ICCJ. Decizia nr. 2708/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2708/2012
Dosar nr. 2444/279/2011
Şedinţa publică din 7 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21/P din data de 23 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus condamnarea inculpatului S.N. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, 82 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, suma de 290.003 RON, cu titlu de obligaţii fiscale, împreună cu accesoriile fiscale până la achitarea integrală a debitului.
A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de aceeaşi parte civilă în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Roznov.
În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei de 290.003 RON şi accesoriilor fiscale aferente, în vederea reparării pagubei produsă prin infracţiune.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului, suma de 500 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Sub nr. 2444/279/2011, a fost înregistrat la Judecătoria Piatra Neamţ, rechizitoriul nr. 771/P/2010 din 09 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.N., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Prin sentinţa penală nr. 529 din 24 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în temeiul art. 27 lit. e) - i), raportat la art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a acuzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că, potrivit dispoziţiilor art. 27 lit. e) - i) C. proc. pen., infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, republicată, se soluţionează în primă instanţă de tribunale şi nu de judecătorii.
Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la Tribunalul Neamţ.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, în calitate de reprezentant al SC M. SRL Roznov, jud. Neamţ, în perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2008, a dispus evidenţierea în contabilitatea societăţii a unor operaţiuni comerciale fictive, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: sesizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, procesul-verbal din 10 februarie 2010 întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, copiile după nota de constatare din 29 mai 2010, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 15 iunie 2009, contul de profit şi pierdere la 30 iunie 2008, decontul de TVA pe anul 2009, ordinul de plată din 28 septembrie 2009, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, adresele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. A1 şi nr. A2 din 25 ianuarie 2010, documentul cu rezultatele acţiunii de inspecţie fiscală, decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, avizul de inspecţie fiscală, raportul de inspecţie fiscală din 19 ianuarie 2010, situaţia privind furnizorii fictivi de mărfuri în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, situaţia TVA înregistrată de societate şi rezultată la controlul din perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, situaţia privind calculul majorărilor de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, situaţia profitului impozabil şi a impozitului pe profit pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, balanţa analitică pe luna iunie 2008, documentaţia întocmită de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu ocazia controalelor încrucişate la cei 15 furnizori, adresa din 13 august 2010 a Primăriei Municipiului Bacău, adresa din 06 septembrie 2010 a O.C.P.I. - Serviciul Publicitate Imobiliară Bacău, copii de pe contractele de vânzare-cumpărare din 02 septembrie 2010, din 22 decembrie 2009 şi din 09 octombrie 2009, extrasele de carte funciară nr. C1 şi nr. C2, adresa din 06 septembrie 2010 a S.P.C.R.P.C.I.V Bacău, procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, copii după procura specială autentificată din 07 iunie 2007, actul adiţional al SC M. SRL şi declaraţiile inculpatului.
Pe parcursul urmăririi penale, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză, însă în cursul cercetării judecătoreşti a precizat în scris că solicită obligarea inculpatului la repararea prejudiciului în sumă totală de 290.033 RON, din care 157.564 RON reprezintă TVA şi 132.469 RON impozitul pe profit, sumă care să fie actualizată la data efectuării plăţii prin calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc. fisc.
În vederea recuperării prejudiciului, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a solicitat ca în temeiul art. 163 C. proc. pen., să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa sumei cu care s-a constituit parte civilă şi a accesoriilor fiscale calculate la data plăţii debitului.
În conformitate cu prevederile art. 16 C. proc. pen., partea civilă a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC M. SRL Roznov.
La primul termen de judecată cu procedură completă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală şi solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.
În temeiul art. 3201 C. proc. pen., instanţa a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
SC M. SRL Roznov a fost în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, supusă controlului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, fiind pe atunci o societate individuală privată cu capital integral român, cu sediul social în localitatea Roznov, jud. Neamţ, având ca principal obiect de activitate recuperarea deşeurilor şi resturilor metalice reciclabile.
În anul 2008, numita S.M. figura ca unic asociat şi administrator al SC M. SRL Roznov.
Din declaraţia acesteia coroborată cu declaraţia inculpatului şi cu procura specială autentificată din 07 iunie 2007 la B.N.P. Ş.S.U. din mun. Bacău, rezultă că numita Ş.M. l-a împuternicit pe inculpatul S.N. să reprezinte SC M. SRL, respectiv „să se prezinte la Banca Română pentru Dezvoltare G.S.G - Sucursala Judeţeană Piatra Neamţ şi la R. Bank - Sucursalele Bacău şi Piatra Neamţ, în vederea efectuării de operaţiuni bancare în contul şi pentru societate, precum şi de a încheia contracte de achiziţie şi distribuţie a produselor feroase şi neferoase către diferite societăţi comerciale şi să semneze în numele ei şi pentru societate „oriunde va fi necesar”.
Având în vedere suspiciunile ridicate de o serie de documente fiscale prin care s-a dedus TVA de către SC M. SRL Roznov, în perioada 14 ianuarie - 18 ianuarie 2010, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, a efectuat o acţiune de inspecţie fiscală pentru stabilirea situaţiei de fapt, sub aspectul realităţii aprovizionării cu mărfuri de la o serie de furnizori înregistraţi în perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2008.
Din raportul de inspecţie fiscală din 19 ianuarie 2010, rezultă că SC M. SRL, în perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2008, a înregistrat în evidenţa contabilă aprovizionări cu mărfuri de la un număr de 15 furnizori, în sumă totală de 951.648 RON.
În baza acestor achiziţii de mărfuri, SC M. SRL a înregistrat şi declarat o taxă pe valoare adăugată nejustificată în sumă de 157.564 RON şi a majorat nejustificat cheltuielile cu suma de 2829,284 RON, datorând la bugetul de stat un impozit pe profit în cuantum de 132.469 RON.
Pe parcursul inspecţiei fiscale s-au efectuat controale încrucişate la cei 15 furnizori, respectiv: SC V.C. SRL Bălan, jud. Harghita, SC A.C. SRL Cluj Napoca, SC L. SRL Micula, jud. Satu Mare, SC R.C. SRL Braşov, SC C.C. SRL Sibiu, SC 2RV R.E. SRL Cluj Napoca, SC A. şi R. SRL Lecea Mare, jud. Timiş, SC G.S. SRL Balş, jud. Olt, SC I.A. SRL Baia Mare, jud. Maramureş, SC S.I. SRL Cîmpeni, jud. Alba, SC G. SRL Timişoara, SC B. SRL Comarnic, jud. Prahova, SC H.E. SRL Medgidia, jud. Constanţa, SC F.P. SRL Orăştie, jud. Hunedoara şi SC S.R. SRL Reşiţa, jud. Caraş Severin.
Din notele explicative date de reprezentanţii societăţilor comerciale menţionate, rezultă că niciuna dintre societăţi nu a desfăşurat relaţii comerciale cu SC M. SRL, obiectul de activitate al SC M. SRL şi al celor 15 societăţi fiind total diferit.
Astfel, SC H.E. SRL Medgidia, jud. Constanţa a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea altor articole de îmbrăcăminte” şi nu a livrat mărfuri către SC M. SRL.
SC A.C. SRL Cluj Napoca a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea de articole confecţionate din textile” şi nu a efectuat livrări de mărfuri către societatea administrată în fapt de inculpatul S.N.
SC B. SRL Comarnic, jud. Prahova a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea de articole confecţionate din textile”, precum şi activităţi de coafură şi întreţinere corporală şi nu a efectuat livrări de mărfuri către SC M. SRL.
SC S.R. SRL Reşiţa, jud. Caraş Severin a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea altor articole de îmbrăcăminte” şi nu a avut înregistrate în contabilitate facturi fiscale emise către SC M. SRL.
SC 2RV R.E. SRL Cluj Napoca a avut ca obiect principal de activitate „intermediere în domeniul imobiliar” şi nu a desfăşurat tranzacţii comerciale cu SC M. SRL.
SC C.C. SRL Sibiu a avut ca obiect principal de activitate „activităţi de contabilitate, revizie contabilă, consultaţii în domeniul fiscal” şi nu a achiziţionat şi nici nu a avut în stoc mărfuri sau materii prime, a emis doar facturi de prestări servicii, constând în activităţi de contabilitate către diverse societăţi din jud. Sibiu, nefiind înregistrată ca plătitoare de TVA.
SC I.A. SRL Baia Mare, jud. Maramureş a avut ca obiect principal de activitate „restaurante” şi a fost declarată inactivă începând cu luna mai 2008, de către A.F.P. Baia Mare.
SC G.S. SRL Balş, jud. Olt a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii”, iar în evidenţa contabilă a societăţii nu au fost înregistrate facturi de livrare marfă către SC M. SRL.
SC A. şi R. SRL Lecea Mare, jud. Timiş a avut ca obiect principal de activitate „baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”, iar de la înfiinţare, din anul 2005, societatea nu a fost plătitoare de TVA.
Reprezentanţii SC R.C. SRL Braşov, SC V.C. SRL Bălan, jud. Harghita şi SC G. SRL Timişoara, au comunicat către I.P.J. Neamţ, că nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu SC M. SRL Roznov.
Prin urmare, în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, SC M. SRL Roznov, jud. Neamţ a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, achiziţii de mărfuri fictive, în valoare totală de 986.858 RON, de la cele 15 societăţi comerciale, tranzacţii care nu au avut la bază documente din care să rezulte realitatea şi legalitatea efectuării operaţiunilor.
Instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.N. care, în calitate de reprezentant al SC M. SRL Roznov, jud. Neamţ, în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, a dispus evidenţierea în contabilitatea societăţii a unor operaţiuni comerciale fictive, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 290.033 RON, din care 157.564 RON reprezentând TVA colectată nejustificat, iar 132.469 RON reprezentând impozit pe profit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
În baza textului de lege menţionat şi a dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, gradul concret de pericol social al faptei şi datele personale favorabile ale inculpatului, care este în vârstă de 37 de ani, nu este căsătorit, nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta comisă în cursul judecăţii.
Conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea sinceră avută în timpul procesului la instanţă, fac posibilă aplicarea în cauză a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu efect asupra reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În consecinţă, instanţa de fond a motivat că urmează să-l condamne pe inculpat la pedeapsa închisorii, pedeapsă care va fi redusă atât ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cât şi ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu respectarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În speţă, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a apreciat că reeducarea inculpatului poate fi realizată şi fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că se va dispune suspendarea condiţionată a executării principale şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei, s-a reţinut că acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti în contradictoriu cu inculpatul este întemeiată, întrucât acesta a cauzat statului un prejudiciu total în sumă de 290.033 RON, din care 157.564 RON reprezintă TVA şi 132.469 RON impozit pe profit, prin evidenţierea în contabilitatea SC M. SRL Roznov a unor operaţiuni comerciale fictive, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, la care se adaugă accesoriile fiscale aferente, până la achitarea debitului, conform C. proc. fisc.
În consecinţă, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., inculpatul a fot obligat să plătească părţii civile - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, suma de 290.003 RON, cu titlu de obligaţii fiscale, împreună cu accesoriile fiscale până la achitarea integrală a debitului.
În ceea ce priveşte cererea aceleaşi părţi civile privind introducerea în cauză a SC M. SRL, ca parte responsabilă civilmente şi implicit obligarea acesteia în solidar cu inculpatul la plata prejudiciului cauzat statului, s-a reţinut că societatea a fost introdusă în cauză în această calitate şi citată prin lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de insolvenţă M.V.
Însă, din adresa din 26 ianuarie 2012, emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, rezultă că societatea nu mai fiinţează în prezent, fiind radiată din data de 24 iunie 2011.
Faţă de faptul că a intervenit radierea persoanei juridice, s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de aceeaşi parte civilă în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Roznov.
Pentru recuperarea prejudiciului cauzat de inculpat, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, a emis decizia nr. 22 din 09 decembrie 2009, privind luarea unor măsuri asiguratorii asupra conturilor din bănci şi a bunurilor SC M. SRL Roznov.
Ori, aşa cum s-a precizat mai sus, a motivat instanţa de fond, societatea a fost radiată şi nu mai are nici conturi şi nici bunuri, astfel că decizia a rămas fără obiect.
În această situaţie, temeiul art. 163 C. proc. pen., se va dispune instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei de 290.003 RON şi accesoriilor fiscale aferente, în vederea reparării pagubei produsă prin infracţiune.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal a declarat apel Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, care a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive:
A considerat că în mod greşit, deşi a constatat existenţa prejudiciului adus bugetului general consolidat în cauză, în cuantum de 290.003 RON, la care se adăugau obligaţiile fiscale accesorii, instanţa de fond a instituit sechestrul doar până la concurenţa sumei de 290.003 RON.
Astfel, obligaţiile fiscale accesorii sunt parte a aceleiaşi pagube produse prin infracţiune, ca şi suma de 290.003 RON.
S-a menţionat că obligaţiile fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi) sunt determinabile, având în vedere că acestea sunt calculate în conformitate cu legislaţia fiscală aplicabilă, de la momentul producerii prejudiciului până la data achitării integrale a debitului.
Mai mult, a învederat instanţei de apel faptul ca obligaţiile fiscale accesorii (majorări, penalităţi şi dobânzi) decurg direct din lege şi nu trebuie dovedite.
S-a precizat de asemenea, faptul că după executarea hotărârii de către organele subordonate Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, vor fi calculate obligaţiile fiscale accesorii, care pot depăşi cuantumul de 290.003 RON.
Luarea măsurilor asigurătorii până la concurenţa întregului prejudiciu alcătuit din suma arătată şi accesorii apare cu atât mai necesară cu cât, potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., acestea sunt executorii, atunci când se admite acţiunea civilă - aşa cum s-a întâmplat şi în această cauză.
Astfel, părţii civile i se aduce o asigurare privind repararea prejudiciului, ce i-a fost produs, chiar dacă în cauza vor fi exercitate căi de atac, până când cauza va fi soluţionată definitiv, părţile obligate nu îşi pot înstrăina bunurile.
A considerat că solicitarea măsurilor asigurătorii este întemeiată, având în vedere şi faptul că a fost admisă cererea de constituire ca parte civilă, iar până la soluţionarea definitivă a cauzei penale şi până la punerea în executare a hotărârii, este necesar a fi instituită această măsură.
În opinia noastră, aplicarea măsurilor asigurătorii asigura utilitatea admiterii acţiunii civile în cadrul procesului penal şi garantează executarea obligaţiilor de ordin patrimonial ce decurg din admiterea acesteia.
S-a precizat că solicitarea de înfiinţare a sechestrului asigurător s-a făcut în temeiul art. 163 C. proc. pen., care prevede: „Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.”
Cererea de instituire a măsurilor asigurătorii este întemeiată pe existenţa condiţiilor de fapt (atitudinea infracţională a inculpatului) care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării debitelor pentru care ne-am constituit parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării bunurilor proprietate personală şi proprietate a părţii responsabile civilmente.
De altfel, şi practica instanţelor de judecată a fost constantă în sensul de a dispune, în cazul admiterii acţiunilor civile, instituirea măsurilor asigurătorii până la concurenţa întregului prejudiciu, constând atât din debit, cât şi din accesorii.
Faţă de motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei primei instanţe în ce priveşte soluţia dată în latura civilă, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită integral pretenţiile astfel cum au fost precizate în cererea de constituire ca parte civilă şi prin memoriul de faţă, în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 290.003 RON şi a accesoriilor ce se vor calcula conform legii până la data plaţii efective a debitului.
În drept, şi-a întemeiat cererea de faţă pe prevederile art. 361 şi urm. C. proc. pen.
Conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi ale art. 229 C. proc. fisc., republicat, organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanţelor fiscale.
Deşi legal citat, reprezentatul apelantei-parte civilă nu s-a prezentat în faţa instanţei de control judiciar.
Prezent în faţa Curţii, instanţa i-a prezentat intimatului-inculpat învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanţei şi faptele pentru care au fost condamnată de instanţa de fond, precum şi prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.
Intimatul-inculpat nu a fost de acord să dea declaraţie, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Prin decizia penală nr. 59 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 21/P din data de 23 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Neamţ, pe care a apreciat-o ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, solicitând, prin motivele scrise depuse la dosar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei pronunţate de prima instanţă cu privire la latura civilă şi pronunţarea unei hotărâri prin care să fie admise integral pretenţiile formulate, în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 290.003 RON şi a accesoriilor ce se vor calcula conform legii până la data plăţii efective a debitului.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţele că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Referitor la motivul de recurs formulat de recurenta parte civilă, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.
Astfel, corect a reţinut instanţa de control judiciar că, din examinarea atât a minutei, cât şi a dispozitivului şi a considerentelor hotărârii apelate, se constată că susţinerile părţii civile sunt greşite întrucât instanţa de fond a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului „până la concurenţa sumei de 290.003 RON şi a accesoriilor fiscale aferente, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune”.
De asemenea, referitor la solicitarea de instituire a sechestrului asigurător şi asupra bunurilor părţii responsabile civilmente, s-a reţinut că trebuia ca prin hotărârea de condamnare a inculpatului să fi fost obligat acesta, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile către bugetul de stat.
Ori, în cauză, corect s-a respins cererea de obligare la plata despăgubirilor civile către bugetul de stat în condiţiile în care, în baza relaţiilor transmise de registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, SC M. SRL Roznov, judeţul Neamţ este radiată, nemaiexistând ca persoană juridică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de partea civilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva deciziei penale nr. 59 din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, privind pe inculpatul S.N. şi partea responsabilă civilmente SC M. SRL.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul recurent inculpat S.N., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2713/2012. Penal. îndemnul la consumul ilicit... → |
|---|
