ICCJ. Decizia nr. 2683/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2683/2012
Dosar nr. 14886/95/2011
Şedinţa publică din 6 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 221 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.I.D. şi M.V. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 23 martie 2012 a Tribunalului Gorj în Dosarul nr. 14886/95/2011.
A fost dedusă detenţia la zi pentru fiecare inculpat şi a fost menţinută starea de arest.
Au fost obligaţi apelanţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 78 din 23 martie 2012 a Tribunalului Gorj a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.I.D., din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C. pen.
S-a respins cererea formulată de inculpatul C.I.D., ca judecata să se facă potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.D., domiciliat în com. Dănciuleşti, sat Rădineşti, jud. Gorj, fără antecedente penale, la 17 (şaptesprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat împotriva părţii vătămate T.D. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 octombrie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi 40 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V., domiciliat în com. Dănciuleşti, sat Dănciuleşti, jud. Gorj, cu antecedente penale, la 17 (şaptesprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat împotriva părţii vătămate T.D. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani, pedeapsă complementară.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 134 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti rămasă definitivă prin Decizia nr. 143 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită în prezenta cauză la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 octombrie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 113 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical, în timpul executării pedepsei, până la însănătoşire.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi, după rămânerea definitivă a sentinţei în vederea introducerii acestora în S.N.D.G.J.
În baza art. 109 C. proc. pen. s-a păstrat mijloacele de probă prelevate în cauză, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj, potrivit procesului-verbal din 10 ianuarie 2012.
S-a luat act că moştenitorii părţii vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 733/P/2011 din 27 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor C.I.D. şi M.V. pentru săvârşirea infracţiuni de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut în esenţă, în actul de sesizare ca stare de fapt că, în noaptea de 06/07 octombrie 2011 inculpaţii au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele victimei T.D., producându-i moartea acesteia ca urmare a unei hemoragii interne cu ruptură de organe interne.
Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor G.I. (fila 11 d.u.p. şi fila 156 dosar instanţă), M.I. (fila 12 d.u.p. şi fila 99 dosar instanţă), C.L. (fila 13 d.u.p. şi fila 101 dosar instanţă), C.I. (fila 46 d.u.p. şi fila 95 dosar instanţă), C.C.E. (fila 48 - 49 d.u.p. şi fila 96 dosar instanţă), F.M. (fila 50 51 d.u.p. şi fila 100 dosar instanţă), M.L. (fila 52 - 53 d.u.p. şi fila 98 dosar instanţă), M.M. (fila 54 - 55 d.u.p. şi fila 97 dosar instanţă), P.M. (fila 56 - 57 d.u.p. şi fila 133 dosar instanţă) şi M.I. ( fila 134 dosar instanţă), proces verbal de cercetare la faţa locului (filele 2 - 4 d.u.p.), proces verbal (fila 20 d.u.p.), planşe fotografice (filele 63 - 67, 74 -89 d.u.p.), raport de constatare medico-legală-autopsie (filele 123 - 124 d.u.p.), raport de primă expertiză medico legală psihiatrică a inculpaţilor (filele 126 - 133 d.u.p.), buletin de analiză (filele 116 - 117 d.u.p.) fişe de cazier judiciar a inculpaţilor (filele 31 - 32 d.u.p.) coroborate cu declaraţiile inculpaţilor (filele 29, 30, 34, 39. 40, 43, 44, 103, 104, 119, 120 d.u.p., filele 12, 13, 68, 69, 70, 71, 72 dosar instanţă), instanţa a reţinut următoarele:
Inculpaţii M.V. şi C.I.D. sunt cumnaţi şi locuiesc împreună cu soţia celui din urmă C.C.E., sora primului inculpat şi un copil minor al acesteia, într-o casă ce face parte din gospodăria lui M.M., bunicul primului inculpat şi al sorei sale situată în com. Dănciuleşti, sat Dănciuleşti, judeţul Gorj. De menţionat că martorul M.M. locuieşte într-o casă separat de inculpaţi, ce face parte din aceiaşi gospodărie.
În după-amiaza zilei de 06 octombrie 2011 în jurul orelor 17, victima T.D. s-a deplasat la magazinul din sat pentru a face cumpărături printre care 20 kg zahăr, ulei, salam, întrucât a doua zi vroia să meargă la muncă. În acest timp la bar, au venit şi cei doi inculpaţi C.I.D. consumând o sticlă de bere şi un pachet de ţigări dată de victimă.
Cei trei s-au deplasat către locuinţa victimei însă s-au oprit în drum la C.I.D. acasă unde au consumat bere. Inculpaţii împreună cu victima au plecat la locuinţa acesteia din urmă ajutând-o să transporte cumpărăturile.
Ajunşi acasă la victimă, cei trei au consumat iniţial bere după care au consumat vin adus de T.D. din beci. Între cei trei s-a iscat un conflict datorat stării de ebrietate a celor trei. De remarcat că, între victimă şi inculpatul M.V. era o relaţie apropriată aceştia locuind o perioadă de timp împreună acasă la victimă, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză inculpatul M.V., pe fondul discernământului diminuat şi a bolii de care suferă, pe baza consumului de alcool devine agresiv şi violent.
Cei trei au consumat alcool până în jurul orelor 2 când cei doi inculpaţi au lovit victima cu pumnii şi picioarele. Conflictul s-a mutat în faţa gardului, pe acostament unde cei doi inculpaţi au continuat să lovească victima cu pumnii şi picioarele.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 2068 din 20 decembrie 2012 întocmit de S.M.L. Gorj a rezultat că moartea victimei T.D. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii interne, cu ruptură de organe interne (plămâni, splină) consecinţa unui traumatism cranio - toraco - abdominal.
Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur, comprimare cu mâna şi cu picioare directă în timp ce victima era căzută pe sol, (cele de la nivelul mâinii stângi, faţa dorsală, fiind de apărare) şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei, care avea o alcoolemie de 2,10‰. Faţă de aceste precizări a rezultat indubitabil că inculpaţii au lovit fie succesiv fie concomitent, în mod repetat persoana vătămată, având în vedere multitudine echimozelor de pe corpul victimei, fapt ce degajă ideea că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă ci nu din culpă, aşa cum au susţinut inculpaţii prin apărările formulate.
De altfel, multitudinea mărcilor traumatice converg fără echivoc către ipoteza potrivit căreia, inculpaţii i-au aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii şi picioarele împrejurări care înlătură apărările acestora, în sensul că fiecare a lovit victima de două trei ori cu palma.
Cum la acest conflict nu a mai participat alte persoane, aşa cum a încercat să inducă inculpatul M.V. prin indicarea în câmpul infracţional a lui M.I. zis D., rezultă fără putinţă de contrazicere că doar inculpaţii au lovit victima în modul arătat.
De altfel, conflictul dinte părţi a durat circa patru cinci ore, fapt atestat de către martorii C.C.E., soţia inculpatului C.I.D. şi sora lui M.V., care în două rânduri s-a dus să îi ia pe cei doi acasă însă aceştia au refuzat. Această împrejurare a fost atestată şi de martorul F.M. care a încercat şi el să îi aducă acasă pe inculpaţi.
Apărarea inculpatului C.I.D. că l-a lăsat la un moment dat pe M.V. pe victimă acasă şi în jurul orelor 21,00 a dormit împreună cu soţia sa este înlăturată chiar de aceasta din urmă. Martorul M.M., bunicul inculpatului M.V. a declarat constant că C.I.D. a recunoscut în faţa sa, fapta săvârşită.
În ceea ce priveşte atitudinea inculpaţilor, instanţa a reţinut că aceştia nu au recunoscut fapta incriminându-se reciproc.
Moştenitorii părţii vătămate, respectiv T.A., T.A., T.M., T.I. şi T.D., deşi au fost citaţi în repetate rânduri de instanţă nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În drept, fapta inculpaţilor C.I.D. şi M.V. de a lovi în mod repetat cu pumnii şi picioarele victima T.D., producându-i acesteia o hemoragie internă, cu ruptură de organe interne (plămâni, splină) consecinţa unui traumatism cranio - toraco - abdominal, cauzând moartea victimei, lovituri ce au fost aplicate şi într-un loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev.şi ped.de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar şi persoanele inculpaţilor.
Referitor la gradul de pericol social al faptei, instanţa a reţinut că acesta este unul foarte ridicat, întrucât prin fapta lor inculpaţii au lezat cu intenţie valoarea supremă a individului, respectiv viaţa, acţionând în mod repetat.
Aşa cum s-a arătat în stare de fapt expusă, la momentul producerii faptei, atât victima, cât şi inculpaţii se aflau în stare avansată de ebrietate, T.D. având o alcoolemie de 2,10‰.
Inculpaţii, aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză, aveau reale dificultăţi de a menţine relaţii satisfăcătoare şi stabile cu anturajul lor, având un grad scăzut de integrare socială, inculpatul M.V. nu are instrucţie şcolară, neavând niciodată loc de muncă, ducând o viaţă dezorganizată, pauperă, datorită în special consumului frecvent de alcool. S-a observat că cei doi inculpaţi locuiesc într-o singură încăpere, împreună cu C.C.E. şi fiul acesteia minor. Atât această martoră cât şi inculpatul M.V. suferă de epilepsie. Totodată, instanţa a reţinut că inculpatul M.V. este un individ recalcitrant şi agresiv, fiind condamnat în repetate rânduri în mod definitiv pentru infracţiuni atât împotriva persoanei cât şi a patrimoniului, executând în penitenciar o parte din pedeapsă.
Din conţinutul raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „M.M.” Bucureşti, a rezultat că inculpatul M.V. la data comiterii faptei a avut un discernământ scăzut şi a prezentat retardare mentală moderată cu tulburare semnificativă a comportamentului. Instanţa a considerat această împrejurare o circumstanţă atenuantă în cauză, care nu a putut înlătura răspunderea penală a inculpatului.
Din fişele de cazier judiciar, aşa cum s-a menţionat, s-a observat că inculpatul M.V. a mai fost condamnat, aspect ce nu poate fi reţinut în sarcina celuilalt inculpat, acesta nu a mai intrat în contact cu legea penală.
Referitor la atitudinea inculpaţilor pe tot parcursul procesului penal, aceştia au dat declaraţii contradictorii, încercând să se incrimineze reciproc, însă nu au putut da explicaţii veridice în legătură cu urmele de sânge găsite pe îmbrăcăminte şi încălţăminte ce au provenit de la victimă.
Referitor la conduita postfactuală a inculpaţilor, instanţa a reţinut că aceasta nu este de natură să impună în favoarea lor circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a observat că aceştia, după incident, nu au încercat să acorde ajutor victimei, iar inculpatul M.V. a încercat incriminarea unei alte persoane, fie îngreunarea anchetei. Aşa cum s-a arătat, inculpatul M.V. avea o relaţie apropiată cu victima, împrejurare care denotă gravitatea faptei comise.
Pe de altă parte, inculpaţii nu au încercat în nici un fel să recupereze din prejudiciu, astfel că, în cauză nu îşi au aplicarea nici dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.
Instanţa a reţinut că, semnificaţia conţinutului circumstanţelor judiciare atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în prezenta cauză nu îşi au aplicabilitatea, în raport de persoana inculpaţilor, date fiind cele expuse mai sus.
Faţă de cele reţinute, instanţa a conchis că scopul pedepsei, aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen., în cauză poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu respectarea proporţionalităţii juste corespunzătoare faptei şi vinovăţiei.
Referitor la cererea inculpatului C.I.D. de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C. pen., instanţa a considerat că prin cele reţinute în starea de fapt, această cerere nu poate fi primită, întrucât inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă.
În legătură cu cererea formulată de acelaşi inculpat ca judecata să se facă potrivit dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., instanţa a găsit-o nefondată, întrucât înaintea citirii actului de sesizare al instanţei, inculpatul a învederat fără echivoc că nu solicită ca judecata să se facă potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.V., instanţa a reţinut faţă de antecedentele penale ale acestuia, că a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie şi pluralitate intermediară prev. de art. 37 lit. b) şi art. 40 C. pen.
Astfel, prin încheierea de şedinţă din 06 martie 2012 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.V., din infracţiunea de omor calificat de prev. şi ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen. rap. la art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 40 C. pen.
S-a reţinut prin această încheiere că, prin sentinţa penală nr. 301 din 04 iunie 2009 a Judecătoriei Tg.-Cărbuneşti rămasă definitivă prin Decizia nr. 195 din 05 august 2009 a Tribunalului Gorj, în baza art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 99, 100 C. pen. şi art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., la 200 lei amendă penală; în baza art. 205 C. pen. cu aplicarea art. 99, 100 C. pen. şi art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 60 lei amendă penală; în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare; în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 9 (nouă) luni închisoare; în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată reţinerea din 6 ianuarie 2009 şi arestul preventiv începând cu data de 7 ianuarie 2009 până la data pronunţării hotărârii.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Prin sentinţa penală nr. 134 din 05 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în Dosarul nr. 4444/317/2008 în baza art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 74- 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V. (minor la data săvârşirii faptei), la doi ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41- 42 C. pen., art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 74- 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la patru luni închisoare.
În baza art. 33- 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, aceea de 2 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind ca termen de încercare trei ani, ce se compune din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat termenul stabilit de instanţă, de un an.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. proc. pen.
Pedeapsa rezultantă şi modul de executare au fost menţinute prin Decizia penală nr. 143/ A din 03 iunie 2009 a Tribunalului Gorj.
Instanţa a reţinut că infracţiunile de furt calificat, tentativă la furt calificat şi violare de domiciliu pentru care au fost aplicate pedepse cu închisoarea prin sentinţa penală nr. 301 din 04 iunie 2009, au fost săvârşite de inculpatul M.V. după împlinirea vârstei de 18 ani, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen.
Din fişa de cazier judiciar şi referatul întocmit de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Tg.-Cărbuneşti a rezultat că acesta a fost liberat condiţionat la 09 februarie 2010 rămânând un rest de executat de 146 zile.
S-a observat că fapta dedusă judecăţii din 07 octombrie 2011 a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen.
Celelalte fapte pentru care inculpatul a fost condamnat prin aceeaşi sentinţă, dar şi prin sentinţa penală nr. 134 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Cărbuneşti, au fost săvârşite în stare de minoritate, care potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., nu atrag starea de recidivă. În consecinţă, în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 40 C. pen.
Întrucât fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în înăuntrul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 134 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Cărbuneşti, instanţa a revocat beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă care inculpatul o va executa alăturat de pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
Referitor la pedeapsa complementară, instanţa a reţinut că în cauză trebuie interzis dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.
Având în vedere că inculpaţii au comis o infracţiune deosebit de gravă, respectiv omor calificat, instanţa reţine că, acestă faptă relevă fără echivoc că inculpaţii nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum este viaţa.
Este adevărat că într-o societate democratică şi dreptul la alegeri libere este o valoare fuindamentală. Însă, din moment ce inculpaţii nu au maturitatea de a respecta dreptul la viaţă a celor mai apropiaţi semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsită de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpaţii nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia la alegerea corpului legislativ. Prin urmare, instanţa a apreciat că este proproţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor eletorale pe durata executării pedepsei principale.
În consecinţă, instanţa a stabilit inculpaţilor pedeapsa complementară, interzicându-le exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen., pedepsă ce urmează să fie executată în condiţiile art 66 C. pen.
Întrucât din conţinutul raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „M.M.” Bucureşti, a rezultat că inculpatul M.V. la data comiterii faptei a avut un discernământ scăzut şi a prezentat retardare mentală moderată cu tulburare semnificativă a comportamentului, instanţa a luat faţă de acesta potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (3) C. pen. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, în timpul executării pedepsei până la însănătoşire.
Totodată, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi, după rămânerea definitivă a sentinţei în vederea introducerii acestora în S.N.D.G.J.
În continuare, instanţa potrivit dispoziţiilor art. 109 C. proc. pen. a păstrat mijloacele de probă prelevate în cauză, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj, potrivit procesului-verbal din 10 ianuarie 2012.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a luat act că moştenitorii părţii vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.V. şi C.I.
Inculpatul M.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi în principal, achitarea în temeiul dispoz.art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere că suferă de retard mintal, astfel încât există unele din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, iresponsabilitatea.
Inculpatul C.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, întrucât are doi copii minori şi a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Apelurile au fost nefondate şi au fost respinse, din următoarele considerente:
Examinând sentinţa penală recurată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea a constatat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, în drept, fapta inculpaţilor C.I.D. şi M.V., constând în aceea că la data de 7 octombrie 2011, au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele victimei T.D., cauzând moartea acesteia, ca urmare a unei hemoragii interne cu ruptură de organe interne - plămâni, splină - consecinţa unui traumatism cranio-toraco-abdominal, realizează sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii de omor calificat, prev.de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Vinovăţia celor doi inculpaţi a fost dovedită în cauză cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor G.I., M.I., C.L., C.I., C.C.E., F.M., M.L., M.M. şi P.M., raportul de constatare medico-legală autopsie, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, din care rezultă că ambii inculpaţi au aplicat lovituri victimei, cauzând acesteia leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală şi care au dus la deces, leziuni ce au legătură directă de cauzalitate cu moartea victimei.
Curtea a apreciat că, în raport de numărul mare al echimozelor de pe corpul victimei, dar şi de împrejurarea că leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur, comprimare cu mâna - sugrumare şi cu picioarele, prin lovire directă, în timp ce victima era căzută pe sol, cele de la nivelul mâinii stângi, faţa dorsală fiind de apărare, cei doi inculpaţi, prin acţiuni conjugate şi simultane, au lovit în mod repetat victima, leziunile produse cauzând moartea acesteia.
Din buletinul de analiză serologică nr. 189 de la 17 noiembrie 2011, a rezultat că pe obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte supuse examinării şi aparţinând inculpaţilor C.I.D. şi M.V., examenele de laborator efectuate pe petele descoperite pe acestea, au evidenţiat sânge de origine umană.
Cu privire la inculpatul C.I.D., Curtea a constatat că acesta a solicitat în faţa instanţei de fond, conform declaraţiei dată în şedinţă publică la 20 martie 2012, ca judecata să se facă potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte critica apărătorului inculpatului M.V., Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, în cauză neexistând temeiuri pentru a se dispune achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece conform raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit de I.N.M.L. M.M. Bucureşti, rezultă că inculpatul la data comiterii faptei a avut discernământ scăzut în raport cu fapta pentru care este cercetat şi prezintă retardare mentală moderată, cu tulburare semnificativă a comportamentului, împrejurare ce nu înlătură însă răspunderea penală a acestuia.
De altfel, din fişa de cazier judiciar privind pe inculpatul M.V. a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea, săvârşind infracţiunea dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art. 37 lit. b) C. pen., celelalte infracţiuni fiind săvârşite în timpul minorităţii.
Curtea a apreciat că şi pedepsele aplicate inculpaţilor sunt just individualizate atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, fiind dispuse cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea şi mijloacele concrete de comitere a infracţiunii, circumstanţele reale de săvârşire a faptei, urmarea produsă - moartea victimei - dar şi datele care au caracterizat persoana inculpaţilor, ambii diagnosticaţi cu afecţiuni psihice, însă având o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, dând declaraţii contradictorii şi incriminându-se reciproc, astfel încât în cauză nu se impune reducerea acestora.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii care au criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală.
Inculpatul C.I.D. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră exagerată faţă de împrejurările cauzei şi de circumstanţele sale personale.
A arătat că a săvârşit fapta în stare de ebrietate, provocat fiind de victimă care consumase şi ea băuturi alcoolice.
Nu a invocat niciun caz de casare.
Inculpatul M.V. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât din raportul de expertiză medico - legală reiese că are discernământ redus. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei.
A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în discuţie din oficiu de către instanţă, constată că recursurile formulate sunt nefondate.
Inculpatul C.I.D. a invocat circumstanţa legală a provocării în favoarea sa, solicitând în consecinţă, reindividualizarea pedepsei.
Înalta Curte constată că această solicitare se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., însă ea reprezintă o simplă afirmaţie a inculpatului, nesusţinută de nicio probă din cauză.
Solicitarea inculpatului M.V., de achitare în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât din raportul de expertiza medico – legală reiese că are discernământ diminuat nu poate fi primită de instanţă.
Pentru a exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale, şi anume iresponsabilitatea, este necesar, conform dispoziţiilor art. 48 C. pen. ca în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, făptuitorul să nu-şi fi dat seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele.
Conform Raportului de expertiză medico - legală psihiatrică din 25 noiembrie 2011, întocmit de I.N.M.L. M.M., inculpatul M.V. prezintă retardare mentală moderată cu tulburare semnificativă a comportamentului. La 6-7 noiembrie 2011 a avut discernământul scăzut în raport cu fapta săvârşită.
Un discernământ diminuat nu poate atrage după sine o înlăturare a caracterului penal al faptei, şi nu reprezintă din punct de vedere lega nici măcar o cauză de atenuare a răspunderii penale. Doar lipsa discernământului atrage aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 48 C. pen.
Existenţa unui discernământ diminuat poate fi avută în vedere la stabilirea pedepsei, aspect evaluat de către instanţă, care a valorificat-o drept o circumstanţă atenuantă personală.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de reducere a pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, având în vedere gravitatea faptei comise şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Pentru infracţiunea de omor calificat, constând în lovirea timp de aproximativ 4 ore a victimei, ce a avut drept consecinţă provocarea unei hemoragii interne, cu ruptura unor organe (splină, plămâni) şi traumatism cranio–toraco-abdominal, inculpaţii au fost condamnaţi la o pedeapsă de 17 ani închisoare, pedeapsă care este orientată către minimul special prevăzut de lege (15-25 ani închisoare).
Această sancţiune a fost aplicată în condiţiile în care inculpatul M.V. a săvârşit fapta în stare de recidivă post-executorie, în care ambii inculpaţi, după incident, nu au acordat ajutor victimei, au dat declaraţii contradictorii, fără a recunoaşte fapta şi încercând să atragă răspunderea altei persoane, care nu participase la săvârşirea faptei.
Înalta Curte consideră că o reducere a pedepsei ar conduce la înfrângerea finalităţii pedepsei - prevenţia generală.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate şi conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I.D. şi M.V. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 26 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 7 octombrie 2011 la 6 septembrie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2623/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2685/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
