ICCJ. Decizia nr. 2569/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2569/2012

Dosar nr. 356/89/2011

Şedinţa publică din 22 august 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 128 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul P.S. (zis P., cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, 2 copii minori, agricultor, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi), la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., sporită cu 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului P.S.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa de 22 ani închisoare stabilită acestuia durata reţinerii şi arestării preventive, de la 22 noiembrie 2010 la zi.

A luat act că partea vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să achite părţilor civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui suma de 8.885,18 RON şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui suma de 825,60 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul P.S. la plata sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu desemnaţi la urmărirea penală şi la judecată, au fost avansaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 541/P/2010 întocmit la data de 14 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prev. de art. 174 C. pen., şi tentativă la omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 356/89/2011.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut faptul că în noaptea de 12/13 noiembrie 2010, inculpatul P.S., în domiciliul său din satul P., comuna P., jud. Vaslui, folosind o sticlă cu lichid inflamabil, le-a stropit pe concubina sa D.F., precum şi pe bunica acesteia, victima N.N., după care le-a dat foc.

La primul termen de judecată din data de 30 martie 2011, inculpatul a fost audiat. Inculpatul şi-a nuanţat declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, recunoscând că a stropit cele două femei, însă fără a avea cunoştinţă de conţinutul sticlei respective. Inculpatul nu a ştiut să spună cum au luat foc victima şi partea vătămată.

La acelaşi termen de judecată, fiindu-i aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul a înţeles să se prevaleze de prevederile acestui text de lege.

Instanţa a constatat imposibilitatea aplicării art. 320¹ C. proc. pen., raportat la poziţia procesuală a inculpatului, având în vedere că declaraţia acestuia nu a constituit o recunoaştere integrală şi necondiţionată a situaţiei de fapt reţinute prin actul de sesizare a instanţei.

Au fost audiaţi martorii din lucrări G.E., S.F., L.C., H.C. şi A.V., martori care în seara respectivă se aflau la un priveghi şi care au relatat aspecte ulterioare comiterii faptei, în sensul că au văzut-o pe partea vătămată D.F. ieşind din casa inculpatului, dezbrăcată până la brâu şi spunând că inculpatul le-a stropit cu diluant şi le-a dat foc.

În apărare, inculpatul P.S. şi-a propus audierea, în calitatea de martor, a părţii vătămate D.F., calitate în care a fost audiată de către instanţă, având în vedere faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Martora D.F. şi-a schimbat declaraţiile date iniţial în faza de urmărire penală şi a încercat să convingă instanţa că faptele au fost urmarea unui accident cu urmări nefericite, iar inculpatul nu are nicio vină în comiterea lor.

Inculpatul P.S. a depus un memoriu în care reiterează susţinerile făcute în faţa instanţei de judecată, în sensul că a aruncat conţinutul sticlei pe cele două femei cu scopul de a o face să tacă din gură pe N.N., fără însă a cunoaşte modalitatea în care cele două s-au aprins.

Susţine inculpatul în memoriul său că dacă ar fi încercat să le omoare pe cele două femei, nu ar mai fi intervenit să le salveze aruncând o găleată de apă pentru a stinge focul şi făcând demersuri la vecini pentru a chema ambulanţa.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul P.S. are vârsta de 33 ani, este locuitor al satului P., a trăit în concubinaj cu o terţă persoană cu care a conceput doi copii, iar după separarea în fapt, concubina sa a plecat în străinătate şi, ulterior, inculpatul a iniţiat o relaţie de concubinaj cu vătămata D.F., aceştia locuind împreună la domiciliul inculpatului.

În ziua de 12 noiembrie 2010, inculpatul a consumat alcool, a fost la un magazin din sat, de unde a cumpărat vopsele şi lichid inflamabil, de gen "T.", pe care, împreună cu concubina sa D.F., le-a adus la domiciliu şi le-a depozitat pe jos, în camera situată pe partea dreaptă a holului de intrare.

Ulterior, în aceeaşi seară, inculpatul P.S. s-a deplasat la locuinţa părinţilor concubinei sale D.F., împreună cu aceasta, acolo consumând băuturi alcoolice, până către orele 24:00, iar la domiciliul inculpatului a rămas victima N.N., în vârstă de 67 ani, care era bunica vătămatei D.F.

După ce au consumat diferite băuturi alcoolice la domiciliul părinţilor lui D.F., către miezul nopţii, inculpatul şi vătămata D.F. au revenit la locuinţă, care, în afară de bucătăria situată în partea stângă a holului de intrare şi camera din dreapta holului, unde au fost depozitate vopselurile şi lichidul inflamabil, era prevăzută cu o cameră în care inculpatul şi vătămata dormeau împreună.

Având în vedere ora târzie, inculpatul P.S. s-a retras în camera de dormit, timp în care vătămata D.F. a rămas în bucătărie unde, pe pat, se afla victima N.N., cele două discutând diverse probleme, printre care şi cea a relaţiei dintre partea vătămată şi inculpat.

Acesta din urmă, văzând că vătămata D.F. nu vine în pat, s-a apropiat de uşa bucătăriei şi susţine că victima N.N. îi spunea vătămatei D.F. că o să-i facă vrăji inculpatului, ca acesta să nu mai aibă altă femeie şi să nu se mai poată recăsători.

În aceste condiţii, inculpatul a intrat în camera opusă bucătăriei în care se aflau victima N.N. şi vătămata D.F., a luat o sticlă de diluant, din plastic, deplasându-se către bucătărie, timp în care a scos dopul de plastic al recipientului, pe care l-a aruncat pe jos în momentul intrării în bucătărie, după care a stropit atât victima, cât şi vătămata cu lichidul inflamabil, şi, folosind un chibrit, le-a dat foc.

Partea vătămată D.F., fiind mai tânără, a fugit din locuinţă, cu hainele în flăcări, rupându-şi hainele de pe ea, astfel că a ajuns în drumul public în bustul gol, ţipând după ajutor.

În apropiere se desfăşura o pomenire, astfel că mai multe persoane au ieşit în drum, alertate de ţipete, iar vătămata D.F. a relatat că ea şi bunica ei N.N. au fost incendiate cu lichid inflamabil de inculpatul P.S.

În acest timp, inculpatul, rămas cu victima N.N. în locuinţă, a conştientizat fapta gravă pe care a săvârşit-o, astfel că a încercat să stingă flăcările de pe corpul victimei, pe care apoi a scos-o din locuinţă.

În acest timp, prin serviciul de urgenţă "112", a fost anunţată ambulanţa, iar la faţa locului s-au deplasat mai multe echipaje, care au preluat atât victima N.N., cât şi vătămata D.F., care prezentau arsuri importante pe suprafaţa corpului, dar care l-au preluat şi pe inculpatul P.S. care, accidental, la momentul incendierii celor două femei arătate, datorită prelingerii lichidului inflamabil pe antebraţul stâng, s-a autoincendiat.

Înainte de urcarea sa în ambulanţă, victima N.N. a fost audiată de un poliţist, căruia i-a declarat că a fost incendiată de inculpatul P.S., însă vătămata D.F. - concubina inculpatului, i-a strigat acestuia că îl iartă pentru ce a făcut şi să nu recunoască condiţiile în care au fost incendiate ea şi bunica sa.

Atât victima N.N. cât şi vătămata D.F. au fost transportate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde li s-au acordat îngrijiri medicale, timp în care organele de poliţie au întreprins acte premergătoare, în cadrul cărora vătămata D.F. a încercat să îl protejeze pe inculpatul P.S., susţinând un accident domestic, produs în încercarea de a aprinde focul în sobă.

În aceste condiţii, iniţial, inculpatul P.S. a susţinut o situaţie nereală în prima sa declaraţie dată în faţa organelor de poliţie, bazându-se pe afirmaţiile făcute de concubina sa, cu care, după spitalizare, a luat legătura în cadrul unităţii spitaliceşti.

La cercetarea la faţa locului, s-a relevat că sursa focului nu provine de la soba existentă în încăpere, în imediata apropiere a acesteia fiind identificată o mătură fără coadă, care ar fi trebuit să ia foc, dacă acolo ar fi izbucnit flăcările care au afectat victima şi vătămata, iar singurele urme de foc au fost identificate pe patul din partea dreaptă a uşii de acces în încăpere, situat în imediata apropiere a acesteia, loc unde s-au aflat, anterior incendierii, victima şi vătămata.

De asemenea, cercetarea la faţa locului a relevat prezenţa la distanţă de uşa de acces, sub masă, a dopului de plastic de culoare galbenă al sticlei cu lichid inflamabil, cu care inculpatul a stropit victima şi vătămata, ca şi o cutie cu chibrituri, probe care, coroborate ulterior cu declaraţiile date de victima N.N. şi vătămata D.F., indică, cu un înalt grad de certitudine, că inculpatul P.S., iritat de conversaţia dintre vătămată şi victimă, le-a stropit cu lichid inflamabil şi le-a incendiat.

Fiind sesizate inadvertenţele dintre declaraţia dată organelor de poliţie de către inculpat şi rezultatul cercetării la faţa locului, inculpatul a fost reaudiat de către procuror, în faţa căruia a recunoscut că, de fapt, supărat că victima N.N. îl vorbea de rău faţă de concubina sa, le-a incendiat, în condiţiile deja arătate.

Ulterior, inculpatul P.S. şi-a menţinut poziţia de recunoaştere a faptei, atât în declaraţia dată apoi la procuror, cât şi în faţa instanţei, unde a declarat că-şi menţine declaraţiile date în faţa procurorului. La judecata în primă instanţă, inculpatul a circumstanţiat declaraţiile sale şi a susţinut că de fapt nu şi-a dat seama că în sticla pe care a folosit-o se afla diluant sau altă substanţă şi că nu a scăpărat niciun chibrit, incendiul izbucnind probabil din cauza ţigării aprinse pe care o avea în mână partea vătămată D.F.

Inculpatul P.S. a fost spitalizat, în perioada 13 - 22 noiembrie 2010, după care, fiind externat, a fost prezentat procurorului, care l-a reţinut preventiv, iar apoi a fost prezentat Tribunalului Vaslui cu propunere de arestare preventivă, care a fost admisă de instanţă, iar inculpatul nu a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.

Vătămata D.F. a fost examinată preliminar pe perioada spitalizării, iar ulterior, pentru aceasta s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. x/2010, prin care s-a concluzionat că D.F. a prezentat leziuni traumatice de tipul arsurilor de gradul II gambe bilateral, antebraţe bilateral, lombe şi mâini bilateral, arsuri gradul I la nivelul feţei. La examinarea din data de 10 ianuarie 2001, sus-numita a mai prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii atone cu lipsă de tegument. Leziunile s-au putut produce ca urmare a acţiunii focului deschis asupra tegumentelor şi pot data din 13 noiembrie 2010. Au necesitat 63 - 65 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor şi au pus în primejdie viaţa sus-numitei.

Ulterior incidentului, victima N.N. a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, până la data de 28 noiembrie 2010, iniţial la secţia ATI, fiindu-i acordate îngrijiri medicale de specialitate, în condiţiile în care prezenta arsuri de gr. II - III pe 50% din suprafaţa corporală însă, după 15 zile de spitalizare, victima a decedat, ca urmare fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui, prin care s-a concluzionat că moartea numitei N.N. a fost violentă şi s-a instalat la data de 28 noiembrie 2010. Moartea a avut drept cauză insuficienţa organică multiplă, instalată în evoluţia unui sepsis sever. Sepsisul sever cu evoluţie infaustă a fost consecinţa unor arsuri de gradul II - III, pe suprafaţă de circa 25%, infectate. Arsurile, responsabile de tanatogeneză, s-au produs prin flacără, posibil în circumstanţele relevate de anchetă. Între arsuri şi moarte există legătură de cauzalitate de tip indirect, moartea fiind cauzată de complicaţiile septice ale arsurilor.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.S. a aruncat asupra părţii vătămate şi a victimei cu un lichid inflamabil, după care a scăpărat un chibrit şi le-a dat foc. Recunoaşterile parţiale ale inculpatului se coroborează cu declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate şi ale victimei, precum şi cu declaraţiile martorilor A.V., S.F., L.C. şi H.C.

Rezultă din declaraţiile date de aceşti martori la urmărirea penală şi menţinute în faţa instanţei de judecată, că atunci când partea vătămată D.F. a ajuns în apropierea casei unde martorii participau la un priveghi, le-a spus acestora că "P.", poreclă sub care inculpatul era cunoscut, le-a dat foc ei şi bunicii sale.

La judecata în primă instanţă, partea vătămată D.F. a susţinut că după ce inculpatul a aruncat asupra lor cu diluant, ea ar fi scăpărat un chibrit pentru a-şi aprinde o ţigară, situaţie în care a izbucnit incendiul, cu consecinţele arătate în actele medico-legale. Este evident că partea vătămată a încercat să îl disculpe pe inculpat, intenţie pe care a manifestat-o de la început, când, înainte de a urca în salvare, i-a spus inculpatului să nu recunoască nimic pentru că ea îl iartă. De altfel, pe durata spitalizării inculpatului, acesta a stat mereu în preajma părţii vătămate, a îngrijit-o, însă, în acelaşi timp, se comporta ameninţător cu aceasta, o înjura şi o ameninţa că o va omorî atunci când se va întoarce acasă. Rezultă aceasta din declaraţia martorei I.S., declaraţie dată la urmărirea penală. Toată această situaţie explică poziţia părţii vătămate care a dat declaraţii favorabile inculpatului, care însă nu se coroborează nici măcar cu declaraţiile lui, motiv pentru care instanţa va lua în considerare doar aspectele susţinute de martoră şi care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Faptele inculpatului P.S. de a arunca cu diluant asupra părţii vătămate D.F. şi victimei N.N. şi de a le da ulterior foc realizează conţinutul infracţiunilor de tentativă la omor şi omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Pentru infracţiunile săvârşite inculpatului i se va aplica câte o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 şi 72 C. pen., vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului penal, precum şi urmările produse.

II. Împotriva acestei sentinţe penale, în termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul P.S., care arată că a primit o pedeapsă prea mare pentru fapta comisă şi că în realitate nu a avut intenţia de a face rău concubinei sale şi bunicii acesteia.

În faţa instanţei de apel a fost audiat inculpatul, cât şi concubina acestuia, martora D.F.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa penală criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele şi condiţiile prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul de faţă este întemeiat şi urmează să-l admită ca atare numai în ceea ce priveşte sporul de pedeapsă stabilit.

Prima instanţă a administrat în mod legal un probatoriu pertinent, concludent şi util, pe care l-a evaluat corect şi în baza căruia a stabilit just situaţia de fapt, ce nu comportă critici.

Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în tot parcursul procesului penal relevă fără echivoc vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte faptele deduse judecăţii.

Instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidenţiind aspecte concordante ce susţin vinovăţia inculpatului şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-se soluţia de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt şi de drept ce au fundamentat soluţia pronunţată.

Pe baza analizei amănunţite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpatului P.S. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 C. proc. pen.

Astfel, soluţia de condamnare a inculpatului se bazează pe interpretarea şi coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al S.M.L. Jud. Vaslui, privind victima N.N. cu planşa foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. x/2010 al S.M.L. Jud. Vaslui, privind partea vătămată D.F.; declaraţiile inculpatului, examinarea criminalistică, planşă foto anexată la procesul-verbal de examinare criminalistică şi raport de constatare medico-legală traumatologică, care obiectivează leziunile inculpatului; declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Declaraţiile date de martorii A.V., S.F., L.C. şi H.C., precum şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanţa de fond prin înlăturarea declaraţiilor vădit nesincere ale inculpatului şi martorei D.F. şi prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului.

Dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate şi să se argumenteze soluţia pronunţată pe acele probe care coroborate susţin situaţia de fapt reţinută.

Situaţia de fapt reţinută a fost dovedită în urma analizării declaraţiilor contradictorii a inculpatului, martorei D.F., a declaraţiilor martorilor şi a constatărilor făcute în urma cercetării la faţa locului.

Pe tot parcursul procesului penal atât inculpatul cât şi martora D.F., concubina acestuia şi nepoata victimei, au avut o poziţie procesuală oscilantă, dar din care rezultă clar că acesta încearcă să ascundă adevărul.

În primele declaraţii, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor precizând că iritat de criticile bunicii a luat sticla cu diluant, le-a stropit pe aceasta şi pe concubina sa şi le-a dat foc cu un chibrit. Ulterior a revenit şi a arătata că a stropit victimele cu conţinutul unei sticle pe care a luat-o la întâmplare din casă, crezând că este apă şi că nu-şi explică cum acestea s-au aprins, el neaprinzând niciun chibrit.

De asemenea, inculpatul a declarat în faţa instanţei de apel că concubina sa, martora D.F., nu avea aprinsă o ţigară în momentul în care a aruncat asupra lor cu lichidul din sticlă.

Aceeaşi poziţie oscilantă în declaraţii a avut-o şi martora D.F. Faţă de martorii audiaţi în cauză, în momentul în care a ieşit din casă cu îmbrăcămintea aprinsă, ea a afirmat că inculpatul le-a dat foc. Apoi a declarat că inculpatul le-a stropit cu un lichid, dar au luat foc în momentul în care şi-a aprins o ţigară, iar în faţa instanţei de apel a declarat că în momentul în care au fost stropite avea o ţigară aprinsă şi s-au aprins instantaneu.

Declaraţiile celor doi prezintă contradicţii însemnate care duc la concluzia că se încearcă ascunderea faptelor inculpatului. În primul rând inculpatul nu poate nega conţinutul sticlei deoarece el împreună cu martora au cumpărat diluantul pentru a face curăţenie.

În al doilea rând, dacă în momentul aruncării cu lichid nu ar fi existat o sursă de aprindere, victimele nu ar fi luat foc, cercetarea la faţa locului arătând clar că sursa de aprindere nu a fost soba, în jurul acesteia neexistând urme arse, în al treilea rând dacă martora ar fi avut ţigara aprinsă, victimele s-ar fi aprins imediat, nu ar fi trecut 2 - 3 minute, aşa cum a declarat inculpatul.

În al patrulea rând, dacă victimele ar fi luat foc ulterior stropirii, în momentul în care martora ar fi aprins o ţigară aceasta nu ar fi avut timp să lase cutia de chibrituri pe geamul camerei, aşa cum a declarat.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă nu a reţinut în procesul evaluării aspectele din declaraţiile inculpatului şi martorei ce nu exprimă adevărul şi nu se coroborează cu restul probelor administrate.

Analizarea acestor depoziţii în contextul probator al cauzei a îndreptăţit instanţa de fond să reţină că inculpatul P.S. a aruncat cu diluant asupra victimelor după care le-a dat foc cu un chibrit.

Această situaţie de fapt este întărită şi de poziţia în care a fost găsită cutia de chibrituri, precum şi de urmele de foc găsite pe patul în care se afla victima.

Examinând hotărârea apelată şi sub aspectul pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că pedepsele la care a fost condamnat acesta pentru cele două infracţiuni comise este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concret comise, a gradului de pericol social relevat de împrejurările săvârşirii lor, de urmarea ireversibilă produsă, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, care nu este recidivist şi a avut o poziţie procesuală de nerecunoaştere.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului, dozarea acestora spre maximul special prevăzut de lege fiind corectă.

Curtea apreciază însă că faţă de toate criteriile de individualizare reţinute nu se justifică şi acordarea unui spor de pedeapsă de 4 (patru ) ani, pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ şi de exemplaritate al acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, dar şi a constrângerii corespunzătoare raportat la fapta comisă.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că motivele invocate de inculpat au fost întemeiate sub aspectul cuantumului final al pedepsei stabilite, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul P.S., a casat-o în parte, în latură penală, cu privire la sporul de pedeapsă stabilit.

A rejudecat cauza în limitele arătate, a înlăturat sporul de 4 (patru) ani închisoare stabilit de instanţa de fond, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor enumerate de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu sunt contrare prezentei decizii penale.

A menţinut arestarea preventivă şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de după data de 23 iunie 2011.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 97 din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.S. împotriva Sentinţei penale nr. 128 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui, pe care a casat-o în parte, în latură penală, în ceea ce priveşte sportul de pedeapsă stabilit.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu sunt contrare prezentei decizii penale.

A menţinut arestarea preventivă şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de după data de 23 iunie 2011.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, în acestea fiind inclus şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.S., care a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.S., criticând-o ca netemeinică în baza cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., susţinând că instanţa de fond şi instanţa de apel, prin hotărârile pronunţate, au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă greşita condamnare a inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., comisă asupra părţii vătămate D.F., şi infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., comisă asupra victimei N.N., întrucât nu este autorul faptelor.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că inculpatul a recunoscut că a stropit partea vătămată şi victima cu un lichid, nu a cunoscut că acesta ar fi o soluţie inflamabilă, nu a dat foc cu chibritul, incendiul izbucnind de la ţigara aprinsă a părţii vătămate. S-a mai arătat că materialul probator administrat în cauză nu a fost în măsură să dovedească vinovăţia inculpatului, iar dubiul care există îi profită acestuia.

În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpatului, întrucât acesta a săvârşit faptele pe fondul consumului de alcool.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul de faţă declarat de inculpatul P.S. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu privire la primul motiv de critică din recursul inculpatului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul faptelor imputate, Înalta Curte, pentru a statua nepertinenţa acestuia, are în vedere cu titlu de premisă că pentru incidenţa sus-menţionatului caz de casare se impune a exista o contradicţie esenţială, intrinsecă, necontroversată şi manifestă între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Aceasta întrucât ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au reţinut o situaţie de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpatului-recurent P.S. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 C. proc. pen.

Astfel, soluţia de condamnare a inculpatului-recurent nominalizat se bazează pe interpretarea şi coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al S.M.L. Jud.Vaslui, privind victima N.N., cu planşa foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. x/2010 al S.M.L. Jud.Vaslui, privind partea vătămată D.F.; declaraţiile inculpatului, examinarea criminalistică, planşă foto anexată la procesul-verbal de examinare criminalistică şi raport de constatare medico-legală traumatologică, care obiectivează leziunile inculpatului; declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi declaraţiile inculpatului.

Cu această proiecţie se reţine următoarea situaţie de fapt:

Recurentul-inculpatul P.S. are vârsta de 33 ani, este locuitor al satului P., a trăit în concubinaj cu o terţă persoană cu care a conceput doi copii, iar după separarea în fapt, concubina sa a plecat în străinătate şi, ulterior, inculpatul a iniţiat o relaţie de concubinaj cu vătămata D.F., aceştia locuind împreună la domiciliul inculpatului.

În ziua de 12 noiembrie 2010, inculpatul sus-indicat a consumat alcool, a fost la un magazin din sat, de unde a cumpărat vopsele şi lichid inflamabil, de gen "T.", pe care, împreună cu concubina sa D.F., le-a adus la domiciliu şi le-a depozitat pe jos, în camera situată pe partea dreaptă a holului de intrare.

Ulterior, în aceeaşi seară, inculpatul-recurent P.S. s-a deplasat la locuinţa părinţilor concubinei sale D.F., împreună cu aceasta, acolo consumând băuturi alcoolice, până către orele 24:00, iar la domiciliul inculpatului a rămas victima N.N., în vârstă de 67 ani, care era bunica vătămatei D.F.

După ce au consumat diferite băuturi alcoolice la domiciliul părinţilor lui D.F., către miezul nopţii, inculpatul-recurent şi victima D.F. au revenit la locuinţă, care, în afară de bucătăria situată în partea stângă a holului de intrare şi camera din dreapta holului, unde au fost depozitate vopselurile şi lichidul inflamabil, era prevăzută cu o cameră în care inculpatul şi vătămata dormeau împreună.

Având în vedere ora târzie, inculpatul P.S. s-a retras în camera de dormit, timp în care partea vătămată D.F. a rămas în bucătărie unde, pe pat, se afla victima N.N., cele două discutând diverse probleme, printre care şi cea a relaţiei dintre partea vătămată şi inculpat.

Acesta din urmă, văzând că partea vătămată D.F. nu vine în pat, s-a apropiat de uşa bucătăriei şi susţine că victima N.N. îi spunea părţii vătămate D.F. că o să-i facă vrăji inculpatului, ca acesta să nu mai aibă altă femeie şi să nu se mai poată recăsători.

În aceste condiţii, inculpatul-recurent a intrat în camera opusă bucătăriei în care se aflau victima N.N. şi partea vătămată D.F., a luat o sticlă de diluant, din plastic, deplasându-se către bucătărie, timp în care a scos dopul de plastic al recipientului, pe care l-a aruncat pe jos în momentul intrării în bucătărie, după care a stropit atât victima cât şi pe partea vătămată cu lichidul inflamabil, şi, folosind un chibrit, le-a dat foc.

În continuare, partea vătămată D.F., fiind mai tânără, a fugit din locuinţă, cu hainele în flăcări, rupându-şi hainele de pe ea, astfel că a ajuns în drumul public în bustul gol, ţipând după ajutor.

În apropiere se desfăşura o pomenire, astfel că mai multe persoane au ieşit în drum, alertate de ţipete, iar partea vătămată D.F. a relatat că ea şi bunica ei N.N. au fost incendiate cu lichid inflamabil de inculpatul-recurent P.S.

În acest timp, prin serviciul de urgenţă "112", a fost anunţată ambulanţa, iar la faţa locului s-au deplasat mai multe echipaje, care au preluat atât victima N.N., cât şi pe partea vătămată D.F., care prezentau arsuri importante pe suprafaţa corpului, dar şi pe inculpatul P.S. care, accidental, la momentul incendierii celor două femei arătate, datorită prelingerii lichidului inflamabil pe antebraţul stâng, s-a autoincendiat.

Înainte de urcarea sa în ambulanţă, victima N.N. a fost audiată de un poliţist, căruia i-a declarat că a fost incendiată de inculpatul-recurent P.S., însă partea vătămată D.F. - concubina inculpatului, i-a strigat acestuia că îl iartă pentru ce a făcut şi să nu recunoască condiţiile în care au fost incendiate ea şi bunica sa.

Atât victima N.N. cât şi partea vătămată D.F. au fost transportate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde li s-au acordat îngrijiri medicale, timp în care organele de poliţie au întreprins acte premergătoare, în cadrul cărora vătămata D.F. a încercat să îl protejeze pe inculpatul P.S., susţinând un accident domestic, produs în încercarea de a aprinde focul în sobă.

În aceste condiţii, iniţial, inculpatul-recurent P.S. a susţinut o situaţie nereală în prima sa declaraţie dată în faţa organelor de poliţie, bazându-se pe afirmaţiile făcute de concubina sa, cu care, după spitalizare, a luat legătura în cadrul unităţii spitaliceşti.

Or, la cercetarea la faţa locului, s-a relevat că sursa focului nu provine de la soba existentă în încăpere, în imediata apropiere a acesteia fiind identificată o mătură fără coadă, care ar fi trebuit să ia foc dacă acolo ar fi izbucnit flăcările care au afectat victima şi vătămata, iar singurele urme de foc au fost identificate pe patul din partea dreaptă a uşii de acces în încăpere, situat în imediata apropiere a acesteia, loc unde s-au aflat, anterior incendierii, victima şi vătămata.

De asemenea, cercetarea la faţa locului a relevat prezenţa la distanţă de uşa de acces, sub masă, a dopului de plastic de culoare galbenă al sticlei cu lichid inflamabil, cu care inculpatul recurent a stropit victima şi vătămata, ca şi o cutie cu chibrituri, probe care, coroborate ulterior cu declaraţiile date de victima N.N. şi partea vătămată D.F., indică, cu un înalt grad de certitudine, că inculpatul-recurent P.S., iritat de conversaţia dintre vătămată şi victimă, le-a stropit cu lichid inflamabil şi le-a incendiat.

Fiind sesizate inadvertenţele dintre declaraţia dată organelor de poliţie de către recurentul-inculpat şi rezultatul cercetării la faţa locului, inculpatul nominalizat a fost reaudiat de către procuror, în faţa căruia a recunoscut că, de fapt, supărat că victima N.N. îl vorbea de rău faţă de concubina sa, le-a incendiat, în condiţiile deja arătate.

Ulterior, inculpatul-recurent P.S. şi-a menţinut poziţia de recunoaştere a faptei, atât în declaraţia dată apoi la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond, unde a declarat că-şi menţine declaraţiile date în faţa procurorului. La judecata în primă instanţă, inculpatul-recurent a circumstanţiat declaraţiile sale şi a susţinut că de fapt nu şi-a dat seama că în sticla pe care a folosit-o se afla diluant sau altă substanţă şi că nu a scăpărat niciun chibrit, incendiul izbucnind probabil din cauza ţigării aprinse pe care o avea în mână partea vătămată D.F.

Înalta Curte mai are în vedere că victima D.F. a fost examinată preliminar pe perioada spitalizării, iar ulterior, pentru aceasta, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. x/2010, prin care s-a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni traumatice de tipul arsurilor de gradul II "gambe bilateral, antebraţe bilateral, lombe şi mâini bilateral, arsuri gradul I la nivelul feţei. La examinarea din data de 10 ianuarie 2001, sus-numita a mai prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii atone cu lipsă de tegument. Leziunile s-au putut produce ca urmare a acţiunii focului deschis asupra tegumentelor şi pot data din 13 noiembrie 2010. Au necesitat 63 - 65 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor şi au pus în primejdie viaţa sus-numitei".

Ulterior incidentului, victima N.N. a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, până la data de 28 noiembrie 2010, iniţial la secţia ATI, fiindu-i acordate îngrijiri medicale de specialitate, în condiţiile în care prezenta arsuri de gr. II - III pe 50% din suprafaţa corporală însă, după 15 zile de spitalizare, victima a decedat; ca urmare fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui, prin care s-a concluzionat că "moartea numitei N.N. a fost violentă şi s-a instalat la data de 28 noiembrie 2010. Moartea a avut drept cauză insuficienţa organică multiplă, instalată în evoluţia unui sepsis sever. Sepsisul sever cu evoluţie infaustă a fost consecinţa unor arsuri de gradul II - III, pe suprafaţă de circa 25%, infectate. Arsurile, responsabile de tanatogeneză, s-au produs prin flacără, posibil în circumstanţele relevate de anchetă. Între arsuri şi moarte există legătură de cauzalitate de tip indirect, moartea fiind cauzată de complicaţiile septice ale arsurilor".

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul-recurent P.S. a aruncat asupra părţii vătămate nominalizate şi a victimei N.N., cu un lichid inflamabil, după care a scăpărat un chibrit şi le-a dat foc. Recunoaşterile parţiale ale inculpatului se coroborează cu declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate şi ale victimei deja sus-indicate, precum şi cu declaraţiile martorilor A.V., S.F., L.C. şi H.C.

Or, declaraţiile martorilor sus-menţionaţi analizate riguros de prima instanţă prin hotărârea pronunţată şi menţinută de instanţa de apel, generează concluzia înlăturării declaraţiilor vădit nesincere ale recurentului-inculpat P.S., făcute în scopul unic al anihilării dispoziţiilor legale ce sancţionează faptele infracţionale dovedite a fi fost comise de acesta.

Aceeaşi situaţie de fapt reţinută a fost dovedită în urma analizării declaraţiilor contradictorii a inculpatului-recurent, a părţii vătămate D.F., a declaraţiilor martorilor deja sus-citaţi şi a constatărilor făcute în urma cercetării la faţa locului.

Din acest punct de vedere rezultă fără dubiu din declaraţiile date de martorii deja menţionaţi A.V., S.F., L.C. şi H.C., care au fost date la urmărirea penală şi menţinute în faţa instanţei de fond, că atunci când partea vătămată D.F. a ajuns în apropierea casei unde martorii participau la un priveghi, le-a spus acestora că "P.", poreclă sub care inculpatul-recurent era cunoscut, le-a dat foc ei şi bunicii sale.

Concomitent, se mai are în vedere că la judecata în primă instanţă, partea vătămată D.F. a susţinut că după ce inculpatul-recurent a aruncat asupra lor cu diluant, ea ar fi scăpărat un chibrit pentru a-şi aprinde o ţigară, situaţie în care a izbucnit incendiul, cu consecinţele arătate în actele medico-legale. Or, este evident că partea vătămată a încercat să îl disculpe pe recurentul-inculpat, intenţie pe care a manifestat-o de la început, când, înainte de a urca în salvare, i-a spus inculpatului să nu recunoască nimic pentru că ea îl iartă. De altfel, pe durata spitalizării inculpatului, acesta a stat mereu în preajma părţii vătămate, a îngrijit-o, însă, în acelaşi timp, se comporta ameninţător cu aceasta, o înjura şi o ameninţa că o va omorî atunci când se va întoarce acasă (a se vedea în acest sens declaraţia martorei I.S., declaraţie dată la urmărirea penală). Toată această situaţie explică poziţia părţii vătămate sus-indicate care a dat declaraţii favorabile inculpatului-recurent, care însă nu se coroborează nici măcar cu declaraţiile acestuia.

Se mai reţine că inculpatul-recurent P.S. a declarat în faţa instanţei de apel că concubina sa, martora D.F., nu avea aprinsă o ţigară în momentul în care a aruncat asupra lor cu lichidul din sticlă.

Aceeaşi poziţie oscilantă în declaraţii a avut-o şi partea vătămată D.F. Din acest punct de vedere se reţine că, faţă de martorii audiaţi în cauză, în momentul în care a ieşit din casă cu îmbrăcămintea aprinsă, ea a afirmat că inculpatul le-a dat foc. Apoi a declarat că inculpatul-recurent le-a stropit cu un lichid, dar au luat foc în momentul în care şi-a aprins o ţigară, iar în faţa instanţei de apel a declarat că în momentul în care au fost stropite avea o ţigară aprinsă şi s-au aprins instantaneu.

Se conchide că declaraţiile celor doi prezintă contradicţii însemnate care duc la concluzia că se încearcă ascunderea faptelor inculpatului-recurent.

În primul rând inculpatul nu poate nega conţinutul sticlei deoarece împreună cu partea vătămată menţionată a cumpărat diluantul pentru a face curăţenie.

În al doilea rând, dacă în momentul aruncării cu lichid nu ar fi existat o sursă de aprindere, victimele nu ar fi luat foc, cercetarea la faţa locului arătând clar că sursa de aprindere nu a fost soba, în jurul acesteia neexistând urme arse; iar în al treilea rând, dacă ar fi avut ţigara aprinsă, victimele s-ar fi aprins imediat, nu ar fi trecut 2 - 3 minute, aşa cum a declarat inculpatul.

Se conchide că, în mod judicios, ambele instanţe de fond şi de apel nu au reţinut acele aspecte din declaraţiile inculpatului-recurent P.S. şi părţii vătămate D.F., concubina acestuia, ce nu exprimă adevărul şi care nu se coroborează cu toate celelalte probe administrate şi care au fost analizate pe larg mai sus.

În consecinţă, în mod legal aceleaşi instanţe de fond şi de apel au statuat temeinic şi legal că faptele inculpatului P.S. de a arunca cu diluant asupra părţii vătămate D.F. şi victimei N.N. şi de a le da ulterior foc realizează conţinutul infracţiunilor de tentativă la omor şi omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., fiind aflate în concurs ideal.

b) Nu este fondată nici critica secundă invocată prin recursul de faţă declarat de inculpatul P.S. prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante finale de 18 ani închisoare, aplicată de instanţa de apel, care prin decizia recurată a înlăturat sporul de 4 ani închisoare aplicat de instanţa de fond, întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv unul educativ şi altul de exemplaritate al acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, dar şi a constrângerii corespunzătoare raportat la faptele infracţionale comise.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă rezultantă în cuantumul deja redus de instanţa de apel satisface şi criteriile de individualizare judiciare prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de pericolul social concret extrem de sporit al faptelor infracţionale comise de inculpatul P.S., relevat de împrejurările concrete ale comiterii acestora, de urmarea socialmente periculoasă, ireversibilă, constând în decesul victimei N.N., precum şi în raport de datele care circumstanţiază persoana recurentului-inculpat P.S., care deşi nu este recidivist, a avut o poziţie procesuală iremediabil constantă de nerecunoaştere a infracţiunilor săvârşite.

Faţă de toate cele de mai sus, rezultă fără echivoc că în cauză nu sunt elemente care să justifice o nouă reducere a pedepsei stabilite de instanţa de apel prin decizia recurată.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia de la 22 noiembrie 2010 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 97 din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 noiembrie 2010 la 22 august 2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 august 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 2563/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2019/2012. Penal. Infracţiuni privind... →

ICCJ. Decizia nr. 2569/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2569/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs