ICCJ. Decizia nr. 2756/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2756 /2012
Dosar nr. 8885/30/2011
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 10 februarie 2012, pronunţată în Dosar nr. 8885/30/2011, Tribunalul Timiş, în temeiul art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 21lit. b) şi c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpatul A.M., la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă urmată de moartea victimei.
În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 13 octombrie 2011 şi până la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpatul să achite în favoarea părţii civile M.I. suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 60.000 RON cu titlu de daune morale, a obligat inculpatul să achite în favoarea părţii civile M.C. suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale, părţii civile M.N. suma de 500 RON daune materiale şi suma de 50.000 RON daune morale.
În temeiul art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea unui cuţit cu plăsele din plastic culoare neagră de 17,5 cm lungime totală şi lamă de 7,5 cm găsit asupra inculpatului. Restul bunurilor indicate în conţinutul procesului-verbal urmează a fi predate ca şi corpuri delicte la grefa instanţei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să achite în favoarea părţilor civile suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul era angajat ca şi cioban la ferma de oi care aparţine numitului M.C. şi care era amplasată în câmp, la hotarul între localitatea Bulgăruş şi Lovrin. Întrucât numitul M.C. s-a îmbolnăvit, fiind internat în spital în vederea efectuării unei operaţii chirurgicale, victima M.A. şi un fiu al său, M.N., au venit din localitatea Poiana Sibiului pentru a oferi sprijin fiului său, dar şi pentru a-l ajuta cu privire la activităţile specifice creşterii oilor.
În data de 10 ianuarie 2011 numiţii M.N. şi M.I. au constatat că inculpatul A.M., ciobanul lor, nu se ocupa de oile lor şi era la o fermă vecină consumând alcool.
Cei doi s-au deplasat la ferma vecină pentru a-l aduce pe inculpat cu scopul de a se ocupa de oi. Au reuşit să îl aducă la fermă deşi era în stare de ebrietate. Inculpatul A.M. a însoţit o turmă de oi împreună cu numitul M.N., însă la scurt timp acesta i-a cerut permisiunea de a se întoarce la fermă pentru a-şi aduce un câine care să-l ajute la păstorit. Numitul M.N. i-a permis acest lucru, dar pentru a avea garanţia că se va întoarce, i-a luat telefonul mobil. În acest timp inculpatul s-a deplasat la fermă. Aici a observat-o pe M.A. care se afla în holul locuinţei. Inculpatul s-a gândit să îi ceară un rest de bani şi, întrucât aceasta a refuzat, a lovit-o cu palma şi cu un par în cap. Întrucât M.A. a reuşit să fugă, inculpatul a urmărit-o, a lovit-o de câteva ori cu parul în zona capului, apoi cu un briceag, după care a prins-o de gât cu un laţ care servea la legarea baloţilor, a târât-o către cocina de porci din spatele casei, după care s-a întors în casă a sustras telefonul mobil al victimei, o sticlă de băutură, nişte ţigări şi a plecat, ascunzându-se în vegetaţia din zonă.
Starea de fapt descrisă este confirmată de inculpat, care recunoaşte săvârşirea infracţiunii, declarând în detaliu modul de săvârşire al acesteia, solicitând totodată aplicarea prevederilor art. 3201C. proc. pen. Aspectele relatate de inculpat cu privire la modalitatea de aplicare a loviturilor sunt confirmate de raportul medico-legal de necropsie din 15 decembrie 2011, întocmit de medicii legişti din cadrul I.M.L. Timişoara, s-a stabilit că „Moartea victimei a fost de natură violentă, că s-a datorat traumatismului cranio-facial sever (cu fracturi multiple de neuro şi viscerocraniu) în cadrul unui politraumatism şi asfixiei mecanice prin strangulare, că victima avea pe cap, trunchi şi membre multiple semne de violenţă (echimoze, excoriaţii, plăgi), că acestea pot data din 10 ianuarie 2011 şi pot fi rezultatul lovirii directe şi repetate cu un corp alungit (par, bâtă), lovirii directe şi repetate cu un corp înţepător-tăietor şi compresiunii cu laţul a gâtului. Prezintă fractură de cubitus drept, ceea ce constituie leziune tipică de autoapărare”.
De asemenea, s-a arătat că starea de fapt descrisă a rezultat din declaraţiile părţilor civile M.I. şi M.N., persoane care au ajuns la faţa locului şi au constatat faptul că soţia, respectiv mama lor a fost ucisă.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 10 ianuarie 2011, fiind în stare de ebrietate s-a deplasat la locuinţa victimei M.A. cu scopul de a-i cere plata unei prestaţii şi, urmare a refuzului acesteia, a agresat-o în modalitatea descrisă mai sus astfel încât victima a decedat, după care a intrat în imobil de unde a sustras un telefon mobil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 21 lit. b) şi c) şi alin. (3) C. pen. în varianta agravantă, respectiv fiind urmată de moartea victimei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A.M., părţile civile M.I., M.N. şi M.C. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, considerând-o prea aspră în raport cu poziţia sinceră pe care a adoptat-o în proces şi lipsa antecedentelor penale.
Părţile civile au arătat că încadrarea juridică dată faptei este greşită, solicitând schimbarea acestuia în infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. a) sau art. 176 lit. b) C. pen. În subsidiar au solicitat majorarea pedepsei.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând majorarea acestea, în acord cu gravitatea faptei. De asemenea, s-a solicitat aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.
Instanţa de apel a reţinut ca fiind fondate criticile formulate de Parchet, precum şi cele subsidiare formulate de părţile civile, privind individualizarea pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanţă este în neconcordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. în ceea ce priveşte împrejurările agravante, dar şi cu scopul prev. de art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a apreciat întemeiată solicitarea de aplicare a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Corelativ, sub aspectul cuantumului pedepsei, criticile inculpatului s-au apreciat nefondate.
De asemenea, nici solicitarea formulată de părţile civile, de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav, nu a fost însuşită de instanţa de apel, care a apreciat că forma de vinovăţie a inculpatului relativ la moartea victimei a fost praeterintenţionată, ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie în formă agravată. În consecinţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin decizia penală nr. 93/A din 14 mai 2012 a admis apelurile declarate de părţile civile şi Parchet şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus preluarea de probe biologice de la inculpat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul A.M. şi părţile civile M.I., M.N. şi M.C.
Inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei majorate în apel.
Părţile civile au invocat, în principal, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav şi, în subsidiar, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepsei.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenţi, cât şi în conformitate cu disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Principala critică formulată de părţile civile are în vedere încadrarea juridică a faptei, critică pe care Înalta Curte o apreciază ca nefondată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859pct. 17 C. proc. pen. Întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale, probe ce au evidenţiat că inculpatul, sub aspectul morţii victimei, a acţionat cu forma de vinovăţie a praeterintenţiei, specifică infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.
Aceste probe au relevat că agresiunea victimei de către inculpat a survenit pe fondul stării de ebrietate a acestuia, în momentul în care victima a refuzat să-i plătească drepturile băneşti cuvenite, în reprezentarea sa, pentru munca prestată.
Inculpatul, care a recunoscut integral acuzaţiile aduse în actul de sesizare, a arătat că acesta a fost scopul pentru care a lovit victima în repetate rânduri, că nu a avut intenţia să-i suprime viaţa, iar în momentul în care a părăsit locul faptei victima încă trăia.
În consecinţă, în mod corect ambele instanţe au constatat că încadrarea juridică dată în actul de sesizare este corectă, respectiv infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 21 lit. b) şi c) şi alin. (3) C. pen., în condiţiile în care inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a praeterinţiei, specifică acestei infracţiuni.
Nici criticile ce vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., formulate de părţile civile şi inculpat, nu sunt fondate.
Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu este justificată, având în vedere circumstanţele concrete în care a avut loc fapta, gravitatea deosebită şi consecinţa acesteia.
Cât priveşte solicitarea de majorare a pedepsei, formulată de părţile civile, de asemenea, nu poate fi primită, în condiţiile în care inculpatului i s-a aplicat maximul pedepsei, astfel calculat în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpat şi părţile civile, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În baza art. 38516, art. 385 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.I., M.N. şi M.C. şi inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 93/A din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2011 la 11 septembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2680/2012. Penal → |
|---|
