lucru se impune conform dreptului la un proces echitabil, în speţa de faţă comiţându-se un exces de putere, iar în final s-a solicitat rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 68/A din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 14 februarie 2012 a Tribunalului Arad, şi a obligat apelantul revizuient la cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din probele dosarului rezultă că revizuentul S.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., iar din examinarea motivelor de revizuire prezentate de către petentul S.N., care în esenţă solicită reanalizarea vinovăţiei sau nevinovăţiei sale, respectiv o nouă analiză de fond a probelor administrate de către instanţa de fond, solicitând de fapt achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., motive însă care nu se regăsesc la situaţiile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., iar în procedura extraordinară a revizuirii nu se poate proceda la o prelungire a probatoriului, aşa cum se tinde în speţa de faţă.
Împotriva Deciziei nr. 68/A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs revizuientul condamnat S.N. care, în motivele de recurs susţinute oral, condamnatul revizuient a criticat decizia atacată apreciind ca fiind întrunite condiţiile legale în vederea admiterii cererii de revizuire şi a susţinut că nu este vinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat, solicitând în continuare trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea pronunţării unei soluţii de achitare pentru fapta pentru care a fost condamnat.
Nu a precizat însă, nici măcar formal, incidenţa vreunui motiv din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi nici nu a motivat în scris recursul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 462/108/2012.
Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză revizuientul S.N. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunţate în apel şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată şi formulată.
Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de reviziuient este nefondată şi că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs şi care au fost valorificate de revizuient în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat B.C. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.N. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13&eptembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2012. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 2556/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
