ICCJ. Decizia nr. 2848/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2848/2012

Dosar nr. 75638/3/2011

Şedinţa publică din 18 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar:

Prin Sentinţa penală nr. 873 din data de 14 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.F. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată, respectiv de la 18 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată, respectiv de la 18 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 194,44 grame cocaină şi 5,11 grame cocaină, indisponibilizată la I.G.P.R conform dovezii seria H nr. X, cantităţi ramase în urma analizelor de laborator şi distrugerea acestora.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: trei telefoane marca N. şi a cartelelor SIM D., V. şi C. ridicate de la inculpatul G.M.F.; a telefonului marca N. şi a cartelei SIM C. ridicate de la inculpatul N.G. Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.

S-a reţinut că prin Ordonanţa nr. 398D/P/2011 din data de 10 octombrie 2011 emisă în dosarul cu acelaşi număr, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe numiţii G.M.F., N.G., Ş.C.R. zis "G." şi alţii, şi continuarea cercetărilor faţă de aceştia într-un dosar separat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fapte prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în această modalitate constituindu-se prezentul dosar.

Disjungerea cauzei s-a impus deoarece urmare autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare emise în Dosarul 398D/P/2011 a rezultat faptul că inculpaţii G.M.F., N.G. împreună cu învinuitul Ş.C.R. zis "G." şi alte persoane neidentificate desfăşoară activităţi infracţionale circumscrise traficului de droguri, iar cercetările în Dosarul 398D/P/2011 erau într-o fază avansată, cu inculpaţi aflaţi în stare de arest preventiv, fiind necesară sesizarea, de îndată, a Tribunalului Bucureşti cu rechizitoriu.

În consecinţă, din exploatarea interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză a reieşit că inculpaţii G.M.F. şi N.G. au plecat, la începutul lunii octombrie 2011, din Bucureşti, cu destinaţia Spania (Madrid), urmând a aduce în ţară o importantă cantitate de droguri în vederea comercializării. Trebuie menţionat că, mai întâi, a plecat din Bucureşti inculpatul G.M.F. şi ulterior la cererea acestuia din urmă şi pe cheltuiala sa a plecat şi inculpatul N.G. Astfel, prin Ordonanţa de delegare din data de 15 octombrie 2011, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie din cadrul I.G.P.R - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog, în vederea prinderii în flagrant a persoanelor cu privire la care exista suspiciunea că urmează să introducă în România o anumită cantitate de droguri, precum şi pentru efectuarea altor activităţi procedurale.

În aceste împrejurări, în data de 17 octombrie 2011, lucrătorii de poliţie s-au deplasat la Vama Nădlac unde au instalat un dispozitiv de supraveghere întrucât existau indicii că inculpaţii urmează să intre în România deplasându-se cu un autocar. În jurul orelor 10:30 şi-a făcut apariţia un autocar cu nr. de înmatriculare TR-AA-AAA aparţinând SC M.A. SRL, în care se aflau şi inculpaţii G.M.F. şi N.G. împreună cu martorul T.C.G.. În continuare, s-a procedat la urmărirea autocarului respectiv de către lucrătorii de poliţie aşteptându-se momentul oportun pentru a interveni şi imobiliza pe inculpaţi. În apropiere de localitatea Miercurea Sibiului autocarul cu care se deplasau inculpaţii a făcut o oprire, ocazie cu care aceştia au coborât şi au urcat într-o maşină tip taxi, continuându-şi drumul cu acest mijloc de transport.

În apropiere de intrarea în oraşul Sibiu, respectivul autoturism a fost oprit de către lucrătorii de poliţie, trecându-se la imobilizarea persoanelor, cât şi la percheziţionarea acestora, a autoturismului şi a bunurilor şi obiectelor aflate înăuntru. În autoturism se aflau inculpaţii G.M.F. şi N.G., martorii T.C.G. şi T.G., acesta din urma fiind şi conducătorul autoturismului taxi cu care se deplasau persoanele în cauză. Trecându-se la verificarea bagajelor, în prezenţa martorilor asistenţi C.C.D. şi C.D., într-unul din bagaje, revendicat în primă instanţă de inculpatul G.M.F., s-au găsit disimulate în două borcane cu ciocolată două pungi din material plastic transparent în care se afla o substanţă solidă de culoare albă.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 octombrie 2011, cele două pungi conţineau cantitatea totală de 199,28 grame cocaină. Cantitatea de 193,44 grame cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator, şi cantitatea de 5,11 grame cocaină păstrată drept contraprobă se află la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. X din data de 9 noiembrie 2011. Fiind audiat, inculpatul G.M.F. a avut o atitudine sinceră, declaraţiile sale coroborându-se cu ansamblul probelor existente în dosar. Anterior arestării, inculpatul G.M.F. lucra în construcţii în Spania, pe cont propriu, fiind şeful unei echipe care efectua diverse lucrări de acest gen, însă se deplasa destul de frecvent în România. Potrivit declaraţiilor acestuia, în luna iulie 2011, cu ocazia efectuării unei lucrări de amenajări interioare într-un oraş de la periferia Madridului, prin intermediul proprietarului imobilului unde efectua lucrarea, care era consumator de droguri, l-a cunoscut pe numitul D., furnizorul de droguri al acestuia, originar din Ecuador, care i-a vorbit despre intenţiile sale de a-şi "extinde afacerea" şi în România. În continuare, cu ocazia unei deplasări în România, inculpatul G.M.F. l-a cunoscut pe numitul "C.", care aflând că lucrează în Spania l-a întrebat dacă poate procura cocaină întrucât are nişte clienţi care ar putea să cumpere astfel de substanţe. În aceste condiţii inculpatul G.M.F. l-a anunţat pe numitul "D." şi astfel a avut loc prima livrare de droguri efectuată de către inculpat. Introducerea drogurilor în România s-a făcut ca şi în speţa de faţă printr-un colet, fiind disimulate în borcane de ciocolată. Ulterior în anturajul numitului "C." inculpatul G.M.F. l-a cunoscut pe inculpatul N.G. căruia i-a propus să-i livreze lui cocaină întrucât are şi el suficienţi clienţi care ar putea să o achiziţioneze. În consecinţă, acesta a fost momentul care a marcat începutul colaborării dintre cei doi inculpaţi. Până în momentul prinderii în flagrant, inculpatul G.M.F. afirmă că i-a dat inculpatului N.G. de trei ori cocaină, totalizând cantitatea de aproximativ 300 grame cocaină. Transportul drogurilor s-a făcut de asemenea prin colet, iar plata se făcea în două - trei zile de la predarea acestora. Referitor la transporturile de cocaină anterioare prinderii în flagrant, au existat date rezultate din interceptările efectuate în cauză, mai ales referitor la ultima livrare de cocaină care s-a făcut pentru nişte indivizi cunoscuţi cu numele de "A." şi "E." care, după primire nu au mai plătit-o, generând o pagubă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.M.F. în cuantum de aproximativ 9.500 euro, sumă pe care inculpatul afirmă că o datora narcotraficantului furnizor.

Referitor la cantitatea de aproximativ 200 grame de cocaină găsită cu ocazia prinderii celor doi inculpaţi în flagrant în data de 17 octombrie 2011, inculpatul G.M.F. a afirmat că inculpatul N.G. a insistat să-i furnizeze 200 grame de cocaină. Întrucât avea o datorie destul de mare la "D.", inculpatul G.M.F. i-a cerut inculpatului N.G. să plătească suma de 3.000 euro în avans şi să vină în Spania pentru a vedea la faţa locului care este situaţia în legătură cu livrarea pe mai departe a cocainei în aceleaşi condiţii ca şi până în acel moment, acesta trebuind să-şi asume un angajament faţă de furnizor în privinţa plăţii datoriei. În aceste condiţii, aşa cum rezultă şi din convorbirile interceptate, inculpatul N.G. s-a deplasat în Spania (Madrid), mergând împreună cu inculpatul G.M.F. la locuinţa numitului "D. ", unde au discutat cu soţia acestuia "B." şi doar telefonic cu "D.", care era plecat în Ecuador. Cu ocazia discuţiilor inculpatul N.G. şi-a luat angajamentul ca până în data de 20 octombrie 2011 să strângă banii reprezentând contravaloarea drogurilor, iar în data de 21 octombrie 2011 urma să vină personal "D." în Bucureşti pentru a intra în posesia sumei respective.

Referitor la bagajul în care s-a găsit cantitatea de cocaină inculpatul G.M.F. a precizat că impropriu spus era doar al său, întrucât potrivit "afacerilor" derulate împreună cu inculpatul N.G., este evident că drogurile respective le aparţineau amândurora şi urmau să fie valorificate de inculpatul N.G. conform înţelegerii existente între ei. Inculpatul N.G. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale, afirmând iniţial că nu avea cunoştinţă de faptul că se aflau droguri în bagajul care potrivit susţinerilor sale aparţinea doar inculpatului G.M.F., pentru ca ulterior în declaraţia din data de 5 decembrie 2011 să revină asupra declaraţiilor sale anterioare şi să afirme că ştia că în bagaj se afla cocaină şi că urma să găsească "clienţi" pentru ea împreună cu celălalt inculpat, după ce ajungeau în Bucureşti. De asemenea, inculpatul N.G. a recunoscut că a trimis suma de 3.000 euro inculpatului G.M.F., care reprezenta o parte din contravaloarea cocainei ce urma a fi livrată, bani pe care i-a împrumutat de la inculpatul Ş.C.R.

În privinţa inculpatului N.G. s-a reţinut că există mai multe convorbiri telefonice din care rezultă că acesta era apelat şi vindea cocaină către mai mulţi consumatori, discuţiile fiind mai mult decât evidente cu privire la obiectul acestora. În plus, martora A.I.N. a fost audiată şi a declarat că a cumpărat de mai multe ori cannabis şi cocaină de la inculpatul N.G. În consecinţă, ţinând cont de faptul că inculpatul N.G. a avansat o sumă de bani pentru plata cocainei care a fost găsită cu ocazia prinderii în flagrant, s-a deplasat personal în Madrid pentru a fi de faţă în momentul primirii drogurilor şi pentru a garanta într-un fel că "afacerea merge mai departe" în pofida datoriilor acumulate de către inculpatul G.M.F. la narcotraficantul ecuadorian, având în vedere şi convorbirile interceptate în cauză din care rezultă că cei doi inculpaţi împreună vor introduce în România o cantitate de droguri, aspect confirmat în momentul prinderii acestora în flagrant, rezultă fără dubiu că cei doi inculpaţi sunt în mod egal vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcină.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare o Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi a solicitat majorarea pedepselor aplicate date fiind şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor şi inculpaţii G.M.F., care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., şi N.G., care a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 144/A din 17 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii G.M.F. şi N.G. împotriva Sentinţei penale nr. 873 din 14 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor. În baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 18 octombrie 2011 la zi pentru ambii inculpaţi şi a obligat pe fiecare inculpat la câte 200 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului.

A reţinut instanţa de apel că ambii inculpaţi, printr-o înţelegere prealabilă, au transportat, în mod disimulat, din Spania, în România, cantitatea de aproximativ 200 grame cocaină, drog de mare risc, care urma să fie valorificată în România. Inculpaţii, după ce au fost urmăriţi de la întoarcerea în ţară, în apropierea oraşului Sibiu, au fost opriţi în trafic, iar la percheziţie au fost depistate drogurile şi reţinuţi de organele de poliţie.

A apreciat că lipsa antecedentelor penale şi sinceritatea inculpaţilor nu sunt de natură să justifice micşorarea cuantumului pedepsei de câte 5 ani închisoare, aplicată de instanţa de fond. Dimpotrivă, faţă de pericolul social al faptei comise şi având în vedere şi dispoziţiile art. 52 C. pen., s-a constatat că pedepsele la care au fost condamnaţi cei doi inculpaţi-apelanţi au fost corect individualizate. S-a reţinut că dacă denunţul celor doi inculpaţi nu a fost valorificat de organele de anchetă, nu se poate dispune aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

A constatat că nu se impune nici majorarea pedepselor de câte 5 ani aplicate de prima instanţă, fiind o consecinţă a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., când pedeapsa prevăzută de lege s-a redus cu o treime, apreciindu-se că pedepsele de câte 5 ani închisoare apar corect individualizate în raport şi de cantitatea de 200 grame traficată, dar şi de datele personale ale fiecărui inculpat, aşa cum rezultă din restul de acte depuse la dosar.

Împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., susţinând că există o contradicţie între considerentele hotărârii atacate şi dispozitivul acesteia şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, şi pct. 14, susţinând că pedepsele aplicate nu satisfac cerinţele art. 72 C. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor. Inculpatul N.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a circumstanţelor personale, reducerea pedepsei şi ca modalitate de executare a solicitat aplicarea disp. art. 86¹ C. pen., şi inculpatul G.M.F., care a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cât şi reducerea pedepsei cu aplicarea disp. art. 86¹ alin. (2) C. pen. şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. pen., arătând că în mod greşit instanţa de apel nu a dispus reducerea pedepsei ca urmare a aplicării disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii G.M.F. şi N.G., dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii G.M.F. şi N.G. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prima instanţă şi instanţa de prim control judiciar au stabilit corect situaţia de fapt şi au reţinut vinovăţia celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc pentru care au fost condamnaţi la pedepse de câte 5 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., în sensul că există o contradicţie între considerentele deciziei atacate şi dispozitiv, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată, întrucât în considerentele deciziei se regăsesc motivele şi argumentele care au condus la pronunţarea deciziei. O hotărâre judecătorească este suficient motivată dacă răspunde în ansamblu problemelor supuse dezbaterii, astfel că hotărârea atacată răspunde criticilor formulate de către părţi în apel şi considerentele deciziei nu contrazic dispozitivul acesteia.

Astfel, în considerentele deciziei atacate, instanţa a făcut referire la situaţia de fapt şi a dezvoltat motivele invocate de inculpaţi, făcând referire la dispoziţiile legale care au condus la pronunţarea deciziei, astfel că nu se regăseşte aplicabilitate cazului de casare invocat, deoarece considerentele deciziei nu contrazic dispozitivul acesteia, instanţa de apel constatând în considerente că pedepsele au fost corect individualizate şi pronunţând decizia în acest sens, respectiv respingerea ca nefondate a apelurilor.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. invocat de inculpaţi în ceea ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată întrucât, potrivit dispoziţiilor menţionate, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, ceea ce înseamnă că denunţul şi tragerea la răspundere a altor persoane trebuie concretizate până la finalizarea urmăririi penale, prin emiterea rechizitoriului.

Or, din adresa aflată la dosarul instanţei de apel rezultă că denunţurile formulate de inculpaţi au fost făcute în anul 2012, iar rechizitoriul a fost întocmit la data de 7 decembrie 2012, astfel că denunţurile inculpaţilor nu au condus în timpul urmăririi penale la facilitarea, identificarea şi tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, pentru a le fi aplicate dispoziţiile solicitate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. invocat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul majorării pedepselor, şi de către inculpaţi, în sensul reducerii pedepsei, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedepsele aplicate inculpaţilor, de câte 5 ani închisoare, au fost corect individualizate atât cu privire la cuantum, cât şi ca modalitatea de executare în raport de prevederile art. 72 C. pen., care stabilesc criteriile generale de individualizare, ţinându-se seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, circumstanţele personale ale inculpaţilor, Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri de majorare sau de diminuare a pedepselor aplicate inculpaţilor, împrejurările invocate fiind deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de instanţa de fond şi confirmate de instanţa de apel.

Instanţele au avut în vedere circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, pedepsele stabilite de legiuitor, atitudinea sinceră a inculpaţilor - în cauză fiind reţinute dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., astfel că pedepsele, cum au fost individualizate, atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., răspund atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpaţilor, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii G.M.F. şi N.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor G.M.F. şi N.G. durata arestării preventive, de la 18 octombrie 2011 la 18 septembrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii G.M.F. şi N.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor G.M.F. şi N.G. durata arestării preventive, de la 18 octombrie 2011 la 18 septembrie 2012.

Obligă recurenţii-inculpaţi G.M.F. şi N.G. la plata sumei de câte 475 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 2855/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3736/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 2848/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2848/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs