ICCJ. Decizia nr. 2788/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2788/2012
Dosar nr. 1182/118/2012
Şedinţa publică din 12 septembrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2369/P/2011 din 31 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S.C.R. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 -175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpatului S.C.R. s-a reţinut faptul că în data de 13 decembrie 2011, în jurul orelor 16.00-17.00, pe fondul unei stări conflictuale spontane cu bunicul său matern, victima M.N., în vârstă de 93 ani, pe motiv că acesta a refuzat să îi dea bani şi i-a spus să plece, i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciocan în zona capului ce au condus la starea de comă a victimei, iar apoi l-a ascuns în haznaua locuinţei şi l-a acoperit cu mai multe placaje, în scopul de a nu fi descoperit de ceilalţi membri ai familiei.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 121 pronunţată în data de 16 martie 2012 în dosarul penal nr. 1182/118/2012, în baza art. 174-175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului S.C.R., la pedeapsa de 13 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., cu referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului S.C.R. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 864C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1306 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 199/R din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa şi dispune executarea acesteia, alăturat pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul S.C.R., urmând a executa pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., în referire la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului S.C.R. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., a interzis inculpatului S.C.R. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.C.R.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată de la data de la data de 16 februarie 2010 până la data de 12 mai 2010, cât şi în prezenta cauză, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data 13 decembrie 2011, la zi.
De asemenea, s-a luat act că succesorii victimei M.N. nu s-au constituit părţi civile.
Prin încheierea din 26 martie 2012, în dosarul penal nr. 1182/118/2012, Tribunalul Constanţa a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei penale nr. 121 din 16 martie 2012, în sensul că, în mod corect în baza art. 88 alin. (1) C. pen., se deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.C.R. perioada executată de la data de 15 februarie 2010, până la data de 12 mai 2010, cât şi în prezenta cauză, de la data 14 decembrie 2011 la zi.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul S.C.R., solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului S.C.R., dar şi inculpatul S.C.R. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr. 61/P din 17 mai 2012, pronunţată în dosarul penal nr. 1182/118/2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpatul S.C.R.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., a dedus din perioada aplicată inculpatului S.C.R. şi perioada arestării preventive, de la data de 16 martie 2012, la zi.
Împotriva hotărârii primei instanţe, dar şi a deciziei instanţei de apel, au declarat, în termen legal recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul S.C.R.
Prin recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, invocând temeiul prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că, în speţă, instanţa, încălcând prevederile art. 72 C. pen., a făcut o greşită individualizare a pedepsei, stabilind şi aplicând inculpatului o pedeapsă prea mică în raport cu gravitatea infracţiunii comise şi împrejurările în care aceasta a fost comisă.
În baza aceluiaşi temei juridic, inculpatul S.C.R., reiterând motivările din apel, a susţinut, dimpotrivă, că pedeapsa stabilită şi aplicată este greşit individualizată, fiind prea aspră neţinându-se seama, îndeajuns, de circumstanţele personale ale sale.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond şi, pe cale de consecinţă, şi instanţa de apel, au reţinut în sarcina inculpatului comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., situaţie în care s-a dispus reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 şi inculpatul a fost condamnat la 13 ani închisoare.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere cerinţele art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social a faptei comise foarte ridicat, împrejurările concrete în care inculpatul a acţionat, în urma unui conflict spontan, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, lovind victima cu un corp dur la nivelul capului, ceea ce denotă o violenţă deosebită a inculpatului, în momentul comiterii faptei.
Gravitatea faptei rezultă şi din faptul că victima era bunicul inculpatului şi avea vârsta de 93 ani. Aceasta însă, nu trebuie privită ca o situaţie strict singulară, ci conjugată şi cu situaţia inculpatului, foarte tânăr, fără experienţă, cu un nivel redus de pregătire, având doar 8 clase şi cu o atitudine corectă în faţa organelor judiciare, recunoscând cu sinceritate cele întâmplate, inclusiv fapta, pe care o regretă.
Conduita ulterioară comiterii faptei, avută de inculpat, nu trebuie trecută cu vederea ca fiind de natură, aşa cum corect constată Curtea de Apel, să ducă la atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei, cu consecinţa reeducării inculpatului, prin executarea pedepsei aplicate.
Aşa fiind, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este bine individualizată, chiar adecvată obţinerii succesului în reeducare, neexistând raţiuni de modificare în sensul înăspririi sau reducerii duratei ei, aşa cum se solicită prin cele două recursuri.
În această situaţie, Curtea va privi recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul S.C.R., ca nefondate şi le va respinge, ca atare, menţinând decizia atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2010 la 12 mai 2010 şi de la 13 decembrie 2011 la 12 septembrie 2012.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare, inclusiv a apărătorului numit din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul S.C.R. împotriva deciziei penale nr. 61 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2010 la 12 mai 2010 şi de la 13 decembrie 2011 la 12 septembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2784/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2830/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
