ICCJ. Decizia nr. 2831/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2831/2012
Dosar nr. 49651/30/2009
Şedinţa publică din 17 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 254/ PI din 17 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 4965/30/2009, au fost respinse cererile formulate de inculpaţii S.D.E. şi F.A., având ca obiect schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism pre. De art. 329 C.p.
În baza art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.E, domiciliat în Timişoara, la o pedeapsă de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 ( trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.D.E. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 (şase) luni închisoare, astfel că inculpatul S.D.E. va executa pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 11 martie 2009 până la 11 august 2009.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatului S.D.E., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4(patru) ani.
În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 4(patru) ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata F.A., domiciliată în Timişoara, la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 (şapte) ani închisoare pe care o sporeşte cu 6 (şase) luni închisoare, astfel că inculpata F.A. va executa pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 11 martie 2009 până la 11 august 2009.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei F.A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.
În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 118 lit. b), c) C. pen., art. 19 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunilor: suma de 786 lei consemnată cu recipisa de consemnare C.E.C. Bank şi chitanţa C.E.C. Bank şi a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor: telefon mobil, de culoare neagră cu cartela orange, telefon mobil, 2 ziare P., un aparat foto, o pereche de cătuşe nichelate fără chei, sabia şi bâta de baseball, 2 vibratoare unul roşu şi unul argintiu, 2 camere de filmat de mici dimensiuni de culoare neagră .
S-a dispus restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 161/D/P/2009, au fost trimişi în judecată în stare de arest inculpaţii S.D.E., pentru infracţiunile de trafic de minori şi proxenetism prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., şi inculpata F.A., pentru infracţiunile de trafic de minori, prostituţie şi proxenetism prevăzute şi pedepsite de art. 13 alin. (1), (3) rap. La art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 328 C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul S.D.E. împreună cu inculpata F.A. şi învinuita L.A., în perioada 2008-2009 a primit şi găzduit mai multe minore în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase din practicarea prostituţiei de către persoane majore. Pentru inculpata F.A. s-a reţinut că pe parcursul anilor 2008-2009 şi-a procurat mijloacele de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, a înlesnit unor persoane majore practicarea prostituţiei, trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, a primit şi a găzduit împreună cu S.D.E. şi L.A. persoane minore în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei. S-a menţionat că inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest, iar prin încheierea din 11 august 2009 a Tribunalului Timiş, în temeiul art. 3001 C. proc. pen., cu referire la art. 140 din acelaşi cod s-a constatat încetată, de drept, starea de arest preventiv a inculpaţilor F.A. şi S.D.E. şi s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a celor doi inculpaţi.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a ataşat dosarul nr. 161/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, s-au luat declaraţii inculpaţilor, s-au audiat martorii K.E.C., C.F.M., G.M., C.C.L., C.C., C.H.M., l.C.D., J.A., T.C. şi R.I.A., din analiza cărora, prima instanţă a reţinut următoarele:în cursul anilor 2008-2009, inculpatul S.D.E. care eraîn relaţii de concubinaj cu inculpata F.A., iar apoi şi cu învinuita L.A., a găzduit mai multe tinere în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei folosind imobilele în care aceştia au locuit iar sumele obţinute erau împărţite între inculpaţi. De asemenea, inculpatul S.D.E. a îndemnat şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către F.A. şi L.A. trăgând foloase de pe urma acestei activităţi.Astfel, s-a reţinut că în toamna anului 2007 inculpatul S.D.E. şi F.A. au locuit în Timişoara, jud. Timiş, imobil în care s-au mutat şi martorii C.C.L. cu C.F. - minoră. în acest apartament în luna ianuarie 2008 a fost găzduită şi martora l.C.D. Pe parcursul şederii în acest apartament inculpatul S.D.E. şi inculpata F.A. au înlesnit practicarea prostituţiei de către cele două martore C.F. şi l.C.D., în sensul că inculpatul completa anunţuri la ziarul „ P.", iar anunţurile erau duse de inculpata F.A. la ziar, care primea şi apelurile telefonice ale clienţilor, îi întâmpina pe aceştia şi negocia preţul, banii fiind predaţi inculpatului S.D.E. în încăperea în care avea loc actul sexual exista o cameră de luat vederi legată la un televizor din spaţiul alăturat,imaginile fiind urmărite de inculpatul S.D.E. ori de inculpata F.A., pentru a nu se sustrage din banii încasaţi ori să nu se exercite violenţe faţă de cele care se prostituau.
De asemenea, s-a reţinut că la începutul anului 2008, inculpaţii au locuit o scurtă perioadă de timp în zona C., cupă care s-au mutat în str. X, locaţie în care aceştia au continuat activitatea începută anterior. în luna noiembrie 2008 inculpatul S.D.E. a fost vizitat de martorul G.M., cu care se cunoştea şi care a adus în acest apartament două minore, respectiv martorele R.A.l. şi K.E.C., care au practicat prostituţia, în aceleaşi condiţii, în acest apartament. Inculpatul G.M. a fost trimis în judecată în Dosar nr. 103/D.P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş.în data de 12 februarie 2009 un lucrător din cadrul Biroului de Investigaţii criminale - Poliţia Municipiului Timişoara s-a sesizat din oficiu despre faptul că în ziarul P. la rubrica „ poşta lui cupidon" au apărut constant anunţuri prin care erau oferite servicii cu conotaţie sexuală pentru suma de 100 lei, iar telefoanele de contact erau aceleaşi. în data de 11 martie 2009 în baza autorizaţiei emisă de Judecătoria Timişoara a fost efectuată o percheziţie la adresa menţionată fiind depistată în flagrant învinuita L.A., care întreţinea raporturi sexuale cu martorul C.C. Acesta a declarat că în urma unui anunţ din ziarul P. a contactat telefonic o femeie care i-a indicat adresa unde a fost întâmpinat de două fete din care una brunetă (în persoana numitei F.A.) şi una blondă (L.A.). A negociat preţul unui raport sexual la preţul de 100 lei pe care i-a dat femeii cu care intenţiona să întreţină relaţii sexuale iar aceasta i-a predat celeilalte ( F.A.).
S-a constatat că la percheziţie a fost descoperită o instalaţie video cu sistem închis prin intermediul căruia dintr-o cameră a apartamentului se supraveghea ce se întâmplă în cealaltă cameră. S-au mai descoperit arme albe, bâtă tip baseball, o sabie artizanală, un pistol din plastic, prezervative, obiecte folosite la jocuri sexuale - două vibratoare, o casetă de bani cu cifru având în ea suma de 420 lei, 6 telefoane mobile. Două dintre aceste telefoane conţineau cartele cu numerele de telefon menţionate în anunţurile privind oferta de raporturi sexuale contra cost din ziarul P., anunţurile în original au fost ridicate şi se află la Dosar nr. 3225/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara. Din apartament au mai fost ridicate albume cu fotografii care reprezintă fete îmbrăcate sumar, în poziţii cu tentă sexuală, două camere de filmat, cătuşe, două ziare Publitim, un proces verbal de contravenţie pe numele inculpatei F.A.. S-a mai reţinut că în timpul deplasării la adresa de mai sus, lucrătorii de poliţie l-au identificat şi pe inculpatul S.D.E. care se afla în autoturismul, parcat în spatele imobilului, în autoturism fiind găsite două telefoane mobile, suma de 360 lein, un spray lacrimogen şi un cuter. Din declaraţiile martorelor minore C.F., K.E.C., R.A.I., audiate în prezenţa asistentului social din cadrul D.G.A.S.P.C. Timiş, precum şi din declaraţia martorei l.C.D. - majoră, prima instanţă a reţinut că au fost găzduite de inculpaţi pe diferite perioade de timp, că au fost obligate să întreţină raporturi sexuale pentru profitul celor doi proxeneţi, la această activitate participând din anul 2008 şi învinuita L.A. (faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriul nr. 3225/P/2008 din 03 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara; s-a mai reţinut că în aceeaşi perioadă au fost cazate şi alte femei inclusiv sora martorei I.C.D. care s-a prostituat în aceleaşi condiţii.
Astfel, s-a constatat că martorele au arătat că, sub autoritatea lui S.D.E. au practicat prostituţia atât în apartament, preţurile fiind mai ridicate dar şi stradal, tot sub supravegherea acestuia. Martorele au arătat că în aceeaşi măsură practica prostituţia şi F.A., respectiv L.A., cele două având şi rolul de a încasa banii. Atunci când relaţiile sexuale erau întreţinute în apartament învinuita şi inculpata selectau fetele după preferinţa clienţilor, iar banii primiţi îi strecurau pe sub uşa în camera în care inculpatul S.D.E. stătea şi supraveghea prin ecranul televizorului, sau erau predaţi acestuia personal de către una din cele două. De asemenea s-a constatat de către tribunal că martorii T.C., J.A., C.C., C.C.L., V.M., L.C., G.M. şi martorul C.H. (surprins în casa scărilor, în ziua percheziţiei când acesta s-a deplasat la adresă în urma unui anunţ din ziarul P. pentru a întreţine relaţii sexuale), au confirmat starea de fapt mai sus arătată. Prima instanţă a reţinut faptul că inculpaţii au recunoscut în faza de urmărire penală parţial săvârşirea faptelor, respectiv F.A. a recunoscut comiterea infracţiunii de prostituţie iar S.D.E., a recunoscut infracţiunea de proxenetism săvârşită faţă de F.A. şi L.A., însă au negat comiterea traficului de minori şi proxenetism. Ulterior, s-a reţinut că în declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească inculpatul S.D.E. nu a mai recunoscut comiterea faptelor iar inculpata F.A. a recunoscut doar fapta de prostituţie, nerecunoscând celelalte fapte.
Astfel, inculpatul S.D.E., a arătat că doar a locuit în aceleaşi imobile cu F.A., respectiv L.A. şi primea de la acestea diverse sume de bani ca şi contribuţia acestora la cheltuielile de întreţinere, negând celelalte acţiuni desfăşurate în realizarea faptelor de trafic de minori şi proxenetism. A susţinut că el lipsea de acasă şi ştia doar că F.A. şi L.A. se prostituează însă nu a avut participare la faptele acestora. Inculpata F.A. în faza de cercetare judecătorească a susţinut doar că s-a prostituat şi a negat celelalte fapte.
De asemenea, s-a reţinut că în declaraţia dată la instanţă şi martora C.F. a revenit la declaraţi dată la urmărirea penală despre care susţine că a scris-o aşa cum i-a fost dictată de lucrătorii de poliţie, însă această revenire a martorei este nejustificată.
Prima instanţă nu a putut reţine declaraţia inculpaţilor şi ale martorei C.F.M., din faza de cercetare judecătorească, în condiţiile în care s-a considerat că nu se justifică revenirile la declaraţiile iniţiale, iar pe de altă parte nu se coroborează cu ansamblul probelor dosarului. în raport de această împrejurare, dată fiind contradicţia dintre aceste declaraţii date la urmărirea penală şi cele date în faza de judecată, Tribunalul Timiş, văzând principiul aflării adevărului consacrat de art. 3 C. proc. pen., a reţinut declaraţiile inculpaţilor şi ale martorei de la urmărirea penală, întrucât a apreciat că aceste declaraţii sunt expresia adevărului (cu privire la împrejurările referitoare la faptele ce fac obiectul dosarului, recunoscute în aceste declaraţii), deoarece se coroborează cu faptele şi împrejurările care rezultă din ansamblul probelor administrate în dosar. Astfel, s-a constatat că la dosar sunt probe certe care duc la concluzia stării de fapt mai sus arătate. De altfel, s-a apreciat că declaraţiile martorilor G.M., T.C., l.C.D., R.I.A. (filele 57, 124, 126, 127) constituie probe concludente, care coroborate cu celelalte date ale dosarului, dovedesc cu prisosinţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii S.D.E. şi F.A., în sensul stării de fapt mai sus descrisă.
S-a reţinut că în conţinutul acestor declaraţii ( atât din cele de la urmărirea penală cât şi cele de la instanţă) este arătată şi atitudinea inculpatului S.D.E. cu privire la exercitarea de constrângeri atât psihice cât şi fizice asupra victimelor minore; din declaraţia martorei l.C.D. s-a reţinut că inculpatul le lovea cu o bâtă de baseball în cap, după gât şi victimele se simţeau terorizate, le era teamă de inculpat şi erau speriate. Această martoră arată că a fost bătută de inculpat şi când avea 13 ani. S-a mai reţinut că altei persoane minore (martora R.I.A.) îi era teamă de inculpat în perioada în care a locuit în apartamentul inculpatului şi a practicat prostituţia, pentru că inculpatul a ameninţat-o că dacă pleacă o să o înece.
Tribunalul Timiş a constatat că faptele săvârşite de inculpatul S.D.E., care împreună cu inculpata F.A. şi L.A., în perioada 2008-2009 a primit şi găzduit mai multe persoane minore în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în ce priveşte aplicarea prev. art. 41 în raport cu infracţiunea de trafic de minori a fost avută în vedere Decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care se stabileşte că traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 comis asupra mai multor subiecţi pasiv în aceleaşi condiţii de loc şi timp constituie o infracţiune unică, în formă continuată. Prima instanţă a apreciat că faptele inculpatei F.A. care, pe parcursul anilor 2008-2009 şi-a procurat mijloacele de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, a înlesnit unor persoane majore practicarea prostituţiei, trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, a primit şi a găzduit împreună cu S.D.E. persoane minore în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, constituie infracţiunea de prostituţie. în ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen. ( proxenetism), s-a reţinut de către tribunal că aceasta este neîntemeiată şi a fost respinsă întrucât s-a considerat că nu poate fi reţinută doar infracţiunea de proxenetism în condiţiile în care sunt îndeplinite elementele constitutive atât ale infracţiunii de trafic de minore, prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cât şi ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.Astfel, s-a reţinut că distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 şi respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi a acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă. în situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni ide trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001. Aşadar, s-a reţinut că dacă o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se constată săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real. Prin urmare, prima instanţă a constatat că sunt nefondate şi susţinerile în apărarea inculpaţilor, privind achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt incidente aceste dispoziţii legale, în raport de faptul că s-a dovedit existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii mai sus menţionate în sarcina inculpaţilor.
Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările mai sus descrise în care inculpaţii au comis faptele, gravitatea deosebit de ridicată a acestor fapte, ţinând cont de persoana fiecărui inculpat în sensul că inculpatul S.D.E. a mai fost anterior condamnat (pentru vătămare corporală şi distrugere), iar inculpata F.A. este fără antecedente penale, precum şi de poziţia nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor.
La stabilirea pedepselor principale prima instanţă a avut în vedere la aprecierea gravităţii concrete a fiecărei fapte şi contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la comiterea faptelor precum şi atitudinea violentă (psihic şi fizic) a inculpatului S.D.E. asupra victimelor, de natură a insufla temere victimelor minore.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii criticând-o pentru netemeinicie, întrucât nu au săvârşit infracţiunea de trafic de minori, ci infracţiunea de proxenetism şi au solicitat reducerea cuantumului pedepsei închisorii aplicată.
Prin Decizia penală nr. 9/ A din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 4965.1/30/2009, în temeiul prevederilor art. 379 alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.D.E. şi F.A., împotriva sentinţei penale nr. 254/ PI din 17 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4965/30/2009.
Curtea de reţinut următoarele: Deşi cei doi inculpaţi contestă săvârşirea infracţiunilor reţinute în seama lor prin rechizitoriu, din declaraţiile martorilor coroborate cu celelalte probe existente la dosar, rezultă vinovăţia acestora.
Astfel, în declaraţia existentă la fila nr. 55 dosar primă instanţă, martorul K.E.C. precizează: „Aşa cum am arătat şi în declaraţia de la urmărire penală, inculpatul S. era cel care dirija toată activitatea în care erau implicate şi numitele F. şi L., legat de faptul că eu mă prostituam cu diverşi clienţi care erau racolaţi de către cei trei. Ştiu că S. avea cunoştinţă despre anunţurile care se dădeau şi apoi clienţii sunau şi S. le spunea unde să vină, le indicau unde este apartamentul de pe str. X din Timişoara, unde eu practicam prostituţia; Sumele de bani erau încasate de la clienţi de una dintre cele două femei, F. sau L. şi de fapt banii ajungeau la S.".A rezultat din această declaraţie a unei minore, participaţia penală a celor doi inculpaţi, în forma coautoratului la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, reţinută în seama ambilor prin rechizitoriu, declaraţie dată în faţa instanţei, declaraţie care confirmă declaraţia aceluiaşi martor dată în faza urmăririi penale, declaraţie concludentă.
În continuarea aceleiaşi declaraţii, martorul a precizat : „Eu eram prietenă cu G.M. şi acesta împreună cu R.P. m-au îndemnat să practic prostituţia. Pe S. l-am cunoscut când m-am dus cu G.M. la el la apartament, unde era şi Robu Ionela, care stătea la S. în apartament şi practica şi ea prostituţia. Eu nu îmi mai aduc aminte de cine am fost ameninţată ca să nu pot pleca din apartamentul lui S.", declaraţie care evidenţiază racolarea şi a martorei R.I.A., dar pentru a întreţine raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi în contul unor sume de bani, dar şi violenţele exercitate de inculpaţi împotriva persoanelor de gen feminin care doreau să părăsească apartamentul în care se practica - în folosul inculpaţilor -prostituţia.în declaraţia de la fila nr. 57 dosar primă instanţă, martorul G.M. a precizat: „în timp ce eu mă aflam cu prietena mea C. (K.E.C.) în apartamentul lui S. aşa cum am arătat mai sus, chiar s-a întâmplat că a venit şi el cu F.A., pe care a adus-o de undeva din Arad şi ştiu că a bătut-o pentru că a gădit-o cu un anumit S., în sensul că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze cu S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze pentru S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că a fugit de la el, pentru că a stat 5 ani cu el, perioadă în care s-a prostituat pentru el", declaraţie care dovedeşte şi ea vinovăţia inculpaţilor, în raport cu infracţiunile reţinute în seama lor prin rechizitoriu.
În declaraţia existentă la fila nr. 71 dosar primă instanţă, martorul C.C. a precizat: „Corespunde adevărului că atunci când m-am dus la adresa care mi s-a spus la telefon am găsit două fete. Imi amintesc că am dat suma de bani cred că 100 lei fetei blonde, înainte de a face sex. Nu mai îmi aduc aminte cu exactitate în acest moment ce a făcut fata cu banii, la un moment dat în timpul actului sexual au apărut organele de poliţei. O recunosc în prezent în sală pe una dintre persoane şi îmi amintesc că ea era brunetă. Mi s-a spus că persoana pe care o recunosc în sală este inculpata", declaraţie care dovedeşte practicarea prostituţiei în locuinţa inculpatului S..în declaraţia de la fila 72 dosar primă instanţă, martorul C.H.M. a precizat : „Eu nu am mai apucat să intru în apartamentul unde trebuia să merg pentru a întreţine relaţii sexuale întrucât în timp ce cealaltă persoană, numitul C. se afla în apartament, au venit organele de poliţie" declaraţie care şi ea dovedeşte practicarea prostituţiei în apartamentul inculpaţilor S. şi F.în declaraţia existentă la fila nr. 124 dosar primă instanţă, martorul l.C.D. a arătat: „în această perioadă de 2 ani, eu împreună cu alte fete, între care F.A., zisă S., încă una M., încă una cunoscută pitica, I. şi E. eram obligate de S. să practicăm prostituţia. Arăt că ne teroruza, ne ameninţa cu bâta de baseball. Arăt că ne teroriza, în sensul că ne bătea cu bâta de baseball în cap, după gât. Arăt că din banii pe care îi primeam de la clienţi, D. îmi dădea ca să îmi iau îmbrăcăminte, mâncare şi restul banilor erau luaţi de el şi F.A.", declaraţie care dovedeşte şi ea vinovăţia inculpaţilor în raport cu infracţiunilor reţinute în seama cestora prin rechizitoriu.în declaraţia de la fila nr. 126 dosar primă instanţă, martorul T.C. a arătat: „De la F. am aflat că în acel imobil se practică prostituţia. Am mai aflat că S. lua banii de la fetele care practicau prostituţia. Eu am aflat că ştia şi D. ce se întâmpla acolo."în declaraţia existentă la fila nr. 127 dosar primă instanţă, martorul R.I.A. a precizat : „Am stat o perioadă, nu îmi mai amintesc cu exactitate, într-un apartament unde am fost dusă de un băiat G.M., unde era şi S. şi F.A., mai veneau şi alte fete în acel apartament, numita E. Cât am stat în acel apartament veneau clienţi la noi, adică la mine şi la alte fete, eu nu ştiam să vorbesc la telefon, dar A. (F.), ea vorbea la telefon şi dădea adresa unde să vină clienţii. De la aceşti clienţi, care veneau în acel apartament în perioada cât eu am stat acolo, primeam bani pentru că întreţineam relaţii sexuale cu ei. îmi amintesc că atunci când venea clientul, Anna lua banii şi eu mergeam cu clientul în cealaltă cameră.în perioada în care am stat în acel apartament, îmi amintesc că eram în stare de teamă, întrucât eram speriată pentru că am fost ameninţată de către D. că dacă o să plec de acolo o să mă ia şi mă îneacă şi mie mi-a fost teamă efectiv de el", martorul R.I.A. fiind şi ea minoră. Această declaraţie coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, dovedesc vinovăţia inculpaţilor şi nesinceritatea acestora, care atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti au negat săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3), respectiv art. 12 alin. (2) Iit. a) din Legea nr. 678/2001.La filele nr. 45-79 dosar de urmărire penală se află procesul verbal de percheziţie domiciliară la imobilul situat în Timişoara, apartament deţinut de inculpaţi în care se consemnează aparatura găsită în acel imobil, folosită de inculpaţi în realizarea unor venituri pecuniare din practicarea prostituţiei.
Analiza coroborată a acestor probe dovedeşte că starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect reţinute, că respingerea de către prima instanţă a cererii având ca obiect schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism este temeinică, iar criticile formulate de inculpaţi în apel, prin apărători, nu sunt fondate.întrucât inculpaţii au dovedit în mod constant o comportare nesinceră, negând săvârşirea infracţiunilor reţinute în seama lor prin rechizitoriu, au fost respinse ca nefondate şi cererile apărătorilor inculpaţilor având ca obiect coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special, prin aplicarea prevederilor art. 74, 76 C. pen. împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 3948 din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de inculpaţi, a fost casată decizia penală recurată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:Inculpaţii au criticat greşita încadrare juridică, susţinând că nu au exploatat în nici un fel minorele,care au practicat prostituţia de bună voie, astfel că fapta putea fi încadrată cel mult în infracţiunea de proxenetism. S-a mai susţinut de inculpaţi că pedepsele stabilite sunt exagerate, raportat la periculozitatea socială a inculpaţilor, a lipsei antecedentelor penale, conduita bună în proces şi situaţia personală a inculpatului S. D. Din oficiu, instanţa de recurs a pus în discuţie incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., atras de incompatibilitatea unui membru de judecată care a participat la soluţionarea cauzei în apel, în care a fost pronunţată Decizia nr. 9/A/2011.Astfel, potrivit lucrărilor cauzei, inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 3225/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. şi prostituţie prev. de art. 328 C. pen.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Timişoara, iar prin sentinţa penală nr. 1066 din 29 aprilie 2009 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, subsecvent schimbării încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prev. de art. 329 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 C. pen. Prin sentinţa penală nr. 347 din 01 iunie 2009 a Tribunalului Timiş s-a admis excepţia de necompetenţă materială a organului de urmărire penală şi s-a dispus trimiterea dosarului la parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş pentru refacerea urmăririi penale în raport de noua încadrare juridică a faptelor, hotărâre care a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia penală nr. 714/ R din 08 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în completul format din judecătorii C.C., I.D. şi V.l., s-a menţinut soluţia de restituire a cauzei la procuror şi s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să fie efectuată de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timişoara. Prin aceiaşi decizie penală au fost respinse recursurile declarate de inculpaţi, prin care se solicita trimiterea cauzei la Judecătoria Timişoara, contestându-se reţinerea încadrării juridice a infr. prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.în cuprinsul deciziei, Curtea de Apel Timişoara a constatat că în mod corespunzător s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor raportat la starea de fapt expusă în rechizitoriu. După refacerea urmăririi penale şi sesizarea instanţei, Tribunalul Timiş prin sentinţa penală nr. 254/ PI din 17 mai 2010 a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 C. pen., respectiv art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 şi 328 C. pen. Această hotărâre de condamnare a fost atacată cu apel de către inculpaţi, inculpatul S. D., criticând hotărârea pentru greşita reţinere a infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Prin Decizia penală nr. 9/ A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara s-au respins apelurile inculpaţilor şi a fost menţinută în întregime hotărârea Tribunalului Timiş, completul de judecată fiind format din judecătorii I.D. şi L.A.B., rezultând că preşedintele completului de judecată a făcut parte şi din compunerea instanţei care a soluţionat recursurile inculpaţilor împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Potrivit art. 47 alin. (2) C. pen. pen., judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză este incompatibil să se pronunţe în aceiaşi cauză.în raport de dispoziţia de lege, Înalta Curte a constatat că judecătorul I.D. era incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, întrucât deşi nu se soluţionase fondul apelului, şi-a exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, motive pentru care, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C. pen. Pen. a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. 4965.1/30/2009 jar urmare a rejudecării, Curtea de Apel este investită a soluţiona apelurile declarate de inculpaţii F.A. şi S.D.E. Inculpaţii apelanţi nu s-au prezentat în faţa instanţei de apel pentru a putea fi audiaţi.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate din prisma motivelor de apel precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că ambele apeluri sunt nefondate,pentru considerentele ce vor fi prezentate. Pe parcursul procesului penal inculpaţii F.A. şi S.D.E. au contestat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de acuzare dar din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv din declaraţiile martorilor coroborate cu percheziţia domiciliară, declaraţiile părţilor vătămate, proces verbal de control al autoturismului, cupoane depuse în ziarul P., extras C.F. imobil situat în strada X, planşe foto instanţa de apel a apreciat că în mod corect a reţinut instanţa de fond vinovăţia acestora. Astfel, în declaraţia existentă la fila nr. 55 dosar primă instanţă, martorul K.E.C. precizează: „Aşa cum am arătat şi în declaraţia de la urmărire penală, inculpatul S. era cel care dirija toată activitatea în care erau implicate şi numitele F. şi L., legat de faptul că eu mă prostituam cu diverşi clienţi care erau racolaţi de către cei trei. Ştiu că S. avea cunoştinţă despre anunţurile care se dădeau şi apoi clienţii sunau şi S. le spunea unde să vină, le indicau unde este apartamentul de pe str. Ardealului din Timişoara, unde eu practicam prostituţia; Sumele de bani erau încasate de la clienţi de una dintre cele două femei, F. sau L. şi de fapt banii ajungeau la S." Din această declaraţie a minorei, reiese participaţia penală a celor doi inculpaţi, în forma coautoratului la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, reţinută în seama ambilor prin rechizitoriu, declaraţie dată în faţa instanţe şi care confirmă depoziţia sa dată în faza urmăririi penale, declaraţie apreciată de instanţa de apel ca fiind concludentă în ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpaţilor.în continuarea aceleiaşi declaraţii, martora precizează: „Eu eram prietenă cu G.M. şi acesta împreună cu R.P. m-au îndemnat să practic prostituţia. Pe S. l-am cunoscut când m-am dus cu G.M. la el la apartament, unde era şi R.I., care stătea la S. în apartament şi practica şi ea prostituţia. Eu nu îmi mai aduc aminte de cine am fost ameninţată ca să nu pot pleca din apartamentul lui S.", declaraţie care evidenţiază racolarea şi a martorei R.I.A., dar pentru a întreţine raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi în contul unor sume de bani, dar şi violenţele exercitate de inculpaţi împotriva persoanelor de gen feminin care doreau să părăsească apartamentul în care se practica - în folosul inculpaţilor - prostituţia. în declaraţia de la fila nr. 57 dosar primă instanţă, martorul G.M. precizează: „în timp ce eu mă aflam cu prietena mea C. (K.E.C.) în apartamentul lui S. aşa cum am arătat mai sus, chiar s-a întâmplat că a venit şi el cu F.A., pe care a adus-o de undeva din Arad şi ştiu că a bătut-o pentru că a găsit-o cu un anumit Samir, în sensul că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze cu S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că respectiva s-ar fi dus să se prostitueze pentru S. Eu am aflat atunci că a bătut-o pentru că a fugit de la el, pentru că a stat 5 ani cu el, perioadă în care s-a prostituat pentru el", declaraţie care dovedeşte şi ea vinovăţia inculpaţilor, în raport cu infracţiunile reţinute în seama lor prin rechizitoriu. Mai mult, martorul C.C.- fila 71 dosar fond - precizează: „Corespunde adevărului că atunci când m-am dus la adresa care mi s-a spus la telefon am găsit două fete. îmi amintesc că am dat suma de bani cred că 100 lei fetei blonde, înainte de a face sex. Nu mai îmi aduc aminte cu exactitate în acest moment ce a făcut fata cu banii, la un moment dat în timpul actului sexual au apărut organele de poliţei. O recunosc în prezent în sală pe una dintre persoane şi îmi amintesc că ea era brunetă. Mi s-a spus că persoana pe care o recunosc în sală este inculpata", declaraţie care dovedeşte practicarea prostituţiei în locuinţa inculpatului S. în acelaşi sens este şi declaraţia martorului C.H.M. - fila 72 dosar fond - care precizează: „Eu nu am mai apucat să intru în apartamentul unde trebuia să merg pentru a întreţine relaţii sexuale întrucât în timp ce cealaltă persoană, numitul C. se afla în apartament, au venit organele de poliţie" declaraţie care şi ea dovedeşte practicarea prostituţiei în apartamentul inculpaţilor S. şi F. Martora l.C.D.- fila nr. 124 dosar primă instanţă - arată că : „în această perioadă de 2 ani, eu împreună cu alte fete, între care F.A., zisă S., încă una M., încă una cunoscută pitica, I. şi E. eram obligate de S. să practicăm prostituţia. Arăt că ne teroruza, ne ameninţa cu bâta de baseball. Arăt că ne teroriza, în sensul că ne bătea cu bâta de baseball în cap, după gât. Arăt că din banii pe care îi primeam de la clienţi, D. îmi dădea ca să îmi iau îmbrăcăminte, mâncare şi restul banilor erau luaţi de el şi F.A.", declaraţie care dovedeşte şi ea vinovăţia inculpaţilor în raport cu infracţiunilor reţinute în seama cestora prin rechizitoriu. în dovedirea vinovăţiei inculpaţilor stă şi depoziţia martorului T.C.- fila nr. 126 dosar primă instanţă - : „De la F. am aflat că în acel imobil se practică prostituţia. Am mai aflat că S. lua banii de la fetele care practicau prostituţia. Eu am aflat că ştia şi D. ce se întâmpla acolo."Martora R.I.A.- fila nr. 127 dosar primă instanţă- precizează. „Am stat o perioadă, nu îmi mai amintesc cu exactitate, într-un apartament unde am fost dusă de un băiat G.M., unde era şi S. şi F.A., mai veneau şi alte fete în acel apartament, numita E. Cât am stat în acel apartament veneau clienţi la noi, adică la mine şi la alte fete, eu nu ştiam să vorbesc la telefon, dar A. (F.), ea vorbea la telefon şi dădea adresa unde să vină clienţii. De la aceşti clienţi, care veneau în acel apartament în perioada cât eu am stat acolo, primeam bani pentru că întreţineam relaţii sexuale cu ei. îmi amintesc că atunci când venea clientul, A. lua banii şi eu mergeam cu clientul în cealaltă cameră.în perioada în care am stat în acel apartament, îmi amintesc că eram în stare de teamă, întrucât eram speriată pentru că am fost ameninţată de către D.el că dacă o să plec de acolo o să mă ia şi mă îneacă şi mie mi-a fost teamă efectiv de el", martorul R.I.A. fiind şi ea minoră. Această declaraţie coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, dovedesc vinovăţia inculpaţilor şi nesinceritatea acestora, care atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti au negat săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (3), respectiv art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001. Din procesul verbal de percheziţie domiciliară - filele nr. 45-79 dosar de urmărire penală - efectuată la imobilul situat în Timişoara, apartament deţinut de inculpaţi se consemnează aparatura găsită în acel imobil, folosită de inculpaţi în realizarea unor venituri pecuniare din practicarea prostituţiei.
Analiza coroborată a acestor probe a dovedit că starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect reţinute, că respingerea de către prima instanţă a cererii având ca obiect schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism este temeinică, iar criticile formulate de inculpaţi prin apărători, nu sunt fondate. Elementul material ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane în varianta reglementată de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 s-a realizat în infracţiunea de găzduire şi cazare a persoanelor minore în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţiei. Nu se poate reţine în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. deoarece aceasta diferă de infracţiunea de trafic de persoane în varianta reglementată de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în ceea ce priveşte elementul material, prima constând în următoarele modalităţi: îndemnul, înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma acesteia, modalităţi pe care infracţiunea de trafic de persoane nu le reglementează. O deosebire fundamentală între cele două infracţiuni constă în aceea că în cazul infracţiunii de proxenetism persoanele de sex feminin nu au fost obligate să se prostitueze, cunoscând de la început natura activităţii pe care urmau să o desfăşoare. Infracţiunea de trafic de persoane în modalitatea în care au fost trimişi în judecată inculpaţii s-a realizat prin acte de constrângere ori asimilate acestora şi prin primirea sau acceptarea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înţelegându-se obligarea la practicarea prostituţiei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen. şi orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Pedepsele aplicate inculpaţilor satisfac exigenţele menţionate, fiind într-un cuantum de natură să asigure reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii de noi fapte antisociale.
Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins apelurile declarate de inculpaţii S.D.E. şi F.A., împotriva sentinţei penale nr. 254/ PI din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş şi în temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii-apelanţi au fost obligaţi la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare în apel şi s-a dispus plata din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, a sumei de 400 lei, onorariu avocat din oficiu.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.D.E., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi aplicarea disp art. 3201 C. proc. pen. şi reducerea limitelor pedepselor minime şi maxime cu 1/3.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201alin. (1) şi (7) C. proc. pen., astfel cum s-a statuat prin decizia Curţii Constituţionale, în situaţia în care, inculpatul înţelege să fie judecat prin procedura simplificată, limitele pedepselor minime şi maxime pot fi reduse cu 1/3.
Cum poziţia procesuală a inculpatului a fost exprimată în şedinţa publică din data de 5 septembrie 2012 şi a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, înalta Curte constată, incidenţa în cauza a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.
Având în vedere această declaraţie şi dispoziţiile art. 3201 C. pen.p introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluţionării cauzelor, astfel cum s-a statuat prin decizia Curţii Constituţionale, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanţa de recurs a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului,rezultă că, Înalta Curte constatată că este competentă şi legal sesizată să judece cauza de faţă, inculpatul nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, inculpatul a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate.
Din probe a rezultat că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat.
Aşadar, instanţa de recurs reţine că soluţionarea cauzei se poate face în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., acordul de voinţă al inculpatului a fost liber exprimat în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, astfel că, limitele pedepselor minime şi maxime vot fi reduse cu 1/3.
Faţă de aceste condiserente, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul S.D.E. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 16 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.D.E. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 16 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 4965.1/30/2009.
Casează în totalitate decizia penală susmenţionată şi în parte sentinţa penală 254/ PI din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului S.D.E. în pedepsele componente de 8 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe recurentul inculpat S.D.E. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi recurent inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1), (2), (3) C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate şi dispune ca recurentul inculpat S.D.E. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, interzice recurentului inculpat drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Constată că recurentul inculpat S.D.E. este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2830/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2832/2012. Penal → |
|---|
