ICCJ. Decizia nr. 1101/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1101/2012
Dosar nr. 865/35/2009
Şedinţa publică din 10 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 133 din 30 noiembrie 2011 a condamnat pe inculpaţii:
- A.G.F. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit în baza art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra disp. art. 83 C. pen.
Inculpatul menţionat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen. a fost achitat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., inculpatului i s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 500 RON.
În baza art. 17 raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului denumit împuternicire avocaţială nr. 166/2008 aflat la dosarul de urmărire penală;
- V.P. la câte 2 ani închisoare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. (două fapte).
În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, să se suspende executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra disp. art. 83 C. pen.
- M.A, la 1 an închisoare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În jurul orei 19.30 din seara de 11 septembrie 2008, inculpatul conducea autoturismul marca Dacia Logan pe o stradă a localităţii B., în vehicul aflându-se şi M.A.
Intenţionând să consume alcool în localul „T.", inculpatul a intrat în parcarea din faţa locaţiei, însă nu a reuşit să oprească la timp, vehiculul trecând cu roţile din faţă peste bordură. În aceste circumstanţe, M.A. a coborât din vehicul cu intenţia să orienteze manevrele conducătorului auto, nu s-a reuşit însă scoaterea de pe bordură, inculpatul, la rândul său, a coborât de la volan şi împreună cu prietenul său, a intrat în local.
M.M., persoană responsabilă în acel local, care sesizase cele ce se petrecuseră a refuzat onorarea comenzii celor doi, aceştia părăsind localul şi de această dată, inculpatul a ocupat locul conducătorului auto, iar M.A., pe cel din dreapta faţă. Pentru că A.G.F. nu a reuşit să disloce vehiculul de pe bordură, ambii au coborât şi au reintrat în localul T., martorul M.M. chemând-o pe B.G.F., contabila unităţii. Aceasta şi-a chemat soţul, pe B.A., administratorul barului, spunându-i că cei doi sunt foarte agitaţi şi sunt în stare de ebrietate.
Destul de repede, A.G.F. şi M.A. au părăsit din nou localul, s-au dus la un alt local apropiat barului „F.", dar, după circa 10 minute au revenit la autoturism. Inculpatul s-a urcat la volan şi în cele din urmă a reuşit să-l disloce de pe bordură, l-a rulat până în apropierea barului amintit şi ambii au pătruns în local.
Revenind la vehicul, inculpatul s-a urcat la volan, prietenul lui a ocupat locul din dreapta faţă şi maşina a rulat pe ruta Calea Bihorului spre localitatea Ş. În trafic, autoturismul a fost oprit de un echipaj de poliţie, inculpatului cerându-i-se să se supună testului cu aparatul alcooltest. Deşi a răspuns că nu refuză, inculpatul a menţionat că nu „suflă" în aparat. Ca atare, poliţia l-a încunoştinţat că pentru stabilirea alcoolemiei trebuie să se supună recoltării de probe biologice, ceea ce inculpatul a refuzat, el susţinând că nu arată să fie beat sau sub influenţa alcoolului.
În continuare, inculpatul a fost condus la Poliţia Beiuş pentru a fi identificat şi aici cerându-i-se să sufle în aparatul alcooltest. Cererea a fost făcută în prezenţa lui M.A. Inculpatul a ignorat cererea şi a refuzat să-i însoţească pe poliţişti la Spitalul Municipal Beiuş pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul, la urmărirea penală, nu a recunoscut săvârşirea faptei.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a declarat că la 11 septembrie 2008, spre orele 19.00, s-a aflat într-o parcare din localitatea B., era postat lângă autoturismul lui şi îşi aştepta prietenul, pe V.P., acesta trebuind să revină de la o farmacie. Până la revenirea aceluia, lângă maşina lui a oprit un echipaj de poliţie, i s-au cerut actele de identitate şi documentele autoturismului, dar acestea pe un ton jignitor, el a adus la cunoştinţă că actele vehiculului sunt la V.P. şi că a fost de acord să meargă la Poliţia Beiuş, însă numai pentru a discuta cu comandantul.
Acelaşi a mai declarat că s-a îmbarcat în maşina poliţiei, i-a însoţit până la sediu, dar nimeni nu i-a cerut să efectueze vreun test pentru stabilirea alcoolemiei, şi de altfel, în acea zi, nu consumase alcool, la poliţie a rămas în afara sediului, la un moment dat agentul B.V. anunţându-l că nu va veni comandamentul poliţiei pentru a discuta cu el, ulterior el reîntorcându-se în centrul localităţii B. unde s-a întâlnit cu V.P.
În ce-l priveşte pe inculpatul M.A., acesta, la 25 septembrie 2008, a fost citat pentru a declara în legătură cu cele întâmplate la 11 septembrie 2008. M.A. s-a prezentat, însoţit de A.G.F., acesta intenţionând să se folosească de o delegaţie de asistare juridică. Pentru că actul nu purta un număr, inculpatul l-a completat, înscriind nr. 166/2008, delegaţia respectivă fiind primită la dosarul indicat (nr. 990/P/2008). Inculpatul A.G.F., în legătură cu acest act, a susţinut că la acel moment (25 septembrie 2008), nu încheiase cu M.A. un contract de asistenţă juridică, dar îi era necesară delegaţia pentru a avea acces şi la actele întocmite de organul de cercetare penală.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a susţinut că la 25 septembrie 2008 avea încheiat un contract de asistenţă juridică nr. 166/2008.
Celălalt inculpat a declarat că nu încheiase vreun contract de asistenţă juridică cu coinculpatul, dar se înţeleseseră verbal, să existe un asemenea act pentru intabularea unui teren.
Acest inculpat, la urmărirea penală în cauza Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ascultat ca martor, a declarat că în jurul orei 19.00-20.00 din seara de 11 septembrie 2008, s-a întâlnit cu A.G.F. într-o parcare din Beiuş, acesta se afla lângă un poliţist, el l-a salutat şi s-a îndreptat spre gară, revenind l-a reîntâlnit în faţa sediului poliţiei, dar nici un moment nu s-a găsit în autoturismul lui A.G.F.
Martorii M.M., B.A. şi B.G.F. l-au indicat însă ca fiind persoana care se afla în vehiculul condus de inculpatul A.G.F. şi l-au recunoscut şi din planşele foto ce li s-au prezentat. Aceeaşi recunoaştere transpare şi din declaraţiile martorilor M.M. şi D.A.N.
În acelaşi dosar al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, V.P., ascultat în calitate de martor, a susţinut că el a fost cel care, la 11 septembrie 2008, a condus autoturismul Dacia Logan aceeaşi susţinere având-o şi în Dosarul nr. 1815/187/2008 al Judecătoriei Beiuş, în acesta obiectul constituindu-l plângerea contravenţională formulată de A.G.F. împotriva procesului verbal de contravenţie. În respectiva cauză, luându-se în considerare declaraţia, instanţa a admis plângerea şi a dispus anularea procesului verbal de contravenţie cu motivarea că actul s-a încheiat împotriva altei persoane decât cea care a condus efectiv autoturismul.
Martorii B.A., B.G.F., M.M., M.M. şi D.A.N., referitor susţinerilor astfel cum s-a detaliat, ale lui V.P., au declarat că cel care l-a însoţit, îmbarcat pe locul dreapta faţă pe inculpatul A.G.F., a fost M.A., primul aflându-se la volanul vehicului.
Totodată, martora C.A.M., farmacist, referitor susţinerilor inculpatului A.G.F. că şi inculpatul V.P., pe care cel din urmă l-ar fi aşteptat, în seara de 11 septembrie 2008 între orele 19:00-20:00 să revină la vehicul după ce ar fi cumpărat medicamente, a declarat că V.P., nu avea cum să achiziţioneze medicamente pentru că unitatea farmaceutică avea program numai până la ora 18:00 şi aceeaşi nu l-a recunoscut din planşa foto ce i s-a prezentat.
Inculpaţii M.A. şi V.P. nu s-au prezentat la cercetarea judecătorească.
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat recursuri toţi cei trei inculpaţi, calea de atac fiind motivată în scris după cum se va arăta.
Inculpatul A.G.F. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, el susţinând, fără a indica vreun caz de casare dintre cele prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. că sentinţa nu are aplicată ştampila instanţei care a pronunţat-o, la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul la apărare odată ce martorii M.A. şi V.P. au fost ameninţaţi, şantajaţi, la cercetarea judecătorească, aceiaşi nu au fost aduşi cu mandat pentru a fi audiaţi nemijlocit, nu i s-a încuviinţat cercetarea la faţa locului şi reconstituirea, aceste probe fiindu-i utile pentru a se demonstra care dintre martori au fost prezenţi, autoturismul era staţionat (parcat cu motorul oprit, cheile aflându-se la V.P., de fapt acesta fiind conducătorul vehiculului, farmacia avea program până la ora 19.00, singurii care pot atesta aceste împrejurări sunt el, B.A., V.P. şi M.A., nu a existat în realitate, o oprire în trafic, poliţistul B.V. l-a folosit, ca martor asistent, pe numitul M.M., soţul femeii de serviciu de la Poliţia Beiuş, iar B.A. ar fi semnat ulterior datei de 11 septembrie 2008, Judecătoria Beiuş l-a absolvit de contravenţie, constatând că nu ele este cel care a condus vehiculul, starea de fapt este contrazisă de martorul B.A., acesta a declarat că „cel mai solid" nu a refuzat să se deplaseze la spital, ori M.M. a declarat contrariul, deşi nu a fost prezent niciodată în parcarea din faţa localului „D.-V." Beiuş, poliţistul nu a încercat să-l conducă la spital, nu a făcut demersurile necesare, menţiunea din procesul-verbal dresat de poliţistul B.V. este falsă, aparatul alcooltest nu a fost verificat, toate acestea conturându-i nevinovăţia pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 105/2002.
În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. inculpatul a susţinut că actul era autentic, el l-a întocmit în calitate de avocat, iar organul la care a fost depus nu era competent să-l analizeze.
În concluzii, inculpatul recurent a cerut să fie achitat în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen. sau cauza să fie trimisă pentru rejudecare pentru administrarea întregului probatoriu.
Inculpatul M.A., în recursul declarat, a susţinut că a spus adevărul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, l-a întâlnit pe avocatul A.G.F. în parcarea din faţa localului D.-V. Beiuş, s-a reîntâlnit cu acela în faţa porţii Poliţiei Beiuş, l-a angajat pentru un proces, nu a observat ca poliţistul B.V. să fi încercat să-l conducă pe coinculpat la vreun spital, nu l-a întâlnit pe martorul M.M., deşi îl cunoaşte a fi soţul femeii de serviciu de la Poliţia Beiuş, poliţistul i-a spus coinculpatului că poată să plece, a fost căutat de poliţist după câteva zile, acesta l-a pus să semneze un proces-verbal prin care să ateste că a fost de faţă când autoturismul a fost oprit el a refuzat, dar i s-a răspuns că dacă nu va semna, este complice, delegaţia de avocat a fost semnată de el, la parchet nu a fost întrebat dacă anterior datei de 25 noiembrie 2008 a semnat el sau soţia sa un contract de asistenţă juridică, în concluzie cerând achitarea pentru că nu a comis nicio faptă penală.
V.P., în recursul declarat, a susţinut că a spus adevărul în cauzele de la Judecătoria Beiuş şi de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, el a fost cel care s-a aflat la volanul autoturismului, avocatul a fost adus cu un BMW de către B.A., acesta i-a spus şi lui că avocatul a urcat în maşina poliţiei şi a plecat cu aceasta, în concluzie cerând achitarea pentru că nu a comis nicio faptă penală.
Analizând recursurile inculpaţilor prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că sentinţa nefiind atacabilă cu apel, cauza se va examina sub toate aspectele invocate.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
În ce priveşte susţinerea inculpatului A.G.F., în sensul că sentinţa nu poartă ştampila instanţei care a pronunţat-o, potrivit art. 312 C. proc. pen., sentinţa se semnează de complet şi de grefier.
În cauză, sentinţa recurată îndeplineşte condiţia legală enunţată.
În continuare, referindu-ne la susţinerea recurentului, că i s-a încălcat dreptul la apărare în sensul că M.A. şi V.P., au fost puşi sub acuzare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă şi deşi a cerut, cei doi nu au fost audiaţi ca martori, din verificarea lucrărilor dosarului, inclusiv având în vedere motivarea pe care cei doi au adus-o cu privire la neprezentarea lor în faza judecăţii în fond, coinculpaţii au fost citaţi pentru fiecare termen de judecată la adresele indicat, aceştia, personal, au indicat aceleaşi adrese, neprezentarea lor nefiind culpa judecătorului. Mai mult, cei doi, în motivarea recursului şi-au susţinut neprezentarea la fond pe considerente de genul, M.A., că este şofer şi a efectuat transporturi de mărfuri, iar V.P., că lucrează şi este cu familia, în Franţa. În cursul judecăţii, potrivit art. 177 alin. (1), inculpatul se citează la adresa unde locuieşte. Art. 291 alin. (2) C. proc. pen. prevede că neprezentarea părţilor citate, nu împiedică judecarea cauzei.
Nici o normă de procedură nu obligă instanţa să dispună aducerea la judecată, cu mandat, dacă nu se consideră necesar.
Pe parcursul judecării cauzei, V.P. şi M.A., reprezentaţi de apărători desemnaţi din oficiu, au adresat cereri de amânare a judecăţii, aceasta însemnând că au ştiut că se derulează cercetarea judecătorească.
Pe de altă parte, în cauză cei doi au avut calitatea procesuală de inculpaţi, iar la urmărirea penală şi în faţa instanţei de fond, inculpatul A.G.F. a beneficiat de asistarea sa de către doi apărători aleşi, şi de un avocat ales (avocat P.A).
Privind situaţia de fapt, probatoriul administrat nemijlocit şi în contradictorialitate în faţa instanţei de fond, a relevat, fără dubiu, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, din procesul-verbal de constatare din 11 septembrie 2008, rezultă că inculpatul, conducător auto al autoturismului marca Dacia Logan, era sub influenţa alcoolului, poliţia fiind anunţată de ofiţerul de serviciu de la organul de poliţie al localităţii B., martorul D.A.N. susţinând că a văzut vehiculul care urcase cu roţile faţă pe bordura parcării, el, totodată, observând şi că cei care au coborât se aflau într-o vădită stare de ebrietate şi recalcitrantă, acest martor fiind cel care a sesizat şi cerut intervenţia poliţiei rutiere la faţa locului. Interpelat de către poliţist, conducătorul auto a spus că-l cheamă A., este din Oradea, iar la cererea de a sufla în alcooltest, cel în cauză a ignorat cererea şi i-a imputat agentului că l-a oprit fără motiv, la aceasta adăugând că timp de 7 ani a fost procuror la parchetul general.
În actul de constatare s-a mai menţionat că inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În sensul că la volan s-a aflat inculpatul, au mai declarat martorul ocular B.A., pe acesta chemându-l soţia lui, martora B.G.F., el a participat şi la întocmirea actului de constatare, pe care l-a şi semnat în calitate de martor asistent. Acest martor l-a şi recunoscut, fără rezerve, pe inculpatul A.G.F. la termenul de judecată 13 octombrie 2010, deci la judecarea cauzei în fond. Martorii l-au indicat, din planşele foto, şi pe coinculpatul M.A., despre acesta declarând că era persoana care se afla împreună cu coinculpatul, în vehicul.
Referitor martorului B.A., cu privire la susţinerea că persoana care-l însoţea pe inculpatul A.G.F., ar fi condus vehiculul, aceasta, just a fost înlăturată de instanţă, ceilalţi martori oculari, astfel cum s-a arătat, relevând cu certitudine că inculpatul era la volanul autoturismului, B.A. şi M.M. fiind de faţă când inculpatul a şi refuzat să se supună cererii poliţiei de a sufla în alcooltest sau de a-i însoţi pentru recoltarea de probe biologice.
În ce-l priveşte pe inculpatul referitor la refuzul supunerii la testare cu aparatul alcooltest şi, ulterior, de a se prezenta la unitatea spitalicească pentru recoltarea de probe biologice, probatoriul a stabilit că faptele s-au derulat corespunzător situaţie de fapt deja expusă, iar cu privire la apărarea inculpatului, că aparatul alcooltest nu ar fi fost mijloc tehnic certificat, autoritatea abilitată, respectiv Ministerul Administraţiei şi Internelor I.G.P.R. – Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bihor – Poliţia Beiuş cu adresa nr. 386562/2010 din 24 noiembrie 2010 a comunicat în sensul că respectivul aparat, este mijloc tehnic certificat şi nu se supune verificării metrologice. În acest sens, în dosar există şi adresa I.G.P.R. nr. 127649 din 03 decembrie 2010.
Cu referire la vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., elementul material constă în acţiunea de falsificare, prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică în contrafacerea scrierii, ori a subscrierii sau prin alterarea, în orice mod, a unui înscris.
Contrafacerea scrierii înseamnă şi plăsmuirea, respectiv confecţionarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conţină menţiuni adevărate, o condiţie a existenţei infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice când ar fi folosit, cerinţă îndeplinită odată ce înscrisul falsificat are doar în aparenţă însuşirile şi conţinutul unui înscris adevărat ce, prin folosire, ar produce aceleaşi efecte.
În cauză, „contrafacerii scrierii" trebuie să i se asigure sensul de alcătuire, de plăsmuire a înscrisului, nu numai de imitare a scrierii manuscrise a conţinutului lui.
Ca atare, fapta inculpatului de a întocmi împuternicirea avocaţială căreia, în faţa organului de poliţie, i-a înscris un număr de înregistrare, fără ca aceasta să aibă la bază un contract de asistenţă juridică, necesar, potrivit art. 127 din Statutul profesiei de avocat „ad probationem", coinculpatul M.A. nesemnând cu inculpatul un asemenea contract anterior datei de 25 septembrie 2008, ea fiind destinată accesului inculpatului la Dosarul nr. 990/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoriei Beiuş, realizează infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.
Cu referire la faptele inculpatul V.P., materialul probator a relevat, fără dubiu că acesta a declarat mincinos, astfel cum reiese şi din lucrările Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu referire la susţinerea că el, la 11 septembrie 2008, ar fi fost la volanul autoturismului marca Dacia Logan, precum şi în Dosarul nr. 1815/187/2008 al Judecătoriei Beiuş, alcătuit urmare plângerii inculpatului A.G.F. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC, martorii B.A., B.G.F., M.M., M.A. şi D.A.N. susţinând că persoana care, la orele 19.00 din seara de 11 septembrie 2008 era coinculpatul M.A. nu V.P.
Martora C.A.M., audiată la 15 septembrie 2010 a reluat declaraţia dată la urmărirea penală, ea relatând că la 11 septembrie 2008 programul farmaciei era până la ora 18.00, nu a ţinut farmacia deschisă după această oră şi nu a recunoscut, din planşele foto, pe acest inculpat ca fiind persoana care ar fi cumpărat medicamente, astfel cum au declarat inculpatul A.G.F. şi cel în cauză.
În ce priveşte fapta inculpatul M.A., acesta la urmărirea penală, audiat fiind în calitate de martor, a susţinut că în jurul orei 19.00-20.00 din seara de 11 septembrie 2008, nu s-ar fi aflat în autoturismul condus de către coinculpatul A.G.F., raportat la declaraţiile deja amintite, acesta a fost recunoscut din planşele foto, s-a dovedit, fără dubiu, că el s-a găsit în vehicul, astfel afirmaţiile fiind mincinoase.
În concluzie, sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică, recursurile declarate de cei trei inculpaţi nefiind fondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse.
Potrivit art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi Cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.G.F., V.P. şi M.A. împotriva sentinţei penale nr. 133 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1105/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 530/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
