ICCJ. Decizia nr. 2562/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2562/2012
Dosar nr. 832/109/2012
Şedinţa publică din 16 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 9 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 11 octombrie 2011, la zi.
S-a luat act că partea civilă C.A.M., nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat, din 50 lei reprezentând V4 onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., în fapt, s-a reţinut că inculpatul C.M. era angajat la o societate cu sediul în Piteşti, dar cu punct de lucru în localitatea Satu Mare, motiv pentru care acesta lipsea de la domiciliu o perioadă mai lungă de timp.
În dimineaţa zilei de 10 octombrie 2011, inculpatul se pregătea să plece la locul său de muncă. În jurul orelor 10,00, acesta a primit un telefon mobil, de la un număr necunoscut, mai multe mesaje scrise în care se susţinea că soţia sa C.I. ar avea relaţii cu anumiţi bărbaţi din comună. Pentru că inculpatul C.M. nu ştia să utilizeze foarte bine telefonul mobil, i-a solicitat şotiei să-i citească mesajele primite, lucru pe care aceasta l-a şi făcut. Conform declaraţiei inculpatului, după ce i-au fost citite mesajele, acesta şi-a continuat pregătirile pentru a pleca la serviciu, fără să angajeze vreo discuţie cu soţia sa referitoare la mesaje, însă a plecat supărat de acasă. Inculpatul a plecat împreună cu colegii săi de serviciu, martorii P.G. şi M.I., cu autoturismul acestuia din urmă, spre Piteşti, urmând ca apoi să continue drumul spre Satu Mare. Pe drum, inculpatul a primit din nou mesaje pe telefonul mobil, de la acelaşi număr necunoscut, având aceeaşi temă cu mesajele primite la domiciliu, motiv pentru care a hotărât, când va ajunge în Piteşti, să solicite reprezentanţilor societăţii unde era angajat, să-i aprobe efectuarea unor zile din concediul de odihnă, pentru a clarifica această situaţie. De asemenea, inculpatul le-a povestit colegilor de serviciu despre mesajele primite, care făceau referire la soţia sa.
Întrucât inculpatul avea asupra sa un pachet pe care trebuia să-l ducă unei rude din municipiul Râmnicu Vâlcea, a continuat drumul de la Piteşti la Râmnicu Vâlcea, împreună cu colegii menţionaţi mai sus. Din declaraţiile martorilor menţionaţi, rezultă faptul că inculpatul şi-a anunţat telefonic soţia despre intenţia sa de a se întoarce la domiciliu, iar pe drum acesta nu a făcut nici o afirmaţie cu privire la intenţia de a-i face vreun rău soţiei sale, precizând că vrea să meargă la operatorul de telefonie mobilă pentru a afla cine îi trimite mesajele. în municipiul Râmnicu Vâlcea a predat pachetul rudei sale, după care s-a întors spre localitatea de domiciliu, ajungând acasă in jurul orelor 21,00, conform declaraţiei acestuia. Ajuns la domiciliu, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, conform declaraţiei acestuia, a purtat o discuţie cu soţia sa referitoare la mesajele pe care acesta le-a primit pe telefonul mobil. În timpul discuţiei, inculpatul a declarat că s-a enervat şi a lovit-o pe soţia sa cu pumnul în zona feţei, iar aceasta a căzut la pământ.
Când se afla căzută la pământ, inculpatul a început să o lovească cu picioarele şi cu un baston de cauciuc, conform declaraţiei acestuia, loviturile fiind aplicate pe spate, fese şi coapse. n timp ce era lovită, soţia sa i-a spus că se simte rău şi că vrea să sune la ambulanţă. Acesta nu a mai lovit-o şi i-a dat telefonul mobil pentru a suna la ambulanţă, lucru pe care soţia sa la şi făcut. De asemenea, inculpatul a susţinut că, văzând starea în care aceasta se află, a încercat o ajute să-şi revină, însă nu a mai putut să facă nimic, după care şi-a sunat fiica şi pe fratele său, numitul C.B., cărora le-a spus că soţia sa a decedat, lucru confirmat şi de aceştia în declaraţiile date. În momentul incidentului, în locuinţa soţilor C. nu se mai aflau alte persoane.
La sosirea ambulantei, cadrele medicale au constatat că soţia inculpatului a decedat, ulterior aceasta fiind transportată la Prosectura Spitalului Judeţean.
Conform raportului de necropsie (autopsie) nr. 234/B/2011, s-a reţinut că moartea numitei C.I. a fost violentă, între leziunile de violenţă şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
Cu ocazia audierii în cadrul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, întocmai cum a fost reţinută în rechizitoriu, solicitând, totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în această situaţie înţelegând să nu mai solicite administrarea probelor, fiind de acord cu cele administrate în cadrul urmăririi penale.
A constatat instanţa de fond că fapta inculpatului C.M., care în noaptea de 10 octombrie 2011, pe fondul unui conflict generat de gelozie, i-a aplicat soţiei sale, C.I., mai multe leziuni care au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea, cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
La aplicarea şi individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât şi împrejurările în care s-a săvârşit şi persoana inculpatului, care este infractor primar, a regretat fapta o şi a recunoscut-o în totalitate, înţelegând să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 320l alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul C.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 183 C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. şi confiscarea bastonului de cauciuc, faţă de prevederile art. 118 C. pen.
Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 45/ A din 10 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 141 din 9 martie 2012 a Tribunalului Argeş. A desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen.
A dispus ca pedeapsa principală să se execute în condiţiile art. 57 C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen., în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen. Conform art. 118 alin. (l) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui baston de cauciuc cu lungimea de 43 cm., grosimea de circa 23-26 mm., de care s-a folosit la comiterea faptei. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii şi a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus la zi arestul preventiv.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a constatat că apelul parchetului este întemeiat arătând că încadrarea juridică dată faptelor în actul de sesizare s-a întemeiat pe o interpretare greşită a probelor dosarului.
A reţinut instanţa de apel că distincţia dintre infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte şi omor, trebuie să se efectueze pe teren subiectiv, pentru a se stabili în contextul acţiunilor inculpatului, care a fost poziţia acestuia faţă de faptă şi urmările sale, iar în cauză, este vorba de o activitate violentă îndreptată împotriva soţiei sale, pe care inculpatul a întreprins-o o datorită unor mesaje telefonice ce i-au stârnit gelozia. Consecinţa acestei activităţi a fost moartea soţiei, o urmare, aşadar, identică cu cea care se regăseşte în cazul infracţiunii de omor.
A constatat instanţa de apel, examinând planşele foto depuse la dosar, cât şi raportul de necropsie al cadavrului, că moartea numitei C.I., s-a datorat şocului traumatic survenit în urma unui politraumatism cu multiple echimoze şi hematoame, ce ocupă circa 80 % din suprafaţa corpului, în alţi termeni, decesul victimei a intervenit datorită durerii consecutive leziunilor nenumărate ce au acoperit aproape toată suprafaţa corpului.
Astfel, deşi inculpatul nu şi-a propus să suprime viaţa victimei, a acţionat totuşi în această direcţie, asumându-şi un asemenea deznodământ, ceea ce din punct de vedere subiectiv, se înscrie în forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, specifică infracţiunii de omor, aşa cum corect a susţinut parchetul în motivele de apel. Perseverenţa cu care inculpatul a aplicat numeroase lovituri cu pumnii şi cu un baston din cauciuc, multitudinea loviturilor, locul aplicării lor, intensitatea acestora pe tot corpul victimei, demonstrează, intenţia indirectă de a ucide, ceea ce a dus la schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracţiunea de omor calificat, având în vedere calitatea subiectului pasiv.
A mai constatat instanţa de apel că prima instanţă nu a dispus, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (l) lit. b) C. proc. pen., confiscarea bastonului de cauciuc pe care inculpatul l-a folosit la comiterea faptei, aspect de nelegalitate corect sesizat de către parchet.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, instanţa de apel a reţinut că, prima instanţă, raportat la încadrarea juridică pe care a reţinut-o, s-a înscris, din punct de vedere sancţionator, în criteriile stabilite de legiuitor în art. 72 C. pen. şi datorită comportamentului sincer pe care inculpatul l-a adoptat în faţa instanţei, recunoscându-şi faptele, pedeapsa a fost coborâtă într-o măsură semnificativă, ca o consecinţă a reţinerii în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu toate acestea, însă, circumstanţele ce caracterizează modul său de acţiune şi urmărire deosebit de grave, susţin alternativa executării pedepsei în regim de detenţie şi nu în altă modalitate, astfel că din acest punct de vedere a apreciat inutilă orice fel de intervenţie în cadrul individualizării.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti criticând hotărârea sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei susţinând că în mod greşit s-au aplicat ca pedeapsă accesorie şi complementară interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (l) şi art. 3857 din acelaşi cod, înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile o sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de apel, sub aspectul cuantumului aplicat, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., având în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul acesteia fiind de prevenirea săvârşirii de noi fapte penale.
Pe de altă parte însă, Înalta Curte constată că recursul Parchetului este întemeiat în ceea ce priveşte greşita aplicare a conţinutului pedepsei accesorii şi complementare a dispoziţiilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Instanţa de apel a aplicat în mod nejustificat pedeapsa accesorie şi complementară prevăzută de dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen., referitoare la interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, întrucât în cauză nu se poate vorbi de o profesie, funcţie sau activitate de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., astfel că Înalta Curte constată că se impune înlăturarea din cadrul pedepsei accesorii şi complementare aplicate inculpatului interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 3 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008, se impune prelevarea de la inculpat a probelor necesare în vederea constituirii S.N.D.G.J., în raport de infracţiunea săvârşită, art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
Astfel, infracţiunea de omor calificat pentru care inculpatul a fost condamnat se regăseşte printre cele prevăzute în lista anexă a Legii nr. 76/2008 pentru care se poate dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în S.N.D.G.J.
Înalta Curte apreciază că măsura raportată la împrejurările concrete ale speţei este proporţională şi necesară într-o societate democratică, violenţa cu care fapta a fost comisă conducând la concluzia că inculpatul este predispus la comiterea unor astfel de infracţiuni.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 45/ A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Va casa, în parte, decizia penală atacată şi rejudecând va înlătura din conţinutul pedepsei accesorii şi complementare aplicată inculpatului C.M., interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare, în vederea constituirii S.N.D.G.J.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. În baza art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 11 octombrie 2011 la 16 august 2012.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 45/ A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul C.M.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:
- înlătură din conţinutul pedepsei accesorii şi complementare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare, în vederea constituirii S.N.D.G.J.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 11 octombrie 2011 la 16 august 2012.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 2428/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2611/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
