ICCJ. Decizia nr. 265/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 265/2012
Dosar nr. 6197/2/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 76 din 11 februarie 2011 pronunţata de Judecătoria Buftea, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul O.N. împotriva Rezoluţiei nr. 6964/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea şi a Rezoluţiei nr. 836/11-2/2010 a procurorul ierarhic superior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul, O.N.
Prin Decizia penală nr. 1461/R din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul O.N.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu contestaţie în anulare de către contestatorul O.N.
Prin Decizia penală nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul O.N. împotriva Deciziei penale nr. 1461/R din 28 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 8609/94/2010.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către contestatorul O.N.
La termenul din 27 ianuarie 2010, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căii de atac exercitată de contestator.
Analizând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de O.N. este inadmisibil pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată interpretare, fiind unanim acceptat caracterul activ al acestora, care trebuie examinat în raport cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
În speţă, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, având ca obiect o contestaţie în anulare formulată de contestatorul O.N., contestaţie care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţii de apel şi curtea Militară de Apel.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că împotriva unei decizii definitive pronunţată de instanţa de apel prin care a fost respinsă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, nu se mai poate exercita recursul, ca şi cale ordinară de atac, decizia fiind definitivă şi intrată sub puterea lucrului judecat.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul O.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.N. împotriva Deciziei penale nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2012. Penal. Vătămarea corporală (art.... | ICCJ. Decizia nr. 1641/2012. Penal → |
|---|
