ICCJ. Decizia nr. 2631/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2631/2012
Dosar nr. 3193/102/2012*/a3
Şedinţa publică din 3 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 august 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3193/102/2012*/a3, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având pe rol soluţionarea apelului declarat de inculpatul L.A., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L.A., solicitând lăsarea sa în stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că prin sentinţa penală nr. 87 din 02 iulie 2012, Tribunalul Mureş, secţia penală, a dispus, printre altele condamnarea inculpatului L.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (3) C. pen.
Totodată, se reţine că inculpatul a fost arestat preventiv, în cursul urmăririi penale, instanţa constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerinţele art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La acest moment procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice faţă de gravitatea infracţiunii şi modul în care aceasta a fost săvârşită.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, comportamentul agresiv al inculpatului, modul de acţiune, recurgerea la agresiuni fizice şi morale pentru a-şi asigura scăparea, cât şi din antecedentele acestuia, fiind condamnat în trecut pentru alte infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, toate acestea dezvăluind o periculozitate publică ridicată a inculpatului, ce impune în continuare reacţia fermă a autorităţilor pentru a proteja comunitatea în faţa unor conduite antisociale.
În ce priveşte durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depăşit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate.
Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind şi condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive, încheierea recurată fiind legală şi temeinică.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 august 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3193/102/2012*/a3.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2574/2012. Penal → |
|---|
