ICCJ. Decizia nr. 2837/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2837/2012
Dosar nr. 2791/88/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii C.M. şi C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 24 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2791/88/2011 de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 39 din 9 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2791/88/2011, Tribunalul Tulcea a hotărât, în temeiul art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului C.M. (zis "S.") la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 RON.
În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului C.M.M. (zis "P.") la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise celor 2 inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi începând cu data de 9 martie 2012.
În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedepsele aplicate celor doi inculpaţi perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 2 mai 2011 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a luat act că partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.N.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 7.769,20 RON, reprezentând despăgubiri materiale, şi la plata sumei de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri morale.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: inculpatul C.M. suma de 2.000 RON, iar inculpatul C.M.M. suma de 2.300 RON, sume din care, onorariile avocat oficiu au fost virate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Tulcea pentru avocaţi F.L. (600 RON, U.P.), T.B.M. (300 RON, U.P.) şi B.T. (600 RON, U.P.).
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 178/P/2011 din 25 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a trimis în judecată pe inculpaţii C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 alin. (2) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi de art. 180 alin. (1) C. pen. şi C.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în rechizitoriu că în ziua de 2 mai 2011 cei doi inculpaţi au înjunghiat-o pe victima C.C., iar inculpatul C.M. l-a lovit cu cuţitul şi pe R.G. în zona antebraţului stâng.
La termenul de judecată din 8 noiembrie 2011, inculpatul C.M. a recunoscut în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu, şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. relative la procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.
Fiind îndeplinite cerinţele acestui text de lege, la acelaşi termen de judecată, cererea acestui inculpat a fost admisă.
Întrucât instanţa fusese învestită şi cu o acţiune civilă cu privire la ambii inculpaţi şi cum inculpatul C.M. nu a fost de acord cu disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte, în aceste condiţii, în acţiunea penală ce îl viza pe inculpatul C.M.M., fratele său, inculpatul C.M. a fost audiat în calitate de martor.
Examinând probele administrate nemijlocit de către instanţă cu ocazia cercetării judecătoreşti, coroborându-le cu cele administrate pe parcursul urmăririi penale (declaraţii inculpaţi, părţi vătămate, declaraţiile martorilor G.P., Î.E., Ş.C., R.G., G.M., F.I., S.M., D.D., G.F., D.G., C.M.A., I.M., M.S., V.R., raport medico-legal, procese-verbale, planşe foto, constatare tehnico-ştiinţifică, proces-verbal de cercetare la faţa locului), instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Cei doi inculpaţi sunt fraţi, ambii locuind în oraşul M., jud.Tulcea. Inculpatul C.M. (poreclit "S."), în vârstă de 23 de ani, a avut o relaţie de concubinaj cu numita Î.E., relaţie din care a rezultat şi un copil, care, la data faptelor, avea 10 luni.
Din cauza unor neînţelegeri, la sfârşitul lunii aprilie 2011, Î.E. şi-a luat fiica minoră şi a părăsit domiciliul concubinului său şi s-a stabilit la domiciliul mamei sale, Ş.G.
În ziua de 1 mai 2011, în jurul orei 14:00, cei doi fraţi C. şi alţi membri ai familiei lor au mers la domiciliul fostei concubine a lui C.M. pentru a o determina să se întoarcă la concubinul său. Ca urmare a refuzului ferm al acesteia, inculpatul C.M. a încercat să o scoată forţat din curtea imobilului mamei sale, iar aceasta din urmă a intervenit şi s-a opus, împrejurare în care a fost muşcată de antebraţul stâng de către inculpatul C.M.M.
Conflictul a încetat ca urmare a intervenţiei unui vecin, inculpaţii părăsind domiciliul respectiv, luând-o cu ei şi pe fiica celor doi concubini.
Î.E. şi sora sa, Ş.C. au părăsit domiciliul mamei lor, imediat după plecarea fraţilor C., temându-se că agresorii ar putea reveni. Cele două surori l-au rugat pe R.G., fratele concubinului numitei Ş.C., să le găzduiască în locuinţa sa din oraşul M.
În aceeaşi zi, Ş.G. s-a prezentat la sediul Poliţiei Oraşului Măcin şi a reclamat că în jurul orei 14:25, numiţii C.M.M., C.M., Ş.F. şi G.P. au pătruns în curtea locuinţei sale, că C.M.M. a muşcat-o de antebraţul stâng şi a solicitat tragerea la răspundere a făptuitorilor pentru aspectele sesizate în plângere.
La data de 1 mai 2011 şi inculpatul C.M. a sesizat organele de poliţie, cu privire la faptul că, în după-amiaza zilei respective, în jurul orei 17:00, în timp ce se deplasa cu un moped pe o stradă din oraşul Măcin, a fost acostat de mai multe persoane care se aflau într-un autoturism marca O. de culoare argintie, dintre aceştia recunoscându-i pe R.G. şi C.C., care au produs cu maşina dezechilibrarea şi căderea sa la sol, iar după aceea au exercitat violenţe fizice asupra sa, reproşându-i că "s-au luat de C.".
Ambele sesizări au fost înregistrate în evidenţele Poliţiei Oraşului Măcin.
A doua zi, pe data de 2 mai 2011 (dată care pentru credincioşii ortodocşi reprezintă Paştele Blajinilor), cei doi inculpaţi s-au deplasat împreună cu mai mulţi membri ai familiei lor la Cimitirul Vechi din oraşul Măcin, jud.Tulcea.
În jurul orei 10:30, inculpaţii au plecat însoţiţi de nepoţii lor, G.F., zis "F." în vârstă de 13 ani şi C.M.A. în vârstă de 16 ani şi de G.P., pe care l-au întâlnit pe drum.
Victima C.C., poreclită "P.A.", se deplasa pe raza oraşului Măcin la volanul autoturismului O. de culoare argintie, însoţită de R.G. (pe locul din dreapta) şi de Ş.C. şi Î.E. (pe bancheta din spate, prima în spatele şoferului, cealaltă în spatele lui R.G.).
Autoturismul îi aparţinea lui R.G. şi avea ferestrele portierelor din spate şi luneta prevăzute cu folii mate, ceea ce nu permitea vizibilitatea în interiorul maşinii.
Ajuns în intersecţia străzii Traian cu strada Ştefan cel Mare, în apropierea magazinului "B.V.", victima a oprit autoturismul pentru ca R.G. să schimbe o bancnotă de 200 RON în bani mărunţi deoarece cei doi voiau să se tundă la o frizerie din apropiere.
În timp ce aşteptau întoarcerea lui R.G., pe lângă autoturism au trecut inculpaţii C. şi G.P. însoţiţi de nepoţii lor minori şi un alt bărbat rămas neidentificat. Pe fondul conflictului din ziua precedentă şi a unor discuţii contradictorii, inculpatul C.M.M. s-a deplasat în dreptul portierei şoferului (C.C.), a scos de sub tricoul pe care îl purta un cuţit şi, prin geamul deschis al portierei, a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona pieptului victimei. Victima a încercat să se apere cu mâna stângă, motiv pentru care inculpatul C.M.M. a produs victimei o leziune transfixiantă a antebraţului stâng, penetrarea şi fracturarea sternului în dreptul inimii, fără însă a atinge inima sau vasele magistrale aferente şi/sau aferente cordului.
Victima a reuşit să pună în mişcare autoturismul care s-a deplasat la vale pe strada Traian şi s-a înclinat foarte tare pe bancheta alăturată pentru a evita alte lovituri ale inculpatului C.M.M. Acesta din urmă s-a ţinut cu o mână de o bară de pe plafonul autoturismului, a ridicat picioarele în aer şi a fost dus în această poziţie încă aproximativ 100 de metri.
În acest interval de timp, inculpatul C.M. s-a urcat pe mopedul său, cu care se deplasase de la cimitir şi a urmat autoturismul O.
După ce a autoturismul s-a oprit, victima C.C. a încercat să iasă din maşină pe portiera din partea opusă, respectiv dreapta faţă, portiera fiind deschisă de C.M. Inculpatul l-a apucat pe C.C. de haine, în zona pieptului şi l-a tras în afara autoturismului, pe trotuarul din faţa imobilului cu nr. x, l-a înjunghiat cu un cuţit, pe care îl avea asupra sa, în cavitatea toracică şi abdominală, producându-i lezarea inimii, a plămânului drept, a ficatului şi a rinichilor, loviturile fiind aplicate într-o succesiune rapidă.
Prietenul victimei, R.G., a perceput incidentul din faza sa incipientă şi în momentul în care autoturismul s-a pus în mişcare, l-a urmat şi a reuşit să prindă victima după ce a fost înjunghiată, înainte de a cădea la sol. În aceste împrejurări, R.G. a fost tăiat superficial de către inculpatul C.M., cu cuţitul cu care înjunghiase victima şi a fost lovit cu o bâtă în zona cefei de către G.P. Fiind agresat în acest mod, R.G. a abandonat victima şi a fugit, în fugă adidaşii i-au sărit din picioare, fiind găsiţi ulterior la locul faptei. Inculpatul C.M. a plecat împreună cu G.P. şi cu o altă persoană rămasă neidentificată cu mopedul condus de inculpat, fiind urmaţi pe jos, într-un ritm alert de celălalt inculpat şi de nepoţii lor G.F. şi C.M.A., unul având în mână o bâtă, iar celălalt un cuţit, obiecte ce nu au fost găsite în cursul urmăririi penale.
În timp ce fugea, R.G. a sunat la numărul de urgenţă "112", astfel că la faţa locului s-a prezentat un echipaj de ambulanţă care în intervalul orar 10:58 - 12:00 a efectuat manevre de resuscitare, însă nu a reuşit să salveze victima.
După efectuarea cercetării la faţa locului de către organele de anchetă, cadavrul victimei a fost transportat la morga oraşului Măcin, unde s-a efectuat autopsia. În cursul autopsiei au fost identificate multiple plăgi înjunghiate cu exsanguinare: plăgi înjunghiate penetrante ale toracelui lateral drept cu lezarea plămânului drept, pericardului şi cordului, plagă înjunghiată penetrantă relativ superficială a toracelui perforantă în regiunea sternală a pieptului cu fracturarea sternului în dreptul inimii, plagă înjunghiată a abdomenului cu transsecţionarea ficatului, tăierea rinichilor, lezarea diafragmului, plagă înjunghiată transfixiantă a antebraţului stâng în treimea distală, plăgi superficiale minore ale degetelor de la mâna dreaptă, placarde excoriate pergamentale faciale, anemie viscerală generalizată, hemopericard, hemothorax, hemoperitoneu, două plăgi superficiale ale degetului index şi police de la mâna dreaptă, hemoragie internă şi externă.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de autopsie din data de 10 iunie 2011 emis de Serviciul Medico-Legal Tulcea, moartea victimei C.C. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne cu exsanguinare cauzată de numeroase plăgi înjunghiate penetrante în cavitatea toracică şi abdominală care au putut fi provocate de lovirea repetată cu mare intensitate cu cuţit(e) cu tăiş unic cu o lăţime a lamei la nivelul penetrării pielii de aproximativ 3,5 - 4,0 cm (cel mult 4,5 cm), cu o lungime a lamei de aproximativ 15 - 16 cm (cel puţin), care a lovit corpul din mai multe direcţii în succesiune rapidă atât din stânga spate, stânga faţă, cât şi din faţa dreaptă şi din spate, lovind cu forţă brutală şi străpungând baza gâtului din spate, abdomenul din faţă, spatele, braţul drept şi antebraţul stâng cu perforarea organelor vitale (inimă, plămân, ficat şi rinichi).
Lovitura care a produs fracturarea sternului în dreptul inimii (creând un canal orb), ar fi pus viaţa victimei în primejdie, în caz de supravieţuire, datorită caracterului său penetrant în cutia toracică şi mediastin.
S-a reţinut, de asemenea, că atât plaga înjunghiată transfixiantă a antebraţului stâng, cât şi plaga perforantă din regiunea sternală a pieptului care a fracturat sternul au putut fi produse de aceeaşi armă care a acţionat de sus în jos, cu victima posibil în poziţie şezând, cel mai probabil în tentativa de apărare a pieptului şi a penetrat sternul dintr-o singură lovitură, ceea ce confirmă susţinerea martorei Ş.C. referitoare la înjunghierea victimei în timp ce se afla la volan de către inculpatul C.M.M.
Medicul legist a precizat că nu poate fi exclus uzul a două arme albe (cuţite) cu profil asemănător al vârfului şi lamelor vulnerante, ambele cu un singur tăiş, acţionate cu mare intensitate din mai multe direcţii, fiind manevrate posibil, probabil, de către un singur atacator.
După comiterea faptei, R.G. s-a deplasat la Spitalul Orăşenesc Măcin, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale ca urmare a faptului că suferise o plagă tăiată de un centimetru la antebraţul stâng, însă acesta nu a depus la dosarul cauzei certificat medico-legal deoarece a precizat că nu a avut banii necesari pentru a se deplasa la Serviciul de Medicină Legală Tulcea, iar la momentul audierii sale de procuror la data de 30 mai 2011, a declarat că rana i se vindecase.
Această situaţie de fapt a fost reţinută ca urmare a coroborării declaraţiilor martorilor oculari R.G., Ş.C. şi Î.E., F.I., S.M., G.M. (îndeosebi declaraţia dată în cursul urmăririi penale, declaraţie pe care iniţial şi-a menţinut-o în faţa instanţei, pentru ca pe parcursul anchetei să şi-o retragă fără o explicaţie verosimilă).
Instanţa de fond a reţinut şi declaraţia inculpatului C.M. care a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.
Declaraţia dată de C.M. în calitate de martor a fost reţinută numai parţial, în măsura în care s-a coroborat cu faptele şi împrejurările de rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Încercarea inculpatului C.M. (ca şi a celorlalţi martori din familia inculpaţilor) de a-şi ajuta fratele coinculpat să evite răspunderea penală a fost evidentă, menţionează instanţa de fond, pe tot parcursul procesului. Din acest motiv, instanţa de fond nu a valorificat nici declaraţiile martorilor membri sau apropiaţi ai familiei inculpaţilor C. De altfel, procurorul de caz a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă cu privire la martorii G.P., D.D., G.F., C.M.A., D.G. şi I.M.
Până la soluţionarea cauzei, cercetările pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. nu fuseseră finalizate. Existând nenumărate contradicţii în declaraţiile acestor martori, analizând declaraţiile lor în complexul materialului probator, instanţa are îndoieli cu privire la sinceritatea acestor martori, astfel că instanţa de fond a înlăturat aceste probe.
În contextul în care inculpatul C.M. a uzat de prevederile procedurii simplificate, ocazie cu care şi-a însuşit probele de vinovăţie, a fost de acord cu situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, în care era descrisă şi activitatea infracţională a fratelui său, instanţa de fond reţine că devine clară încercarea de a-i face fratelui său o situaţie favorabilă.
Inculpatul C.M.M., pe tot parcursul urmăririi penale, a negat prezenţa sa la locul faptei. În declaraţia dată la termenul din 8 noiembrie 2011 şi-a justificat atitudinea nesinceră iniţială prin presiunile făcute asupra sa de Poliţia Măcin. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că a surprins incidentul de la distanţă, nu s-a implicat activ, strigând doar la cei patru agresori ai fratelui său, C.M., să îl lase în pace. Inculpatul a mai declarat că victima, R.G. şi ceilalţi doi tineri erau înarmaţi cu bâte şi săbii, şi că atât el, cât şi fratele său au fost loviţi, el fiind lovit cu o bâtă în cap de către R.G. Niciunul dintre inculpaţi nu a prezentat certificate medico-legale care să ateste leziunile reclamate şi nici nu au formulat plângeri penale împotriva agresorilor. Aceste împrejurări, precum şi faptul că susţinerile inculpaţilor (că în maşină nu se aflau cele două fete) şi că au fost patru agresori înarmaţi cu bâte şi săbii, au fost contrazise de declaraţiile martorilor R.G., Î.E., Ş.C., F.I., G.M., S.M., determină instanţa să constate, o dată în plus, că inculpaţii încearcă să escamoteze realitatea, să ascundă adevărul, demonstrând prin atitudinea lor subiectivismul firesc al oricărei persoane acuzate care încearcă să se prezinte într-o lumină cât mai favorabilă.
În termen legal, împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii C.M. şi C.M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica în scris motivele.
În susţinerile orale, inculpatul C.M., prin apărător ales, a criticat greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat faţă de modalitatea producerii faptei, în sensul că victima a fost cea care l-a provocat.
S-a motivat că, anterior incidentului, victima şi martorul R.G. au intervenit într-o problemă de familie între C.M. şi concubina acestuia, martora Î.E., care îşi luase minorul rezultat din relaţia lor şi s-a deplasat la locuinţa celor doi bărbaţi, generând astfel un conflict, în urma căruia inculpatul C.M. a fost lovit de cei doi, victimă şi martor, împrejurare care l-a determinat să formuleze plângere penală împotriva acestora.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute art. 73 lit. b) C. pen., să se dispună aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a cerut reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune morale, ca efect al reţinerii scuzei provocării.
Motivele de apel dezvoltate oral de inculpatul C.M.M., prin acelaşi apărător ales, vizează nevinovăţia sa privind comiterea infracţiunii deduse judecăţii.
S-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpatul susţinând că nu a aplicat nicio lovitură victimei, prima instanţă apreciind greşit declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, unii dintre ei chiar membrii familiei inculpatului, faţă de care se efectuează cercetări prin prisma comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă.
La Curtea de Apel Constanţa cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. 2791/88/2001.
Examinând legalitatea şi temeinicia Sentinţei penale nr. 39 din 9 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011, în raport de criticile aduse şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen, curtea de apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii C.M. şi C.M.M., împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 9 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.M. şi C.M.M.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv pentru inculpaţii C.M. şi C.M.M. de la 9 martie 2011 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii-inculpaţi C.M. şi C.M.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 400 RON fiecare.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale avocaţi oficiu, în sumă de câte 50 RON, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocaţilor A.A.E. şi M.E.A.
Instanţa de apel a reţinut următoarele, în ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul C.M.:
Instanţa fondului a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăţia inculpaţilor dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.
După sesizarea instanţei, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul C.M. a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 178/P/2011 din 25 iulie 2011 şi a solicitat ca judecata să se facă exclusiv, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate, prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Din probatoriul administrat în cauză, însuşit de inculpat, respectiv declaraţiile inculpatului C.M. coroborate cu declaraţiile martorilor R.G., Ş.C., Î.E., F.I., G.M., S.M., Raportul medico-legal de autopsiere din data de 10 iunie 2011 emis de S.M.L. Tulcea rezultă mai presus de orice dubiu că, la data de 2 mai 2011, în jurul orelor 10:30, inculpatul C.M. împreună cu fratele său C.M.M. l-au ucis prin înjunghiere pe C.C., pe str. Traian din oraşul Măcin, judeţul Tulcea.
Inculpatul C.M. a lovit cu cuţitul în zona antebraţului stâng a părţii vătămate R.G., prietenul victimei care a intervenit în ajutorul acesteia din urmă, la data de 2 mai 2011.
Constatând incidenţa art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpatul C.M., în mod corect Tribunalul Tulcea a pronunţat o hotărâre de condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi a infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
Critica inculpatului C.M. cum că instanţa fondului în mod greşit nu i-a aplicat art. 73 lit. b) C. pen. este neîntemeiată.
Pentru a se reţine scuza provocării, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca acţiunea făptuitorului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea victimei, produse prin violenţă, atingerea demnităţii persoanei, ori, prin altă acţiune ilicită gravă.
În cauză, reţine instanţa de apel, nu sunt probe care să dovedească vreo activitate de natură violentă ce ar fi fost exercitată de victimă asupra inculpatului şi care să-l determine pe acesta pentru a se apăra, să uzeze de cuţit, aplicând multiple lovituri victimei.
Susţinerile inculpaţilor, conform cărora victima şi alţi doi făptuitori i-ar fi lovit cu bâte şi săbii, sunt infirmate de probele din dosar.
Astfel, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, întocmit de organele de poliţie, rezultă că, la data de 2 mai 2011, când s-a comis fapta de omor, în interiorul autoturismului marca O. condus de victimă şi în apropierea autoturismului nu s-au găsit bâte, săbii sau vreun pistol.
Martorul R.G.A., bunicul părţii vătămate R.G. a relatat în faţa instanţei de fond că nu deţine nicio armă în casă însă, în urmă cu 20 de ani, avea o armă de vânătoare, dar întrucât nu s-au plătit taxele prevăzute de lege a fost luată din posesia sa de filiala Tulcea şi că nu a avut ce să dea victimei C., prietenul nepotului său pe care l-a văzut doar o singură dată.
Martorele Î.E. şi Ş.C., care ocupau bancheta din spate a autoturismului, au declarat în mod constant atât în faza urmăririi penale cât şi la cercetarea judecătorească că victima se afla în maşină când a fost iniţial înjunghiată de C.M.M. cu un cuţit în piept, prin deschiderea uşii din partea şoferului, pentru ca ulterior, după ce victima s-a retras în apropierea scaunului din dreapta sa pentru a evita loviturile cu cuţitul din partea inculpatului C.M.M. să fi tras de celălalt inculpat C.M. prin deschiderea uşii din partea dreaptă a autoturismului şi înjunghiat de acesta de mai multe ori cu un cuţit.
În faţa instanţei de fond, inculpatul C.M. a susţinut că, anterior incidentului când a văzut-o pe concubina sa în compania martorului R.G. şi a victimei - bărbaţi cu o reputaţie proastă în comunitate, s-a înfuriat şi a acţionat în maniera recunoscută, aplicând mai multe lovituri cu cuţitul victimei. Ori, faptul de a o vedea pe mama copilului său în compania a doi bărbaţi, fie ei şi cu o reputaţie proastă - ceea ce nu rezultă din actele dosarului, nu este de natură să genereze o stare emoţională sau de tulburare puternică care să justifice conduita violentă ulterioară a acestuia, care a avut ca urmare decesul victimei.
Ca atare, menţionează instanţa de apel, în cauză, nu se poate reţinere existenţa unui atac provocator din partea victimei, care să se circumscrie art. 73 lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite cerinţele impuse de lege, nejustificându-se nici diminuarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de Tribunalul Tulcea.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, curtea de apel a observat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. se înscrie în coordonatele individualizării legale şi răspunde tuturor criteriilor art. 72 C. pen.
S-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului pentru infracţiunea comisă, reduse cu o treime în raport de recunoaşterea vinovăţiei, conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei de omor săvârşite, dar şi de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, curtea de apel a constatat că pe lângă gradul de pericol social generic al infracţiunii săvârşite, determinat de importanţa valorii sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă, este de subliniat gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptei comise, dat de circumstanţele reale arătate ce au evidenţiat o agresivitate excesivă din partea inculpatului, de modul şi mijloacele folosite, înarmat cu un cuţit, a lovit o persoană de mai multe ori în zone vitale: inimă, plămân, ficat şi rinichi, răpind victimei orice posibilitate de salvare, de rezultatul produs, provocarea unor leziuni ce au condus în scurt timp la deces, dar şi de datele care caracterizează persoana inculpatului recidivist postcondamnatoriu, cu o conduită sinceră în cursul procesului, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcină.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.M.M., curtea de apel reţine criticile ca fiind neîntemeiate.
Probele din dosarul cauzei, coroborate, şi anume declaraţiile inculpatului C.M. coroborate cu declaraţiile martorilor R.G., Ş.C., Î.E., F.I., G.M., S.M., Raportul medico-legal de autopsiere din data de 10 iunie 2011 emis de S.M.L. Tulcea - dovedesc că, la data de 2 mai 2011, în jurul orelor 10:30, inculpatul C.M.M. împreună cu fratele său C.M. l-au ucis prin înjunghiere pe C.C., pe str. Traian din oraşul Măcin, judeţul Tulcea.
Sub aspectul stării de fapt se reţine că, în ziua de 1 mai 2011, în jurul orei 14:00, fraţii C.M.M. şi M. s-au deplasat la domiciliul mamei fostei concubine a inculpatului C.M. pentru a o determina să se întoarcă acasă. Faţă de refuzul ferm al acesteia C.M., încercând să o scoată cu forţa din curte, întâmpinând şi intervenţia mamei acesteia Ş.G., inculpatul C.M.M. a muşcat-o de antebraţul stâng, conflictul fiind aplanat ulterior de unul dintre vecini.
După plecarea celor doi inculpaţi, împreună cu fiica minoră a celor doi concubini, martorele Î.E. şi Ş.C., temându-se că inculpaţii agresori ar putea reveni, au cerut găzduire martorului R.G., fratele concubinului martorei Ş.C.
În aceeaşi zi, în jurul orei 14:25, Ş.G. a formulat plângere împotriva inculpaţilor C. şi a celorlalte persoane care au pătruns în curtea locuinţei sale Ş.F. şi G.P., solicitând tragerea lor la răspundere penală. În aceeaşi zi, la ora 17:00, şi inculpatul C.M. a formulat plângere penală împotriva martorului R.G. şi a victimei C.C., întrucât, în timp ce se deplasa cu scuterul pe o stradă din oraşul Măcin, a fost acostat de mai multe persoane care ocupau autoturismul marca O. de culoare argintie şi care au produs cu maşina dezechilibrarea şi căderea sa la sol, după care R.G. şi C.C. i-au aplicat lovituri, reproşându-i că s-au luat de C.
A doua zi, pe data de 2 mai 2011, în jurul orei 10:00, victima C.C. se deplasa cu autoturismul marca O., de culoarea argintie, însoţită de R.G., pe locul din dreapta faţă, şi de Î.E. şi Ş.C. pe bancheta din spate pe raza oraşului Măcin. Ajunşi la intersecţia străzii Traian cu str. Ştefan cel Mare, în apropierea magazinului "B.V.", victima a oprit autoturismul pentru ca martorul R.G. să schimbe o bancnotă de 200 RON deoarece cei doi urmau să se tundă la o frizerie din apropiere. În timp ce aşteptau întoarcerea lui R.G., pe lângă autoturism au trecut inculpaţii C., împreună cu martorul G.P. şi nepoţii lor minori, care se întorceau de la cimitirul vechi din Măcin, judeţul Tulcea, unde au fost cu prilejul Paştelui morţilor.
Pe fondul conflictului din ziua precedentă şi a unor discuţii contradictorii de moment, inculpatul C.M.M. s-a deplasat în dreptul portierei şoferului C.C., iar prin geamul deschis i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona pieptului, cuţit scos de sub tricoul pe care-l purta în acea zi.
Deşi i-a fost penetrat şi fracturat sternul în dreptul inimii, fără a fi atinsă inima, victima a reuşit să pună în mişcare autoturismul care s-a deplasat la vale pe str. Traian, după care s-a înclinat pe scaunul alăturat pentru a evita alte lovituri din partea inculpatului C.M.M., care se ţinea cu o mână de o bară de pe plafonul autoturismului, ridicând picioarele în aer, fiind purtat în această poziţie aproximativ 100 de metri.
După ce autoturismul s-a oprit, victima a încercat să iasă din maşină pe uşa din partea dreaptă, moment în care a constatat că aceasta a fost deschisă de inculpatul C.M., care a urmărit autoturismul cu scuterul său.
Curtea de apel reţine că inculpatul C.M. l-a tras în afara autoturismului pe C.C. pe trotuar, după care i-a aplicat lovituri succesive, rapide, cu un cuţit, în cavitatea toracică abdominală, producându-i leziuni care au afectat inima, plămânul drept, ficatul şi rinichii.
Martorul R.G. a văzut incidentul din faza iniţială, după care, urmărind autoturismul, în momentul în care s-a pus în mişcare, pe partea dreaptă a acestuia, a reuşit să prindă victima înjunghiată înainte de a cădea la sol, moment în care C.M., în acţiunea se de înjunghiere a victimei, l-a tăiat superficial şi pe martor.
Din Raportul medico-legal de autopsie întocmit de S.M.L. Tulcea la data de 10 iunie 2011 rezultă că moartea victimei C.C. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne cu exsanguinare cauzată de multiple plăgi înjunghiate, penetrante în cavitatea toracică şi abdominală care au putut fi provocate de lovirea repetată cu mare intensitate, cu cuţit/cuţite, cu tăiş unic, cu o lăţime a lamei la nivelul penetrării pielii, de cel mult 4,5 cm şi cu o lungime a lamei de 15 - 16 cm cel puţin, care a lovit corpul din mai multe direcţii stânga spate, stânga faţă, faţă dreapta şi din spate în succesiune rapidă străpungând baza gâtului din spate, abdomenul din faţă, spate, braţul drept, antebraţul stâng, cu perforarea organelor vitale, inimă, plămân, ficat şi rinichi.
S-a reţinut că plaga înjunghiată transfixiantă a antebraţului stângă şi cea perforantă din regiunea sternală a pieptului care l-a fracturat au putut fi produs de aceeaşi armă care a acţionat de sus în jos cu victima posibil în poziţia şezând, cel mai probabil, în tentativa de apărare a pieptului, penetrând sternul dintr-o singură lovitură.
Prin declaraţiile date în cursul procesului penal, martora Ş.C., ocupanta locului din spatele scaunului din partea dreaptă a şoferului, a relatat că l-a văzut pe inculpatul C.M.M. când i-a aplicat o singură lovitură cu cuţitul în piept victimei C.C., aptă să producă moartea, urmărind acest rezultat câtă vreme şi după ce autoturismul a fost pornit de victimă, deplasându-se lent, inculpatul C.M.M. s-a agăţat de portiera din stânga a autoturismului încercând în continuare să lovească victima, care se retrăsese către scaunul din partea dreaptă pentru a se apăra. De altfel, şi raportul medico-legal ajunge la concluzia că nu poate fi exclus uzul a două arme albe, cu profil asemănător al vârfului şi lamelor vulnerante, ambele cu un singur tăiş, acţionate cu mare intensitate din mai multe direcţii, fiind manevrate, "posibil de către nu un singur atacator", ceea ce nu exclude posibilitatea celui de-al doilea atacator.
Curtea de apel precizează că, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M.M. a negat prezenţa sa la faţa locului, iar în faza cercetării judecătoreşti, fără o explicaţie logică şi credibilă a revenit, relatând o altă situaţie de fapt în sensul că a văzut de la distanţă incidentul dintre fratele său M. şi alţi patru agresori, dar nu s-a implicat întrucât i-a recunoscut pe martorul R.G. şi alţi doi tineri, înarmaţi cu bâte şi săbii, lovindu-l pe fratele său şi ulterior chiar pe el.
Din declaraţiile martorilor R.G., Î.E., Ş.C., F.I. rezultă însă contrariul, că de fapt C.M.M. a fost cel care s-a deplasat ajungând la portiera din partea stângă a autoturismului O. şi l-a înjunghiat pe C.C. în zona pieptului, iar ulterior fratele său i-a aplicat mai multe lovituri într-o succesiune rapidă, după ce l-a tras în afara autoturismului pe uşa din dreapta.
În mod corect, apreciază curtea de apel, instanţa fondului a înlăturat, ca nesincere, declaraţiile martorilor G.P., D.D., G.F., D.G. şi I.M. care au încercat să ascundă adevărul, prezentându-l pe inculpatul C.M.M. într-o lumină favorabilă, cu scopul de a nu fi antrenată răspunderea sa penală.
Situaţia de fapt reţinută în mod corect de instanţa fondului a fost confirmată şi prin declaraţia de recunoaştere în totalitate a faptelor de către inculpatul C.M., care a înţeles să uzeze de procedura simplificată, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, în alin. (2) din acelaşi text prevăzându-se că, în cazul existenţei probelor de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Concluzionând, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Tulcea a pronunţat o hotărâre de condamnare şi a inculpatului C.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., neexistând dubii cu privire la comiterea acestei fapte.
Ca atare, Curtea constată că, în cauză, nu există motive de reformare a sentinţei penale apelate sub niciuna din criticile aduse de inculpaţi.
Pentru considerentele reţinute, alături de cele avute în vedere de instanţa fondului şi însuşite de Curte, se constată că Sentinţa penală nr. 39 din 9 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2791/88/2011, este legală şi temeinică.
Împotriva Deciziei penale nr. 49 din 24 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2791/88/2011 de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au declarat recurs la data de 2 mai 2012, inculpaţii C.M. şi C.M.M.
Referitor la recurentul-inculpat C.M.M., apărarea a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., menţionând că eroarea gravă de fapt a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
Recunoaşterea faptei de către fratele acestuia, inculpatul C.M., nu afectează sub aspectul recunoaşterii pe inculpatul C.M.M., se menţionează în motivele de recurs. Martora G.M. a arătat în declaraţia sa că o singură persoană a lovit, cel mai solid, respectiv inculpatul C.M.
Apărătorul ales al recurenţilor-inculpaţi C.M. şi C.M.M., având în vedere declaraţiile contradictorii din dosar, s-a deplasat la locul săvârşirii faptei şi doreşte să precizeze anumite aspecte. Măcin este un oraş liniştit, iar momentul producerii evenimentului a fost văzut de foarte multă lume. Arată că doar declaraţia martorei G.M. este constantă, iar toţi ceilalţi martori din dosar au relaţii conflictuale unii cu alţii, această împrejurare fiind reţinută şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în rechizitoriu şi dovedită prin plângerile depuse la dosar de către poliţie.
A menţionat că procesul-verbal de constatare la faţa locului, care există la dosar, fiind întocmit de procurorul care a emis şi rechizitoriul, nu a fost contestat de nimeni, însă nu a fost avut în vedere, fiind înlăturat din judecata cauzei.
S-a reţinut în rechizitoriu că recurentul-inculpat a lovit victima prin geamul deschis, iar din procesul-verbal de constatare la faţa locului reiese că autoturismul a fost găsit cu geamurile închise şi cheile în contact. Dacă ar fi lovit prin geam, acesta ar fi trebuit să fie spart.
Recurentul-inculpat C.M.M., fiind în contact direct cu autoturismul, urmele lui papilare ar fi trebuit să rămână pe maşină. Criminalistul a ridicat urme papilare de la locul faptei, însă acestea nu corespund cu amprentele inculpaţilor.
De asemenea, dacă recurentul-inculpat C.M.M. ar fi lovit cu cuţitul victima, pe geam, ar fi trebuit că fie găsite urme biologice (sânge) în maşină, însă nu au fost identificate astfel de urme.
Astfel, procesul-verbal de constatare la faţa locului coroborat cu declaraţia martorei G.M. dovedesc nevinovăţia inculpatului C.M.M., motiv pentru care solicită admiterea recursului şi achitarea inculpatului.
Referitor la recurentul-inculpat C.M., se invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa fiind greşit individualizată. Motivele de recurs arată că inculpatul a fost lovit cu intenţie, cu maşina, fiind trântit de pe motocicletă, cu o zi înainte de către R.G., care este o persoană cunoscută în localitatea Măcin ca fiind violentă.
Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile, apreciind cazurile de casare ca nefondate:
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărarea pentru C.M.M., instanţa reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul invocă eroarea de fapt în ceea ce priveşte greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de care este acuzat.
Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, şi nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.) sau din interpretarea unor probe.
Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.
Instanţa de apel, a cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracţiunile pentru care este acuzat inculpatul conform rechizitoriului, dar şi apărarea referitoare la inexistenţa infracţiunii.
Poziţia recurentului de nerecunoaştere a faptelor este infirmată de declaraţiile din data de 2 mai 2011, data săvârşirii faptelor, provenind de la martorele Ş.C., care a confirmat lovirea victimei de către ambii inculpaţi, Î.E., care a confirmat prezenţa inculpatului C.M.M. lângă maşină în momentele imediat anterioare loviturii, G.M., care confirmat prezenţa mai multor persoane şi lovirea victimei de către acestea.
Martora Ş.C. a dat declaraţie în ziua săvârşirii faptei, la scurt timp de la decesul victimei, astfel încât instanţa va înlătura susţinerea apărării conform căreia declaraţia martorei a fost preconstituită în scopul răzbunării. Martora a arătat că (...) "l-a văzut pe C.M.M., zis P., venind pe lângă maşină prin dreptul portierei sale şi oprindu-se în dreptul geamului deschis al şoferului C.C., care atunci când l-a văzut s-a întors cu capul spre el. În acele momente, fără să spună nimic, C.M.M. a scos cu mâna dreaptă un cuţit cu lama de aproximativ 25 - 30 cm, de la brâu, şi l-a înjunghiat în zona pieptului pe C.C. Victima a pus în mişcare maşina şi a condus-o încă circa 100 de metri. C.M.M. s-a prins cu mâinile de nişte mânere montate pe plafonul maşinii şi a fost dus odată cu maşina pe distanţa respectivă. Din poziţia respectivă C.M.M. a încercat să îl mai lovească cu cuţitul pe C.C., dar nu a reuşit, pentru că acesta s-a lăsat mult pe spate, spre partea dreaptă.
După aproximativ 100 metri, C.C. a oprit maşina şi a încercat să iasă din aceasta pe portiera din partea dreaptă, însă în acele momente C.M., zis S., a deschis portiera din dreapta faţă a maşinii, l-a apucat pe C.C. cu o mână de haine din zona umerilor şi l-a tras afară cu faţa spre el, iar cu cealaltă mână în care avea un cuţit l-a înjunghiat în zona abdomenului şi apoi a braţului drept. Imediat după aceea, R.G. a venit în fugă din spate şi l-a prins în braţe pe C.C., care dădea să cadă la sol. C.M. l-a lovit cu cuţitul şi pe R.G. în antebraţul stâng (...)."
Martora Î.E., în declaraţia dată în ziua faptei, a confirmat prezenţa inculpatului C.M.M. lângă autoturism, arătând că imediat după aceea s-a ascuns sub banchetă şi au urmat ţipetele celor prezenţi. "Deodată i-am văzut de o parte şi de alta a maşinii pe C.M. şi fratele său C.M.M. dar şi pe G.P. De frica acestora, ştiind că de fapt pe mine mă caută, m-am aplecat, lăsându-mă în jos, în spatele scaunului din dreapta faţă şi am blocat portiera. Sora mea Ş.C., care stătea lângă mine, nu s-a ascuns ca şi mine. Am auzit nişte ţipete, dar eram atât de speriată încât nu am realizat ce se întâmplă în jurul meu şi nu l-am văzut în acele clipe pe M.M. să îl înjunghie cu un cuţit pe C.C.".
Martora G.M., în declaraţia dată în ziua faptei, a arătat că "(...) s-au îngrămădit la maşina şoferului, nu am văzut să-l fi lovit pe şofer înainte de a-l scoate din maşină, am văzut înainte de a fi scos şoferul că unul avea un cuţit mare în mână. Şoferul a încercat să fugă, a scăpat, şi a fugit prin faţa maşinii sale spre trotuarul de peste drum, acolo după câţiva metri l-au prins pe şofer, l-au doborât la pământ şi îl loveau pe şofer".
În declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt a fost reluată de către martore. De asemenea, instanţa de recurs reţine că la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul C.M.M., deşi a negat săvârşirea faptei, nu a solicitat reaudierea martorelor sau confruntarea cu acestea.
Lovitura aplicată de către C.M.M. a penetrat şi fracturat sternul şi oasele marginale în dreptul inimii, fără a atinge vasele de sânge sau inima, conform raportului de expertiză medico-legală, ceea ce justifică lipsa sângelui în autoturism. Lipsa petelor de sânge din interiorul autoturismului este concordantă cu celelalte urme de sânge de pe haina victimei. Pe haina victimei în zona în care a lovit inculpatul C.M.M. apare doar o pată de sânge minoră, corespunzătoare dinamicii actului, astfel încât nu puteau să apară mai multe urme de sânge în interiorul autoturismului decât pe haina victimei.
Instanţa de recurs constată că soluţia dată în cauză corespunde probelor administrate. Astfel, două martore au confirmat prezenţa inculpatului C.M.M. în partea stângă a autoturismului condus de victimă, iar o a treia martoră, aflată în locuinţa proprie, la distanţa de 2,5 metri de locul faptei, a afirmat că la faţa locului erau mai multe persoane. Susţinerile apărării cu privire la faptul că zona era intens circulată astfel încât este posibil să fi fost şi alte persoane prezente sunt infirmate de înregistrările camerelor video din intervalul orar 10:45 - 11:45. Susţinerile apărării cu privire la faptul că Ş.C. nu se afla la locul faptei sunt infirmate de proba aflată la dosarul de urmărire penală, localizarea martorei în raport de telefonul mobil, în intervalul 9:00 - 12:00. Raportul de expertiză medico-legală confirmă declaraţiile martorelor Ş.C. şi Î.E. şi constată prezenţa unei lovituri date victimei în partea în care martora Ş.C. a afirmat că se afla şi a lovit C.M.M.
Susţinerea nevinovăţiei inculpatului C.M.M. a fost corect înlăturată de către instanţe. Fiind vorba doar despre afirmaţiile inculpaţilor între care exista o relaţie de rudenie infirmate de declaraţiile martorilor, iar nu de o gravă eroare de fapt, instanţa găseşte cazul de casare vădit nefondat.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de către C.M. este nefondat.
Instanţa de fond şi cea de apel au respins aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În mod corect s-a reţinut că scuza provocării presupune ca acţiunea făptuitorului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea victimei, produse prin violenţă, atingerea demnităţii persoanei, ori prin altă acţiune ilicită gravă. Susţinerile inculpaţilor, cu privire la conflictele anterioare avute cu C.C. (victima decedată) şi R.G. sunt reale, dar nu pot justifica reţinerea scuzei provocării, având în vedere lipsa de gravitate a acestora. Susţinerea inculpatului referitor la lovirea sa cu săbii şi topoare de către C.C. (victima decedată) şi R.G. este infirmată de probe. Procesul-verbal de cercetare la faţa locului, întocmit de organele de poliţie, a arătat că la data de 2 mai 2011, când s-a comis fapta de omor, în interiorul autoturismului marca O. condus de victimă şi în apropierea autoturismului nu s-au găsit bâte, săbii sau vreun pistol. Martorul R.G.A., bunicul părţii vătămate R.G., a relatat în faţa instanţei de fond că nu deţine nicio armă în casă. Martorul arătat că a avut în urmă cu 20 de ani o armă de vânătoare, dar întrucât nu s-au plătit taxele prevăzute de lege a fost luată din posesia sa de filiala Tulcea.
În faţa instanţei de fond, inculpatul C.M. a susţinut că s-a înfuriat şi a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul victimei deoarece anterior incidentului a văzut-o pe concubina sa în compania martorului R.G. şi a victimei care avea reputaţie proastă în comunitate. Situaţia de fapt indicată de inculpat nu este de natură să genereze o stare emoţională sau de tulburare puternică de natură a justifica o conduită violentă ulterioară a inculpatului.
Pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare este de asemenea justificată de săvârşirea a două infracţiuni în concurs, dintre care cea de omor calificat în stare de recidivă postexecutorie. Limitele pedepsei pentru infracţiunea de omor calificat sunt, după reţinerea art. 3201 C. proc. pen. şi art 37 lit. b) C. pen., de la 10 la 26 de ani şi 8 luni. Instanţa a aplicat o pedeapsă orientată spre minimum.
Pe parcursul judecării cauzei în apel sau în recurs inculpatul nu a administrat probe de natură a infirma aprecierea instanţei de fond cu privire la cuantumul sancţiunii şi modalitatea de executare.
În condiţiile pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 11 ani închisoare, condamnatul se poate libera condiţionat după executarea efectivă a minimum 7 ani şi patru luni închisoare. Inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 2 mai 2011 la zi, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanţă.
După ce a executat cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depăşeşte 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin două treimi din durata pedepsei, când aceasta depăşeşte 10 ani.
Apreciind recursurile ca nefondate, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 2 mai 2011 la 18 septembrie 2012.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4106/2012. Penal. Neglijenţa în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 2845/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
