ICCJ. Decizia nr. 2830/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2830/2012

Dosar nr. 4749/119/2010

Şedinţa publică din 17 septembrie 2012

Prin sentinţa penală nr. 30 din 31 mai 2011 a Tribunalului Covasna, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000, inculpatul D.D., a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 (un) an, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5(cinci) ani ce constituie termenul de încercare, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul D.D. a fost obligat să restituie suma de 190.000 lei, ce a format obiectul mitei, către S.E.

În conformitate cu dispoziţiile art. 163 C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor aparţinând inculpatului D.D., dispusă prin Ordonanţa procurorului nr. 56/ P din 22 noiembrie 2010 (filele 281-282 dosar u.p.) şi pusă în executare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 24 noiembrie 2010 (filele 284-285 dosar u.p.).

Potrivit art. 91³ alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus ca suporţii optici tip D.V.D. în registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, copie), respectiv C.D.-ul (înregistrat în2010 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, copie) conţinând copia înregistrării audio/video a discuţiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice prezentate de martorul denunţător, precum şi înregistrarea audio/video a discuţiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Braşov, sigilate, se vor arhiva odată cu dosarul cauzei la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În conformitate cu art. 349 C. proc. pen., raportat la art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 2.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 1800 lei, reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

SC C. SA Târgu Secuiesc, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, administrată de inculpatul D.D. (filele 87-92 dosar u.p.) deţine în proprietate mai multe imobile - spaţii comerciale, potrivit extraselor de carte funciară aflate la filele 175, 222-225 dosar u.p. şi filele 86-87 dosar instanţă. între anterior menţionata societate comercială şi SC I.B. SRL Târgu Secuiesc, reprezentată de martorul-denunţător S.E., asociat unic şi administrată de martora F.E., s-au încheiat de-a lungul timpului, mai multe contracte de închiriere, precum şi acte adiţionale la acestea pentru un număr de patru spaţii, destinate desfăşurării de activităţi comerciale (filele 39-52, 189-207 dosar u.p.).în ceea ce priveşte spaţiul comercial situat în municipiul Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, între cele două societăţi comerciale, s-a încheiat contractul de închiriere din 12 martie 2004 (filele 189-192 dosar u.p.), pentru o perioadă de 72 luni (din 15 martie 2004 până la data de 15 martie 2010), cu posibilitatea prelungirii cu acordul părţilor, stabilindu-se o chirie de 400 dolari dolari SUA plus T.V.A. Prin actul adiţional din 03 ianuarie 2005 (fila 10 dosar u.p.), chiria pentru acest spaţiu comercial a fost majorată la suma de 14.000.000 lei plus T.V.A. Din declaraţiile martorului-denunţător S.E. coroborate cu cele ale martorilor D.E.A. şi F.E., reiese că la sfârşitul anului 2009-începutul anului 2010, inculpatul l-a anunţat pe martorul-denunţător că, pentru spaţiul din Târgu Secuiesc, strada Gării, nr. 45, intenţiona să îi mărească chiria la suma de 4.000 euro, iar dacă nu era de acord să plătească, să elibereze spaţiul.întrucât în contextul socio-economic actual, nu putea să achite un astfel de cuantum al chiriei, martorul-denunţător S.E. i-a propus inculpatului să îi vândă spaţiul respectiv, punându-i la dispoziţie un raport de evaluare a imobilului prin care valoarea de piaţă a acestuia era stabilită la suma de 150.000 euro (filele 163-172 dosar u.p.) şi chiar a solicitat martorului D.E.A. să intervină pe lângă inculpat cu care era prieten, pentru a-l convinge să consimtă la vânzarea acestui spaţiu.între inculpat şi martorul-denunţător au existat mai multe negocieri, întrucât primul dorea să cumpere spaţiul comercial menţionat, prin accesarea unui credit bancar, pentru preţul de 150.000 euro, iar inculpatul insista să vândă doar după o perioadă anterioară de închiriere, cu preţul de 200.000 euro, sens în care s-au şi deplasat de 2-3 ori la B.N.P. D.E.A., pentru redactarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, însă tot de atâtea ori inculpatul şi-a manifestat nemulţumirea faţă de clauzele contractuale privind preţul, cuantumul chiriei, perioada de Închiriere (filele 218-220 dosar u.p.). În concret, după mai multe negocieri, în luna mai a anului 2010, inculpatul D.D. a acceptat să vândă spaţiul menţionat către societatea comercială a martorului-denunţător în următoarele condiţii - să primească pentru folos propriu suma de 50.000 euro, să se prelungească contractul de închiriere încă doi ani pentru 1166 euro/lună., iar după expirarea contractului de închiriere, până în anul 2015, să se achite preţul vânzării de 150.000 euro (declaraţia martorului-denunţător ce se coroborează cu declaraţia martorei F.E.). Acceptând condiţiile impuse, cei doi au apelat la serviciile martorului D.E.A., notar public, cu care erau în relaţii de prietenie, pentru redactarea şi autentificarea înţelegerii, astfel încât, în baza documentelor puse la dispoziţie, notarul a redactat un antecontract de vânzare-cumpărare la data de 01 iunie 2010. Şi de această dată inculpatul a refuzat să semneze antecontractul, invocând că nu este de acord cu conţinutul antecontractului, în realitate, însă având pretenţia de a primi cei 50.000 euro de la martorului-denunţător înainte de semnarea actului notarial, aşa-cum solicitase.întrucât nu cunoştea motivul real pentru care inculpatul D.D. nu dorea să semneze actul deja redactat, văzând că părţile nu au ajuns la un numitor comun, martorul D.E.A. Ie-a predat părţilor antecontractul de vânzare-cumpărare, ce purta numărul de autentificare din 01 iunie 2010, în 4 (patru)exemplare şi Ie-a cerut să se decidă, urmând a-l contacta pentru a lua act de consimţământul lor. La data de 21 iunie 2010, inculpatul D.D. l-a contactat telefonic pe martorul-denunţător S.E. comunicându-i că, dacă are banii, este de acord să semneze antecontractul de vânzare-cumpărare.în acest context, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului-denunţător ce se coroborează cu declaraţiile martorei F.E., cu procesele-verbale din 19 noiembrie 2010,24 noiembrie 2010, fotografiile judiciare ale caietului ce conţine evidenţa banilor existenţi în casieria SC l.B. SRL în datele de 20 iunie 2010 şi 21 iunie 2010, copia certificată pentru conformitate a procesului-verbal înregistrat la SC l.B. SRL din 01 iunie 2010 şi dispoziţia de plată din 21 iunie 2010 (filele 246, 248, 255-259, 261-263 dosar u.p.), procesul-verbal din 03 august 2010 de descărcare fişiere de pe suport tip stick de culoare roşie, proprietatea D.N.A. şi planşele fotografice aferente (filele 78-83 dosar u.p.); procesul-verbal din 04 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe element de stocare de tip C.D. (fila 85 dosar u.p.); procesul-verbal din 05 august 2010 privind realizarea unor capturi după fişierul audio-video, pus la dispoziţie de martorul-denunţător la 03 august 2010 şi planşele fotografice realizate (filele 104-114 dosar u.p.); procesul-verbal din 23 august 2010 de descărcare de pe suportul tip stick de culoare roşie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fişiere ce conţin înregistrări audio ale convorbirilor telefonice, proces-verbal din 23 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip C.D. şi planşele fotografice realizate (filele 116-123 dosar u.p.); proces-verbal din 26 august 2010 (fila 124 dosar u.p.); procesul-verbal de examinare a telefonului mobil în vederea stabilirii datei şi orei la care s-a realizat filmarea audio-video a discuţiei ambientale şi planşele fotografice realizate (filele 126-139 dosar u.p.) - martorul-denunţător S.E., cu dispoziţia de plată nr. 30, a ridicat din casieria firmei sale, în numerar, suma de 210.000 lei, echivalentul a 50.000 euro, în bancnote cu valoarea nominală de 500, 200, 100, 50, 10 şi 5 lei, iar în seara aceleiaşi zile, s-a deplasat, însoţit de martora F.E., la locuinţa inculpatului D.D. din municipiul Sfântu Gheorghe, banii rămânând în maşina martorului-denunţător.

Văzându-i, inculpatul Ie-a spus că până nu vede banii, nu semnează antecontractul de vânzare-cumpărare şi contractul de închiriere care se aflau pe masa din încăperea unde i-a primit.

Martora F.E., s-a deplasat la maşină a luat banii ce se aflau într-o pungă roz cu modele de poliester, s-a întors în locuinţa inculpatului.După ce a văzut banii, inculpatul a fost de acord şi a semnat toate exemplarele antecontractului de vânzare-cumpărare, dar pentru că în conţinutul actului nu se consemnase perioada de închiriere şi valoarea chiriei, i-a cerut martorului-denunţător S.E. să scrie personal la finalul actului notarial, pe toate exemplarele, următoarea clauză - „contractul de închiriere care cuprinde 24 luni cu chirie de 1.166 euro", pe care martorul-denunţător a scris-o, trecând şi cuantumul chiriei şi în litere. Originalul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A. se află la fila 179 dosar u.p., fiind ridicat de la martorul-denunţător, potrivit procesului-verbal din 27 octombrie 2010 (filele 177-178 dosar u.p.).De asemenea cu aceeaşi ocazie, s-a redactat separat, pe un formular tipizat şi un exemplar al contractului de închiriere pentru spaţiul menţionat. Aşadar, în seara zilei de 21 iunie 2010, toate exemplarele antecontractului de vânzare-cumpărare şi exemplarul contractului de închiriere au fost semnate de inculpatul D.D. şi martorul-denunţător, aplicându-se şi ştampilele firmelor pe care le reprezentau. Chiar inculpatul, în declaraţia sa, arată că acest contract s-a semnat la reşedinţa sa din strada Constructorilor, cuprinzând şi clauza cu privire la chirie (filele 25-27 dosar instanţă). Martora F.E., personal, i-a predat inculpatului suma de 210.000 lei, dar întrucât suma de 20.000 lei era compusă din bancnote cu valoare nominală de 1 şi 5 lei, inculpatul a reţinut doar suma de 190.000 lei, iar restul a restituit-o martorului-denunţător, cerându-i să-i aducă banii în bancnote de valoare mai mare. După primirea folosului pretins, inculpatul i-a dat martorului-denunţător S.E. toate actele, cerându-i să le ducă notarului public D.E. în vederea autentificării, după care S.E. şi F.E. au plecat.în ziua de 22 iunie 2010, martorul-denunţător S.E. s-a prezentat la B.N.P. D.E.A. din Covasna cu cele 4 (patru) exemplare ale antecontractului de vânzare-cumpărare, semnate şi ştampilate de părţi cu o seară înainte.Notarul public D.E.A. a solicitat explicaţii cu privire la clauza olografă - „contractul de închiriere care cuprinde 24 luni cu chirie de 1166 euro"- adăugată la finalul antecontractului de vânzare-cumpărare tehnoredactat, martorul-denunţător S.E. precizând că el este cel care a scris acea clauză la solicitarea cererea inculpatului D.D. Pentru a verifica susţinerile martorului-denunţător şi dacă actul adus de acesta reprezintă şi voinţa inculpatului, notarul l-a apelat telefonic pe acesta din urmă, care a confirmat că totul este" Ok", potrivit declaraţiilor martorului D.E.A. În urma verificărilor efectuate, constatând că antecontractul de vânzare-cumpărare reprezenta voinţa părţilor, notarul public a semnat şi ştampilat încheierea de autentificare la data de 22 iunie 2010.

Potrivit art. 45 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici şi a activităţii notariale, „actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine această evidentă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus. în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară. Prin urmare, coroborând cererea martorului D.E.A. de notare a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la BN.P. D.E.A. în C.F.(fila 228 dosar u.p.) cu încheierea din 06 iulie 2010, dată în dosarul de fond a B.C.P.I. Târgu Secuiesc (fila 229 dosar u.p.), cu declaraţiile martorilor S.E. F.E. şi D.E. şi cu dispoziţiile legale menţionate, reiese că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, semnat şi ştampilat de părţi la data de 21 iunie 2010, iar încheierea de autentificare a fost semnată şi ştampilată la data de 22 iunie 2010. De altfel, şi menţiunea din evidenţele de C.F. Târgu Secuiesc, este efectuată potrivit actului C.F. din 23 iunie 2010 (fila 87 dosar instanţă).în aceeaşi seară a zilei de 21 iunie 2010, pe un formular tipizat ce fusese completat de secretară, între cele două societăţi comerciale SC C. SA Târgu Secuiesc şi SC l.B. SRL Târgu Secuiesc, s-a semnat şi ştampilat contractul de locaţiune din 2010 înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc, înregistrat la 22 iunie 2010 la A.F.P., potrivit adresei din 23 noiembrie 2010 a A.N.A.F. - A.F.P. Târgu Secuiesc şi filei din registru intrare/ieşire, din 22 iunie 2010 (filele 275-279 dosar u.p.), ceea ce rezultă din declaraţiile martorei S.E. (fila 147 dosar u.p. şi filele 123-124 dosar instanţă) coroborate cu declaraţiile martorului-denunţător S.E. (fila 110 dosar instanţă).în ceea ce priveşte diferenţa de 20.000 lei, pe care inculpatul a solicitat să fie schimbată în bancnote cu valoare mai mare şi apoi să îi fie remisă(potrivit declaraţiilor martorilor S.E. şi F.E. coroborate cu transcrierile discuţiilor ambientale şi convorbirilor telefonice de la filele 324-325, 328-329, 330-332, 368 dosar u.p.), acest fapt nu s-a mai petrecut datorită divergenţelor apărute între părţi în legătură prelungirea celorlalte contracte de închiriere a spaţiilor comerciale, ce au generat mai multe litigii de natură civilă şi penală, dar toate ulterioare prezentei cauze (filele 56-71, 88-92, 117-122, 127-129 dosar instanţă). în declaraţia sa în faţa instanţei, inculpatul a arătat că a fost de acord să vândă spaţiul comercial din Târgu Secuiesc, către societatea martorului-denunţător, dar preţul convenit fusese cel de 250.000 euro, iar ca modalitate de plată - urma să se achite suma de 4.166 euro pe lună timp de 2 ani, cu titlu de chirie, iar 150.000 euro preţul contractului, iar restul până la 250.000 euro, urma să fie achitat după cei doi ani amintiţi, tot 4.166 euro lunar sau aproximativ aceeaşi sumă, cu precizarea că preţul de 150.000 euro urma să fie achitat timp de trei ani eşalonat. Pe lângă susţinerile contradictorii cu privire la preţul contractului şi cuantumul chiriei, încercând astfel să justifice, să includă în preţul tranzacţiei, suma de 50.000 euro, declaraţia inculpatului nu numai că nu îşi găseşte suport probator, dar este chiar combătută de declaraţiile martorilor F.E., D.E.A., S.E. . Astfel potrivit declaraţiilor martorei S.E., secretara SC C. SA Târgu Secuiesc, ce se coroborează cu înscrisurile de la dosar şi declaraţiile celorlalţi martori, în luna iunie 2010, a completat pe un formular tipizat al contractului de închiriere, datele societăţii sale şi durata contractului şi i I-a înmânat patronului SC l.B. SRL, întrucât urma să meargă la Sfântu Gheorghe la inculpat pentru ca acesta să îl semneze şi ştampileze.în continuare, aceeaşi martoră precizează că la un interval de două luni de la momentul arătat, martorul-denunţător S.E. i-a dus o copie a acestui contract care era semnat şi ştampilat de ambele părţi (filele 27-29 dosar u.p.), chiria fusese stabilită la 1.166 euro/lună, prilej cu care a achitat chiria pe două luni, declaraţia coroborându-se cu declaraţia inculpatului că numai în august ar fi aflat de la secretară de chiria în cuantum de 1.166 euro/lună şi cu factura fiscală din 31 august 2010 emisă de SC C. SA Târgu Secuiesc (fila 75 dosar instanţă). Ulterior, formulării denunţului penal, în încercarea de a justifica cei 50.000 euro, inculpatul a solicitat secretarei S.E., potrivit declaraţiilor acesteia, să completeze un nou formular de contract de închiriere care a fost înregistrat în evidenţele societăţii, de asemenea, din 22 iunie 2010 încheiat la 01 iulie 2010 (filele 30-32 dosar u.p.) unde era trecută, de această dată, suma de 4166 euro/lună cu titlu de chirie, sens în care s-a emis factură nedatată, pentru diferenţă chirie pe lunile iulie, august 2010 şi factura fiscală din 02 noiembrie 2010 (filele 76-77 dosar instanţă), potrivit noului contract, înscrisuri depuse de inculpat, în apărarea sa.în apărarea sa, inculpatul a încercat să arate că martorul denunţător ar fi inserat date neconforme voinţei juridice a părţilor, atât în contractul de închiriere, cât şi în antecontractul de vânzare-cumpărare, că societatea denunţătorului avea datorii constând în chirii restante, sens în care a depus la dosarul cauzei, mai multe înscrisuri - notificări, copii ale unor acţiuni civile, întâmpinări, copii ale unor citaţii, însă toate acestea au fost depuse sau comunicate, ulterior formulării denunţului penal de către martorul-denunţător la data de 30 iulie 2010 şi începerii urmăririi penale la data de 05 august 2010 (filele 56-74, 88-92 dosar instanţă).

Apoi, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei un actul adiţional la Actul constitutiv al SC l.B. SRL Târgu Secuiesc (fila 16 dosar instanţă), pentru a dovedi, în apărarea sa, că atât contractul de locaţiune din 2010 înregistrat în 22 iunie 2010 la AFP Târgu Secuiesc, cât şi antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A., sunt lovite de nulitate absolută, întrucât martorul-denunţător, nu avea calitatea de reprezentant al SC I.B. SRL Târgu Secuiesc, asumarea actelor de administrare fiind atributul exclusiv al administratorului cu puteri depline F.E.

Această apărare nu poate fi primită, întrucât legea nu cere nicio calitate celui ce dă mita, acesta este un subiect nedeterminat, putând fi orice persoană, astfel încât lipsa calităţii de reprezentant a cocontractantului, în speţă a celui ce a dat mita, nu are relevanţă.Pe de altă parte, sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, este necesar ca actul pentru a cărui îndeplinire s-a pretins sau s-a primit o sumă de bani, să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu, condiţie care, în cauză, este îndeplinită.

Art. 254 alin. (1) C. pen., incriminează ca infracţiunea de luare de mită, fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu privire la calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni, potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2002 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prevede - constituie infracţiunile prevăzute la art. 254 - 257 C. pen., art. 6¹ şi 8² din prezenta lege şi faptele incriminate în aceste texte săvârşite de manageri, directori, administratori, cenzori sau alte persoane cu atribuţii de control la societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi la orice alţi agenţi economici. De asemenea, potrivit art. 6 din aceeaşi lege, infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 C. pen. şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea sa, în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că aceasta este o infracţiune condiţională, iar acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material trebuie să fie anterioară îndeplinirii sau neîndeplinirii îndatoririle de serviciu, legătura de cauzalitate ce constă în acţiune sau inacţiune şi urmarea imediată, precum şi existenţa dubiului cu privire la pretinderea sau primirea de bani, respectiv a titlului ilicit cu care inculpatul ar fi primit sume de bani.

Potrivit relaţiilor furnizate de O.N.R.C. (filele 87-92 dosar u.p.), SC C. SA Târgu Secuiesc, cu sediul în municipiul Târgu Secuiesc, judeţul Covasna este administrată de inculpatul D.D. Aceasta societate comercială deţine în proprietate mai multe imobile - spaţii comerciale, potrivit extraselor de carte funciară aflate la filele 175, 222-225 dosar u.p. şi filele 86-87 dosar instanţă.Prin urmare, sub aspectul calităţii de subiect activ, în speţă, este îndeplinită această condiţie, întrucât inculpatul are calitatea de administrator al SC C. SA Târgu Secuiesc. Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de luare de mită are conţinuturi alternative, putându-se realiza şi prin pretinderea ori primirea bani sau alte foloase care nu i se cuvin făptuitorului, în scopul de a îndeplini, un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ca în cazul de faţă. Ori inculpatul este reprezentant, administrator al unei societăţi comerciale, însărcinat, prin actul adiţional din 2010 la actul constitutiv, cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii.

Sub acest aspect, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 70¹din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii ., nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentic.

Primirea sau pretinderea de bani trebuie să fie anterioară îndeplinirii actului pentru care s-au pretins sau primit bani sau alte foloase.Potrivit declaraţiilor coroborate ale martorului-denunţător şi ale martorilor F.E.(fila 153 dosar u.p.) şi D.E.A. (fila 141 dosar u.p.), inculpatul a pretins suma de 50.000 euro pentru a încheia antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la spaţiul situat în Târgu Secuiesc. Mai mult decât atât, probatoriul administrat în cauză a relevat că în seara zilei de 21 iunie 2010, la locuinţa sa din municipiul Sfântu Gheorghe, inculpatul D.D. a primit suma de 190.000 lei şi a semnat şi ştampilat atât antecontractul de vânzare-cumpărare ce a fost autentificat, în condiţiile arătate anterior, din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A., precum şi contractul de locaţiune din 2010, ce a fost apoi înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc.Fapta constituie infracţiunea de luare de mită, şi atunci când făptuitorul primeşte banii sau foloasele în timpul îndeplinirii actului, iar infracţiunea de luare de mită se consumă instantaneu la momentul realizării oricăreia dintre acţiunile ce constituie elementul material al acesteia. în cadrul acestei infracţiuni, raportul de cauzalitate rezultă "ex re", iar urmarea constă în starea de pericol care se instituie în raport cu desfăşurarea normală a relaţiilor de serviciu. Prin urmare, nu se poate dispune achitarea inculpatului în baza textelor de lege invocate.

Sub aspectul materialului probator administrat, în mod cu totul neprocedural, cu încălcarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii, dreptului la apărare şi a celorlalte ce vizează şi fundamentează un proces echitabil, deşi înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, în cauză, inculpatul, prin apărător ales, a precizat că nu mai are de dat explicaţii ori de formulat cereri noi, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 20 mai 2011, acesta a invocat nulitatea înregistrărilor efectuate în cauză.

Motivele sunt acelea că denunţătorul nu este parte în proces, iar înregistrările fără autorizaţie, în condiţii de clandestinitate, nu constituie mijloc de probă, că interceptarea sau înregistrarea convorbirilor se adresează de procuror instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, numai dacă stabilirea situaţiei de fapt nu poate fi realizată pe baza altor probe, iar în speţa de faţă cererea a fost adresată Tribunalului Braşov şi nu Tribunalului Covasna, competent să soluţioneze cauza în fond.

Înregistrările efectuate în prezenta cauză constituie mijloace de probă în sensul art. 64 C. proc. pen., potrivit celor ce succed.

La data de 30 iulie 2010, sub nr. 56/P/2010, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, denunţul penal formulat de martorul-denunţător S.E. În susţinerea acestui denunţ, martorul-denunţător, potrivit celor arătate, a pus la dispoziţie alături de înscrisuri şi un suport tip stick de culoare roşie ce conţinea trei convorbiri telefonice şi o discuţie ambientală purtată de el cu inculpatul, sens în care s-a procedat, în faza actelor premergătoare la descărcarea acestor fişiere de pe suportul tip stick de culoare roşie calculatorul, proprietatea D.N.A. şi planşele fotografice aferente, fiind încheiat procesul-verbal din 03 august 2010 (filele 78-83 dosar u.p.) şi apoi la copierea din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe element de stocare de tip C.D., fiind întocmit procesul-verbal din 04 august 2010 de (fila 5 dosar u.p.), acte consemnate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 05 august 2010 (filele 11-12 dosar u.p.). După începerea urmăririi penale prin rezoluţia din 05 august 2010 (filele 13-14 dosar u.p.), potrivit procesului-verbal din 05 august 2010, s-au realizat capturi după fişierul audio-video, pus la dispoziţie de martorul-denunţător la 03 august 2010 şi planşele fotografice realizate (filele 104-114 dosar u.p.); s-au descărcat de pe suportul tip stick de culoare roşie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fişiere ce conţin înregistrări audio ale convorbirilor telefonice; la data de 23 august 2010, s-au copiat din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip C.D. şi planşele fotografice realizate, toate acestea consemnate în cuprinsul procesului-verbal din 23 august 2010 (filele 116-123 dosar u.p.); s-a examinat telefonul mobil, în vederea stabilirii datei şi orei la care s-a realizat filmarea audio-video a discuţiei ambientale şi au fost realizate planşele fotografice, fiind încheiat procesele-verbale din 26 iunie 2011 (filele 126-139 dosar u.p.). Prin Ordonanţa nr. 56 /P din 05 august 2010 (filele 302-304), în condiţiile art. 91² alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, începând cu data de 05 august 2010, ora 12,30 până la data de 07 august 2010, ora 12,30, a înregistrării audio-video a discuţiilor purtate în mediu ambiental sau în alte locuri de către martorul denunţător S.E. cu învinuitul D.D. şi eventuale persoane ce îi însoţesc, urmând a se proceda imediat, dar nu mai târziu de 48 de ore la comunicarea către Tribunalul Braşov a ordonanţei provizorii, conform art. 91² alin. (3) C. proc. pen. Prin încheierea din 06 august 2010 a Tribunalului Braşov pronunţată în dosarul penal, dosar ecris de fond (filele 306-307 dosar u.p.), s-a confirmat ordonanţa provizorie anterior menţionată şi în baza art. 91¹alin. (1), (2), (3), (9), art. 91⁴ C. proc. pen., s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea pe o perioadă de 28 de zile, începând cu 08 august 2010 şi până la 04 septembrie 2010, a convorbirilor şi comunicărilor efectuate de către martorul denunţător S.E. cu învinuitul D.D., precum şi a discuţiilor purtate în mediu ambiental sau în alte locuri, de cei doi şi a eventualelor persoane ce îi însoţesc, fiind respectate dispoziţiile art. 91² alin. (3) C. proc. pen.în baza încheierii arătate, au fost emise autorizaţiile din 06 august 2010,emise de Tribunalul Braşov (filele 308-312 dosar u.p.). Contrar motivelor invocate de inculpat, tribunalul a reţinut că în conformitate cu art. 91¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului,., dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt. Aşadar, legea procesual penală, nu impune condiţia ca numai dacă stabilirea situaţiei de fapt nu poate fi realizată pe baza altor probe.

Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare. Cu privire la instanţa care autorizează interceptările şi înregistrările convorbirilor, în speţă au fost respectate condiţiile impuse de lege, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, iar potrivit art. 91¹ alin. (3) C. proc. pen., autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. De asemenea, au fost certificate înregistrările, fiind întocmite procesele-verbale de transcriere a discuţiilor ambientale şi convorbirilor telefonice (filele 324-373 dosar u.p.), cu respectarea dispoziţiilor art. 91³ C. proc. pen. şi au fost ataşaţi suporţii optici tip D.V.D. în registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, copie), respectiv C.D.-ul (înregistrat în 2010 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, copie) conţinând copia înregistrării audio/video a discuţiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice prezentate de martorul denunţător, precum şi înregistrarea audio/video a discuţiilor purtate în mediu ambiental, a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Braşov, şi sigilate.

În altă ordine de idei, potrivit art. 91⁶ alin. (2) C. proc. pen., înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.Desigur că martorul-denunţător nu este parte în proces, dar este o persoană care are cunoştinţă de fapte, de împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului în cauză, şi a pus la dispoziţie înregistrări care privesc propriile convorbiri. Sub acest aspect, se impune precizarea că martorul denunţător nu a încercat să nege cele declarate în faza de urmărire penală, nu a procedat la reveniri asupra declaraţiilor sale, ci chiar a făcut unele precizări; sub aspectul faptei denunţate, declaraţiile sale se coroborează cu probatoriul administrat, cu declaraţiile celorlalţi martori audiaţi şi cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, potrivit celor prezentate pe larg mai sus, înregistrările puse la dispoziţie de acesta, nu au constituit singura probă împotriva inculpatului, iar acesta a avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea, cât şi folosirea acestora, dar nu a făcut-o (Hotărârea din 25 septembrie 2001 în Cauza P.G. si J.H. împotriva Regatului Unit); pentru înregistrările efectuate nu a beneficiat de asistenţă din partea organului de urmărire penală, nu i-au fost sugerate de către acesta (cauza M.M c. Olandei, hotărârea din 8 aprilie 2003); s-au realizat cu propriul său telefon şi nu cu un echipament tehnic pus la dispoziţie de către autorităţile de stat( hotăra rea din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vondel c. Olandei).

Mai mult decât atât, C. proc. pen. instituie garanţii în vederea prevenirii abuzurilor, a arbitrariului, sens în care, astfel cum s-a arătat anterior, art. 91^1, 91⁶ C. proc. pen., se aplică numai în cazul unor infracţiuni expres prevăzute, înregistrările pot fi contestate potrivit art. 64, art. 67 şi art. 68 C. proc. pen. şi pot fi supuse expertizării în conformitate cu dispoziţiile art. 91⁶ alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte aprecierea materialului probator administrat în cauză, dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prevăd că probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Nu în ultimul rând, relevantă, sub acest aspect, este şi atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, pe parcursul procesului penal.

Astfel, aşa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 17 decembrie 2010 (fila 381 dosar u.p.), inculpatului i s-a oferit posibilitatea ascultării înregistrărilor evidenţiate în conţinutul proceselor verbale de transcriere, însă nu a dorit, fiind convins de realitatea celor consemnate în procesele verbale.Apoi, audiat în faţa instanţei, inculpatul a arătat că nu are nicio explicaţie cu privire la imaginile video şi transcrierile înregistrărilor audio sau convorbirilor telefonice de la dosarul de urmărire penal, fără a le contesta autenticitatea, fără a solicita o verificare de scripte sau o expertiză în condiţiile art. 91⁶ C. proc. pen., în acest sens. Mai mult, chiar a încercat să dea o explicaţie acestora, arătând că obişnuieşte să aibă la reşedinţa sa sume mari de bani cu care operează pentru că mai are o firmă SC P. SRL Sfântu Gheorghe care are sediul în acelaşi loc cu reşedinţa şi că deţine acţiuni la bursă şi obişnuieşte să aibă sume de bani, chiar şi un miliard de lei vechi şi că s-a întâmplat ca martorul-denunţător să meargă la el acasă să îl găsească înconjurat cu asemenea sume de bani.în sprijinul acestor afirmaţii, a depus la dosar certificatul de înregistrare emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Covasna, Statutul SC B.C.S. SRL, sentinţa civilă nr. 557 din 27 iulie 1993 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, act adiţional la Statutul SC B.C.S. SRL autentificat din 26 iunie 1995 la notariatul de Stat al Judeţului Covasna-Sfântu Gheorghe, act adiţional la contractul şi la statutul SC P. SRL autentificat din iulie 1995 la Notariatul de Stat al Judeţului Covasna-Sfântu Gheorghe, act adiţional la statutul SC P. SRL autentificat din 10 aprilie 1997 la B.N.P. O.G., act adiţional la statutul SC P. SRL, nedatat (filele 130-138 dosar instanţă) şi de asemenea, a solicitat şi a fost audiat martorul Janosi Ferenc (fila 125 dosar instanţă). UIterior, prin nota de şedinţă de la filele 42-53 dosar instanţă, cu privire la aceleaşi aspecte, inculpatul, prin apărător, a precizat că, fotografiile indică un teanc de bani neordonat pe masă, într-o încăpere, că teancurile indică bancnote de 50 lei(posibil a câte 100 bucăţi), aproximativ 17 teancuri, posibil 85.000 lei, că suma de bani de pe masă nu este conformă ca valoare cu cea pretinsă de S.E.

Prin urmare, faţă de toate cele ce preced, tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului D.D. care în calitate de administrator al SC C. SA Târgu Secuiesc a pretins martorului-denunţător S.E. suma de 50.000 euro pentru a aproba vânzarea către SC l.B. SRL Târgu Secuiesc, a spaţiului comercial situat în Târgu Secuiesc, judeţul Covasna cu suma de 150.000 euro, iar în seara zilei de 21 iunie 2010 a primit suma de 190.000 lei, semnând şi ştampilând cele patru exemplare ale antecontractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a perfectat convenţia părţilor, ce a fost autentificat sub nr. 1490 la B.N.P. D.E.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce o va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. -dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, valorile sociale lezate, persoana infractorului, vârsta acestuia, atitudinea procesuală a acestuia constând în aceea că s-a prezentat la toate termenele în faţa instanţei, că este la primul impact cu legea penală, că în colectivitatea în care trăieşte se bucură de apreciere, fiind considerat ca având un comportament corespunzător, astfel încât se va orienta la limita minimă a intervalului prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, apreciind că pedeapsa astfel stabilită va avea efectul preventiv şi educativ scontat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul D.D.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului, în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, nu corespunde scopului acesteia şi nu reflectă gravitatea faptei, relevată de modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptei, de calitatea inculpatului (administrator al unei societăţi comerciale), de atitudinea acestuia după comiterea faptei, de suma importantă de bani pretinsă. De asemenea, raportat la gravitatea faptei, scopul pedepsei nu poate fi atins fără privare de libertate, iar suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi motivată doar prin invocarea lipsei antecedentelor penale, a unui comportament de conformitate cu normele penale anterior săvârşirii faptei. în susţinerea apelului s-a făcut referire la Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Inculpatul D.D. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât a negociat antecontractul în calitate de proprietar al imobilului şi nu de administrator al societăţii. în subsidiar, inculpatul a solicitat repunerea cauzei pe rol şi punerea în discuţie, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. a schimbării încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de evaziune fiscală, având în vedere că la susţinerea în fond a apelului de către parchet s-a făcut referire la faptul că inculpatul ar fi luat suma de bani fără forme legale, pentru a eluda legile fiscale.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanţa de fond a ignorat faptul că, potrivit statutului societăţii, respectiv art. 9 lit. f), un act de dispoziţie, cum este cel al vânzării unui activ al societăţii, nu poate fi îndeplinit decât cu aprobarea A.G.A., ca restricţie la prevederile art. 70 din Legea societăţilor comerciale.

Cu privire la administrarea unor probe în apel, inculpatul a precizat faptul că din declaraţia sa rezultă faptul că în perioada septembrie 2009-martie 2010, perioadă în care a purtat negocieri cu martorul denunţător, relativ la chirie, în condiţiile în care contractul de închiriere expira în luna martie a anului 2010, acesta nu avea calitatea de administrator al societăţii SC C. SA Tg. Secuiesc. De asemenea, inculpatul a susţinut în apărarea sa, că a acceptat să încheie, la propunerea denunţătorului, un contract de înstrăinare a spaţiului închiriat, către SC I.B. SRL, al cărui unic acţionar era denunţătorul, pentru preţul de 250.000 euro. întrucât denunţătorul s-a plâns că nu ar fi în măsură să plătească taxele aferente statului la nivelul acestei sume, inculpatul a acceptat propunerea denunţătorului ca suma de 100.000 euro să o plătească sub forma unei chirii pentru primii doi ani, rezultând o chirie lunară de 4.166 euro, iar diferenţa să o plătească după 3 ani de la expirarea acestui contract. Antecontractul a fost încheiat în data de 01 iunie 2010, dacă la care a fost şi autentificat.

Din declaraţia martorului denunţător, dată în faţa instanţei de apel a rezulat faptul că acesta a discutat cu inculpatul având în vedere că acesta era acţionarul majoritar, că a semnat antecontractul în locul administratorului SC I.B. SRL, tocmai pentru că negocierea s-a purtat între cei cu putere de decizie, respectiv D., acţionar majoritar, şi denunţător, asociat unic. S-a mai arătat că denunţătorul nu a putut să dea nicio explicaţie cu privire la faptul că în denunţul iniţial a indicat ca dată a remiterii sumei către inculpat data de 01 iunie 2010, iar ulterior, a menţionat data de 21 iunie 2010.

Inculpatul a mai susţinut că fapta ce i se impută nu există, în lipsa calităţii de subiect activ calificat, respectiv de funcţionar în accepţiunea art. 147 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care a negociat în calitate de proprietar al activului şi nu de administrator al societăţii. S-a mai arătat că starea de fapt din rechizitoriu, preluată de judecătorul fondului, este contrară realităţii juridice, având în vedere declaraţiile inculpatului, denunţătorului şi martorilor audiaţi de instanţa de apel.

S-a mai arătat, în continuarea dezvoltării motivelor de apel, că prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, s-a născut o obligaţie de a face, respectiv încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare, la notar, după achitarea preţului de 150.000 euro, astfel că nu ar putea constitui temei pentru a putea pretinde şi primi mita. Inculpatul nu putea acţiona în calitate de administrator pentru îndeplinirea actului de dispoziţie în legătură cu activul din litigiu, întrucât lipsea aprobarea A.G.A., condiţie sine qua non ca administratorul societăţii să decidă. Denunţătorul a acţionat cu inculpatul în calitatea acestuia din urmă de proprietar al bunului pentru că nu mai inculpatul avea putere de decizie, putându-se afirma că se confunda cu adunarea generală care trebuia să aprobe vânzarea activului. Totodată, denunţătorul a nu avea calitatea de semna antecontractul, nefiind administratorul societăţii. Se mai arată că inculpatul a dobândit calitatea de administrator în data de 4 martie 2010, însă negocierile pentru vânzarea spaţiului au fost demarate de denunţător încă de la sfârşitul anului 2009 şi finalizate în iunie 2010. Inculpatul a mai susţinut că nu a încheiat antecontractul la notar, contract autentificat de notar în lipsa sa, iar denunţătorul a înlocuit pagina a doua a contractului de închiriere scriind în loc de chiria de 4166 euro, suma de 1166 euro, înregistrându-l la fisc, deşi anterior nu mai procedase astfel. Inculpatul mai arătă că data de 1 iunie 2010 nu poate fi reţinută drept dată a săvârşiri infracţiuni de luare de mită., încheierea de autentificare a antecontractului fiind datată 1 iunie 2011 şi având o forţă probantă absolută, neputând fi combătută cu depoziţii de martor sau cu cele ale denunţătorului interesat în cauză. Se mai arată că formularea de către societatea administrată de martorul denunţător a acţiunii în valorificarea antecontractului, la data de 10 ianuarie 2011, fără să mai aştepte până în anul 2015, este un argument în susţinerea tezei că denunţătorul, după ce a înlocuit pagina şi a modificat cuantumul chiriei la 1166 lei lunar, a urmărit achiziţionarea activului la un preţ sub evaluat de 150.000 lei.

Examinând sentinţa apelată în raport de actele şi lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt şi de drept, cât şi prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a reţinut următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate.

Din declaraţiile martorului denunţător S.E. (filele 65-68,70-76 dosar u.p.,filele 109-110 dosar judecătorie), care se coroborează cu cele ale martorilor D.E.A. (filele 4-5 dosar u.p., filele 104-144 dosar u.p.,filele 107-108, dosar judecătorie) şi F.E. (filele 151-155 dosar u.p., fila 106 dosar judecătorie), precum şi din înscrisurile aflate la dosar, reprezentând antecontract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 201 la B.N.P. D.E.A. (filele 4-5, 179, 226-227 dosar u.p.), contract de închiriere din 12 martie 2004 şi actul adiţional la acesta din 03 ianuarie 2005 (filele 6-10 dosar u.p.), act adiţional la acesta, din data de 03 ianuarie 2005 (fila 10, dosar u.p.), contract de locaţiune din 2010 înregistrat la A.F.P. Târgu Secuiesc din 22 iunie 2010 (filele 267-278, dosar u. p.) şi contractul de locaţiune din 2010 pus la dispoziţie organelor de anchetă de către martorul denunţător (filele 242-244 dosar u.p.), procesul-verbal din 03 august 2010 de descărcare fişiere de pe suport tip stick de culoare roşie pe calculatorul, proprietatea D.N.A. şi planşele fotografice aferente (filele 78-83 dosar u.p.); proces-verbal din 04 august 2010 de copiere din calculatorul proprietatea D.N.A., pe element de stocare de tip C.D. (fila 85 dosar u.p.), procesul-verbal din 05 august 2010 privind realizarea unor capturi după fişierul audio-video, pus la dispoziţie de martorul-denunţător la 03 august 2010 şi planşele fotografice realizate (filele 104-114 dosar u.p.), procesul-verbal din 23 august 2010 de descărcare de pe suportul tip stick de culoare roşie pe calculatorul, proprietatea D.N.A., a trei fişiere ce conţin înregistrări audio ale convorbirilor telefonice, proces-verbal din 23 august 2010 de copiere din calculatorul, proprietatea D.N.A., pe un element de stocare tip C.D. şi planşele fotografice realizate (filele 116-123 dosar u.p.); procesul-verbal din 26 august 2010 (fila 124 dosar u.p.); procesul-verbal de examinare a telefonului mobil în vederea stabilirii datei şi orei la care s-a realizat filmarea audio-video a discuţiei ambientale din 03 august 2010 şi planşele fotografice realizate(filele 126-139 dosar u.p.) constituie principalele mijloace de probă care dovedesc starea de fapt reţinută de prima instanţă.

Între SC C. SA Târgu Secuiesc, controlată în fapt de inculpatul D.D. şi SC I.B. S.R.L. Târgu Secuiesc, a cărui asociat unic este martorul denunţător S.E. au fost încheiate mai multe contracte de închiriere a unor imobile aflate în proprietatea SC C. SA Târgu Secuiesc, printre care şi imobilul situat în Tg. Secuiesc, având destinaţia de spaţiu comercial. întrucât contractul de închiriere nr. 20 din 12 martie 2004 cu privire la acest spaţiu expira în 15 martie 2010, încă de la sfârşitul anului 2009, între inculpatul D.D. şi martorul denunţător S.E. s-au purtat mai multe negocieri, în cadrul cărora inculpatul a propus un preţ al chiriei de 4.000 euro, cu care martorul denunţător nu era însă de acord. Preţul chiriei din contractul din 2004 era de 400 dolari SUA, iar din luna ianuarie 2005, a fost în sumă de 14.000.000 lei, conform actului adiţional încheiat în data de 03 ianuarie 2005.

Negocierile între cei doi au continuat şi după data de 15 martie 2010, timp în care spaţiul a fost în continuare ocupat de societatea martorului denunţător. Cert este faptul că martorul denunţător, care deţinea un raport de evaluare a spaţiului la suma de 150.000 euro, dorea cumpărarea spaţiului cu această sumă, iar inculpatul, considera că spaţiul fusese subevaluat, dorind un preţ mai mare ori închirierea spaţiului în continuare, pentru o chirie mult mai mare.

La Biroul Notarului Public D.A. s-au redactat, la date diferite, mai multe variante ale unui antecontract de vânzare cumpărare, cu care însă inculpatul nu a fost de acord.

În data de 1 iunie 2010, notarul public a redactat antecontractul de vânzare-cumpărare din 01 iunie 2011, inclusiv încheierea de autentificare, act pe care inculpatul, nici de această dată, nu a dorit să îl semneze, nefiind de acord cu preţul vânzării, motiv pentru care notarul, aflat în relaţii de amiciţie cu ambele părţi, a acceptat ca acestea să revină cu actul semnat după o perioadă în care vor fi căzut de acord cu privire la menţiunile cuprinse în antecontract.

Inculpatul i-a pretins martorului denunţător suma de 50.000 euro, precum şi încheierea unui contract de închiriere al spaţiului în discuţie pe o durată de 24 de luni, pentru o chirie lunară de 1166 euro, pentru a semna antecontractul de vânzare-cumpărare. în data de 21 iunie 2010, martorul denunţător, însoţit de martora F.E. s-au deplasat la domiciliul inculpatului, unde i-au prezentat acestuia suma de 210.000 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, în bancnote cu valoarea nominală de 500, 200, 100, 50, 10 şi 5 lei. Inculpatul a primit suma de 190.000 lei, iar restul sumei de 20.000 lei, compusă din bancnote de 1 şi 5 lei, i-a restituit-o martorului denunţător, cerându-i să-i aducă banii în bancnote de valoare mai mare.

Numai în aceste condiţii, după ce a primit de la martorul denunţător suma de 190.000 lei, cerându-i acestuia să aducă ulterior şi suma de 20.000 lei, în bancnote mai mari şi să includă încă clauză olografă în antecontractul de vânzare-cumpărare, cu privire la contractul de închiriere asupra imobilului care făcea obiectul antecontractului, pe o durată de 24 de luni, preţul chiriei fiind de 1166 euro, inculpatul a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare.

După primirea sumei de bani pretinse şi semnarea înscrisului întocmit de martorul D.A., notar public, inculpatul i-a dat martorului denunţător toate exemplarele acestuia, precum şi contractul de închiriere, completat în aceleaşi împrejurări, la domiciliul inculpatului pe un formular tipizat întocmit anterior de către martora S.E., secretara SC C. SA.

A doua zi, în data de 22 iunie 2011, martorul denunţător s-a prezentat la B.N.P. D.E.A. cu cele 4 exemplare ale antecontractului de vânzare-cumpărare, semnate şi ştampilate de părţi în seara precedentă. Cu privire la menţiunea olografă din cuprinsul antecontractului redactat şi autentificat, notarul public a cerut explicaţii, iar martorul S.E. i-a precizat faptul că el a scris acea clauză la solicitarea inculpatului D.D. Notarul public a verificat susţinerile martorului denunţător S.E., sunându-l pe inculpatul D.D., care i-a confirmat că e în regulă.

Notarul public D.E.A. a semnat şi ştampilat încheierea de autentificare în aceeaşi zi şi a iniţiat demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Astfel, în aceeaşi zi, la S.C.P.I. Tg. Secuiesc a fost înregistrată cererea B.N.P. D.E.A. având ca obiect notarea antecontractului de vânzare-cumpărare din 1 iunie 2010 în C.F.

Prima instanţă a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000, fapta inculpatului D.D. care în calitate de administrator al SC C. SA Târgu Secuiesc a pretins martorului-denunţător S.E. suma de 50.000 euro pentru a aproba vânzarea către SC l.B.S. Târgu Secuiesc, a spaţiului comercial situat în Târgu Secuiesc, judeţul Covasna cu suma de 150.000 euro, iar în seara zilei de 21 iunie 2010 a primit suma de 190.000 lei, semnând şi ştampilând cele patru exemplare ale antecontractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a perfectat convenţia părţilor, ce a fost autentificat la B.N.P. D.E.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, sub forma pretinderii sumei de 50.000 euro, precum şi sub forma primirii sumei de 190.000 lei, ca parte din suma pretinsă, de către inculpatul D.D. este dovedită cu mijloacele de probă menţionate mai sus. Actul pentru a cărui îndeplinire inculpatul a pretins şi solicitat banii făcea parte din sfera atribuţiilor acestuia, în calitate de administrator al SC C. SA Tg. Secuiesc. Inculpatul D.D. a devenit administrator al SC C. SA Tg. Secuiesc în data de 10 februarie 2010 (fila 88 dosar u.p.), deci înainte de expirarea contractului de închiriere a spaţiului din litigiu. Astfel, atât negocierile, cât şi încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare şi a contractului de închiriere pentru acest spaţiu au fost îndeplinite de inculpat în calitatea sa de administrator al societăţii comerciale. Chiar dacă vânzarea unui activ al societăţii comerciale trebuia aprobată de către A.G.A., se poate observa că acţionarul principal, în fapt şi în drept al societăţi, era inculpatul D.D. SC C. SA era constituită din două persoane fizice, D.A., cu un procent de 7,1% şi D.A., cu un procent de 18,54%, şi o persoană juridică, SC P. SRL Sf. Gheorghe, al cărui unic asociat era inculpatul D.D. Deci în A.G.A. inculpatul deţinea majoritatea, astfel că putea impune celorlalţi acţionari hotărârea de înstrăinare a activelor societăţii, deci şi a spaţiului comercial din litigiu. în plus, se poate observa din declaraţiile martorului denunţător, ale martorei S.E., cât şi din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, că inculpatul era cel care controla societatea şi lua toate hotărârile cu privire la aceasta.

În concluzie, inculpatul D.D. are calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită, astfel cum este reglementată de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 8 din Legea nr. 78/2000. Acesta, în calitate de administrator al SC C. SA, de persoană care poate determina Hotărârea A.G.A. în sensul înstrăinării activelor societăţii comerciale, a pretins de la denunţător suma de 50.000 euro, din care a şi primit suma de 190.000 lei, în data de 21 iunie 2010, pentru a fi de acord cu semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare a unui spaţiu comercial pe care denunţătorul îl folosea în calitate de chiriaş, pentru suma de 150.000 euro, precum şi cu semnarea contractului de închiriere a spaţiului pe o durată de 24 de luni, cu o chirie lunară de 1.166 euro.

Curtea a apreciat că nu a poate fi reţinută apărarea inculpatului în sensul că a negociat cu denunţătorul în calitate de proprietar al spaţiului şi nu de administrator, cu atât mai mult cu cât negocierile s-au purtat încă din toamna anului 2009. Nu are relevanţă acest aspect, de vreme ce s-a demonstrat faptul că inculpatul era acţionarul majoritar al societăţii comerciale şi în această calitate putea determina hotărârile adunării generale. Practic, toate hotărârile în privinţa societăţi comerciale erau luate de către acesta. Chiar dacă negocierile privind vânzarea spaţiului comercial deţinut cu chirie de către martorul denunţător au început la sfârşitul anului 2009, deci înainte de a fi numit inculpatul administrator, nici acest aspect nu prezintă relevanţă în condiţiile în care negocierile au continuat şi după data numirii sale în calitate de administrator, 10 februarie 2010, iar momentul pretinderii sumei de 50.000 de euro nu s-a putut stabili cu certitudine, însă s-a stabilit că la data de 21 iunie 2010 inculpatul a şi primit cea mai mare parte din sumă, respectiv suma de 190.000 lei.

Menţiunea datei de 1 iunie 2010 din denunţul olograf al martorului S.E., de la fila 1 dosar u.p., este eronată, martorul relatând în toate declaraţiile date ulterior că data la care s-a prezentat la domiciliul inculpatului este 21 iunie 2010, aspect care reiese şi din declaraţiile martorei F.E., din procesul.verbal de descărcare din memoria telefonului său mobil a unor fişiere audio-video (filele 126-127, dosar u.p.), precum şi din împrejurarea că atât antecontractul de vânzare-cumpărare, cât şi cel de închiriere au fost înregistrate la C.F. şi la Administraţia Financiară în data de 22 iunie 2010.

Totodată, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de luare de mită nu are relevanţă dacă antecontractul de vânzare-cumpărare îndeplineşte sau nu toate condiţiile de fond şi de formă pentru valabilitatea sa, în condiţiile în care actul pentru a cărui îndeplinire inculpatul a pretins şi primit bani îl constituia hotărârea de a înstrăina un activ al societăţii comerciale pe care o administra şi al cărui acţionar majoritar era, în anumite condiţii, apreciate de către acesta ca fiind avantajoase. Deşi, în aparenţă, este vorba despre negocieri purtate de reprezentanţii, în sens larg, ai unor societăţi comerciale, cu privire la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare şi a unui contract de închiriere, în esenţă, se poate observa că inculpatul, în calitatea sa de persoană care poate lua orice hotărâre cu privire la societatea comercială pe care o administra, a solicitat spre folos propriu martorului denunţător o sumă de bani, pentru a fi de acord cu încheierea contractelor. Legiuitorul a înţeles să reglementeze ca infracţiune şi fapta de luare de mită săvârşită de manageri, directori, administratori, cenzori sau alte persoane cu atribuţii de control la societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi la orice alţi agenţi economici, extinzând astfel sfera infracţiunilor de corupţie şi în mediul privat de afaceri. De esenţa infracţiunii de luare de mită în speţă este faptul că inculpatul D.D. a pretins şi primit suma de bani pentru a fi de acord cu înstrăinarea unui spaţiu comercial.

Chestiunile invocate de către inculpat în cadrul motivelor de apel cu privire la valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare şi a celui de închiriere nu fac obiectul prezentei cauze penale. Acestea au intrat în circuitul juridic civil, astfel că urmează regimul acestor acte.

Latura subiectivă, sub forma intenţiei directe, a infracţiunii de luare mită a fost de asemenea dovedită cu mijloacele de probă administrate. Inculpatul a urmărit realizarea acţiunii de luare de mită, ştiind că banii sunt necuveniţi şi au drept scop îndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile sale de administrator al societăţii comerciale. O dovadă în acest sens o constituie, alături de declaraţiile martorului denunţător, ale martorei F.E. şi de procesul-verbal de descărcare a unor fişiere audio-video din telefonul denunţătorului, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, împrejurarea că în mai multe rânduri, chiar în condiţiile în care deja era redactat antecontractul de vânzare cumpărare, inculpatul a refuzat semnarea acestuia, fapt ce s-a petrecut abia atunci când martorul denunţător i-a predat suma de bani pretinsă, în condiţii de „confidenţialitate", respectiv la domiciliul inculpatului, iar nu la sediul notarului, care de altfel nu fusese de faţă atunci când inculpatul i-a pretins martorului suma de bani.

Inculpatul a mai susţinut în apărarea sa că martorul denunţător a falsificat contractul de închiriere din 2010, în sensul că a înlocuit pagina a doua a contractului, în care era menţionat preţul, înlocuind suma iniţială de 4166 euro, chirie care totaliza pe durata contractului de închiriere suma de 100.000 euro şi care reprezenta parte din preţul negociat iniţial al vânzării-cumpărării, de 250.000 euro. Văzând însă menţiunea olografă din cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, în sensul că preţul chiriei este de 1166 euro, împrejurarea că la Administraţia Financiară a fost înregistrat contractul de închiriere depus de martorul denunţător, precum şi faptul că de esenţa infracţiunii de luare de mită, în speţă, este pretinderea şi primirea sumei de 50.000 euro pentru acordul în vederea înstrăinării şi închirierii spaţiului din litigiu de către societatea administrată de către inculpat către societatea al cărui acţionar era martorul denunţător, Curtea apreciază că apărarea inculpatului nu poate fi primită.

Declaraţia inculpatului nu este susţinută de alte probe, cu excepţia declaraţiei martorului S.T., audiat în apel, pe care Curtea a apreciat-o ca fiind pro causa. Deşi martorul a asistat împreună cu martorul D.E.A. la discuţiile purtate între inculpat şi martorul denunţător, totuşi martorul D.E.A. nu a făcut referire la negocieri dintre inculpat şi denunţător pentru vânzarea-cumpărarea spaţiului comercial din litigiu la preţul de 250.000 euro. Or, declaraţiile martorei S.E., secretarea SC C. SA se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar şi declaraţiile martorului denunţător, rezultând că în luna iunie 2010 a completat un formular tipizat al contractului de închiriere, datele societăţii sale şi durata contractului, pe care i I-a înmânat martorului S.E., întrucât urma să meargă la Sf. Gheorghe, la inculpat, pentru ca acesta să îl semneze şi să îl ştampileze.

Martora a mai declarat că după două luni de la acest moment, martorul-denunţător S.E. i-a dus o copie a acestui contract care era semnat şi ştampilat de ambele părţi (filele 27-29 dosar u.p.), chiria fusese stabilită la 1.166 euro/lună, prilej cu care a achitat chiria pe două luni, declaraţia coroborându-se cu declaraţia inculpatului că numai în august ar fi aflat de la secretară de chiria în cuantum de 1.166 euro/lună şi cu factura fiscală din 31 august 2010 emisă de SC C. SA Târgu Secuiesc (fila 75 dosar instanţă).

Ulterior, formulării denunţului penal, în încercarea de a justifica cei 50.000 euro, inculpatul a solicitat secretarei S.E., potrivit declaraţiilor acesteia, să completeze un nou formular de contract de închiriere care a fost înregistrat în evidenţele societăţii, de asemenea, la 22 iunie 2010 încheiat la 01 iulie 2010 (filele 30-32 dosar u.p.) unde era trecută, de această dată, suma de 4.166 euro/lună cu titlu de chirie, sens în care s-a emis factura fiscală nedatată, pentru diferenţă chirie pe lunile iulie, august 2010 şi factura fiscală din 02 noiembrie 2010 (filele 76-77 dosar instanţă), potrivit noului contract, înscrisuri depuse de inculpat, în apărarea sa.

În apărarea sa, inculpatul a încercat să arate că martorul denunţător ar fi inserat date neconforme voinţei juridice a părţilor, atât în contractul de închiriere, cât şi în antecontractul de vânzare-cumpărare, că societatea denunţătorului avea datorii constând în chirii restante, sens în care a depus la dosarul cauzei, mai multe înscrisuri - notificări, copii ale unor acţiuni civile, întâmpinări, copii ale unor citaţii, însă toate acestea au fost depuse sau comunicate, ulterior formulării denunţului penal de către martorul-denunţător la data de 30 iulie 2010 şi începerii urmăririi penale la data de 05 august 2010 (filele 56-74, 88-92 dosar instanţă). Aceste apărări ale inculpatului sunt nerelevante întrucât nu justifică acţiunile inculpatului de pretindere şi primire a unei sume de bani spre folos propriu, în vederea încheierii acordului de voinţă.

În ceea ce priveşte însă individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că prima instanţă nu a valorificat pe deplin criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., mai precis gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, relevat de modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia, de calitatea inculpatului, de administrator al unei societăţi comerciale, şi mai cu seamă de suma mare de bani ce constituie obiectul mitei (50.000 euro). în raport de aceste aspecte, Curtea apreciază că pedeapsa în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege nu reflectă gravitatea faptei, şi nici periculozitatea inculpatului, impunându-se majorarea acesteia. Nici pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., nu reflectă pe deplin gravitatea faptei, având în vedere calitatea inculpatului de administrator al societăţii comerciale, cât şi suma de bani pretinsă, suma primită şi scopul acesteia.

Totodată, modalitatea de executare stabilită de prima instanţă, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei, chiar în prezenţa circumstanţelor personale favorabile ale inculpatului (integrat în familie şi societate, fără antecedente penale) nu este de natură a asigura scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., şi anume reeducarea inculpatului şi prevenţia generală.

Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov este întemeiat, şi a fost admis în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Rejudecând cauza potrivit art. 345 C. proc. pen., Curtea a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 8 din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., de la 1 an la 2 ani.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, scopul pedepsei poate fi atins fără executare în regim privativ de libertate, însă în condiţiile supravegherii inculpatului de către un organ specializat, pe o durată considerabilă de timp, în care să conştientizeze gravitatea faptei comise şi rigorile legii, necesitatea adoptării unei conduite sociale conforme cu legea, sub sancţiunea privării acestuia de libertate în cazul încălcării din nou a normei penale sau a nerespectării măsurilor de supraveghere.în consecinţă, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, stabilind un termen maxim de încercare de 9 ani, conform dispoziţiilor art. 86² C. pen. Pe durata termenului de încercare s-au stabilit pentru inculpat măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³C. pen. în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni ori a neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege. Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute ca fiind legale şi temeinice.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul D.D., parchetul criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., iar inculpatul prin apărătorul său ales prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. pct. 10, 17, 18 şi 12 C. proc. pen., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la o cerere formulată de inculpat, respectiv cererea de schimbarea a încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de evaziune fiscală şi a solicitat schimbarea încadrării juridice astfel cum a susţinut, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în recursul parchetului şi pct. 10, 17, 18 şi 12 C. proc. pen., în recursul inculpatului, dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma.

Cu privire la susţinerile orale ale reprezentantului parchetului vizând nelegalitatea condiţiilor impuse de instanţa de apel care nu sunt în concordanţă cu conţinutul dispoziţiilor art. 86³ lit. a) C. pen., Înalta Curte constată că în realitate este vorba de o eroare materială evidentă strecurată în decizia recurată.

Înalta Curte reţine că aceleaşi apărări au fost formulate de către inculpate şi în faţa instanţei de apel, instanţă care în mod riguros şi detaliat Ie-a analizat şi a răspuns fiecărei critici formulată de inculpat, iar după finalizarea dezbaterilor, în concluziile scrise inculpatul a solicitat repunerea cauzei pe rol şi a formulat cererea de schimbare a încadrării juridice, deşi inculpatul a fost asistat permanent de apărători aleşi, s-au pus concluzii pe fond, astfel că instanţa nu putea repune cauza pe rol conform disp. art. 344 C. proc. pen., întrucât motivul pentru care s-a solicitat repunerea cauzei de rol nu privea o cerere care să fi fost dezbătută în şedinţa publică în condiţii de oralitate şi contradictorialitate.

Examinând criticile formulate cu privire la încadrarea juridică dată faptei şi la comiterea unei erori grave de fapt, fără a face o reinterpretare a probelor, Înalta Curte constată că instanţa de fond şi cea de apel au făcut o corectă apreciere a probelor, pe baza cărora au stabilit o încadrare juridică corespunzătoare faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi nu a infracţiunii de evaziune fiscală. Inculpatul D.D., în calitate de administrator al SC C. SA, a pretins de la martorul denunţător, asociat unic al SC l.B. SRL, suma de 50.000 lei, pentru a aproba vânzarea spaţiului comercial situat în Tg. Secuiesc, jud. Covasna pentru suma de 150.000 lei, iar în data de 21 iunie 2010, a primit de la martorul denunţător, suma de 190.000 lei, reprezentând echivalentul în lei a unei părţi din suma pretinsă, de 50.000 euro, şi a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare al spaţiului comercial sus menţionat pentru suma de 150.000 lei, ce urma să fie achitată în rate până în data de 01 iulie 2015, precum şi contractul de închiriere al aceluiaşi spaţiu pe o durată de 24 de luni, pentru o chirie lunară de 1.166 euro.

Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, sub forma pretinderii sumei de 50.000 euro, precum şi sub forma primirii sumei de 190.000 lei, ca parte din suma pretinsă, de către inculpatul D.D. este dovedită cu mijloacele de probă menţionate mai sus. Actul pentru a cărui îndeplinire inculpatul a pretins şi solicitat banii făcea parte din sfera atribuţiilor acestuia, în calitate de administrator al SC C. SA Tg. Secuiesc. Inculpatul D.D. a devenit administrator al SC C. SA Tg. Secuiesc în data de 10 februarie 2010 (fila 88 dosar u.p.), deci înainte de expirarea contractului de închiriere a spaţiului din litigiu. Astfel, atât negocierile, cât şi încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare şi a contractului de închiriere pentru acest spaţiu au fost îndeplinite de inculpat în calitatea sa de administrator al societăţii comerciale. Chiar dacă vânzarea unui activ al societăţii comerciale trebuia aprobată de către A.G.A., se poate observa că acţionarul principal, în fapt şi în drept al societăţi, era inculpatul D.D. SC C. SA era constituită din două persoane fizice, D.A., cu un procent de 7,1% şi D.A., cu un procent de 18,54%, şi o persoană juridică, SC P. SRL Sf. Gheorghe, al cărui unic asociat era inculpatul D.D. Deci în A.G.A. inculpatul deţinea majoritatea, astfel că putea impune celorlalţi acţionari hotărârea de înstrăinare a activelor societăţii, deci şi a spaţiului comercial din litigiu. în plus, se poate observa din declaraţiile martorului denunţător, ale martorei S.E., cât şi din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, că inculpatul era cel care controla societatea şi lua toate hotărârile cu privire la aceasta.

în concluzie, inculpatul D.D. are calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită, astfel cum este reglementată de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 8 din Legea nr. 78/2000. Acesta, în calitate de administrator al SC C. SA, de persoană care poate determina hotărârea Adunării Generale în sensul înstrăinării activelor societăţii comerciale, a pretins de la denunţător suma de 50.000 euro, din care a şi primit suma de 190.000 lei, în data de 21 iunie 2010, pentru a fi de acord cu semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare a unui spaţiu comercial pe care denunţătorul îl folosea în calitate de chiriaş, pentru suma de 150.000 euro, precum şi cu semnarea contractului de închiriere a spaţiului pe o durată de 24 de luni, cu o chirie lunară de 1166 euro.

În mod corect nu a putut fi reţinută apărarea inculpatului în sensul că a negociat cu denunţătorul în calitate de proprietar al spaţiului şi nu de administrator, cu atât mai mult cu cât negocierile s-au purtat încă din toamna anului 2009. Corect s-a reţinut că, nu are relevanţă acest aspect, de vreme ce s-a demonstrat faptul că inculpatul era acţionarul majoritar al societăţii comerciale şi în această calitate putea determina hotărârile adunării generale. Practic, toate hotărârile în privinţa societăţi comerciale erau luate de către acesta. Chiar dacă negocierile privind vânzarea spaţiului comercial deţinut cu chirie de către martorul denunţător au început la sfârşitul anului 2009, deci înainte de a fi numit inculpatul administrator, nici acest aspect nu prezintă relevanţă în condiţiile în care negocierile au continuat şi după data numirii sale în calitate de administrator, 10 februarie 2010, iar momentul pretinderii sumei de 50.000 de euro nu s-a putut stabili cu certitudine, însă s-a stabilit că la data de 21 iunie 2010 inculpatul a şi primit cea mai mare parte din sumă, respectiv suma de 190.000 lei. Menţiunea datei de 1 iunie 2010 din denunţul olograf al martorului S.E., de la fila 1 dosar u.p., este eronată, martorul relatând în toate declaraţiile date ulterior că data la care s-a prezentat la domiciliul inculpatului este 21 iunie 2010, aspect care reiese şi din declaraţiile martorei F.E., din procesul.verbal de descărcare din memoria telefonului său mobil a unor fişiere audio-video (filele 126-127, dosar u.p.), precum şi din împrejurarea că atât antecontractul de vânzare-cumpărare, cât şi cel de închiriere au fost înregistrate la C.F. şi la Administraţia Financiară în data de 22 iunie 2010.

Totodată, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de luare de mită nu are relevanţă dacă antecontractul de vânzare-cumpărare îndeplineşte sau nu toate condiţiile de fond şi de formă pentru valabilitatea sa, în condiţiile în care actul pentru a cărui îndeplinire inculpatul a pretins şi primit bani îl constituia hotărârea de a înstrăina un activ al societăţii comerciale pe care o administra şi al cărui acţionar majoritar era, în anumite condiţii, apreciate de către acesta ca fiind avantajoase. De esenţa infracţiunii de luare de mită în speţă este faptul că inculpatul D.D. a pretins şi primit suma de bani pentru a fi de acord cu înstrăinarea unui spaţiu comercial.

Chestiunile invocate de către inculpat în cadrul motivelor de recurs cu privire la valabilitatea antecontractul ui de vânzare-cumpărare şi a celui de închiriere nu fac obiectul prezentei cauze penale. Acestea au intrat în circuitul juridic civil, astfel că urmează regimul acestor acte.

Latura subiectivă, sub forma intenţiei directe, a infracţiunii de luare mită a fost de asemenea dovedită cu mijloacele de probă administrate. Inculpatul a urmărit realizarea acţiunii de luare de mită, ştiind că banii sunt necuveniţi şi au drept scop îndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile sale de administrator al societăţii comerciale. Inculpatul a mai susţinut în apărarea sa că martorul denunţător a falsificat contractul de închiriere din 2010, în sensul că a înlocuit pagina a doua a contractului, în care era menţionat preţul, înlocuind suma iniţială de 4166 euro, chirie care totaliza pe durata contractului de închiriere suma de 100.000 euro şi care reprezenta parte din preţul negociat iniţial al vânzării-cumpărării, de 250.000 euro. Văzând însă menţiunea olografă din cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, în sensul că preţul chiriei este de 1166 euro, împrejurarea că la Administraţia Financiară a fost înregistrat contractul de închiriere depus de martorul denunţător, precum şi faptul că de esenţa infracţiunii de luare de mită, în speţă, este pretinderea şi primirea sumei de 50.000 euro pentru acordul în vederea înstrăinării şi închirierii spaţiului din litigiu de către societatea administrată de către inculpat către societatea al cărui acţionar era martorul denunţător, Înalta Curte apreciază că apărarea inculpatului nu poate fi primită.

Declaraţia inculpatului nu este susţinută de alte probe, cu excepţia declaraţiei martorului S.T., apărările inculpatului sunt nerelevante întrucât nu justifică acţiunile inculpatului de pretindere şi primire a unei sume de bani spre folos propriu, în vederea încheierii acordului de voinţă.

În ceea ce priveşte criticile privind lipsa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni şi grava eroare comise de ambele instanţe care au dispus condamnarea recurentului - inculpat, Înalta Curte constată că soluţia dispusă de instanţa de fond şi confirmată de cea din apel este corectă şi reprezintă rezultatul unei analize pertinente a materialului probator administrat în cauză, astfel că, în mod temeinic şi legal prima instanţă şi instanţa de apel au constat că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului D.D.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte, a apreciat că instanţa de apel a valorificat pe deplin criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., resepctiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, relevat de modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia, de calitatea inculpatului, de administrator al unei societăţi comerciale, şi mai cu seamă de suma mare de bani ce constituie obiectul mitei (50.000 euro). în raport de aceste aspecte, instanţa de apel corect a apreciat că pedeapsa în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege nu reflectă gravitatea faptei, şi nici periculozitatea inculpatului, şi a majorat pedeapsa schimbând şi modalitatea de executare, chiar în prezenţa circumstanţelor personale favorabile ale inculpatului (integrat în familie şi societate, fără antecedente penale) astfel că pedeapsa aplicată de instanţa de apel cu privire la cuantum şi modalitatea de executare este de natură a asigura scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., şi anume reeducarea inculpatului şi prevenţia generală, şi în mod corect a stabilit ca pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, în condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., fixând un termen maxim de încercare de 9 ani, conform dispoziţiilor art. 86² C. pen.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu mai există şi alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 130/ AP din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul D.D. împotriva Deciziei penale nr. 130/ AP din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2788/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2831/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2784/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2788/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2831/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2832/2012. Penal