ICCJ. Decizia nr. 1049/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1049/2012
Dosar nr. 1649/54/2011
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Revizuientul C.O.L. a formulat cerere de revizuire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, şi a susţinut că au fost descoperite împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin referatul întocmit a constatat că prin sentinţa penală nr. 205 din 2 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2352/54/2010, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul C.O.L. împotriva rezoluţiei din 5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimatul C.V.S. Hotărârea a rămas definitivă la data de 27 aprilie 2011 prin decizia penală nr. 1682, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respingând, ca nefondat, recursul formulat de petent. A constatat că cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., având în vedere şi cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 17/2007 în soluţionarea recursului în interesul legii.
La data de 5 septembrie 2011 cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L. a fost înaintată Curţii de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală definitivă nr. 149 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L. împotriva sentinţei penale nr. 205 din 2 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ca inadmisibilă şi a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat. A constatat instanţa că sentinţa penală nr. 205 din 2010 a Curţii de Apel Craiova a vizat o plângere întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen. şi nu s-a pronunţat o soluţie pe fondul cauzei, soluţia fiind de respingere a plângerii în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., revizuirea de faţă privind o hotărâre definitivă dată în procedura prev. de art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii definitive a formulat recurs revizuientul C.O.L. la data de 12 decembrie 2012, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1649/54/2011, având ca obiect recursul declarat de contestator împotriva sentinţei penale nr. 149 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova. A solicitat, în esenţă, admiterea recursului, admiterea cererii de revizuire şi în subsidiar casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, motivele aflându-se dosar.
Fată de susţinerile revizuientului Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. şi în mod corect Curtea de Apel Craiova, prin decizie definitivă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L., constatând că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Mai este de menţionat că prin decizia nr. XVII/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. şi a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă";.
De asemenea, dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera strict şi limitativ hotărârile care pot fî atacate cu recurs, sentinţa atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul legalităţii şi unicităţii acestei căi de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, fată de cele reţinute, având în vedere că recursul declarat de revizuient este formulat împotriva unei sentinţe definitive şi faţă de decizia RIL nr. XVII/2007, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat contestatorul C.O.L. ca fiind inadmisibil.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.O.L. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-revizuient la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1050/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
