ICCJ. Decizia nr. 2615/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2615/2012
Dosar nr. 809/122/2012
Şedinţa publică din 29 august 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.G. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod, i s-au interzis inculpatului D.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului D.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.G., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 decembrie 2011 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.G.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpatul D.G. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul anterior menţionat.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D.G. un cuţit cu lungimea totală de 30 cm, lungimea lamei de 19 cm şi lăţimea lamei de 3,6 cm, cu plăsele din material plastic de culoare maronie, ridicat conform procesului-verbal din 10 decembrie 2011 şi aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.
S-a luat act că persoana vătămată A.M., tatăl victimei A.R. nu s-a constituit parte civilă.
A fost admisă cererea formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti privind informaţiile necesare precizării cuantumului despăgubirilor civile şi a dispus comunicarea acestora.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acţiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti în contradictoriu cu inculpatul D.G.; s-a dispus formarea unui nou dosar, pentru care fixează termen de judecată la 18 mai 2012, cu citarea părţilor.
A fost admisă cererea formulată de domnul avocat P.R. din cadrul Baroului Giurgiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.G. la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1299/P/2011 emis în data de 23 martie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu înregistrat la data de 27 martie 2012 sub nr. 809/122/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod.
În actul de sesizare s-a reţinut că, î n data de 10 decembrie 2011, în comuna Iepureşti, judeţul Giurgiu, în loc public, pe fondul consumurilor de băuturi alcoolice şi a unor conflicte preexistente, inculpatul, cu intenţia de a ucide s-a înarmat cu un cuţit cu lungimea totală de 30 cm, lungimea lamei de 19 cm şi lăţimea de 3,6 cm, cu care a aplicat o lovitură cu deosebită intensitate în zona epigastrică a victimei A.R., ocazie cu care acesta a suferit leziuni traumatice corporale grave ce au condus la deces .
Inculpatul D.G. a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, prin actul de sesizare, şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat şi le-a însuşit, fără a propune administrarea de probe noi, astfel că instanţa a procedat la judecata cauzei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Procedând la judecarea cauzei, instanţa a avut în vedere probele administrate în etapa urmăririi penale, respectiv: declaraţiile inculpatului D.G., declaraţiile martorilor M.G.C., C.C., S.M., C.D.G., D.F., proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, proces-verbal şi planşă foto de ridicare a cuţitului - obiect corp delict, documente medicale privind pe victima A.R., acte medico-legale şi raport medico-legal de necropsie, declaraţie parte vătămată A.M.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpatul D.G. şi victima A.R. domiciliau în aceeaşi localitate, iar între aceştia exista o relaţie tensionată, determinată de faptul că victima A.R. a afirmat în mai multe rânduri că ar fi întreţinut raporturi sexuale cu fiica inculpatului.
Pe fondul acestei situaţii tensionate, inculpatul D.G. şi victima A.R., î n după-amiaza zilei de 10 decembrie 2011, în jurul orei 15.00, în timp ce se aflau în magazinul SC F. SRL, unde consumau băuturi alcoolice, şi-au adus injurii reciproce şi pentru că inculpatul intenţiona să lovească victima, martorul C.C. a intervenit între cei doi şi i-a scos din magazin.
Inculpatul a plecat la domiciliul său, locuind în apropiere, de unde s-a înarmat cu un cuţit cu lungimea totală de 30 cm, lungimea lamei de 19 cm şi lăţimea de 3,6 cm, pe care l-a ascuns sub curea, la spate, şi a revenit la magazinul SC F. SRL .
În dreptul magazinului, pe strada principală, se afla victima A.R. Inculpatul s-a apropiat de victimă, a scos cuţitul şi i-a aplicat victimei o lovitură puternică în zona abdomenului. Urmare a loviturii primite, victima a căzut la pământ, a reuşit să se târască câţiva metri până la marginea şanţului, după care a intrat în stare de inconştienţă.
Inculpatul s-a deplasat apoi la domiciliu, a ascuns cuţitul şi i-a spus mamei sale că „am tăiat pe unul”.
După comiterea faptei, la solicitarea organelor de poliţie, inculpatul a predat cuţitul - obiect corp delict pe lama căruia se mai observau urme de sânge.
Inculpatul D.G. a recunoscut săvârşirea faptei.
Martorul M.G.C., care s-a aflat încă de la debutul conflictului în magazinul SC F. SRL, a declarat că a observat conflictul dintre inculpat şi victimă (desfăşurat în interiorul magazinului), că inculpatul a încercat să o lovească pe victimă cu piciorul fără să reuşească, motiv pentru care martorul C.C. i-a scos pe cei doi afară. Declară martorul „după ce acesta a plecat, a ieşit afară şi A.R., care s-a oprit pe şosea la aproximativ 10-15 m de magazin. Privind pe fereastră, l-am observat pe D.G. care se întorcea la magazin, iar când a ajuns lângă A.R. am văzut că a scos de sub haină un cuţit cu care l-a înjunghiat pe A.R., care a căzut la pământ, dar a reuşit să se mai târască până la marginea şoselei. D.G. a plecat apoi spre casă”.
Prin Serviciul 112 s-a solicitat prezenţa la faţa locului a unei ambulanţe, însă, până la sosirea acesteia, partea vătămată A.M. - tatăl victimei, a transportat-o pe aceasta la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde A.R. a fost internat cu diagnosticul de plagă înjunghiată penetrantă epigastrică transfixiantă prin lobul drept hepatic cu secţionarea ramurilor portale drepte, venei porte şi a venei cave interioare. Hemiperitoneu masiv secundar (4 litri), şoc hemoragic, pentru care s-a intervenit operator de urgenţă. Cu toate îngrijirile medicale acordate, victima a decedat la scurt timp.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.G. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi redozarea pedepsei aplicate, urmând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante, acesta recunoscând şi regretând comiterea faptei. A mai arătat faptul că are un copil minor în întreţinere.
Prin decizia penală nr. 191/A din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 171 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 171 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi rejudecând în fond:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului D.G. pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 15 ani la 12 ani închisoare.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului D.G.
A dedus din durata pedepsei pronunţate împotriva inculpatului prevenţia, de la 11 decembrie 2011 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut corect starea de fapt căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea a apreciat că în raport de circumstanţele faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului o pedeapsă de 12 ani închisoare este de natură a îndeplini funcţiile prev. de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul D.G. Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de instanţa de apel atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţa având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen., şi anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
Înalta Curte constată că instanţa de apel corect a apreciat că în raport de circumstanţele faptei: în public, ca urmare a unei stări conflictuale preexistente între inculpat şi victimă, pe fondul consumului de băuturi alcoolice a ambelor persoane implicate în conflict, aspect de natură a diminua posibilităţile de autocontrol şi de corectă evaluare a gravităţii atitudinii victimei şi de circumstanţele personale ale inculpatului care nu are ocupaţie, nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptei cooperând cu organele judiciare, are un copil minor în întreţinere, nu se impune aplicarea unei pedepse spre maximul special prevăzut de lege, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel încât a micşorat cuantumul acesteia, apreciind că o pedeapsă de 12 ani închisoare este de natură a îndeplini funcţiile prev. de art. 52 C. pen. având ca efect reeducarea inculpatului în sensul adoptării unei atitudini corecte faţă de regulile de convieţuire socială şi ordinea de drept.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.G.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 decembrie 2011 la 29 august 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 191/A din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 decembrie 2011 la 29 august 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1780/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2631/2012. Penal → |
|---|
