ICCJ. Decizia nr. 2845/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2845/2012

Dosar nr. 4270/105/2011

Şedinţa publică din 18 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 231 din 21 octombrie 2011, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:

1. P.G.V. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 13 aprilie 2011 la zi.

2. M.M. la pedepsele de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru ambele art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reţinerii şi arestării sale preventive, începând cu data de 13 aprilie 2011 la zi.

3. Ş.N. la pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003; câte 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de complicitate la infracţiunile de accesare fără drept la un sistem informatic de modificare, ştergere, deteriorare date informatice, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic şi respectiv de împiedicare a funcţionării unui sistem informatic prin modificare de date informatice prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) şi (3), art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) şi (2), toate cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării sale preventive, începând cu data de 5 mai 2011 la zi.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1) C. pen., s-a dispus pentru toţi inculpaţii suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de câte 5 ani pentru fiecare, calculat conform art. 86² C. pen. şi obligarea inculpaţilor să respecte măsurile prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu;

b) să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţă sau locuinţă şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea din deplasare;

c) să comunice Serviciului de Probaţiune precizat schimbarea locului de muncă şi justificarea acestei schimbări;

d) să comunice aceluiaşi serviciu de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate fiecărui inculpat pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor de sub puterea Mandatelor de arestare preventivă nr. 80/U din 14 aprilie 2011 (P.G.V.), nr. 77/U din 14 aprilie 2011 (M.M.) şi 127/U din 5 mai 2011 (Ş.N.), emise de Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 40/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, au fost trimişi în judecată inculpaţii P.G.V., M.M., Ş.N. împreună cu inculpaţii T.D.M., K.A., N.M.G. şi P. (fostă B.) A.M.C., pentru săvârşirea mai multor infracţiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 46 alin. (1) şi (2) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi complicitate la săvârşirea acestor infracţiuni.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiţilor K.A., R.G., B.E.M., G.E., Ş.T., T.A., Ş.V., P.V., V.O.N. şi G.A.M. pentru alte fapte şi disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de învinuiţii K.C., G.M.G., D.A., N.A.D., F.M., S.B.F., M.D., V.D., V.C., D.N., V.G., V.G.A., G.A., G.M., D.V. pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art 26 C. pen. rap la art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art 26 C. pen. rap la art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., dar şi faţă de membrii grupului infracţional organizat din prezentul rechizitoriu pentru fraudarea altor companii de transfer financiar rapid, din perioada 2009 - 2011.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale însuşite în totalitate şi a declaraţiilor de recunoaştere a faptelor aşa cum au fost prezentate în actul de acuzare, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpaţilor P.G.V., M.M. şi Ş.N. pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii şi următoarea situaţie de fapt:

La începutul anului 2009, T.D.M. a iniţiat un grup infracţional organizat profilat pe comiterea de infracţiuni informatice, grupare la care au aderat iniţial Ş.N. şi K.C., iar ulterior K.A., P.G., M.M., N.M.G., P. (fostă B.) A.M.C., precum şi alte persoane care nu au fost încă identificate.

Liderul acestei grupări infracţionale, inculpatul T.D.M., a stabilit pentru fiecare membru sarcini concrete.

Folosindu-se atât de cunoştinţele din domeniul informatic, cât şi de faptul că a locuit o perioadă îndelungată în Spania la Madrid, inculpatul T.D.M. a putut observa modalitatea de lucru în momentul efectuării transferurilor financiare rapide de bani, precum şi locaţiile şi modalitatea de conectare a sistemelor informatice, astfel că a conceput şi a adaptat programe informatice, de natură a-i permite accesul direct la sistemele informatice ale companiilor de transfer financiar în scopul efectuării transferurilor ilicite. Inculpatul a înţeles să folosească "locutoriile" din Madrid (locaţii unde se puteau efectua operaţiuni financiare de transfer rapid prin Internet, se puteau utiliza în diverse scopuri calculatoarele existente, precum şi unde se putea beneficia de alte servicii de transmitere de date la distanţă), deoarece, spre deosebire de agenţiile de transfer rapid din ţară (unde se lucrează doar cu funcţionarul societăţii, iar persoana care depune sau ridică bani nu are acces fizic la sistemele informatice), acestea îi confereau posibilitatea de a accesa în mod direct calculatoarele existente în locutorii.

Pentru a nu se expune, T.D.M. a racolat pe inculpaţii Ş.N. şi K.C., în vederea executării operaţiunilor la sistemele din locutorii conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, cât şi pentru ridicarea sumelor rezultate în urma transferurilor financiare ilicite generate de inculpat.

Alegerea acestor persoane pentru a iniţia activitatea infracţională nu a fost întâmplătoare, cei doi fiind apropiaţi şi persoane de încredere ai liderului.

Au fost recrutaţi noi membri, activitatea de ridicare a banilor făcându-se în mod organizat, de către persoane aflate în zone diferite ale ţării, constituite în ramificaţii ale grupului infracţional organizat, pentru fiecare zonă (Bucureşti, Prahova şi Dâmboviţa) existând câte un membru al reţelei care să se ocupe de găsirea unor destinatari ai sumelor de bani.

Pentru a diminua riscul de a fi identificat şi implicit tras la răspundere penală, T.D.M. a recrutat personal un număr mic de membri, respectiv pe inculpaţii Ş.N. şi K.C., precum şi pe P.G., căruia i-a revenit ca atribuţie recrutarea altor membri sau a unor persoane dispuse să ridice bani contra unui comision.

În acelaşi scop al reducerii posibilităţilor de identificare, T.D.M. a cerut acestor persoane să nu facă referire la activitatea pe care o desfăşura, iar ridicările de bani s-au făcut atât în România, cât şi în Bulgaria, Republica Moldova, Italia şi Franţa. Alegerea acestor ţări ca destinaţie pentru ridicarea banilor rezultaţi din transferurile generate ilicit de inculpat, rezultă din actele înaintate de reprezentanţii uneia dintre companiile fraudate, iar stabilirea zonelor de ridicare o realiza inculpatul anterior efectuării operaţiunii de transfer (fiind o condiţie necesară pentru astfel de operaţiuni indicarea ţării unde urma a fi ridicată suma trimisă).

Una dintre companiile de transfer financiar rapid fraudate de către membrii grupului infracţional organizat este W.U., companie care a sesizat la data de 24 mai 2010 comiterea infracţiunilor.

Sesizarea iniţială a fost formulată de către D.A.G., director al Departamentului de Siguranţă a companiei W.U. şi viza transferurile bancare transmise prin Internet, în perioada 13 martie - 17 decembrie 2009, care au prejudiciat compania la acea dată, cu suma de 73.609,84 dolari SUA.

Ulterior, partea vătămată a formulat şi alte plângeri, fiind înaintate totodată acte rezultate în urma efectuării de investigaţii de către reprezentanţii Serviciului Secret al Statelor Unite care are şi atribuţia de protejare a infrastructurii financiare, precum şi a monedei naţionale a Statelor Unite ale Americii.

Au fost transmise de către reprezentanţii părţii vătămate, atât lista transferurilor de bani W.U. trimişi şi primiţi, precum şi transferurile frauduloase identificate de către analiştii acestor companii, împreună cu rezultatul efectuării unei expertize efectuate asupra sistemelor infectate, realizată de către specialişti din cadrul companiei. Conform constatării acestora, au fost identificate programele informatice tip virus şi malware având următoarele denumiri: "backdoor.win32", "svc.hostexe" şi "anoataly.exe", care au fost create şi folosite pentru infectarea sistemelor informatice.

Astfel, "backdoor.win32" se instala automat în partiţia principală a sistemului informatic, modificând regiştrii originali ai acestui sistem, cu scopul de a porni o dată cu iniţierea sistemului informatic, precum şi de a permite descărcarea prin intermediul Internetului a altor viruşi informatici. "Svc.host.exe" se instala automat în partiţia principală a sistemului informatic, modificând regiştrii originali ai acestui sistem, pentru a funcţiona o dată cu iniţierea sistemului original şi a permite accesul de la distanţă la calculatorul infectat. "Anoataly. exe", identificat drept un program kelylogger, avea rolul de a captura şi transmite prin intermediul Internetului toate datele informatice introduse prin intermediul perifericelor informatice, de exemplu tastatură sau USB.

În declaraţia sa de la data de 13 aprilie 2011, inculpatul K.A. a descris această activitate, relatând că se deplasau din locutoriu în locutoriu cu suportul optic sau magnetic şi cereau unui funcţionar să-l introducă în unul din calculatoarele din aceste spaţii, solicitându-i totodată să acceseze un anumit fişier, fotografie sau document în care virusul respectiv era deghizat; prin această accesare, virusul respectiv infecta calculatorul şi prin acest mod se putea realiza un acces de la distanţă al acestui calculator şi se puteau genera transferuri de bani.

De asemenea, acesta a indicat şi modul în care au fost virusate sistemele informatice, persoanele care introduceau suportul optic ce conţine programul destinat virusării, indicându-l pe inculpatul Ş.N., ca fiind persoana care se deplasa în Spania la Madrid pentru executarea acestor operaţiuni ilicite, astfel, acesta arată că a aflat de la inculpatul T.D.M. că CD-ul pe care i l-a dat conţine nişte viruşi şi atunci când îl introduce în calculatorul unor societăţi care trimiteau bani în ţară permite accesul ilegal la sistemele informatice în momentul când funcţionarul de la locutoriu la solicitarea deţinătorului suportului optic deschide un anumit fişier indicat de deţinător.

Cu ocazia efectuării unei expertize asupra sistemului fraudat, specialiştii din cadrul companiei fraudate au identificat un atare fişier virusat.

S-a mai reţinut că la data de 13 martie 2009, membrii grupării au accesat ilegal sistemul W.U., la locutoriul Champs Paseo San Antonio 8, Bajo Fuenlabrada - Madrid, cod agent W.U. X, generându-se astfel transferuri variind între 1.033,03 dolari SUA şi 1.226,73 dolari SUA, sume ce au fost ridicate de către G.I.S., P.G.V., K.C., M.M. şi P.V., de la unităţi bancare din Bucureşti şi Moreni, judeţul Dâmboviţa.

La acest atac a făcut referire şi inculpatul Ş.N., în declaraţia sa din luna martie 2009, precizând că a introdus într-un astfel de sistem informatic suportul optic încredinţat de către T.D.M. pentru a infecta calculatoarele conectate la cele ale companiei de transfer financiar: "Astfel, în martie 2009 am fost în Madrid, la un locutoriu şi am rugat un funcţionar de acolo să introducă într-un calculator CD-ul pe care mi-1 dăduse D. Am rugat să deschidă folderele de pe CD şi să îmi imprime un CV, lucru care s-a şi întâmplat."

Au fost detaliate şi celelalte cazuri de atac, de fiecare dată fiind accesate ilegal sisteme informatice de tipul celor la care am făcut referire mai sus, de la locutorii diferite, pentru a nu da posibilitatea identificării autorului.

Din motive independente membrilor grupării uneori activitatea infracţională nu s-a putut finaliza aşa cum a fost cazul în care inculpatul Ş.N. a fost reţinut într-un locutoriu din Madrid.

În acest sens inculpatul K.A. a precizat că viruşii erau concepuţi pentru diverse sisteme de operare şi versiuni ale acestora în sensul că dacă programul informatic infecta un calculator pe care era instalat W. versiunea 1, iar virusul era conceput pentru altă versiune, acesta nu funcţiona.

De asemenea, dacă virusul infecta alt calculator din sală decât serverul reţelei, nici în acest caz nu funcţiona, de asemenea a mai precizat că dacă virusul infecta alt calculator din sală decât serverul reţelei nu se puteau obţine datele informatice şi transferul de bani.

S-a mai reţinut că inculpatul T.D.M. nu a putut genera transferuri financiare având ca obiect trimiterea unor sume mai mari de bani datorită faptului că, pentru siguranţa efectuării unor astfel de transferuri, compania stabilise o sumă maximă ce putea fi transmisă de la un locutoriu, aceasta fiind convenită între compania de transfer financiar şi agentul acesteia.

Inculpatul M.M. a arătat în declaraţia dată la 18 aprilie 2011 că inculpatul T.D.M. era liderul grupării, precizând că "am înţeles că este şeful întregii operaţiuni".

Activitatea de lider a acestuia rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor P.G.V. şi Ş.N., care au fost recrutaţi direct de inculpatul T.D.M. în faza iniţială a desfăşurării activităţii infracţionale, ambii indicându-l ca fiind persoana care încredinţa suporţi optici ce conţineau programele informatice destinate virusării sistemelor informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, stabilea numărul tranzacţiilor şi implicit a persoanelor ce urmau a fi determinate să ridice bani, primea cea mai mare parte a sumelor ridicate, stabilind procentele ce revin fiecăruia în funcţie de participaţie.

Astfel, la data de 18 aprilie 2011, P.G. a declarat că a aflat de la inculpatul Ş.N. că banii erau făcuţi cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet, şi că a primit de la T.D.M. nişte CD-uri pe care le-a introdus în calculatoare în locutorii din Spania şi că banii ridicaţi erau împărţiţi, respectiv 50% pentru T.D.M., şi câte 25% pentru persoanele care ridicau aceste sume.

Se mai reţine că inculpatul K.A. în declaraţiile sale de la data de 13 aprilie 2011 a arătat: "Conform înţelegerii din august - septembrie cu K.C., 50% din sumele ridicate reveneau creierului, adică lui T.D.M., care nu participa la nicio cheltuială, 50% mie şi lui K.C., din care 10% celor care ridicau banii, în jur de 200 - 300 euro îi trimiteam lui K.C. ca să-şi acopere cheltuielile în Spania, scădeam cheltuielile de deplasare, iar restul era împărţit între mine şi K.C.".

Inculpatul Ş.N. a indicat actele întreprinse de către T.D.M. în cadrul grupării, declarând că acesta este persoana care îi încredinţa CD-urile cu programele informatice, îi stabilea linia de urmat (modalitatea de acţiune la locutoriu, alegerea locutoriului, fişierele ce trebuiau deschise) şi îi plătea sumele raportat la venitul ilicit obţinut ("eu primeam aproape săptămânal bani de la T.D.M. în funcţie de cât se ridica"). Cu privire la CD-urile încredinţate, T.D.M. i-a explicat inculpatului rolul acestora: "După ce m-am întors în ţară, de la Madrid, T.D.M. m-a trimis din nou, în iunie, la Madrid, cu un CD pentru a imprima un document de pe acesta. De data aceasta mi-a spus că CD-ul conţine nişte viruşi, pe care numai el îi are şi că virusează, când introduc CD-ul în calculator, calculatoarele unor societăţi care trimiteau bani în ţară. Mi-a spus că în acest mod el putea, din România, să intre în calculatoarele companiilor de transferuri de bani. Eu am dus în Madrid şi acest CD dat de T.D.M. şi la cererea acestuia, l-am introdus într-un calculator din alt locutoriu decât prima dată."

Cu privire la organizarea grupării, Ş.N., membru de bază al acesteia, a declarat: "Menţionez că atunci când eu eram plecat în Spania pentru a virusa calculatoare, cumnatul meu P.G. se ocupa să găsească oameni care să ridice bani. P.G. ştia de la T.D.M. şi de la mine de unde şi cum facem rost de bani şi T.D.M. îi ceruse să se ocupe să găsească oameni să ridice bani, contra unor comisioane. P.G. i-a spus lui M.M. despre cum facem rost de bani şi i-a cerut să găsească şi el oameni ca să ridice bani."

S-a reţinut că aceasta este doar o ramură a grupului infracţional organizat, în condiţiile în care inculpatul T.D.M. s-a preocupat ca ridicarea banilor rezultaţi din tranzacţiile pe care le genera fraudulos să fie efectuate de către persoane care erau recrutate din zone diferite ale ţării.

Astfel, inculpatul T.D.M. a recrutat persoanele care au efectuat ridicări în luna martie 2009, G.I.S., P.G.V., K.C., M.M. şi P.V., după care, unora dintre aceştia le-a revenit sarcina să găsească persoane dispuse ca, pentru un comision iniţial, variind între 50 şi 100 euro, să ridice bani.

În aceste condiţii, P.G.V. şi ulterior M.M. au recrutat mai multe persoane din Prahova, care, în intervalul 2009 - 2011, au efectuat ridicări de bani.

Ca lider, inculpatul T.D.M. a împărţit pe zone geografice această parte finală a acţiunilor frauduloase, în sensul că, de recrutarea persoanelor din Bucureşti pentru a ridica bani s-a ocupat iniţial K.C. şi ulterior, vărul acestuia, pe care l-a recrutat în acest scop, K.A. În Bucureşti efectuau aceleaşi operaţiuni membrii grupării coordonaţi de către T.D.M. prin intermediul lui K.C. şi K.A.: V.D., V.C., V.G.

În cadrul grupului a cărei activitate a coordonat-o, T.D.M. a executat şi acte materiale specifice infracţiunilor de criminalitate informatică, acţiuni care au stat la baza obţinerii profitului ilicit.

Inculpatul K.A. l-a indicat pe T.D.M. ca fiind "Creierul operaţiunii", descriind modalitatea prin care acesta, după ce concepea sau adapta programele informatice, le folosea pentru a infecta sistemele informatice, ceea ce îi permitea accesul ilegal la acestea: "în concret aceştia se deplasau din locutoriu în locutoriu cu suportul optic sau magnetic şi cereau unui funcţionar să-l introducă în unul din calculatoarele din aceste spaţii solicitându-i totodată să acceseze un anumit fişier, fotografie sau document, în care virusul respectiv era deghizat, prin această accesare virusul respectiv infecta calculatorul şi prin acest mod se putea realiza un acces de la distanţă al acestui calculator şi se puteau genera transferurile de bani. Toată perioada aceste programe informatice tip virus au fost create şi permanent îmbunătăţite de către "creierul" operaţiunii (care avea temeinice cunoştinţe în domeniul informaticii).".

De asemenea, inculpatul T.D.M. a conceput sau a adaptat programe informatice tip virus sau "malware", pe care le-a disimulat în fişiere în format word sau jpg (fişiere imagine sau document) cu ajutorul unor programe informatice tip "binder", stocate pe suporţi optici (dischetă, CD sau memory stick). Acestea au fost încredinţate lui Ş.N. şi lui K.C., indicându-le unde şi cum să le folosească. În momentul în care suportul optic era introdus în calculator de către funcţionarul de la locutoriu, la solicitarea posesorului, şi deschis fişierul ce conţinea programele informatice, acestea se instalau automat în sistemul virusat. Aşa cum rezultă din raportul de expertiză, precum şi din declaraţiile unor membri ai grupului, virusul se instala automat şi era programat să efectueze modificări asupra datelor informatice ale sistemelor informatice, să ruleze automat la fiecare deschidere a calculatorului şi să descarce prin intermediul Internetului alţi viruşi informatici. În continuare acţionau două tipuri de viruşi descărcaţi prin intermediul Internetului.

Aceste programe informatice erau programate să se instaleze şi să ruleze automat, primul tip permiţând accesul direct al lui T.D.M. la calculatorul infectat, iar al doilea tip de virus era destinat să înregistreze toate datele introduse în calculatorul agentului prin intermediul perifericelor (tastatură, conexiune USB) şi să le transmită către un sistem informatic setat de către lider.

Următorul pas era accesul efectiv al inculpatului la calculatorul infectat, ce se realiza prin intermediul Internetului de la distanţă, din România. Acesta contacta telefonic membrii reţelei care recrutaseră în prealabil persoane dispuse să ridice bani contra unui comision şi primea de la aceştia datele necesare tranzacţiei (nume, prenume, adresa destinatarului, precum şi seria actului de identitate, CNP-ul şi eventual, număr paşaport şi data expirării). Fiind în posesia acestor date, inculpatul T.D.M. accesa calculatorul infectat şi implicit aplicaţia instalată pe acesta ce permitea conectarea la reţeaua informatică a companiilor de transfer rapid şi genera transferuri financiare ale căror destinatari erau persoanele recrutate pentru a primi bani. După generarea tranzacţiilor, inculpatul contacta telefonic membrii grupării care aveau atribuţii în recrutarea persoanelor şi comunicarea datelor necesare tranzacţiilor cărora le transmitea informaţiile necesare ridicării banilor (cod tranzacţie - MTCN, ţara de unde proveneau banii şi numele expeditorului).

Activitatea se finaliza prin ridicarea efectivă a sumelor rezultate din aceste operaţiuni, sume care erau împărţite conform criteriilor descrise mai sus.

Aceste operaţiuni nu se puteau realiza întotdeauna, aspect la care face referire şi inculpatul K.A. în declaraţiile sale: "Aceşti viruşi erau concepuţi pentru diverse sisteme de operare şi versiuni ale acestora în sensul că dacă programul informatic infecta un calculator pe care era instalat W. versiunea 1, iar virusul era conceput pentru altă versiune, acesta nu funcţiona. De asemenea, dacă virusul infecta alt calculator din sală decât serverul reţelei, nici în acest caz nu funcţiona.". Pentru a preîntâmpina astfel de situaţii, T.D.M. s-a preocupat permanent de îmbunătăţirea programelor informatice: "Toată perioada, aceste programe informatice tip virus au fost create şi permanent îmbunătăţite de către "Creierul" operaţiunii (care avea temeinice cunoştinţe în domeniul informaticii)", conform declaraţiei lui K.A.

Deşi inculpatul T.D.M. a negat orice formă de participaţie a sa la comiterea faptelor, afirmând că nu are cunoştinţe în domeniul informatic, declaraţiile persoanelor apropiate acestuia în cadrul grupării fac referire în mod detaliat atât la actele executate de lider în cadrul reţelei, cât şi la cunoştinţele sale ce i-au permis crearea programelor informatice necesare virusării şi accesului la sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid.

Cu privire la aceasta, inculpatul Ş.N. a declarat: "De data aceasta mi-a spus că CD-ul conţine nişte viruşi pe care numai el îi are şi că virusează când introduc CD-ul în calculator, calculatoarele unor societăţi care trimiteau bani în ţară şi mi-a spus că în acest mod el putea, din România, să intre în calculatoarele companiilor de transfer de bani", iar P.G. a declarat: "G. (nn Ş.N.) mi-a spus că T.D.M. se pricepe foarte bine la calculatoare şi că după ce G. îi trimitea datele, el le folosea şi el trimitea banii. Precizez că tot G. mi-a spus că l-a învăţat T.D.M. cum să lucreze cu calculatorul.

Ştiu că am avut calculatorul stricat şi că T.D.M., care se afla în altă localitate, a intrat pe acest calculator care se afla la Diţeşti, prin Internet, şi mi l-a reparat."

Un rol important în cadrul grupării l-a avut inculpatul Ş.N., zis "G.", persoană recrutată de către inculpatul T.D.M., încă din primăvara anului 2009, şi care a avut ca atribuţie principală introducerea suportului optic ce conţinea programe informatice tip virus în calculatoarele locutoriilor, aflate în Spania. Acesta a recrutat persoane din anturajul său, care să ridice bani sau care, la rândul lor, să recruteze alte persoane dispuse să efectueze această operaţiune. Desfăşurarea acestor activităţi infracţionale rezultă atât din declaraţia inculpatului, care a recunoscut în linii mari actele executate, încercând însă să-şi diminueze participaţia raportat la intervalul în care a acţionat, precum şi din declaraţiile altor membri ai grupării şi din actele înaintate de către compania W.U.

Conform declaraţiei sale, care este în concordanţă cu lista atacurilor realizate asupra agenţilor companiei W.U., inculpatul Ş.N. a fost recrutat de către inculpatul T.D.M. în luna martie 2009, dată la care a utilizat pentru prima dată un CD pentru a virusa sistemele informatice. Tot în luna martie 2009 au fost înregistrate de către compania W.U. primele tranzacţii generate fraudulos, ale căror beneficiari au fost persoane din anturajul lui Ş.N.

Inculpatul a cunoscut caracterul fraudulos al operaţiunilor ce se succedau după introducerea suportului optic în calculatoarele din locutorii şi deschiderea fişierului ce conţinea programele informatice tip virus, fiind informat cu privire la aceasta chiar de T.D.M., persoană împreună cu care lucrase timp de câţiva ani în Spania. Cu privire la aceasta, am făcut referire anterior, indicând modalitatea prin care a luat cunoştinţă de ilicitul acţiunilor sale.

Inculpatul Ş.N. a efectuat acest gen de operaţiune de mai multe ori, limitând participarea sa doar la aproximativ 20 de astfel de atacuri ce s-au desfăşurat până în septembrie 2009. Există însă date care infirmă afirmaţiile inculpatului cu privire la perioada în care şi-a desfăşurat activitatea infracţională în cadrul grupării.

Astfel, fiind audiat la data de 13 aprilie 2011, inculpatul K.A. a precizat: "în urmă cu aproximativ o lună (nn. aproximativ în luna februarie 2011) Ş.N. a fost reţinut de către autorităţile spaniole pentru 48 de ore, informaţie pe care o am de la K.C., deoarece în ziua respectivă trebuia să aibă loc o ridicare şi acesta a fost motivul pentru care nu s-a făcut.". Suplimentar, acest incident l-a determinat pe liderul grupării să întreprindă acte pentru a perfecţiona accesul la sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid: "Deoarece Ş.N. fusese depistat şi reţinut într-un locutoriu, T.D.M. a hotărât să îmbunătăţească sistemul de acces în sistemele informatice ale locutoriilor care aveau contracte cu companiile de transfer financiar, astfel ca să nu mai fie necesară infestarea fizică din sală, ci prin intermediul Internetului." conform declaraţiilor lui K.A.

Necunoscând conţinutul declaraţiei lui K.A. şi fiind întrebat cu privire la o eventuală reţinere a sa la locutoriu, Ş.N., deşi susţinuse că din toamna anului 2009 s-a aflat în ţară, a confirmat faptul că a fost reţinut de către autorităţile spaniole într-un locutoriu din Madrid, invocând că reţinerea s-a făcut în baza unor suspiciuni legate de o faptă de furt.

Deşi principala sa atribuţie a fost infectarea fizică a sistemelor informatice pentru a permite virusarea acestora, Ş.N. a avut şi alte sarcini în cadrul grupului infracţional organizat, respectiv recrutarea unor noi membri, persoane de încredere, care să efectueze atât ridicări de numerar în nume propriu, cât şi să găsească alte persoane dispuse să efectueze astfel de operaţiuni, precum şi efectuarea, personal, a unor astfel de operaţiuni (ridicarea banilor proveniţi din generarea de tranzacţii frauduloase).

Inculpatul Ş.N. a fost cel care a intermediat recrutarea lui P.G. de către T.D.M., persoană care ulterior, alături de M.M., a organizat activitatea de ridicare a banilor de către "beneficiari" din Prahova: "P.G. ştia de la T.D.M. şi de la mine de unde şi cum facem rost de bani şi T.D.M. îi ceruse să se ocupe să găsească oameni să ridice bani, contra unor comisioane. P.G. i-a spus lui M.M. despre cum facem rost de bani şi i-a cerut să găsească şi el oameni ca să ridice bani.". Aceste aspecte sunt confirmate de către P.G. şi M.M., precum şi de învinuiţi audiaţi în cauză.

În urma verificării tranzacţiilor generate fraudulos, s-a constatat că la data de 26 iulie 2009, Ş.N. a fost cel care a ridicat suma de 1.206,95 dolari SUA de la agenţia B. din Târgovişte, agenţie de la care, la aceeaşi dată, ridicase o sumă apropiată ca valoare şi P.V., soţia lui P.G. Conform declaraţiei sale, Ş.N. a mai efectuat cel puţin o dată o astfel de operaţiune, despre care nu am fost însă informaţi de către reprezentanţii companiei W.U., ceea ce presupune ca posibilitate fraudarea unei alte companii de transfer financiar rapid. Cu privire la sumele încasate în urma efectuării tuturor acestor operaţiuni, Ş.N. a precizat că pentru fiecare infectare fizică a calculatoarelor primea de la T.D.M. 200 - 250 euro în funcţie de sumele ridicate, iar pentru ridicarea banilor a susţinut că a primit doar câte 50 euro.

Instanţa de fond a evocat activitatea inculpatului K.C., legăturile acestuia cu inculpatul T.D.M. şi cu vărul său K.A., astfel că în declaraţia de la data de 13 aprilie 2011, acesta din urmă arată că: "Deşi vărul meu nu mi-a spus exact care sunt atribuţiile fiecăruia în Spania şi în alte ţări în care acţionau, eu am dedus din discuţiile cu acesta că T.D.M. a fost cel care a creat şi apoi a încredinţat lui Ş.N. şi ulterior vărului meu programele informatice tip virus pentru a fi folosite la infectarea sistemelor informatice, K.C. s-a ocupat şi de recrutarea oamenilor care să ridice bani, iar restul de ridicarea banilor.", iar la data de 5 mai 2011, Ş.N. a declarat: "Din toamna anului 2009, T.D.M. l-a trimis pe K.C. cu CD-uri la Madrid pentru a virusa calculatoarele companiilor de transfer rapid de bani. Ştiu asta pentru că am discutat personal cu K.C. la Madrid."

Aşa cum s-a reţinut anterior, una dintre persoanele recrutate de către K.C. încă de la începutul activităţii sale infracţionale a fost K.A., care a avut ca sarcină racolarea altor membri sau a unor persoane dispuse să efectueze ridicări de bani pentru membrii reţelei criminale, făcându-se referire la actele infracţionale executate, la persoanele recrutate pentru ridicarea sumelor şi la cuantumul acestora, menţionând: "în perioada februarie 2010 - iulie 2010, când K.C. a venit din nou în ţară, au avut loc cele mai multe ridicări de bani transferaţi din Spania către România, ridicând aproximativ 30.000 euro. În acest interval eu şi oamenii recrutaţi de mine ne-am deplasat de 2 sau 3 ori în Republica Moldova - Chişinău, o dată la Ruse - Bulgaria, iar restul retragerilor în România, la Bucureşti. De fiecare dată am accesat în acelaşi mod ca cel descris anterior, ridicând banii la Chişinău transferaţi cu precădere prin R.T. (sumele primite fiind mai mari decât în restul sistemelor), prin W.U. şi M.G. (ultimul fiind neprofitabil datorită sumelor mici ce puteau fi transferate). În Bulgaria sumele erau transmise cu precădere prin W.U., iar în România prin toate sistemele la care am făcut referire mai sus".

Persoanele recrutate de către K.A. au efectuat ridicări de bani rezultaţi din tranzacţiile generate fraudulos de către T.D.M., operaţiunile finale fiind înregistrate atât în oraşe din România (în cazul celor recrutaţi de K.A. în special în Bucureşti şi Târgovişte), precum şi în localităţi din Bulgaria şi Republica Moldova.

Inculpatul a oferit detalii şi cu privire la modalitatea concretă de a proceda la efectuarea acestor tranzacţii, aspecte care sunt relatate de altfel şi de către ceilalţi inculpaţi într-un mod rezumativ. La data de 13 aprilie 2011, K.A. a precizat cu privire la aceasta: "în intervalul august - decembrie 2009, procedând în acelaşi fel ca cel descris pentru Ruse, am discutat cu K.C. pentru a stabili ora şi transmiterea către acesta a datelor de identificare a persoanelor recrutate, iar după un interval de timp, revin şi arăt că datele de stare civilă ale persoanelor care urmau să ridice banii erau transmise de mine prin messenger în general seara sau mai rar dimineaţa, după care la data stabilită mă deplasam împreună cu persoanele recrutate de regulă la C.L., în apropierea mai multor sedii ale băncilor, dintre care important pentru noi era R.B. şi aşteptam să mă contacteze prin messenger K.C.; acesta mă contacta de regulă în intervalul 10:30 - 11, ora Spaniei, când se deschideau locutoriile. Era necesar acest lucru deoarece din aceste locaţii se puteau realiza transferurile, lucru pe care l-am aflat ulterior. După ce primeam primul mesaj de la K.C. cu codul de operaţiune respectiv, revin şi arăt că de la o societate de transfer la alta diferea numărul de cifre, la R.T. erau 11 cifre, la W.U. 10 cifre, iar la M.G. doar 8 cifre - numele expeditorului şi suma ce urma a fi ridicată, mă duceam cu persoana indicată pentru a face ridicarea de numerar."

Persoanele recrutate necunoscând provenienţa ilicită a banilor, au acceptat să ridice sume pentru inculpat de la diverse agenţii bancare, aspecte ce rezultă şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor sms interceptate autorizat în cauză, care surprind momentele în care inculpatul solicită datele de identitate ale persoanelor recrutate, pe care mai apoi le transmitea vărului său.

Persoanele racolate de către inculpatul K.A. sunt: . (fostă B.) A.M.C., N.M.G. (care au aderat la grupul infracţional organizat, preluând o parte din atribuţiile lui K.A.), G.E., G.A.M., B.N., R.G. şi N.D., care în declaraţiile date au recunoscut că au ridicat diverse sume de bani, la iniţiativa şi sub controlul inculpatului K.A.

Altă persoană a cărei recrutare a fost intermediată de către Ş.N. este P.G.V., care a aderat la grupul infracţional organizat din anul 2009. Acesta a recrutat la rândul său alţi membri (dintre care amintim pe M.M.) sau diverse persoane, care au ridicat bani proveniţi din tranzacţiile generate ilicit de către liderul grupului, acesta fiind rolul stabilit în cadrul grupării de către T.D.M. Cu privire la aceasta, P.G. a declarat la data de 18 aprilie 2011 că, după ce împreună cu soţia sa, P.V., şi cu M.M., a ridicat bani la începutul anului 2009 pentru T.D.M. şi Ş.N., a aflat de la ultimul, care îi este cumnat, modalitatea de obţinere a sumelor ridicate: "Banii i-am ridicat prin W.U., nu-mi amintesc ce sumă, dar a fost aproximativ 1.000 euro şi pe care i-am dat acasă lui G. De la G. am aflat că banii erau făcuţi cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet. G. mi-a mai spus că T.D.M. era cel care se ocupa de toate, că el doar merge cu nişte CD-uri la locutorii din Spania, pe care trebuia să le bage în calculatoarele de acolo.". Operaţiunea de ridicare a banilor se regăseşte şi în actele înaintate de compania W.U., reprezentanţii acesteia comunicându-ne că la data de 13 martie 2009, P.G., M.M. şi P.V. au ridicat diverse sume de bani de la agenţiile R.B.A., B. şi B.P. din Moreni, judeţ Dâmboviţa, bani proveniţi din tranzacţii generate fraudulos.

În condiţiile în care P.G. şi-a exprimat disponibilitatea de a participa la activitatea infracţională a grupării, T.D.M. i-a stabilit ca atribuţie recrutarea altor membri sau a unor persoane care să ridice bani. În intervalul următor, P.G. a determinat mai multe persoane să ridice bani în modalitatea descrisă mai sus, persoane dintre care amintim pe M.M. (care a aderat la grupul infracţional organizat), Ş.V., T.A., V.O., F.M., N.A.D. Fiind audiaţi, o parte din aceştia au făcut referire atât la discuţiile anterioare purtate cu P.G., la oferta acestuia ca, în schimbul unui comision, să ridice diverse sume, cât şi la modalitatea concretă în care s-a realizat ridicarea banilor. Datele de identitate ale acestora au fost transmise de către inculpat lui K.C. pentru ca acestea să intre în posesia lui T.D.M. Inculpatul P.G. i-a însoţit pe destinatarii sumelor la agenţiile unde au fost efectuate ridicări de bani, existând situaţii când la aceste locaţii se întâlnea şi cu K.C. Sumele au fost înmânate celor doi sau lui P.G. în situaţia în care era singur, fiind apoi împărţite de aceştia conform înţelegerii iniţiale (50% lui T.D.M., 25% lui K.C., iar restul lui P.G., care plătea din această sumă şi persoanele ce ridicau banii).

Cu privire la ridicarea sumei de bani din data respectivă, Ş.V., socrul inculpatului, a recunoscut că a fost sunat de către ginerele său (P.G.), care i-a comunicat să se întâlnească în Bucureşti la o bancă şi să aibă asupra sa buletinul, descriind modalitatea în care au acţionat: "Eu personal am scos de două ori câte 845 euro şi o dată 850 euro, bani pe care i-am dat ginerelui meu şi băiatului din Târgovişte. Şi cei din Câmpina care au scos bani le-au dat tot celor doi banii scoşi.". Inculpatul P.G. l-a recrutat şi pe inculpatul M.M. pentru a ridica bani în aceeaşi modalitate.

În declaraţia sa inculpatul M.M. a precizat că nu cunoaşte suficiente detalii cu privire la activitatea grupării, recunoscând însă că din discuţiile purtate cu P.G. a intrat în posesia unor date privitoare la provenienţa banilor, relatând următoarele: "Cu o săptămână înainte de plecarea la Moreni am discutat cu P.G. referitor la banii primiţi prin W.U. şi am aflat de la acesta cum face el rost de datele unor persoane pe care le transmite unei alte persoane de la Târgovişte şi acesta la rândul lui le transmite în Spania unor persoane care intrau pe nişte calculatoare legate la Internet ce au legătură cu banii trimişi prin W.U.".

Instanţa de fond a descris modul de acţiune al persoanelor recrutate (faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală), sumele ridicate, comisionul primit, persoanele de legătură, unităţile bancare de la care au ridicat banii şi modul de deplasare, făcându-se referire la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate.

Instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză au făcut dovada existenţei faptelor deduse judecăţii şi că la data de 12 octombrie 2011 inculpaţii P.G.V., M.M. şi Ş.N. au recunoscut săvârşirea faptelor, şi-au însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale şi au beneficiat de judecata după procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului Ş.N. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora acesta a fost condamnat prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor P.G.V. şi M.M., constând în aderarea la începutul anului 2009 la grupul infracţional organizat şi sprijinirea activităţii infracţionale din sfera criminalităţi informatice întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, reţinându-se la încadrările juridice dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere stabilite, pe durata termenului de încercare, iar în baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul M.M., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

În recursul său, parchetul a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor P.G.V., M.M. şi Ş.N. sunt nelegale întrucât, deşi în favoarea acestora s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., instanţa de fond nu a aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

O altă critică priveşte netemeinicia hotărârii de condamnare, în sensul că la dozarea pedepselor nu s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, amploarea activităţii infracţionale, numărul mare al faptelor comise, perioada lungă de timp în care au fost comise, ceea ce denotă perseverenţa infracţională a acestora, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Apelantul-inculpat M.M. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susţinând în esenţă că, deşi au fost reţinute în favoarea sa circumstanţe atenuante şi a beneficiat de procedura simplificată, instanţa de fond nu a acordat eficienţa cuvenită, pedepsele aplicate fiind prea mari, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei în parte şi reindividualizarea în sensul reducerii acestora sub limita minimă prevăzută de textele incriminatorii şi menţinerea suspendării sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 27 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, împotriva Sentinţei penale nr. 351 din 21 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Prahova.

A fost desfiinţată în parte sentinţa, în sensul că au fost înlăturate de la încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor P.G.V., Ş.N. şi M.M. circumstanţele atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen., şi menţine pedepsele aplicate de instanţa de fond, în cuantumul şi modalitatea de executare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de prim control judiciar, examinând hotărârea apelată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., a constatat întemeiată numai critica parchetului referitoare la circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor.

În acest sens s-a apreciat că situaţia de fapt, modalităţile concrete de concepere şi comitere a infracţiunilor informatice în cadrul unui grup infracţional organizat, fiecare inculpat având sarcini bine stabilite, şi vinovăţia inculpaţilor P.G.V., M.M. şi Ş.N. au fost temeinic reţinute de prima instanţă, probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite în totalitate, au dovedit cu certitudine că în perioada 2009 - 2010 aceştia au aderat la această grupare facilitând accesarea ilegală, prin încălcarea măsurilor de siguranţă a sistemelor informatice din Madrid aparţinând companiei W.U., în scopul obţinerii, modificării şi transferării neautorizate a datelor din acest sistem, au deţinut fără drept atari programe informatice, cauzând un prejudiciu de aproximativ 80.000 dolari SUA.

În acest sens s-a reţinut că inculpaţii P.G.V., M.M. şi Ş.N. au aderat la această grupare infracţională şi au sprijinit-o atât prin instalarea programelor virusate în sistemele informatice aparţinând companiei W.U., cât şi prin racolarea mai multor persoane pentru ridicarea sumelor de bani transferate fraudulos, exercitând astfel, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte de complicitate, la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (1), (2) şi (3), art. 44 alin. (1), (2), art. 46 alin. (1), (2), art. 49 din Legea nr. 161/2003. Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, interceptate autorizat, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, relaţiile oferite de Departamentul de siguranţă a companiei W.U., actele întocmite de reprezentanţii Serviciului Secret al SUA se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor P.G.V., M.M. şi Ş.N., ce au fost în mod judicios analizate şi interpretate şi au dovedit vinovăţia acestora pentru faptele deduse judecăţii.

S-a mai reţinut că iniţiatorul grupării infracţionale organizate profilate pe comiterea infracţiunilor informatice a fost inculpatul T.D.M., care a racolat şi pe inculpaţii Ş.N., K.C., K.A., P.G.V. şi M.M., aceştia având rolul de a identifica locutorii conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, virusarea calculatoarelor prin introducerea programelor informatice tip virus şi malware "backdoor.win32", "scv.hostexe" şi "anoataly.exe" pentru infectarea sistemelor informatice şi ridicarea sumelor transferate ilegal.

Instanţa de apel a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale au dovedit atât existenţa faptelor, cât şi vinovăţia inculpaţilor, astfel că încadrările juridice stabilite sunt legale şi corespund faptelor comise.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, s-a constatat că prima instanţă nu a făcut o justă evaluare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., apreciind în mod greşit că anumite elemente ce caracterizează persoana inculpaţilor au natura unor circumstanţe atenuante.

În acest sens s-a reţinut că împrejurarea că inculpaţii au recunoscut infracţiunile comise şi au cooperat cu organele de anchetă nu poate determina în mod automat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, aşa cum a procedat instanţa de fond.

În practica judiciară s-a statuat că datele ce caracterizează persoana infractorului, cum ar fi conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea infracţiunii, comportarea sinceră în cursul procesului penal şi situaţia familială, trebuie examinate ţinând seama de gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite.

S-a constatat că în cauză instanţa de fond nu a coroborat comportamentul inculpaţilor cu pericolul social major al faptelor comise, consecinţele cauzate, nu a ţinut seama de faptul că infracţiunile au fost săvârşite în cadrul unui grup infracţional organizat, o perioadă îndelungată de timp, cu ramificaţii în mai multe zone geografice cu elemente de criminalitate transfrontalieră, programele informatice virusate fiind introduse în calculatoarele mai multor locutorii aflate pe teritoriul Spaniei (Madrid), ce denotă gravitatea faptelor comise, cât şi periculozitatea inculpaţilor pentru siguranţa sistemului bancar, având drept consecinţă decredibilizarea instrumentele electronice de transfer bancar.

Instanţa de apel a apreciat că recursul parchetului este întemeiat, reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. este nelegală, impunându-se, aşadar, admiterea apelului şi înlăturarea acestora, chiar dacă pedepsele stabilite de prima instanţă nu sunt coborâte sub limita minimă redusă cu o treime ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Referitor la netemeinicia pedepselor stabilite, instanţa de prim control judiciar a constatat că la cuantificarea acestora prima instanţă a realizat un echilibru între circumstanţele reale şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care sunt infractori primari, au cooperat cu organele de anchetă, contribuind prin descrierea modului de acţiune la aflarea adevărului, au fost de acord cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi au recunoscut faptele aşa cum au fost prezentate în actul de sesizare, astfel că pedepsele aplicate sunt juste şi vor fi menţinute, fiind apte să asigure încadrarea inculpaţilor în normele de convieţuire socială, aşa încât susţinerea parchetului nu este întemeiată.

S-a mai apreciat că şi modalitatea de executare a pedepselor dispusă de instanţa de fond, aceea a suspendării sub supraveghere, este legală, întrucât sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 86¹ C. pen., iar inculpaţii sunt elemente tinere care prezintă posibilităţi de resocializare şi fără executarea efectivă a acestora, conştientizând consecinţele faptelor comise, fiind arestaţi preventiv în cauză şi prin măsurile stabilite de instanţa de fond se asigură garanţii suficiente pentru realizarea funcţiilor preventiv-educative şi de constrângere prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică schimbarea modului de executare a pedepsei, aşa cum s-a solicitat de parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, pe care a criticat-o din prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor M.M., P.G.V. şi Ş.N.

În acest sens s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a menţinut cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.M., P.G.V. şi Ş.N., deşi a procedat la înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.

A solicitat în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi schimbarea modalităţii de executare a acestora, în sensul că inculpaţii să le execute în regim de detenţie.

Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat de parchet, care se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în raport de materialul probator administrat în cauză, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se reţine că instanţa de fond şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor, au dat o corectă încadrare juridică faptelor săvârşite de aceştia în textul de lege corespunzător, însă pedepsele aplicate sunt prea blânde în raport de criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct procesul de resocializare a condamnatului.

Individualizarea pedepsei presupune prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia. Pedeapsa prevăzută de lege trebuie să corespundă gradului de pericol social generic al infracţiunii, iar pedeapsa concretă trebuie să corespundă pericolului social concret al infracţiunii şi periculozităţii infractorului. Totodată, individualizarea pedepsei reprezintă procedeul de adaptare a naturii şi cuantumului sancţiunii la infracţiunea săvârşită şi persoana infractorului, la aptitudinea acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei, sancţiunile trebuind să fie efective, proporţionale şi convingătoare.

În conţinutul art. 72 C. pen., legiuitorul a prevăzut criteriile generale pe care instanţa trebuie să le aibă în vedere la individualizarea pedepselor, şi anume dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Astfel, din interpretarea conţinutului art. 72 C. pen. rezultă că principalele criterii de individualizare sunt gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi periculozitatea infractorului, iar răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de aceste două criterii pentru a se asigura atât sancţionarea concretă a infractorului, cât şi realizarea prevenţiei generale şi speciale.

În acest sens, gradul de pericol social şi sancţiunea se condiţionează reciproc, dând expresie echivalenţei ce trebuie să existe între caracterul faptei, pe de o parte, şi riposta societăţii, pe de altă parte.

Revenind la cauză, se reţine că gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţii M.M., P.G.V. şi Ş.N. este ridicat, având în vedere amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia, perioada lungă de timp în care au fost comise faptele, această activitate ilicită constituind singurul mod de obţinere a mijloacelor de existenţă, ceea ce dovedeşte perseverenţa infracţională, dar şi iscusinţa în săvârşirea lor, motiv pentru care ele nu au putut fi descoperite imediat, ci după o perioadă mai mare de timp.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză, şi anume plângerile penale şi documentele înaintate de către reprezentanţii părţii vătămate W.U., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi, procesele-verbale încheiate de organele de poliţie cu ocazia efectuării de verificări, declaraţiile martorilor, constatările tehnico-ştiinţifice şi declaraţiile inculpaţilor rezultă că inculpatul Ş.N. era un membru de bază a grupării infracţionale şi a aderat iniţial la grupul infracţional condus de coinculpatul T.D.M.

Inculpatul Ş.N. avea ca atribuţie principală introducerea suportului optic ce conţinea programe informatice tip virus în calculatoarele locutoriilor aflate în Spania şi a recrutat un număr mare de persoane din anturajul său care să ridice bani sau care să recruteze la rândul lor alte persoane dispuse să efectueze această operaţiune.

Desfăşurarea acestor activităţi infracţionale rezultă atât din declaraţia inculpatului, care a recunoscut parţial actele executate, încercând însă să-şi diminueze participaţia raportat la intervalul în care a acţionat, precum şi din declaraţiile altor membri ai grupării şi din actele înaintate de către compania W.U.

Conform declaraţiei sale, care este confirmată de lista atacurilor realizate asupra agenţilor companiei W.U., inculpatul Ş.N. a fost recrutat de către inculpatul T.D.M. în luna martie 2009, dată la care a utilizat pentru prima dată un CD pentru a virusa sistemele informatice. Tot în luna martie 2009 au fost înregistrate de către compania W.U. primele tranzacţii generate fraudulos, ale căror beneficiari au fost persoane din anturajul lui Ş.N.

În declaraţiile sale, coinculpatul K.A. a indicat modul în care au fost virusate sistemele informatice, persoanele care introduceau suportul optic ce conţine programul destinat virusării, indicându-l pe inculpatul Ş.N., ca fiind persoana care se deplasa în Spania la Madrid pentru executarea acestor operaţiuni ilicite, astfel acesta arată că a aflat de la inculpatul T.D.M. că CD-ul pe care i l-a dat conţine nişte viruşi şi atunci când îl introduce în calculatorul unor societăţi care trimiteau bani în ţară permite accesul ilegal la sistemele informatice în momentul când funcţionarul de la locutoriu, la solicitarea deţinătorului suportului optic, deschide un anumit fişier indicat de deţinător.

Cu ocazia efectuării unei expertize asupra sistemului fraudat, specialiştii din cadrul companiei fraudate au identificat un atare fişier virusat.

La data de 13 martie 2009, membrii grupării au accesat ilegal sistemul W.U., la locutoriul Champs Paseo San Antonio 8, Bajo Fuenlabrada - Madrid, cod agent W.U. X, generându-se astfel transferuri variind între 1.033,03 dolari SUA şi 1.226,73 dolari SUA, sume ce au fost ridicate de către G.I.S., P.G.V., K.C., M.M. şi P.V., de la unităţi bancare din Bucureşti şi Moreni, judeţul Dâmboviţa.

În declaraţia sa dată în faţa organelor de urmărire penală la 18 aprilie 2011, inculpatul P.G. a relatat că a aflat de la inculpatul Ş.N. că banii erau făcuţi cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet, şi că a primit de la coinculpatul T.D.M. nişte CD-uri pe care le-a introdus în calculatoare din locutorii din Spania şi că banii ridicaţi erau împărţiţi, respectiv 50% pentru T.D.M. şi câte 25% pentru persoanele care ridicau aceste sume.

Inculpatul Ş.N. a fost cel care a intermediat recrutarea lui P.G. de către T.D.M., persoană care ulterior, alături de M.M., a organizat activitatea de ridicare a banilor de către "beneficiari" din Prahova: "P.G. ştia de la T.D.M. şi de la mine de unde şi cum facem rost de bani şi T.D.M. îi ceruse să se ocupe să găsească oameni să ridice bani, contra unor comisioane. P.G.V. i-a spus lui M.M. despre cum facem rost de bani şi i-a cerut să găsească şi el oameni ca să ridice bani." Aceste aspecte sunt confirmate de către inculpaţii P.G. şi M.M., precum şi de învinuiţi audiaţi în cauză.

În urma verificării tranzacţiilor generate fraudulos, s-a constatat că la data de 26 iulie 2009, Ş.N. a fost cel care a ridicat suma de 1.206,95 dolari SUA de la agenţia B. din Târgovişte, agenţie de la care, la aceeaşi dată, ridicase o sumă apropiată ca valoare, şi P.V., soţia lui P.G. Conform declaraţiei sale, Ş.N. a mai efectuat cel puţin o dată o astfel de operaţiune, despre care nu am fost însă informaţi de către reprezentanţii companiei W.U., ceea ce presupune ca posibilitate fraudarea unei alte companii de transfer financiar rapid. Cu privire la sumele încasate în urma efectuării tuturor acestor operaţiuni, Ş.N. a precizat că pentru fiecare infectare fizică a calculatoarelor primea de la T.D.M. 200 - 250 euro, în funcţie de sumele ridicate, iar pentru ridicarea banilor a susţinut că a primit doar câte 50 euro.

În depoziţia sa, inculpatul Ş.N. a recunoscut că atunci când el era plecat în Spania pentru a virusa calculatoare, cumnatul său P.G. se ocupa să găsească oameni care să ridice bani.

Acelaşi inculpat a mai relatat că: "P.G. ştia de la T.D.M. şi de la mine de unde şi cum facem rost de bani şi T.D.M. îi ceruse să se ocupe să găsească oameni să ridice bani, contra unor comisioane. P.G. i-a spus lui M.M. despre cum facem rost de bani şi i-a cerut să găsească şi el oameni ca să ridice bani."

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpaţii P.G. şi M.M. au aderat la grupul infracţional condus de coinculpatul T.D.M. în primăvara anului 2009, după care au racolat mai multe persoane din judeţul Prahova, care au efectuat ridicări de bani.

Inculpatul P.G. a recrutat la rândul său alţi membri, dintre care şi pe inculpatul M.M., sau diverse alte persoane, care au ridicat bani proveniţi din tranzacţiile generate ilicit de către liderul grupului, acesta fiind rolul stabilit în cadrul grupării de către T.D.M. Cu privire la aceasta, inculpatul P.G. a declarat la data de 18 aprilie 2011 că după ce împreună cu soţia sa, P.V. şi cu M.M. au ridicat bani la începutul anului 2009 pentru T.D.M. şi Ş.N., a aflat de la ultimul, care îi este cumnat, modalitatea de obţinere a sumelor ridicate: "Banii i-am ridicat prin W.U., nu-mi amintesc ce sumă, dar a fost aproximativ 1.000 euro şi pe care i-am dat acasă lui G. De la G. am aflat că banii erau făcuţi cu ajutorul calculatoarelor, prin Internet. G. mi-a mai spus că D. era cel care se ocupa de toate, că el doar merge cu nişte CD-uri la locutorii din Spania, pe care trebuia să le bage în calculatoarele de acolo." Operaţiunea de ridicare a banilor se regăseşte şi în actele înaintate de compania W.U., reprezentanţii acesteia comunicându-ne că la data de 13 martie 2009, P.G., M.M. şi P.V. au ridicat diverse sume de bani de la agenţiile R.B.A., B. şi B.P. din Moreni, judeţ Dâmboviţa, bani proveniţi din tranzacţii generate fraudulos.

În condiţiile în care inculpatul P.G. şi-a exprimat disponibilitatea de a participa la activitatea infracţională a grupării, inculpatul T.D.M. i-a stabilit ca atribuţie recrutarea altor membri sau a unor persoane care să ridice bani. În intervalul următor, P.G. a determinat mai multe persoane să ridice bani dintre care pe inculpaţii M.M., Ş.V., T.A., V.O., F.M., N.A.D. Fiind audiaţi, o parte din aceştia au făcut referire atât la discuţiile anterioare purtate cu P.G., la oferta acestuia ca, în schimbul unui comision, să ridice diverse sume, cât şi la modalitatea concretă în care s-a realizat ridicarea banilor.

În declaraţia sa inculpatul M.M. a arătat că nu cunoaşte suficiente detalii cu privire la activitatea grupării, recunoscând însă că din discuţiile purtate cu inculpatul P.G. a intrat în posesia unor date privitoare la provenienţa banilor.

Înalta Curte constată că, faţă de gradul deosebit de ridicat al pericolului social al faptelor comise, care este dat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, multitudinea faptelor săvârşite de inculpaţi, dintre care unii au iniţiat şi organizat, iar alţii au aderat la un grup infracţional organizat format din mai multe persoane care şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriul mai multor state, printre care Spania, Bulgaria, Republica Moldova, Franţa, Anglia, intenţionând să acţioneze şi în Polonia, caracterul repetat al fiecăreia dintre fapte, de împrejurarea că aceştia au săvârşit în concurs real mai multe infracţiuni, urmările acestora, ceea ce relevă o periculozitate sporită a faptelor şi a persoanelor cercetate în cauză, frecvenţa comiterii acestor infracţiuni cu prejudicierea importantă a societăţilor bancare şi a clienţilor acestora, pedepsele de câte 3 ani închisoare ce le-au fost aplicate de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt prea blânde, nefiind în măsură să asigure scopul preventiv şi reeducativ al acestor sancţiuni.

Faţă de situaţia expusă, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti şi va fi admis, urmând a fi majorate pedepsele aplicate inculpaţilor M.M., P.G.V. şi Ş.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de la câte 3 ani închisoare la câte 3 ani şi 4 luni închisoare.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, se apreciază că în cauză, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai prin executarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în regim de detenţie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Va casa hotărârile atacate în parte, decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 351 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor M.M., P.G.V. şi Ş.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi cu privire la modalitatea de executare a pedepselor rezultante.

Va descontopi pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor şi le va repune în individualitatea lor.

Va majora de la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pedepsele aplicate celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Va menţine celelalte pedepse aplicate inculpaţilor.

Potrivit art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., va contopi pedepsele de câte 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu celelalte pedepse aplicate inculpaţilor, urmând ca fiecare inculpat să execute pedepsele rezultante, după cum urmează:

- M.M. - 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- P.G.V. - 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi

- Ş.N. - 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi urm. C. pen., urmând ca inculpaţii să execute pedepsele rezultante în regim de detenţie.

Conform art. 71 C. pen., va interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 27 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii M.M., P.G.V. şi Ş.N.

Casează, în parte, decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 351 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor M.M., P.G.V. şi Ş.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi cu privire la modalitatea de executare a pedepselor rezultante.

Descontopeşte pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor şi le repune în individualitatea lor.

Majorează de la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pedepsele aplicate celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Menţine celelalte pedepse aplicate inculpaţilor.

Potrivit art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de câte 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu celelalte pedepse aplicate inculpaţilor, urmând ca fiecare inculpat să execute pedepsele rezultante, după cum urmează:

- M.M. - 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- P.G.V. - 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi

- Ş.N. - 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi urm. C. pen., urmând ca inculpaţii să execute pedepsele rezultante în regim de detenţie.

Conform art. 71 C. pen., interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat M.M., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi P.G.V. şi Ş.N., în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 2837/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4149/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2845/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs