ICCJ. Decizia nr. 267/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 267/2012
Dosar nr. 6847/1/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 26 august 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva Deciziei penale nr. 1614 din 09 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3320/110/2007.
În motivarea demersului său contestatoarea, a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. prin care dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. prevăd că partea poate face contestaţie în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Examinând în principiu contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
În această etapă procesuală instanţa este obligată să examineze dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, între altele, şi în cazul în care "când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă".
Înalta Curte a luat în examinare contestaţia cu privire la admisibilitatea în principiu, conform art. 391 C. proc. pen., reţinând că aceasta este făcută în termen legal, potrivit art. 388 C. proc. pen., şi, în raport de invocarea dispoziţiilor art. 386 lit. d) C. proc. pen., a constatat că, formal, motivul invocat de contestatoare este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., însă în sprijinul acestuia nu s-au depus şi nici invocat dovezi care să existe la dosar.
Prin urmare, Înalta Curtea a constatat că motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar potrivit textului de lege mai sus menţionat nu a depus acte la dosar.
Aşa fiind, cererea de contestaţie în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva Deciziei penale nr. 1614 din 09 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3320/110/2007.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1419/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
