ICCJ. Decizia nr. 2685/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2685/2012

Dosar nr. 7117/40/2010

Şedinţa publică din 6 septembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 175 din 22 septembrie 2011, Tribunalul Botoşani a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B.I.C. cu privire la schimbarea încadrării juridice, din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu art. 41, 42 C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 4 ani.

A constatat că inculpatul a comis prezenta faptă în concurs real cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2139 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 281 din 08 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare, cu art. 81, 82 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului laşi, definitivă prin decizia penală nr. 3 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial laşi, pedeapsă ce a fost adiţionată prin sentinţa mai sus-arătată.

A descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 2139/2008 a Judecătoriei Botoşani şi le repune în individualitatea lor, înlăturând sporul aplicat şi adiţionarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 77/2003 a Tribunalului Militar laşi.

În temeiul art. 36 C. pen. raportat la art. 34, 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele de:

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.G.);

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.M.);

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.V.);

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată A.A.L.);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată C.T.C.);

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 27, art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii şi a art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 27 şi art. 37 lit. a) C. pen.,

aplicate prin sentinţa penală nr. 2139/2008 a Judecătoriei Botoşani şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului laşi, definitivă la 15 ianuarie 2004, pedeapsă pe care o va adiţiona la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

A făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi deduce din pedeapsa de executat detenţia de la 01 decembrie 2009 la zi.

A anulat mandatul de executare din 09 iulie 2009 al Judecătoriei Botoşani şi dispune emiterea unui mandat conform prezentei sentinţe.

A fost condamnat inculpatul S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A constatat că inculpatul a comis prezenta faptă în concurs real cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 337 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Hârlău, rămasă definitivă la 28 noiembrie 2008.

A descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 337/2008 a Judecătoriei Hârlău şi le repune în individualitatea lor, iar, în temeiul art. 85 C. pen., anulează beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate acestuia prin această sentinţă.

În temeiul art. 36 raportat la art. 34 şi 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele de 5 luni închisoare şi 1 an şi 10 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 337 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Hârlău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

A fost obligat inculpatul B.I.C. să plătească părţii civile SC E.M.H. SA suma de 107.062,40 RON, despăgubiri civile plus dobânda legală calculată începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul B.I.C. să plătească cu titlu de despăgubiri civile părţii civile SC N.R. SRL Dorohoi suma de 23.447 RON.

Au fost obligaţi inculpaţii B.I.C. şi S.I. să plătească în solidar părţii civile SC K. SRL Comăneşti, suma de 38.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.

S-a luat act că partea civilă SC C. SA Suceava, deşi nu a fost despăgubită a renunţat la constituirea de parte civilă în sumă de 92.500 RON.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpaţii B.I.C. şi S.I. în folosul statului suma de 92.500 RON.

A fost respinsă cererea părţii civile SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc cu privire la instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului B.I.C.

S-a luat act că partea civilă SC C. SA Suceava a renunţat la cererile de instituire sechestru asigurător şi de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC C.Y.C. SRL Botoşani.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, prezenta hotărâre a fost comunicată la Oficiul registrul comerţului Botoşani şi, respectiv laşi, la rămânerea definitivă a acesteia, pentru înregistrare.

A fost obligat inculpatul B.I.C. să plătească statului suma de 1.900 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON onorariu avocat oficiu se va achita Baroului de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei iar pe inculpatul S.I. să plătească statului cu acelaşi titlu suma de 1.600 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, au fost trimişi în judecată inculpaţii B.I.C. - pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (4 acţiuni infracţionale), art. 37 lit. a) C. pen. şi S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (două acţiuni infracţionale).

S-a reţinut în sarcina inculpatului B.I.C. faptul că, în calitate de administrator la SC C.Y.C. SRL Botoşani, în perioada 19-23 aprilie 2007, a indus în eroare pe administratorii SC E.M.H. SA, SC C. SA Suceava, SC K. SRL Comăneşti şi SC N.R. SRL Dorohoi, eliberând file cec fără a avea disponibil în contul bancar, cauzând un prejudiciu total în valoare de 263.711 RON.

În sarcina inculpatului S.I., s-a reţinut faptul că, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul B.I.C., a participat la activitatea de negociere, ridicare, transport şi valorificare a bunurilor achiziţionate de la SC C. SA Suceava şi SC K. SRL Comăneşti, cunoscând că s-au folosit file cec fără acoperire în contul bancar pentru achiziţionarea acestora.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.C.M., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de aceasta, cât şi neînceperea urmăririi penale faţă de G.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe numiţii G.V., în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 272 din Legea nr. 31/1990, art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi B.C.M. şi B.I.C. în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

După sesizarea instanţei, inculpatul B.I.C. a solicitat disjungerea cauzei cu privire la actele infracţionale în numele firmei SC C.Y.C. SRL Botoşani, ce aparţinea numitului G.V., cerere ce a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2011, având în vedere că, prin aceleaşi rechizitoriu a fost disjunsă cauza privind pe acesta.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penale în raport cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, se constată corect dovedită următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 19 aprilie 2007, inculpatul B.I.C. s-a prezentat la sediul SC E.M.H. SA, în calitate de director al SC C.Y.C. SRL Botoşani, în scopul de a achiziţiona o cantitate de ţeava din fier şi PVC în valoare de 107.064,40 RON. În acest sens, a fost întocmită documentaţia necesară achiziţionării materialelor de către R.I. - directorul mecano-energetic al acestei societăţi.

În scopul achiziţionării mărfii, inculpatul a emis fila cec, filă care a fost girată către SC E. SA Miercurea Ciuc care a introdus-o la plată, fiind refuzată pentru lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară.

Directorul societăţii a solicitat inculpatului cartea de identitate şi documentele firmei, făcând după aceasta o xerocopie. Inculpatul a revenit în cursul zilei următoare cu trei mijloace de transport, însoţit de 3-4 persoane de etnie rromă, fiind întocmite în acest sens trei avize de însoţire a mărfii, având ca delegaţi menţionaţi în aceste acte pe conducătorii auto B.T., K.G. şi B.I.

În ziua de 23 aprilie 2007, a fost ridicată diferenţa de marfă de la societate de către conducătorul auto B.I., care, în declaraţia dată, a precizat că a fost însoţit pe traseul Miercurea Ciuc - Remat Braşov, de către numiţii G.V. şi B.I.C., pe care i-a recunoscut după o planşă foto.

Marfa cumpărată de la această societate a fost predată ca deşeu fier la Remat laşi - Depozit Botoşani.

În ziua de 18 aprilie 2007, la Complexul comercial P.C:, aparţinând de SC N.R. SRL Dorohoi, s-a prezentat inculpatul B.I.C., solicitând relaţii cu privire la preţul unor produse electrocasnice. Ulterior, la această unitate s-a prezentat o persoană ce s-a recomandat a fi B.C., care a prezentat o filă cec, semnată şi stampilată, emisă de către SC C.Y.C. SRL Botoşani. Aceasta persoană a solicitat vânzarea unor obiecte de mobilier şi bunuri electrocasnice, fiind întocmite în acest sens cinci facturi fiscale.

Pentru că persoana respectivă nu deţinea nici un act de identitate, gestionarul S.M.F. a refuzat să-i predea marfa. În aceste condiţii, la magazin s-a prezentat inculpatul G.V., administrator la SC C.Y.C. SRL Botoşani, prezentând cartea de identitate. Fila cec a fost înmânată gestionarului de către persoana ce s-a recomandat B.C. în prezenţa numitului G.V. Cei trei au convenit ca termen de plată - ziua de 27 aprilie 2007, suma totală fiind de 23.447 RON. Mărfurile au fost încărcate în mijlocul de transport, fiind condus de martorul M.D., care a declarat că bunurile au fost transportate în oraşul Hârlău, fiind descărcate de către patru persoane de etnie rromă.

În ziua de 22 martie 2007, din declaraţia părţii vătămate I.I. a reieşit faptul că, la sediul societăţii SC C. SA Suceava, s-a prezentat o persoană cu numele de „I.”, identificat ulterior în persoana inculpatului S.I., care s-a arătat interesat de cumpărarea a 3 bazine inox, cu plată la o dată ulterioară.

Partea vătămată nu a fost de acord cu această propunere, refuzând tranzacţia, condiţie în care inculpatul S. a afirmat că va aduce el un client serios care să plătească cu fila cec.

În cursul zilei următoare, la această societate, s-a prezentat inculpatul S.I., însoţit de o altă persoană cu numele I., care s-a recomandat administrator la SC C.Y.C. SRL Botoşani şi care a fost identificată în persoana inculpatului B.I.C. Administratorul societăţii a negociat cu acest inculpat preţul de vânzare al celor 3 bazine de inox, care au însumat în total suma de 95.200 RON şi ca modalitate de plată, s-a acceptat fila cec, cu scadenţă la 30 zile de la data livrării produsului.

În ziua de 23 martie 2007, la sediul societăţii, s-a prezentat învinuitul G.V., care şi-a dovedit calitatea de mandatar la SC C.Y. SRL Botoşani, prin procura autentificată din 20 martie 2007.

Acesta a asistat la recepţia mărfii, a semnat şi primit factura fiscală, prin care se atesta livrarea celor trei bazine de inox. La circa două săptămâni de la data livrării, administratorul societăţii I-a contactat telefonic pe inculpatul B.I.C., pe numărul ce i-a fost lăsat, şi care l-a asigurat că la data scadentă, respectiv 23 aprilie 2007, poate introduce fila cec în bancă, întrucât va exista disponibil în cont.

Bazinele de inox au fost transportat la Remat laşi - Depozit Botoşani, unde au fost dezmembrate şi predate în perioada 26-27 martie 2007, suma totală de 45.125,36 RON, reprezentând contravaloarea acestora, fiind încasată de numitul G.V., care a semnat personal de primirea acesteia.

La data scadentă, fila cec a fost introdusă la plată, fiind refuzată din lipsă totală de disponibil în contul bancar.

A mai rezultat faptul că, în luna aprilie 2007, la sediul societăţii SC K. SRL Comaneşti, s-a prezentat o persoană de etnie rromă, care s-a recomandat „S.C.”, identificat în persoana inculpatului S.I., care a solicitat cumpărarea de fier vechi. Din discuţiile purtate cu reprezentantul legal al societăţii L.C., rezultă că acesta s-a interesat dacă societatea sa nu vinde autovehiculele existente în parcul auto întrucât ar cunoaşte pe cineva care să le achiziţioneze.

În ziua de 17 aprilie 2007, inculpatul a revenit la societate însoţit de inculpatul B.I.C. şi încă o persoană, V.C. După ce au examinat autovehiculele s-a negociat preţul de achiziţie şi modalitatea de transport. Cu acest prilej, inculpatul B.I.C. a precizat că plata va fi făcută cu filă cec şi va fi predată de către contabilul şef al unităţii la momentul ridicării bunurilor. Inculpatul B.I.C. a dat administratorului SC K. SRL Comăneşti, certificatul de înmatriculare al SC C.Y.C. SRL Botoşani, precizând că este administratorul ei.

La data de 19 aprilie 2007, S.I., însoţit de contabilul şef, care s-a recomandat P.D. au venit la SC K. SRL Comăneşti, de unde au ridicat cele două autoturisme, predând fila cec. Fila cec era semnată, stampilată şi completată cu toate datele, mai puţin rubricile „suma” şi „data emiterii”.

Ulterior, autobasculanta a fost vândută de inculpatul S.I. numitului C.A. în schimbul sumei de 12.000 RON.

La 2-3 zile de la data achiziţionării acestei autobasculante, numitul C.A., împreună cu P.C. şi inculpatul S.I. s-au deplasat la sediul SC C.Y.C. SRL Botoşani, unde inculpatul B.I.C., a completat şi înmânat cumpărătorului factura fiscală. La rubrica „cumpărător” a fost menţionat martorul P.C., întrucât numitul C.A. nu avea acte de identitate asupra sa.

În urma verificărilor efectuate, a fost identificat şi celălalt cumpărător al autodubei transport muncitori, în persoana martorului I.G., care a precizat că a achiziţionat autovehiculul în schimbul sumei de 4.000 RON, de la numitul S.I., prin intermediul martorului P.C., pe care l-a delegat să semneze factura fiscală emisă de vânzător. Şi pentru această autodubă, inculpatul B.I.C. a emis în numele SC C.Y.C. SRL Botoşani, factura fiscală, iar la rubrica „cumpărător” a fost menţionat martorul P.C.

Fiind întocmită în cauză o expertiză tehnico-ştiinţifică, s-a constatat prin raportul din 16 octombrie 2009, că menţiunea efectuată pe cele patru file cec la rubrica trăgătorului „SC C.Y.C. SRL Botoşani” a fost efectuată de inculpatul B.I.C., acesta efectuând menţiunile de pe facturile fiscale.

Situaţia de fapt a fost dovedită cu declaraţiile părţilor vătămate, file cec şi facturi fiscale în original, copii avize de însoţire a mărfii, copii facturi fiscale, documente ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, documente înaintate de R. Bank - Sucursala Botoşani, copii certificat de înregistrare, fişă specimene de semnături pentru persoanele juridice, în original, copie procură notarială şi declaraţie notarială, borderou şi adeverinţă de achiziţie deşeu, în original, dovadă de ridicare înscrisuri, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşa fotografică, declaraţiile martorilor M.L., B.I., K.G., B.T., R.N., M.D., S.M.C., M.E., C.G., A.C., T.C., P.C., I.G., C.A., A.V.

Inculpaţii, atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă au avut o poziţie de negare a faptelor reţinute în sarcina lor, mai mult de atât precizând că nu se cunosc.

Este de observat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, contrazic susţinerile lor, astfel că instanţa Ie-a apreciat că fiind nesincere.

Astfel, a reieşit din dosar faptul că inculpatul B.I.C., împreună cu soţia sa, B.C.M., sunt administratori ai SC C.Y.C. SRL Botoşani, societate ce are sediul în Botoşani, fiind înregistrată în Registrul Comerţului din 28 decembrie 2005.

Pe o perioadă scurtă de timp, administratorii acestei societăţi, care au şi calitatea de asociaţi, în baza procurii autentice din 20 martie 2007 a Biroului Notarial „R.A. şi A.M.V.” din municipiul Botoşani, l-au mandatat pe numitul G.V. să conducă şi să administreze societatea cu puteri depline, dată la care s-au predat documentele contabile şi ştampila societăţii în baza unui proces-verbal, mandatarul fiind împuternicit şi cu specimen de semnătură pentru contul bancar al firmei deschis la R. Bank - Sucursala Botoşani.

După efectuarea acestor activităţi, cei în cauză nu au mai depus documentele la Oficiul Registrului Comerţului Botoşani pentru înscrierea menţiunilor respective.

Prin declaraţia autentificată la acelaşi notar, la data de 13 aprilie 2007, asociaţii-administratori B.I.C. şi B.C.M. au revocat această procură autentificată din 20 martie 2007.

După revocarea acestei procuri, la data de 19 aprilie 2007, inculpatul B.I.C. s-a prezentat la sediul părţii civile SC E.M.H. SA, recomandându-se ca fiind director la SC C.Y.C. SRL Botoşani, solicitând cumpărarea de materiale din fier, respectiv conducte de diferite dimensiuni.

Deşi acest inculpat, în instanţă nu a recunoscut că s-a deplasat la această societate în calitate de director al acestei societăţi, ci doar de delegat, susţinerile sale sunt contrazise de declaraţiile martorului R.I., care, atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă, a precizat în mod detaliat discuţiile pe care Ie-a avut cu acesta şi calitatea cu care s-a prezentat.

În ce priveşte infracţiunea descrisă la pct. 2 rechizitoriu, deşi inculpatul nu recunoaşte că ar fi comis-o, rezultă din probele administrate că acesta s-a prezentat la magazinul acestei societăţi, fiind interesat de cumpărarea unor produse electrocasnice şi de mobilier, cu puţin timp înainte de a se prezenta la acest complex comercial un delegat recomandat a fi B.C., care a prezentat o filă cec a societăţii pe care acesta o administra.

Deşi nu inculpatul a semnat acea filă cec şi nu a fost prezent la preluarea produselor, este evidentă implicarea acestuia în săvârşirea infracţiunii, rezultând implicit colaborarea infracţională a acestora.

Deşi nu a fost recunoscută de către ambii inculpaţi infracţiunea reţinută la pct. 3 rechizitoriu, a reieşit din probatoriul administrat că aceştia s-au deplasat împreună la această societate, administratorul societăţii negociind cu inculpatul B.I. preţul de vânzare al celor trei bazine de inox.

Şi la această infracţiune rezultă că a participat şi numitul G.V., care şi-a dovedit calitatea de mandatar al SC C.Y.C. SRL Botoşani, arătând administratorului societăţii procura autentificată, încheiată la 20 martie 2007, care de altfel a şi asistat la recepţia mărfii.

Reprezentantul acestei părţi civile, prezent în instanţă, a recunoscut pe inculpaţi ca fiind persoanele despre care a făcut vorbire în declaraţiile date la urmărirea penală, declaraţii pe care şi Ie-a menţinut.

Inculpaţii nu au recunoscut nici fapta reţinută la pct. 4 rechizitoriu, însă această faptă este pe deplin dovedită cu probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în instanţă.

Este de necontestat faptul că inculpatul S.I. este cel care a făcut demersuri pentru vânzarea celor două autovehicule, intrând în legătură cu martorii T.C., A.V., P.C. şi C.A.

Martorii C.A., T.C. şi A.V. şi-au modificat declaraţiile date la urmărirea penală, în sensul că nu inculpaţii sunt persoanele cu care au negociat vânzarea autovehiculelor.

Poziţia acestor martori în instanţă este apreciată ca fiind nesinceră şi influenţată de către inculpaţi, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în acest sens fiind relevantă declaraţia martorului P.C., care a arătat că aceştia au încercat să-l influenţeze şi pe el de a-şi schimba declaraţia, fiind ameninţat cu moartea.

Este de observat că, la urmărirea penală, martorii mai sus-arâtaţi au dat declaraţii olografe şi, întrebaţi de către instanţă, aceştia au precizat că nu le-au fost dictate de către organele de cercetare penală.

De altfel, a rezultat din declaraţia lor că, pe inculpatul S.I. îl cunoşteau de mai multă vreme, astfel că este greu de crezut că ar fi putut să-l recunoască din planşele fotografice dintr-o eroare.

A rezultat, de asemenea, că şi la participarea săvârşirii acestei infracţiuni, a participat şi inculpatul B.I.C., martorul P.C. şi C.A. prezentându-se la sediul societăţii sale din Botoşani, acesta fiind cel care Ie-a eliberat acestora factură pentru autoduba cumpărată. De altfel, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnico-ştiinţifică care a concluzionat că menţiunea efectuată pe cele patru file cec ale SC C.Y.C. SRL Botoşani a fost efectuată de inculpatul B.I.C., acesta efectuând menţiunile de pe facturile fiscale.

Situaţiile de fapt descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen.

Condiţia esenţială a infracţiunii de înşelăciune este inducerea în eroare în scopul de a obţine un folos material injust. Mijloacele de inducere în eroare sunt dintre cele mai variate de la simpla minciună, până la mijloacele frauduloase, care pot constitui ele însele infracţiuni distincte de cea de înşelăciune.

În speţă, părţile vătămate au fost induse în eroare de către inculpaţi şi fără această eroare nu ar fi încheiat sau executat contracte de vânzare în condiţiile respective şi nu ar fi primit file cec pentru achitarea mărfurilor dacă ar fi cunoscut faptul că, pentru valorificarea acestora, nu existau provizii sau acoperirea necesară.

La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2011, inculpatul B.I.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., încadrare cu care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., motivat de faptul că una din părţile civile a renunţat la constituirea de parte civilă în cauză, astfel încât prejudiciul total s-a redus şi nu mai subzistă în cauză condiţiile prevăzute de alin. (5) al acestui text de lege.

Instanţa a respins cererea inculpatului ca fiind neîntemeiată.

Revenirea părţii civile SC C. SA Suceava la constituirea de parte civilă în cauză, deşi prejudiciul nu a fost recuperat nu poate înlătura condiţiile prevăzute de alin. (5) al art. 215 C. pen., infracţiunea de înşelăciune nefăcând parte din categoria acelor infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate, unde există posibilitatea ca instanţa să ia act de încetarea procesului ca urmare a poziţiei acesteia.

Prin urmare, în sarcina inculpatului B.I.C. s-a reţinut vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în calitate de autor (4 activităţi infracţionale), încadrarea juridică fiind cea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., iar în sarcina inculpatului S.I. se va reţine vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, sub forma complicităţii, pentru două activităţi infracţionale (pct. 3 şi 4 rechizitoriu), încadrarea juridică fiind cea prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. întrucât inculpaţii au comis mai multe fapte în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, s-a reţinut forma continuată, prev. de art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei pentru inculpatul B.I.C., s-a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., împrejurările şi numărul actelor infracţionale, valoarea ridicată a prejudiciului total şi faptul că acesta nu este recuperat, persistenţa infracţională a acestui inculpat şi specializarea în săvârşirea de fapte de acelaşi gen şi s-a apreciat că pentru reeducarea sa este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu executare în regim de detenţie, fără reţinere de circumstanţe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.

Instanţa a avut în vedere că inculpatul a comis prezenta faptă în concurs real cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2139 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 281 din 08 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81, 82 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului laşi, definitivă prin decizia penală nr. 3 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial laşi, pedeapsă care a fost adiţionată prin această sentinţă.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei pentru inculpatul S.I., instanţa a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., împrejurările în care a comis acesta faptele, poziţia sa nesinceră pe tot parcursul procesului penal, faptul că este cu antecedente penale şi a apreciat că pentru reeducarea sa se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special cu executare în regim de detenţie.

Instanţa a constatat că inculpatul a comis prezenta faptă în concurs real cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 337 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Hârlău, rămasă definitivă la 28 noiembrie 2008.

Pe durata executării pedepsei, i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a avut în vedere că, în cauză s-au constituit părţi civile SC E.M.H. SA cu suma de 107.062,40 RON, la care să se adauge dobânda legală, SC N.R. SRL Dorohoi cu suma de 23.447 RON, SC C SA Suceava cu suma de 92.500 RON şi SC K. SRL Comăneşti cu suma de 38.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă SC E.M.H. SA a solicitat a se dispune instituirea măsurii asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului B.I.C.

Prin cererea depusă, SC C. SA Suceava a precizat instanţei că-şi menţine cererea de constituire parte civilă pentru suma de 92.500 RON cu dobânda legală, doar împotriva inculpatului B.I.C. şi a părţii responsabile civilmente SC C.Y.C. SRL Botoşani, solicitând introducerea în cauză a acestei societăţi şi luarea măsurilor asigurătorii în conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. (5) şi art. 167 C. proc. pen.

Aceeaşi societate, prin adresa depusă la dosar, face cunoscut instanţei că renunţă la pretenţiile civile formulate, precum şi la cererile de luare a unei măsuri asigurătorii şi de introducere în cauză în calitate de partea responsabilă civilmente a SC C.Y.C. SRL Botoşani.

Ca urmare a cererilor formulate de părţile civile mai sus-arătate, instanţa a considerat întemeiate constituirile de părţi civile a societăţilor SC E.M.H. SA, SC N.R. SRL Dorohoi şi SC K. SRL Comăneşti, în cauză fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în sarcina inculpatului B.I.C., pentru cele trei societăţi, iar în sarcina inculpatului S.I. doar în ce priveşte partea civilă SC K. SRL Comăneşti sumă la care a fost obligat în solidar cu celălalt inculpat.

Pentru SC E.M.H. SA şi SC N.R. SRL Dorohoi, instanţa l-a obligat doar pe inculpatul B.I.C. să achite sumele cu care aceste societăţi s-au constituit părţi civile, pentru prima societate fiind obligat şi la plata dobânzii legale calculată începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului.

În ce priveşte partea civilă SC C. SA Suceava, având în vedere adresa depusă la dosar, instanţa a luat act că aceasta a renunţat la constituirea de parte civilă în sumă de 92.500 RON.

Audiat în instanţă, la termenul de judecată din data de 12 aprilie 2011, reprezentantul acestei societăţi a precizat că nu a fost despăgubit de către inculpaţi cu nici o sumă însă înţelege să renunţe la aceste pretenţii.

În aceste condiţii, s-a impus, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpaţi în folosul statului a acestei sume, motivat de faptul că lăsarea acestei sume, dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, în posesia făptuitorilor ar însemna în mod evident o încurajare pentru a comite noi asemenea fapte.

În ce priveşte cererea părţii civile SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc cu privire la instituirea măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului B.I.C., instanţa de fond a respins-o motivat de faptul că, din adresa depusă la dosar, a Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale a municipiului Botoşani, rezultă că acesta nu figurează cu bunuri impozabile proprietate declarate, astfel încât instanţa de fond era în imposibilitate de a institui măsura asiguratorie solicitată.

S-a luat act, totodată, că partea civilă SC C. SA Suceava a renunţat la cererile de instituire sechestru asigurător şi de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC C.Y.C. SRL Botoşani.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apel inculpaţii S.I. şi B.I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului său, inculpatul S.I. a arătat, în esenţă, că nu există probe din care să rezulte că a săvârşit infracţiunea de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., impunându-se achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; a mai arătat acest inculpat că prima instanţă nu a motivat în ce au constat actele sale de complicitate la înşelăciune; a mai arătat acest inculpat că în situaţia în care nu se reţine incidenţa art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce îl priveşte, ar trebui reţinut art. 10 lit. d) C. proc. pen., el neavând intenţia de a înşela pe cineva; a mai arătat acelaşi inculpat că încadrarea juridică reţinută de prima instanţă este eronată, în condiţiile în care reprezentanţii părţilor civile au cunoscut faptul că la momentul emiterii filelor cec nu exista proviziunea necesară decontării acestora - prin urmare se impunea reţinerii infracţiunilor prev. de art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 54/1934 şi nu a celei de înşelăciune pentru care a fost condamnat; în subsidiar a solicitat inculpatul S. aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai mici şi cu suspendarea (condiţionată sau sub supraveghere) a executării acesteia.

În motivarea recursului său, inculpatul B.I.C. a arătat, în esenţă, că nu se face vinovat de toate actele materiale de înşelăciune reţinute în sarcina sa (acest inculpat a arătat că el a săvârşit doar două acte materiale de înşelăciune, însă a fost trimis în judecată pentru 4 astfel de acte, procurorul de caz având ceva cu el); a mai arătat inculpatul B. că i s-a încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale (la prezentarea materialului de urmărire penală) şi în cursul judecăţii cauzei în prima instanţă, prin aceea că nu s-a ţinut cont de starea sa de sănătate (în sensul că s-a dat curs trimiterii sale în judecată şi judecării sale deşi era bolnav şi astfel nu îşi putea face apărările care se impuneau); a mai solicitat inculpatul reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, considerând-o disproporţionată faţă de fapta săvârşită.

Prin decizia penală nr. 30 din 19 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor.

S-a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Rezultă din ansamblul probator la care a făcut referire detaliată prima instanţă (Curtea însuşindu-şi pe deplin analiza probelor făcută de prima instanţă), că inculpatul apelant B.I.C. a constituit la data de 22 decembrie 2006 SC C.Y.C. SRL Botoşani, împreună cu numita I.C.M., cei doi fiind înregistraţi şi ca administratorii societăţii. La data de 20 martie 2007, prin procura autentificată din 20 martie 2007 de către BNP A.M.V. din municipiul Botoşani inculpatul apelant B.I.C. l-a împuternicit drept administrator al societăţii pe numitul G.V., la aceeaşi dată predându-i acestuia printr-un proces-verbal o serie de acte ale societăţii şi fila cec. Această modificare a conducerii al SC C.Y.C. SRL Botoşani a fost făcută însă în mod fictiv pentru a ascunde activitatea infracţională a inculpatului apelant B.I.C., nefiind înregistrată vreodată la Oficiul Naţional al Registrului Comeţului. În luna martie 2007, inculpatul apelant S.I. s-a prezentat la sediul SC C. SA Suceava, arătându-se interesat de cumpărarea a 3 bazine inox, cu plată la o dată ulterioară. Întrucât administratorul SC C. SA Suceava, I.I. nu a fost de acord cu această propunere, inculpatul apelant S.I. i-a spus acestuia că va aduce el un client serios care să plătească cu filă cec. A doua zi de la această discuţie inculpatul apelant S.I. s-a prezentat la sediul SC C. SA Suceava, de data aceasta însoţit de către inculpatul apelant B.I.C., acesta din urmă recomandându-se drept administrator la SC C.Y.C. SRL Botoşani. Inculpatul apelant B.I.C. a negociat cu administratorul SC C. SA Suceava, I.I., preţul de vânzare al celor 3 bazine de inox, cele două părţi înţelegându-se la suma totală de 95.200 RON ce urma a fi plătită cu filă cec. De asemenea, inculpatul apelant B.I.C. i-a spus numitului I.I. că deoarece el trebuie să plece din localitate va trimite un delegat cu împuternicire de la societatea sa care va ridica marfa şi va lăsa cec-ul pentru plată. În ziua de 23 martie 2007, la sediul SC C. SA Suceava, s-a prezentat numitul G.V., care şi-a dovedit calitatea de mandatar la SC C.Y. SRL Botoşani, prin procura autentificată din 20 martie 2007 de către BNP A.M.V. din Botoşani. C.V. a ridicat cele trei bazine de inox, a semnat pe factura fiscală întocmită de SC C. SA Suceava (din 23 martie 2007) şi a lăsat pentru plată fila cec în valoare de 95.200 RON (după ce în prealabil a completat-o). Bazinele de inox au fost transportat la Remat laşi - Depozit Botoşani, unde au fost dezmembrate şi predate în perioada 26-27 martie 2007, suma totală de 45.125,36 RON, reprezentând contravaloarea acestora, fiind încasată de numitul G.V., care a semnat personal de primirea acesteia. La circa două săptămâni de la data livrării celor 3 bazine de inox, I.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul apelant B.I.C., acesta asigurându-l încă o dată de solvabilitatea sa. în momentul în care în luna aprilie 2007, SC C. SA Suceava a introdus spre decontare la bancă fila cec în valoare de 95.200 RON, emisă pentru plata celor trei bazine de inox de către SC C.Y.C. SRL Botoşani, aceasta a fost refuzată la plată motivat de lipsa proviziunii. La data de 18 aprilie 2007, inculpatul apelant B.I.C. s-a prezentat la magazinul aparţinând de SC N.R. SRL Dorohoi, jud. Botoşani, din zona stadionului din municipiul Botoşani, arătându-se interesat de preţul unor produse electrocasnice. Ulterior, la acelaşi magazin s-a prezentat o persoană ce s-a recomandat a fi B.C., care a arătat că doreşte să cumpere piese de mobilier şi produse electrocasnice. Pentru plata acestora persoana ce s-a prezentat B.C. a prezentat o filă cec, semnată şi stampilată, emisă de către SC C.Y.C. SRL Botoşani. Întrucât gestionarul S.M.F. a fost de acord cu vânzarea în maniera arătată, au fost întocmite cinci facturi fiscale (din 21 aprilie 2007 - toate valoare de 23.447 RON) pentru produsele de mobilier şi electrocasnice solicitate. Pentru că persoana ce se recomandase B.C. nu deţinea nici un act de identitate, gestionarul S.M.F. a refuzat să-i predea marfa. În aceste condiţii, la magazin s-a prezentat numitul G.V., cu o procură din care rezulta că este administrator la SC C.Y.C. SRL Botoşani (fiind împuternicit în acest sens de către inculpatul apelant B.I.C. prin procura amintită). Fila cec în valoare de 23.447 RON a fost înmânată gestionarului S.M.F. de către persoana ce s-a recomandat B.C. în prezenţa numitului G.V. Mărfurile au fost transportate în oraşul Hârlău, judeţul laşi. În momentul în care SC N.R. SRL Dorohoi, jud. Botoşani, a introdus spre decontare la bancă fila cec în valoare de 23.447 RON, emisă pentru plata pieselor de mobilier şi produselor electrocasnice de către SC C.Y.C. SRL Botoşani, aceasta a fost refuzată la plată motivat de lipsa proviziunii. La data de 19 aprilie 2007 inculpatul apelant B.I.C. s-a prezentat la sediul SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc, în calitate de administrator al SC C.Y.C. SRL Botoşani, arătându-se interesat să cumpere o cantitate de ţeava din fier şi PVC. Pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor acestei firme inculpatul apelant B.I.C. Ie-a înmânat acestora copii de pe actele SC C.Y.C. SRL Botoşani şi de pe actul său de identitate. Inculpatul apelant B.I.C. s-a înţeles cu reprezentanţii SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc să cumpere de la aceştia ţeavă în valoare totală de 107.064,40 RON, plata urmând a fi făcută prin filă cec. La datele de 20 aprilie 2007 şi 23 aprilie 2007 cantitatea de ţeavă ce a făcut obiectul înţelegerii dintre părţi a fost ridicată de inculpatul apelant B.I.C. (acesta fiind însoţit de alte persoane), pentru plata acesteia fiind lăsată fila cec în valoare de 107.064,40 RON (cu privire la aceste operaţiuni au fost emise de către SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc facturile fiscale din 20 aprilie 2007 şi din 23 aprilie 2007, în valoare totală de 107.064,40 RON, precum şi avizele de însoţire a mărfii aferente). Fila cec amintită a fost predată reprezentanţilor SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc de către inculpatul apelant B.I.C. (aceasta fiind însă semnnată de către numitul G.V.). Întreaga cantitate de ţeavă ridicată de la SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc a fost valorificată de către inculpatul apelant B.I.C. ca deşeu de fier la Remat laşi - Depozit Botoşani. În momentul în care SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc a introdus spre decontare la bancă fila cec în valoare de 107.064,40 RON, emisă pentru plata ţevii de către SC C.Y.C. SRL Botoşani, aceasta a fost refuzată la plată motivat de lipsa proviziunii. în cursul lunii aprilie 2007 inculpatul apelant S.I. s-a prezentat la sediul SC K. SRL Comăneşti, din localitatea Comăneşti, jud. Bacău, (societate comercială ce avea drept principal obiect de activitate transportul de mărfuri) arătându-se interesat de achiziţionarea de fier vechi. Inculpatul apelant S.I. s-a prezentat reprezentanţilor SC K. SRL Comăneşti sub numele de S.C. Cu acest prilej inculpatul apelant a observat la sediul societăţii mai multe autovehicule (camioane şi autoutilitare folosite pentru transport) şi s-a interesat dacă nu sunt de vânzare, arătând că el cunoaşte pe cineva interesat să cumpere. Ulterior, la data de 17 aprilie 2007 inculpatul apelant S.I. s-a prezentat din nou la sediul SC K. SRL Comăneşti, de această dată însoţit de inculpatul apelant B.I.C. şi o persoană ce s-a recomandat V.C. Inculpatul apelant B.I.C. s-a prezentat drept administratorul SC C.Y.C. SRL Botoşani şi, împreună cu cei ce îl însoţeau, a negociat cu administratorul SC K. SRL Comăneşti, L.C., cumpărarea de la societatea acestuia din urmă a unor mijloace de transport (cu acest prilej, pentru a-şi dovedi calitatea de administrator la SC K. SRL Comăneşti inculpatul apelant B.I.C. a înmânat numitului L.C. o copie xerox de pe certificatui de înmatriculare al firmei amintite). După ce au examinat autovehiculele şi s-a negociat preţul de achiziţie, părţile înţelegându-se pentru vânzarea-cumpărarea a două mijloace de transport pentru suma de 38.000 RON, s-a stabilit şi modalitatea de plată. Sub acest ultim aspect, inculpatul apelant B.I.C. a arătat că doreşte ca plata să fie făcută cu filă cec, aceasta urmând a fi predată de către contabilul-şef al unităţii la momentul ridicării autovehiculelor cumpărate, reprezentantul SC K. SRL Comăneşti fiind de acord cu modalitatea de plată. La data de 19 aprilie 2007, inculpatul apelant S.I., s-a prezentat din nou la sediul SC K. SRL Comăneşti însoţit de o persoană ce s-a recomandat ca fiind P.D., contabil-şef la SC C.Y.C. S.R.L. Botoşani. În baza înţelegerii anterioare cei doi au ridicat de la sediul SC K. SRL Comăneşti, două autovehicule, predând pentru plata acestora reprezentanţilor firmei vânzătoare fila cec. La scurt timp de la achiziţionarea celor două mijloace de transport de la SC K. SRL Comăneşti (2-3 zile), inculpatul apelant B.I.C. Ie-a înstrăinat către numiţii C.A. (autobasculanta) şi I.G. (autoduba) pentru sumele de 12.000 RON, respectiv 4.000 RON. În momentul în care reprezentanţii SC K. SRL Comăneşti au introdus spre decontare la bancă fila cec în valoare de 38.000 RON, emisă pentru plata autovehiculelor de către SC C.Y.C. SRL Botoşani, aceasta a fost refuzată la plată motivat de lipsa proviziunii.

Raportat la situaţia de fapt reţinută s-a stabilit corect încadrarea juridică legală a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor apelanţi, respectiv infracţiunea de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în ceea ce îl priveşte pe S.I.) şi de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (în ceea ce îl priveşte pe B.I.C.). Critica inculpatului S.I. (însuşită şi de către inculpatul B.I.C.) în sensul că se impunea reţinerea infracţiunilor prev. de art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 54/1934 (respectiv complicitate la aceste infracţiuni) în detrimentul celor mai sus menţionate nu este întemeiată, în condiţiile în care din starea de fapt reţinută nu rezultă că reprezentanţii celor patru părţi vătămate au cunoscut vreun moment faptul că în momentul emiterii filelor cec şi al introducerii lor la plată în contul SC C.Y.C. SRL Botoşani nu exista previziunea necesară decontării lor. Mai mult, acesta este aspectul esenţial asupra căruia reprezentanţii părţilor vătămate au fost induşi şi menţinuţi în eroare de către inculpatul B., ajutat fiind în acest sens de inculpatul S., cu prilejul iniţierii şi derulării operaţiunilor comerciale amintite.

Curtea constată că şi sancţiunile penale stabilite de prima instanţă au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (în mod corect s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de normele de încriminare, împrejurările comiterii faptelor, faptul că inculpatul B.I.C. este recidivist, multitudinea actelor materiale comise, prejudiciul foarte mare produs părţilor vătămate, împrejurarea că acesta nu a fost reparat şi conduitele nesincere sau parţial nesincere ale inculpaţilor pe parcursul procesului penal). Mai mult, prima instanţă a manifestat deja o clemenţă deosebită faţă de apelanţii inculpaţi atunci când a aplicat acestora pedepse în cuantumul minimului prevăzut de normele de incriminare (neimpunându-se vreo reducere a acestora).

Prin prisma criteriilor menţionate anterior, Curtea consideră că aplicarea în sarcina inculpatului S.I. a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în sarcina inculpatului B.I.C. a unei pedepse de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., este necesară dar totodată şi suficientă pentru atingerea scopului educativ-preventiv, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. Susţinerile apelantului inculpat S.I. că în ceea ce îl priveşte se impunea suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei nu vor fi reţinute. În condiţiile în care apelantul S.I. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată (în faţa unor probe evidente de vinovăţie), având în vedere prejudiciul relativ mare produs prin infracţiunea imputată şi faptul că nu a fost recuperat, precum şi conduita sa de a ameninţa martorii în cauză pentru a obţine declaraţii favorabile, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. şi de art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen., pentru a se putea dispune suspendarea (condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei). Nici susţinerile apelantului inculpat B.I.C. în sensul că se impunea reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare nu este fondată. Având în vedere poziţia acestuia de recunoaştere parţială a actelor materiale de înşelăciune imputate, împrejurarea că acesta este recidivist (în trecut fiind condamnat tot pentru fapte similare), precum şi împrejurarea că acesta nu a făcut nimic pentru recuperarea prejudiciului creat, nu este oportună reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen.

Criticile inculpatului S.I. în sensul incidenţei în ceea ce îl priveşte a dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar a dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu vor fi reţinute. În principal acesta a arătat că nu îl cunoaşte pe inculpatul B.I.C. şi nici pe numitul G.V. şi nu a participat la nici un act material de înşelăciune, iar în subsidiar că nu avut intenţia de a înşela pe nimeni. Aceste declaraţii ale inculpatului sunt contrazise însă de declaraţiile reprezentanţilor SC C. SA Suceava şi SC K. SRL Comăneşti, de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi de procesele-verbale de recunoaştere după planşa fotografică. Astfel, în ceea ce priveşte actul material în dauna SC C. SA Suceava, numitul I.I. a precizat că la societatea sa s-a prezentat mai întâi un bărbat pe nume Ionică ce s-a arătat interesat de cumpărarea a 3 bazine inox, cu plată la o dată ulterioară; acesta a fost cel care i-a spus administratorului societăţii că îi va aduce un client serios care va plăti cu filă cec, ulterior prezentându-l în acest sens pe un alt bărbat pe nume Iulian, ce s-a prezentat drept administrator la SC C.Y.C. SRL Botoşani. Prezent în faţa primei instanţe numitul I.I. a precizat că cei doi bărbaţi ce s-au prezentat la societatea sa, I. şi I. sunt inculpaţii S.I. şi B.I.C. De asemenea, şi martorul A.C., şeful depozitului Remat laşi - Depozitul Botoşani a arătat că cele trei cazane de inox au fost aduse la depozitul său de mai multe persoane dintre acestea, recunoscând după planşa fotografică pe inculpaţii S.I. şi B.I.C. şi numitul G.V. În ceea ce priveşte actul material în dauna SC K. SRL Comăneşti, inculpaţii S.I. şi B.I.C. au fost recunoscuţi după planşe foto de către martorul P.C. (acesta a fost constant în declaraţii şi a arătat că la un moment dat inculpatul S. I-a ameninţat să declare că nu I-a văzut niciodată), ca fiind persoanele care le-au oferit spre vânzare, respectiv au vândut cele două camioane către C.A., care la rându-l său, în cursul urmăririi penale I-a indicat pe inculpatul S.I. ca fiind cel care i-a oferit spre vânzare camionul (ulterior, acest martor şi-a schimbat declaraţia în sensul că nu inculpatul S. a fost persoana i-a oferit spre vânzare camionul, însă nu a oferit un motiv plauzibil pentru această schimbare de poziţie) şi I.G. (care de asemenea, în cursul urmăririi penale I-a indicat pe inculpatul S.I. ca fiind cel ce i-a oferit spre vânzare un camion; ulterior, şi acest martor şi-a nuanţat declaraţia implicându-l doar pe inculpatul B. în operaţiunea de vânzare a camionului, însă nu a oferit un motiv plauzibil pentru această schimbare de poziţie); situaţia este identică şi în ceea ce îi priveşte pe martorii T.C. şi A.V. (care de asemenea îl cunoşteau dinainte pe inculpatul S. şi nu se poate reţine că l-au indicat pe acesta din eroare). Din mijloacele de probă mai sus amintite rezultă fără nici un dubiu că inculpatul S.I. este cel care în perioada martie-aprilie 2007 I-a ajutat pe inculpatul B.I.C. să inducă în eroare reprezentanţii părţilor vătămate SC C. SA Suceava şi SC K. SRL Comăneşti, folosindu-se de mijloace frauduloase, cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte comerciale. Faptul că inculpatul S. a cunoscut intenţia inculpatului B. de a induce în eroare reprezentanţii părţilor vătămate rezultă din împrejurările că produsele achiziţionate de la cele două părţi vătămate mai sus amintite (3 cazane de inox şi două camioane) au fost revândute la intervale foarte scurte de timp (inculpatul S. participând la aceste activităţi), la preţuri mai mici decât cele de achiziţie (pe care inculpatul S. le cunoştea fiind de cele mai multe ori în preajma inculpatului B. când acesta negocia preţurile); de asemenea, această situaţie este reliefată şi de declaraţia martorului C.A. din cursul urmăririi penale, care a declarat că inculpatul S. i-a spus în momentul în care i-a oferit spre vânzare camionul că I-a primit de la o firmă din Bacău în contul unei datorii pe care aceasta o avea la el (ulterior, acest martor şi-a schimbat declaraţia în sensul că nu inculpatul S. a fost persoana i-a oferit spre vânzare camionul, însă nu a oferit un motiv plauzibil pentru această schimbare de poziţie; mai mult în condiţiile în care martorul P.C. a declarat în fata instanţei că a fost ameninţat de către inculpatul S. să-şi schimbe declaraţiile de la urmărire penală, cel mai probabil această schimbare de poziţie a martorului C. se datorează acestui inculpat, în scopul eludării răspunderii penale).

Curtea constată că şi critica inculpatului S.I., în sensul că prima instanţă nu a motivat în ce a au constat actele sale de complicitate la înşelăciune este neîntemeiată, în considerentele primei instanţe, aşa cum s-a arătat mai sus, fiind suficiente referiri în acest sens.

Şi inculpatul apelant B.I.C. a arătat, că nu se face vinovat de toate actele materiale de înşelăciune reţinute în sarcina sa (acest inculpat a arătat că el a săvârşit doar două acte materiale de înşelăciune, cele în dauna părţilor civile SC C. SA Suceava şi SC E.M.H. SA Miercurea Ciuc, negând implicarea în actele materiale de înşelăciune în dauna părţilor vătămate SC K. SRL Comăneşti şi SC N.R. SRL Dorohoi, arătând că el a înstrăinat societatea către G.V., acţionând ca un angajat al acestuia - deşi a invocat existenţa unui contract de muncă nu s-a putut identifica existenţa unui astfel de act). În privinţa actelor materiale de înşelăciune săvârşite de inculpatul apelant B. împotriva SC K. SRL Comăneşti şi SC N.R. SRL Dorohoi Curtea reţine că apărările acestuia sunt nefondate. Aşa cum s-a reţinut mai sus în ceea ce priveşte SC K. SRL Comăneşti, inculpatul apelant B.I.C. a fost cel ce a completat şi emis facturile fiscale prin care au fost vândute cele două camioane, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică in 16 octombrie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Botoşani. Martorii P.C., C.A. şi I.G., interesaţi de achiziţionarea camioanelor s-au deplasat pentru finalizarea tranzacţiilor la sediul SC C.Y.C. SRL Botoşani, administrată de facto de inculpatul B. (chiar dacă acesta a prezentat procura autentificată din 20 martie 2007 de către BNP A.M.V. din Botoşani prin care numitul G.V. a fost împuternicit administrator la SC C.Y. SRL Botoşani, aşa cum s-a reţinut mai sus această împuternicire a fost fictivă, neînregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, menită doar a ascunde urmele unor acte infracţionale; toţi reprezentanţii societăţilor comerciale implicate în cauză l-au indicat pe inculpatul B. ca fiind cel ce se prezenta şi comporta ca administratorul societăţii, inculpatul S. şi numitul G.V. - faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei nefiind identificat - comportându-se ca angajaţi sau colaboratori ai primului). Numitul L.C., administratorul SC K. SRL Comăneşti a declarat, că la sediul societăţii sale s-a prezentat o persoană sub numele B.I., ce s-a recomandat administrator al SC C.Y.C. SRL Botoşani. Şi în cazul SC N.R. SRL Dorohoi inculpatul B. a fost recunoscut de către martorul S. ca fiind persoana care s-a prezentat mai întâi la magazin şi s-a interesat de preţuri. Mai mult, fila cec lăsată acestei din urmă societăţi comerciale este emisă în numele SC C.Y.C. SRL Botoşani şi cuprinde elemente scrise de către inculpatul B., dar nici măcar nu este trecută în procesul-verbal de predare primire încheiat cu G.V. (oricum acel proces-verbal a fost unul încheiat fictiv).

A mai arătat inculpatul B. că i s-a încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale (la prezentarea materialului de urmărire penală) şi în cursul judecăţii cauzei în prima instanţă, prin aceea că nu s-a ţinut cont de starea sa de sănătate (în sensul că s-a dat curs trimiterii sale în judecată şi judecării sale deşi era bolnav şi astfel nu îşi putea face apărările care se impuneau). Aceste apărări nu vor fi reţinute, chiar dacă inculpatul apelant B. a suferit la momentele arătate de anumite afecţiuni nu s-a constat pe bază de expertiză medico-legală că acestea sunt de natură a-l împiedica să participe la proces. Inculpatul B. a arătat în cursul urmăririi penale (cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală) că nu dă declaraţii fiindcă este bolnav, or nimic nu l-a împiedicat pe acesta să dea declaraţii ulterior când starea sa de sănătate, i-ar fi permis acest lucru (cum de altfel s-a întâmplat în faţa primei instanţe la data de 15 februarie 2011).

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.I.C. şi S.I.

Inculpatul B.I.C. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la individualizarea pedepsei, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

A arătat că pedeapsa aplicată este exagerată faţă de fapta comisă şi de circumstanţele personale ale inculpatului care, deşi se află în stare de recidivă, a dat dovadă de sinceritate şi poate fi reeducat şi cu o pedeapsă mai mică.

Inculpatul S.I. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18, 12, 17 şi 14 C. proc. pen., susţinându-se în esenţă că:

- probele sunt insuficiente, astfel încât nu se poate trage concluzia certă că inculpatul a săvârşit acte de complicitate la infracţiunea de înşelăciune;

- este eronată susţinerea instanţelor, în sensul că din starea de fapt nu rezultă că reprezentanţii societăţilor-părţi vătămate ar fi cunoscut vreun moment faptul că în momentul emiterii filelor cec şi al introducerii lor la plată nu exista proviziunea necesară decontării lor;

- nu se arată în ce constă activitatea de complicitate desfăşurată de inculpatul S.;

- pedeapsa aplicată este greşit individualizată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existentă sau inexistentă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.

În speţă, deşi inculpatul S. a invocat acest caz de casare, el nu a precizat care sunt mijloacele de probă reţinute denaturat de către instanţele de fond şi apel şi care au fundamentat soluţia de condamnare dispusă în cauză.

În realitate, inculpatul tinde la o nouă apreciere a materialului probator administrat în cauză, în condiţiile în care chiar prin motivele scrise de recurs se arată că soluţia de condamnare a sa este rezultatul unei analize şi evaluări greşite a probelor.

Dimpotrivă, examinând probatoriul administrat în cauză prin raportare la hotărârile atacate, Curtea constată că ambele instanţe l-au perceput în mod corespunzător, iar soluţia de condamnare a inculpatului S. este rezultatul aplicării principiului liberei aprecieri a probelor, consacrat în art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, deşi inculpatul a negat constant orice implicare în cele două tranzacţii păgubitoare pentru societăţile-părţi vătămate, vinovăţia sa a fost stabilită, în esenţă, pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu procesele-verbale de recunoaştere de pe planşele foto, mijloace de probă analizate de instanţa de apel în hotărârea atacată.

Împrejurarea că unii martori audiaţi de instanţa de fond şi-au modificat declaraţiile din faza de urmărire penală sau poziţia manifestată cu ocazia recunoaşterii de pe planşele foto, nu poate conduce la concluzia nevinovăţiei inculpatului S., în condiţiile în care martorii respectivi nu au putut oferi nicio explicaţie logică şi credibilă pentru această schimbare de atitudine (nefăcând referire nici măcar la o presupusă influenţare a lor de către organele de anchetă).

În acelaşi timp, nu este lipsit de relevanţă faptul că unul din martorii audiaţi în cursul judecăţii (P.C.) a arătat că inculpatul S. a venit de 3 ori la domiciliul său şi l-a ameninţat cu moartea dacă nu-şi va schimba declaraţia, cerându-i să vină în faţa instanţei şi să spună că nu-l cunoaşte, adică exact împrejurarea susţinută de martorii care şi-au schimbat poziţia procesuală în cursul judecăţii, ceea ce ridică o dată în plus un semn de întrebare în legătură cu circumstanţele în care aceştia din urmă au ajuns să confirme apărările inculpatului.

Argumentele cuprinse în motivele scrise de recurs, în sensul că plângerile penale nu au fost formulate împotriva inculpatului S., că însuşi coinculpatul B.i a arătat că nu-l cunoaşte, nu pot conduce la concluzia nevinovăţiei inculpatului S., în condiţiile în care aportul său la comiterea faptelor rezultă din declaraţiile persoanelor audiate în cauză, inclusiv reprezentanţii celor două societăţi păgubite, martorii L.C. şi I.I., care de altfel au indicat şi numărul de telefon la care l-au contactat pe inculpat atunci când au constatat că filele cec cu care fusese făcută plata bunurilor achiziţionate au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont.

Faptul că unul dintre martori a susţinut că persoana care l-a contactat iniţial s-a recomandat sub identitatea S.C., nu poate conduce la concluzia că aceasta a fost altcineva decât inculpatul S.I., în condiţiile în care martorul a indicat numărul de telefon al inculpatului, iar aspectele de fapt relatate de martor sunt confirmate de alţi martori, care l-au şi recunoscut pe inculpat de pe planşele foto.

În fine, împrejurarea că banii obţinuţi în urma valorificării bunurilor au intrat în posesia altor persoane, nu exclude vinovăţia inculpatului, cu atât mai mult cu cât forma sa de participaţie este cea a complicităţii, iar nu a autoratului.

Tot astfel, împrejurarea că una din persoanele implicate (numitul G.V.) nu a fost audiată, se explică prin aceea că, imediat după comiterea faptelor, aceasta a părăsit teritoriul ţării, ceea ce a şi justificat soluţia de disjungere a cercetărilor dispusă prin rechizitoriu. De altfel, depoziţia respectivei persoane nu era esenţială pentru stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului S., probatoriul administrat în cauză fiind suficient şi edificator sub acest aspect.

În concluzie, Curtea constată că, reţinând starea de fapt şi vinovăţia inculpatului S., instanţele de fond şi apel nu au comis nicio eroare de fapt, fiind vorba despre aprecierea pe care instanţele au dat-o probatoriului administrat în cauză, acesta regăsindu-se în mod corespunzător reflectat în hotărârile atacate. Prin urmare, acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen., cu referire la contribuţia inculpatului S. la comiterea faptelor, Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză acesta s-a implicat atât în faza iniţială, stabilind contactele sau chiar negociind cu reprezentanţii părţilor vătămate, cât şi ulterior, inclusiv în ce priveşte valorificarea bunurilor dobândite prin manopere dolosive.

Prin conduita sa, inculpatul a facilitat inducerea în eroare a părţilor vătămate (de pildă, în cazul uneia din societăţi, i-a spus reprezentantului acestuia, după ce s-a arătat interesat de achiziţionarea unor bunuri, că îi va aduce un client serios, care va plăti cu filă cec, sens în care l-a prezentat pe inculpatul B.), iar mai apoi s-a implicat nemijlocit în vânzarea, la preţuri mai mici decât cele de achiziţie, a bunurilor obţinute prin inducerea în eroare, realizând astfel tăinuirea acestora.

Or, este evident că aceste activităţi se circumscriu complicităţii, ca formă a participaţiei penale înscrisă în art. 26 C. pen., astfel încât critica inculpatului nu este fondată.

Modul de operare uzitat de inculpaţi, identic în ambele cazuri, ca şi împrejurarea că bunurile dobândite au fost vândute la scurt timp la preţuri inferioare celor de achiziţie, reprezintă argumente în sprijinul ideii că inculpatul S. a ştiut de la bun început situaţia de fapt reală, pe care şi-a asumat-o, astfel încât nu se poate susţine că acesta ar fi acţionat fără vinovăţie. Prin urmare, nici această critică nu este fondată.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Curtea reţine că prin decizia nr. 9/2005 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii s-a statuat asupra criteriului de delimitare dintre infracţiunea de înşelăciune prin cecuri încriminată în art. 215 alin. (4) C. pen. şi infracţiunea prevăzută în Legea asupra cecului nr. 59/1934.

Astfel, s-a stabilit că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În speţă, deşi se critică încadrarea juridică a faptei imputate inculpatului S., acesta nu a putut indica vreo probă testimonială din care să rezulte că reprezentanţii societăţilor comerciale-părţi vătămate ar fi cunoscut împrejurarea că la momentul emiterii ori introducerii la plată a filelor cec, nu ar fi existat proviziunea necesară acoperirii lor.

Dimpotrivă, din declaraţiile acestor reprezentanţi rezultă că ei au primit asigurări de la emitentul instrumentului de plată că nu există probleme cu privire la disponibilul bancar necesar, fie la momentul emiterii, fie la cel al introducerii la plată, deşi situaţia de fapt era exact contrară.

În aceste condiţii, corect s-a reţinut ca şi încadrare juridică infracţiunea de înşelăciune, iar nu cea încriminată în legea specială, astfel încât critica nu este întemeiată.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că instanţele de fond şi apel au evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., aşa încât nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.

În acest sens, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, numărul actelor materiale reţinut în sarcina fiecărui inculpat, contribuţia sa concretă la săvârşirea infracţiunii, conduita procesuală şi antecedentele penale, în condiţiile în care ambii inculpaţi au mai fost condamnaţi pentru fapte încriminate de legea penală (în cazul inculpatului B., inclusiv pentru unele de acelaşi gen cu cele deduse judecăţii în prezenta cauză).

În raport de aceste circumstanţe reale şi personale, pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt just individualizate şi apte să răspundă nevoilor de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen., neexistând aşadar motive pentru reducerea acestora sau schimbarea modalităţii de executare.

În concluzie, Curtea constată că ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate, acestea urmând a fi respinse conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I.C. şi S.I. împotriva deciziei penale nr. 30 din 19 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.I.C. perioada executată de la 01 decembrie 2009 la 06 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat B.I.C. la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 275 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2683/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 2765/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2623/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2683/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2765/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs