ICCJ. Decizia nr. 2705/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2705/2012

Dosar nr. 43912/3/2010

Şedinţa publică din 7 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 641 din data de 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, faţă de inculpaţii B.G., B.A.G., M.E. şi C.D.I. s-a pronunţat următoarea sentinţă penală:

În temeiul disp. art 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B. (G.) G., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp .art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenţia pentru inculpatul B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 la 18 ianuarie 2011.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată prin decizia penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.A. din infracţiunea prev. de art. 215¹ C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen.

În temeiul disp. art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1), (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1), (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenţia pentru inculpatul B.A.G. de la 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.E. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.E., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenţia pentru inculpatul M.E. de la 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art .41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1), (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat reţinerea de 24 de ore din data de 24 iunie 2010 şi până la data de 25 iunie 2010 şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 6 iulie 2010 la zi.

A luat act că părţile vătămate Ş.Ş.Ş.S. şi D.I., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciaţi prin activitatea infracţională a inculpaţilor, de către B.C.R.

În temeiul disp. art 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de B.C.R. SA şi a dispus obligarea inculpatului B.A.G. la plata sumei de 11.575 RON plus dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de B.C.R. şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor B.A.G., M.E., C.D.I. şi G.G. la plata echivalentului în RON a sumei de 499.101,78 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de SC O.V.I.G., mandatarul W.I.S.V.V.I.G. şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor B.A.G., M.E., C.D.I. şi G.G. la plata echivalentului în RON a sumei de 253.506 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

A luat act că B.C.R. Asigurări nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul disp. art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului cu 2 camere situat în strada M.A., proprietatea inculpatului B. (G.) G.

În temeiul disp. art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea sumei de 2500 de euro către inculpatul G.G.

Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În cursul lunii aprilie 2009, inculpatul B.A.G., în calitate de consilier clienţi retail în cadrul B.C.R. SA, Sucursala D.F., a convins-o pe partea vătămată D.I. client al băncii, în vârsta de 86 ani, să activeze serviciul de internet banking. Deşi partea vătămată nu cunoştea modul de funcţionare al acestui serviciu, a acceptat totuşi activarea lui, bazându-se pe încrederea pe care o avea în inculpat, generată de calitatea acestuia de funcţionar bancar.

În aceste împrejurări, intenţionând obţinerea unor foloase materiale necuvenite, inculpatul B.A.G. deşi avea obligaţia de a îi înmâna clientului dispozitivul de validare a operaţiunilor efectuate, l-a păstrat, iar la data de 24 aprilie 2009, folosindu-se de acesta, a transferat din contul părţii vătămate suma de 11.000 RON în contul său personal, deschis la B.C.R. SA. Pentru îngreunarea unor eventuale verificări, inculpatul a retransferat această sumă într-un alt cont al său, deschis la R. Bank.

La solicitarea organelor de urmărire penală, B.C.R. SA a pus la dispoziţie un extras de cont, emis de la data de 15 aprilie 2010, pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 05 mai 2009, rezultând efectuarea operaţiunii frauduloase din data de 24 aprilie 2009, ora 12:35, când, prin intermediul serviciului Internet Banking B.C.R., din contul părţii vătămate D.I., în calitate de plătitor, a fost transferată suma de 11.000 RON în contul inculpatului B.A.G., în calitate de beneficiar.

De asemenea, B.C.R. SA a înaintat organelor de poliţie şi două înscrisuri, întocmite în fals de către inculpat, denumite „unităţi de fond existente”, realizate la data de 30 iunie 2009, respectiv 01 ianuarie 2010, acestea fiind realizate cu scopul inducerii în eroare a părţii vătămate cu privire la situaţia sa financiară, în ipoteza unei eventuale verificări.

Fiind audiat cu privire la săvârşirea acestei fapte, inculpatul B.A.G. a recunoscut comiterea ei, motivând că intenţiona să depună la loc suma sustrasă, deşi acest fapt nu s-a petrecut pe parcursul celui aproximativ un an curs de la data săvârşirii infracţiunii şi până la constatarea ei. Mai mult, o asemenea împrejurare nu este de natură să dea o altă calificare juridică faptei comise, fiind, eventual, o circumstanţă atenuantă avută în vedere la individualizarea pedepsei.

La data de 25 februarie 2010, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub nr. 839/P/2010, sesizarea numitului Ş.Ş.Ş.S., privind săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., constând în aceea că, prin folosirea de documente false de identitate şi proprietate, autori necunoscuţi i-au retras din contul personal, deschis la B.C.R. Sucursala D.F., suma de 800.000 euro.

În urma verificărilor efectuate de organele de poliţie la unitatea bancară indicată de partea vătămată, s-a stabilit că inculpatul B.A.G., consilier clienţi retail, din cadrul B.C.R. - Sucursala D.F., a efectuat tranzacţii bancare în mod ilegal, extrăgând din contul reclamantului suma de 800.000 euro, pe care, la data de 15 februarie 2010, cu bună ştiinţă şi în mod ilegal a remis-o unei persoane, despre care ştia că nu este adevăratul titular al contului, ulterior acesta dispărând cu suma de bani în numerar.

Informaţiile iniţiale au relevat faptul că toate activităţile ilicite s-au realizat în baza unei rezoluţii infracţionale comune, hotărârea de a săvârşi infracţiunea de înşelăciune fiind luată de inculpat împreună cu mai multe persoane, identificate cu apelativele „Ş.”, „M.”, „Ţ.”, „C.”.

Acesta din urmă, împreună cu autorul infracţiunii, acela care a pretins în incinta băncii că ar fi reclamantul Ş.Ş.Ş.S., au ridicat suma de 800.000 euro de la B.C.R. - Sucursala D.F., fiind sprijiniţi direct şi nemijlocit de consilierul bancar B.A.G., după care au dispărut suma de bani ridicată, fără a mai încredinţa complicelui - angajat al băncii - partea promisă din folosul infracţiunii.

Având în vedere că autorii şi complicii la săvârşirea acestei infracţiuni au acţionat cu mare precauţie, lăsând „urme” care puteau conduce numai către funcţionarul bancar, persoană considerată ca neaparţinând grupului, fiind doar un instrument util atingerii scopului propus, că aceştia nu s-au prezentat sub identităţile reale, folosind apelative, că nu au falsificat acte de identitate care, găsite, să facă indubitabilă participarea lor la săvârşirea infracţiunii - având aplicate propriile fotografii, cercetarea penală a fost mult îngreunată, neputând fi aplicate metodele uzuale de descoperire şi identificare a făptuitorilor.

Activitatea susţinută a organelor de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - S.I.C. şi a lucrătorilor din cadrul D.G.I.P.I. - S.I.P.I. Ilfov, materializată în probele administrate în cauză, completată de interceptările şi înregistrările efectuate într-o altă cauză penală, aflată pe rolul unei alte unităţi de Parchet, a condus însă la identificarea tuturor participanţilor la săvârşirea faptei penale, după cum urmează:

Autorul infracţiunii de înşelăciune, respectiv persoana care s-a prezentat în unitatea bancară ca fiind Ş.Ş.Ş.S., ridicând, cu complicitatea inculpatului B.A.G., suma de 800.000 euro, este inculpatul M.Ş., persoană care, de altfel, a participat împreună cu ceilalţi inculpaţi la conturarea planului infracţional, revenindu-i suma de 130.000 euro din banii obţinuţi prin înşelăciune. Acesta a fost însoţit în sediul băncii de către inculpatul C.D.I., considerat un alt participant la care se putea renunţa cu uşurinţă, având în vedere că pe numele său a fost deschis contul în care au fost transferaţi ilicit banii părţii vătămate.

Persoana considerată autorul moral al faptei cercetate a fost inculpatul B. (G.) G., acesta fiind cel care l-a racolat pe inculpatul B.A.G., propunându-i identificarea unor persoane care deţin în conturile bancare sume importante de bani, iar ulterior plănuind modul de operare, însoţindu-i pe autor şi complici la sediul unităţii bancare, revenindu-i totodată suma cea mai mare de bani din folosul infracţiunii - 370.000 euro.

Unul dintre complicii infracţiunii de înşelăciune a fost identificat în persoana inculpatului M.E., acesta având o contribuţie morală la săvârşirea faptei ce constituie obiectul dosarului penal, în sensul participării şi susţinerii autorului, instigatorului şi complicilor materiali cu ocazia discuţiilor purtate de aceştia anterior săvârşirii infracţiunii,revenindu-i pentru activitatea infracţională desfăşurată suma de 130.000 euro.

De asemenea a fost identificat inculpatul I.A., participant în calitate de complice la săvârşirea faptei penale, reţinându-se că acesta a fost prezent la toate întâlnirile avute de inculpaţi în cursul lunilor ianuarie - februarie 2010, în incinta barului C., pe raza sectorului 2 Bucureşti.

Cu această ocazie, inculpatul a participat activ la stabilirea modului de operare şi a sarcinilor avute de fiecare dintre învinuiţi, oferind acestora sprijin moral în realizarea rezoluţiei infracţionale, contribuţie care a fost „răsplătită” cu suma de 130.000 euro, bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Situaţia de fapt, aşa cum a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, este următoarea:

La data de 24 decembrie 2009, inculpatul B.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul B. (G.) G., acesta prezentându-se cu numele de „Ş.”, în timp ce se afla în zona Unirii, unde căuta un salon de masaj. Fiind nemulţumit de condiţiile oferite de acest local, inculpatul B.A.G. s-a deplasat la un alt salon de masaj, situat pe Bld. S.M., aici întâlnindu-l, din nou, pe inculpatul B. (G.) G., la sugestia căruia s-au deplasat împreună la un alt salon de masaj, situat în str. L.

În locaţia amintită, cei doi inculpaţi au consumat băuturi alcoolice şi au purtat diverse discuţii, în timpul cărora inculpatul B. (G.) G. a aflat că inculpatul B.A.G. îşi desfăşoară activitatea în cadrul B.C.R. Înţelegând că acest fapt îi poate fi de un real folos, inculpatul B.G. a încercat să îl impresioneze pe funcţionarul bancar, relatându-i despre fapte de natură infracţională la care ar fi participat, prezentându-i totodată mai multe moduri de a înşela persoanele care deţin sume mari de bani.

În aceeaşi împrejurare, inculpatul B.G. l-a întrebat pe inculpatul B.A.G. dacă ştie clienţi ai băncii care să deţină sume mari de bani şi, primind un răspuns afirmativ, a hotărât să-l convingă pe acesta să accepte propunerea de a sustrage din contul acestora sume substanţiale de bani, cu susţinerea sa şi a celorlalţi inculpaţi.

În perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, cei doi inculpaţi au ţinut legătura telefonic, scopul fiind de a îl determina pe inculpatul B.A.G. să accepte propunerea.

În jurul datei de 11 ianuarie 2010, în urma unui apel telefonic, inculpatul B.A.G. s-a întâlnit din nou cu inculpatul B.G., ocazie cu care acesta i-a reiterat propunerea de a scoate, în mod ilegal, diverse sume de bani din conturile clienţilor băncii, propunere acceptată de această dată, explicit, de către funcţionarul bancar.

După obţinerea acceptului, inculpatul B.G. împreună cu B.A.G. şi ceilalţi patru inculpaţi, respectiv M.Ş., M.E., I.A. şi C.D.I., au procedat la stabilirea detaliilor şi a rolului fiecăruia la săvârşirea faptei. Astfel, inculpatul B.A.G., având acces la informaţiile bancare, urma să identifice în rândul clienţilor persoanele ale căror conturi conţineau sume mari de bani, situaţie în care s-a oprit asupra părţii vătămate Ş.Ş.Ş.S.

În ziua de 18 ianuarie 2010, informaţiile obţinute au fost comunicate de inculpatul B.A.G. inculpatului B.G., acesta aflând nume, prenume şi CNP-ul părţii vătămate, primind chiar şi o fotocopie a declaraţiei acesteia, care conţinea specimenul de semnătură depus la bancă.

În acest timp, inculpatul C.D.I. potrivit înţelegerii comune, urma să deschidă un cont pe numele său, la una din sucursalele B.C.R., astfel că, în data de 08 februarie 2010, inculpatul s-a deplasat la B.C.R. Sucursala V., unde a depus o asemenea cerere, deschizând pe numele său un cont curent.

Pentru punerea la punct a tuturor detaliilor privind modul de săvârşire a infracţiunii, cei șase inculpaţi s-au întâlnit de mai multe ori în diverse locaţii, una dintre acestea fiind barul C., unde s-au stabilit detaliile referitoare la cel mai eficient mod de a acţiona şi de a-şi asigura scăparea. În această împrejurare, inculpatul M.E. a propus, la un moment dat, ca suma de bani să fie ridicată de la una din sucursale B.C.R. Constanţa, unde avea o cunoştinţă.

La îndrumarea inculpatului B.A.G. , în data de 12 februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul B.C.R., Sucursala D.F., unde a făcut o solicitare de ridicare a sumei de 800.000 euro. Solicitarea a fost adresată chiar complicelui său, tot acesta comunicându-i să se prezinte în data de 15 februarie 2010, pentru ridicarea banilor .

Cu intenţia de a crea aparenţa unei simple neglijenţe din partea sa, ca funcţionar bancar ce urma să întocmească documentaţia pentru transferul sumei în cauză, inculpatul B.A.G. a propus ca în momentul prezentării la bancă, inculpatul M.Ş. - cel care îşi asumase rolul titularului de cont - să se legitimeze în faţa sa cu actul de identitate original, iar funcţionarul bancar să simuleze verificarea acestuia, pentru a nu crea suspiciuni colegilor săi aflaţi în incintă.

Cât despre imaginile surprinse de camerele de luat vederi, acestea nu ar fi constituit o problemă deosebită, fiind cunoscută dificultatea identificării unor persoane necunoscute, numai cu ajutorul acestora.

În acest mod şi fără a atrage atenţia colegilor din sucursală, ar fi fost indusă conducerii băncii convingerea ca tranzacţia s-a efectuat prin folosirea unui act de identitate falsificat, de către o persoana neidentificată, care a executat semnătura părţii vătămate.

La data de 15 februarie 2010, anterior intrării în sediul băncii, la rugămintea inculpatului B.G., inculpatul B.A.G. i-a mai pus încă odată la dispoziţie inculpatului M.Ş. copia declaraţiei părţii vătămate, ce conţinea specimenul de semnătura, pentru a putea executa, cu aproximaţie, semnătura părţii vătămate.

Astfel, în data de 15 februarie 2010, în jurul orei 16.20, în incinta sucursalei B.C.R. din str. D.F., conform înţelegerii dintre inculpaţi, au intrat inculpaţii M.Ş. şi C.D.I., în timp ce inculpaţii B.G., I.A. şi M.E. au rămas într-un autoturism, aşteptând în apropierea băncii.

Cei doi inculpaţi s-au îndreptat spre biroul inculpatului B.A.G., unde inculpatul M.Ş., după ce a prezentat actul său de identitate, a semnat în fals dispoziţiile de virare a sumei de 800.000 euro dintr-un cont al părţii vătămate în altul, deţinut tot de către aceasta, iar ulterior în contul inculpatului C.D.I., încercând să execute semnătura părţii vătămate cât mai asemănătoare celei de pe înscrisurile existente deja în bancă.

Documentele de ridicare a numerarului au vizat suma de 770.000 euro, în timp ce pentru restul de 30000 euro s-a constituit un depozit cu scadenţă la data de 01 martie 2010.

Astfel, inculpatul C.D.I. a mers la casierie, de unde a ridicat suma de 750.750 euro, rezultată în urma reţinerii comisionului bancar, după care, împreună cu inculpatul M.Ş. au părăsit incinta băncii, banii fiind remişi coinculpaţilor B.G., M.E. şi I.A., care se aflau într-un autoturism, parcat în apropiere.

Aşa cum s-a putut observa din interceptările şi înregistrările efectuate, singurii inculpaţi care nu au primit cotă din banii ilicit dobândiţi în ziua respectivă sunt C.D.I. şi B.A.G., cu menţiunea că primului dintre ei avea să îi revină suma depozitată, de 30000 euro, la data de 01 martie 2010, în timp ce ultimului coparticipanţii au decis să nu îi dea nimic.

Inculpatul C.D.I. nu a recunoscut faptul că suma ce reprezenta valoarea depozitului constituia partea sa din produsul infracţiunii, susţinând că, potrivit înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, urma să fie luată o hotărâre ulterioară ridicării celei mai mari părţi a banilor, însă după data de 15 februarie 2010 nu a mai putut lua legătura cu restul inculpaţilor.

Cu toate acestea, potrivit declaraţiilor martorilor C.A. şi S.C.F. - funcţionari bancari - la sfârşitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul sucursalei B.C.R. - V., unde a solicitat retragerea din cont şi a restului de 30.000 euro fapt ce contravine susţinerilor sale, întărind convingerea că banii respectivi reprezentau cota sa din banii dobândiţi ilicit.

Din actele existente la dosarul cauzei a reieşit faptul că din totalul sumei de 750.750 euro, inculpatului B.G. i-au revenit 370.000 euro, în timp ce inculpaţii M.Ş., I.A. şi M.E. au primit câte aproximativ 130.000 euro de fiecare.

Cu ocazia audierilor, inculpaţii B.G., M.E. şi I.A. au declarat că nu recunosc învinuirile aduse, nu ştiu nimic despre fapta ce constituie obiectul dosarului şi au considerat că ceilalţi doi inculpaţi, din dorinţa de răzbunare, fac afirmaţii mincinoase la adresa lor.

În timp ce inculpatul B.A.G. a recunoscut în mod constant faptele comise, formulând declaraţii ample care au ajutat la stabilirea situaţiei de fapt, inculpatul C.D.I. a declarat în mare parte adevărul, încercând însă minimalizarea propriei contribuţii la săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul M.Ş. s-a sustras urmăririi penale pe toată durata efectuării acesteia, faţă de acesta s-a efectuat procedura trimiterii în judecată în lipsă.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.A.G. şi C.D.I. având în vedere poziţia procesuală a acestora şi solicitarea adresată instanţei în sensul de a se face aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. Tribunalul nu a mai procedat la analiza probatoriului în ceea ce-i priveşte pe aceşti inculpaţi.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.G., B.A.G., M.E. şi C.D.I.

Parchetul a criticat sentinţa penală sub trei aspecte şi anume:

- greşita deducere a perioadei de reţinere şi arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpaţilor B. (G.) G. şi C.D.I.;

- greşita aplicare a art. 320¹ C. proc. pen. în cazul inculpatului C.D.I.;

- greşita restituire a sumei de 2500 euro, în baza art. 169 C. proc. pen., inculpatului B. (G.) G..

La judecata în fond a cauzei Parchetul şi-a mai extins motivele de apel cu încă unul şi anume că inculpatul B.A.G. trebuie să-i fie interzise dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. c) în condiţiile art. 71 şi 65 C. pen.

Inculpatul B. (G.) G. a solicitat redozarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 - 76 având în vedere că poate beneficia de circumstanţe personale.

Inculpatul B.A.G. a arătat că apelul său se referă în exclusivitate la diminuarea pedepsei, astfel să se dea o eficienţă mai mare dispoziţiilor art. 74-76 C. pen. care au fost reţinute deja în favoarea lui.

Inculpatul M.E. a solicitat redozarea pedepsei aplicate de 10 ani, având în vedere atitudinea sa procesuală pe întreaga durată a urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti.

Inculpatul C.D.I. faţă de recursul Parchetului a solicitat ca acesta să fie respins cu referire la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere că a recunoscut întreaga activitate infracţională, astfel că acest text de lege a fost corect reţinut şi să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Prin decizia penală nr. 44/A din 17 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 641 din 15 septembrie 2011 şi rejudecând în fond:

A interzis inculpatului B.A.G. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A computat arestarea preventivă a inculpatului B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 şi pentru inculpatul C.D.I. reţinerea din 24 iunie 2010 şi arestul preventiv din 5 iulie 2010 la zi.

A înlăturat inculpatului C.D.I. aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen., urmând ca pedeapsa ce urmează să o execute să fie de 7 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţiile privind restituirea către inculpatul B. (G.) G. a sumei de 2500 euro.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. a computat prevenţia inculpatului B.A.G. din 24 iunie 2010 la zi, cât şi pentru inculpatul M.E. tot din 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.A.G., M.E. şi C.D.I.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.G., M.E. şi C.D.I.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Apelul Parchetului este întemeiat cu privire la inculpatul C.D.I. în sensul că reţinerea este din 24 iunie 2010 şi arestul preventiv din data de 5 iulie 2010 la zi şi nu din 6 iulie 2010, cât şi cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. pentru acest inculpat apreciind că acestea au fost reţinute greşit în condiţiile în care recunoaşterea în faţa instanţei de judecată la primul termen trebuia să fie necondiţionată şi să fie o recunoaştere a probelor administrate la urmărirea penală şi o judecată pe aceste probe, aspecte ce nu se regăsesc în cauză.

De asemenea, s-a înlăturat măsura luată de Tribunalul Bucureşti privind restituirea sumei de 2500 euro inculpatului B. (G.) G. întrucât probele administrate în cauză nu au relevat cu certitudine că această sumă de bani ar proveni din săvârşirea unor fapte de natură penală.

S-a apreciat că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. faţă de inculpatul B.A.G. întrucât acesta a ocupat funcţia de consilier clienţi retail din cadrul B.C.R. - Sucursala D.F.

Cu privire la apelurile declarate de cei patru inculpaţi, s-a apreciat că sunt nefondate, activitatea infracţională a acestora fiind complexă şi vizând o sumă importantă de bani.

De asemenea, pedepsele au fost corect individualizate şi corespund criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B. (G.) G., B.A.G., M.E. şi C.D.I.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 17² C. proc. pen. întrucât există contradicţie între dispozitivul instanţei de apel şi considerente, între minuta deciziei penale atacate şi dispozitivul acesteia; de asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de apel formulată de inculpatul B.A.G., a dedus greşit perioada reţinerii şi arestului preventiv din pedeapsa aplicată inculpatului B. (G.) G. şi în mod greşit a aplicat inculpatului B.A.G. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

A mai arătat, oral, reprezentantul Parchetului că hotărârea instanţei de apel este nemotivată.

Recurenţii inculpaţi B. (G.) G. şi B.A.G. au invocat incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 17² C. proc. pen. şi au solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare întrucât decizia este nemotivată, există contradicţii între considerente şi dispozitiv şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale ale inculpaţilor şi în mod greşit a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru inculpatul B.A.G.

Recurenţii inculpaţi M.E. şi C.D.I. au invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi au solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora şi aplicarea art. 86¹ C. pen. (inculpatul C.D.I.).

Înalta Curte, analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate, apreciază că recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 839/P/2010, din data de 14 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

- B. (G.) G., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la înşelăciune, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- B.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, faptă prev. de art. 215¹ C. pen. şi înşelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- M.E., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- C.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, în legătură cu inculpatul B.G., s-a reţinut că la sfârşitul anului 2009, l-a racolat pe inculpatul B.A.G., funcţionar bancar, şi l-a determinat să transfere, în mod fraudulos, suma de 800.000 euro, din contul părţii vătămate Ş.Ş.Ş.S., în pontul unui coinculpat; a participat la stabilirea planului de acţiune, încurajând activitatea infracţională a celorlalți participanţi; i-a însoţit pe autori şi pe complici la sediul unităţii bancare şi i-a aşteptat în apropierea băncii; a primit suma de 370.000 euro din produsul infracţiunii.

În legătură cu inculpatul B.A.G., s-a reţinut că, în calitate de consilier clienţi retail şi totodată gestionar de fapt al produselor şi serviciilor bancare, în cadrul B.C.R. SA - Sucursala D.F., la data de 24 aprilie 2009 a folosit dispozitivul de validare a operaţiunilor efectuate prin internet banking, aparţinând părţii vătămate D.I., transferând din contul acestuia, în contul său personal deschis la B.C.R. SA, suma de 11.000 RON.

Tot cu privire la inculpatul B.A.G., s-a mai reţinut că în cursul lunii februarie 2010, în calitate de consilier retail al B.C.R. SA - Sucursala D.F., în baza unei înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi, a efectuat tranzacţii bancare în mod ilegal, pretinzând că inculpatul M.Ş. este adevăratul titular al contului şi a transferat suma de 800.000 euro din contul părţii vătămate Ş.Ş.Ş.S., într-un alt cont deschis pe numele inculpatului C.D.I., inducând astfel în eroare reprezentanţii unităţii bancare, cu scopul obţinerii pentru sine şi pentru coinculpaţi a unui folos material injust.

În legătură cu inculpatul M.E., s-a reţinut că în perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, a participat la toate discuţiile purtate de coinculpați, privind conturarea planului de inducere în eroare a reprezentanţilor legali ai băncii, având astfel o contribuţie morală la săvârşirea faptei ce constituie obiectul dosarului penal, contribuţie relevată şi de însoţirea autorilor şi celorlalţi complici la locul săvârşirii faptei, aşteptându-i în apropierea băncii pentru a le asigura scăparea în eventualitatea în care fapta nu s-ar fi derulat conform planului, pentru contribuţia sa revenindu-i suma de aproximativ 130.000 euro.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.D.I., s-a reţinut că în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 a participat la stabilirea planului de inducere în eroare a reprezentanţilor legali ai băncii; pe baza înţelegerii cu ceilalţi coinculpați, la data de 12 februarie 2010, s-a deplasat la Sucursala B.C.R. - V. unde a solicitat deschiderea unui cont curent pe numele său, cont în care aveau să fie viraţi banii obţinuţi prin înșelăciune; la data de 15 februarie 2010 l-a însoţit pe inculpatul M.Ş. în sediul Sucursalei B.C.R. D.F., moment în care acesta, substituindu-se adevăratului titular al contului, a virat în contul său (al inculpatului C.D.I.) suma de 800.000 euro, din aceasta revenindu-i suma de 30.000 euro.

Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Înalta Curte constată că decizia pronunţată de instanţa de apel este criticabilă şi, prin urmare, recursurile declarate de Parchet şi de inculpaţi sunt fondate, pentru următoarele motive:

Există contradicţie între dispozitivul hotărârii instanţei de apel şi considerentele acesteia referitor la deducerea prevenţiei inculpatului B.A.G., situaţie care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Astfel, în considerentele deciziei penale instanţa de apel se referă la inculpatul B.A.G. şi constată că instanţa de fond a computat corect prevenţia din 19 iulie 2010 la 18 ianuarie 2011, în condiţiile în care acesta a fost reţinut la 24 iunie 2010 şi arestat la data de 25 iunie 2010.

În dispozitivul aceleiaşi decizii, însă, în contradicţie cu menţiunea din considerente, s-a computat prevenţia inculpatului B.A.G. din data de 24 iunie 2010 la zi, situaţie corectă, de altfel.

Există contradicţie între minuta deciziei penale pronunţate şi dispozitivul acesteia cu privire la deducerea arestului preventiv al inculpatului B. (G.) G., situaţie care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Astfel, în minuta deciziei atacate s-a dispus deducerea arestării preventive a inculpatului B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 la data de 18 ianuarie 2011, menţionându-se data până la care a fost arestat, în timp ce în dispozitivul acesteia instanţa dispune deducerea arestării preventive a acestui inculpat de la 19 iulie 2010 fără a se preciza data până la care a fost arestat.

Un alt motiv care impune casarea deciziei penale atacate se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi constă în greşita deducere a perioadei de reţinere şi arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpatului B. (G.) G.

Astfel, în dispozitivul deciziei atacate s-a dispus computarea arestării preventive a acestui inculpat de la data de 19 iulie 2010 la zi în loc de a se dispune computarea corectă a arestării prevenţiei acestuia de la data de 19 iulie 2010 la data de 20 ianuarie 2011.

Conform fişei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost reţinut la data de 19 iulie 2010 şi arestat preventiv la data de 20 iulie 2010.

Prin decizia penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 385/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis recursul declarat de inculpatul B. (G.) G. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a casat în parte încheierea atacată şi cu privire la inculpatul B. (G.) G. a înlăturat menţinerea stării de arest preventiv şi a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispunând, totodată, punerea de îndată în libertate a acestuia.

Un alt aspect care impune casarea deciziei penale pronunţate de instanţa de apel constă în faptul că aceasta nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale şi anume asupra cererii formulată de inculpatul B.A.G., situaţie care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul susmenţionat a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 641 din 15 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate în sensul că a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen. şi reducerea pedepsei.

În considerentele deciziei instanţa de apel a menţionat că „(...) apelurile celor patru inculpaţi sunt nefondate (...) şi se resping ca atare”, însă în dispozitivul aceleiaşi decizii s-a făcut referire doar la apelurile inculpaţilor B. (G.) G., M.E. şi C.D.I., fără a se dispune şi asupra apelului declarat de inculpatul B.A.G.

Reţine Înalta Curte şi un alt aspect pentru care este criticabilă decizia penală pronunţată de instanţa de control judiciar şi anume că în mod greşit aceasta a dispus aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale faţă de inculpatul B.A.G., creându-i acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac, situaţie care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 17² C. proc. pen., motiv pentru care va admite recursurile formulate, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.

Cu prilejul rejudecării apelurilor, instanţa va avea în vedere şi celelalte motive invocate de recurenţii inculpaţi referitoare la redozarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii B. (G.) G., B.A.G., M.E. şi C.D.I. împotriva deciziei penale nr. 44/A din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în totalitate decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine starea de arest a inculpaţilor B.A.G., M.E. şi C.D.I.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.D.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din Fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B. (G.) G., B.A.G. şi M.E., în cuantum de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2161/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2708/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 2705/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2705/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs