ICCJ. Decizia nr. 2846/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2846/2012
Dosar nr. 5763/100/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 544 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureş, a fost respinsă cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen.
A fost condamnat inculpatul C.I.M., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 21 iunie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G.E.T., suma de 15.000 RON despăgubiri civile pentru daune materiale şi echivalentul în lei la data plăţii a 30.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale, iar părţii civile G.I.E., suma de 10.000 RON despăgubiri civile pentru daune materiale şi echivalentul în lei la data plăţii a 20.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale. în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cuţitului corp delict înregistrat la poziţia nr. x/2011 în Registrul corpurilor delicte al instanţei, iar cu privire la celelalte mijloace de probă înregistrate la aceeaşi poziţie dispune păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile cheltuieli judiciare în sumă de 9.221 RON. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 4.200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu B.R. ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi din 22 iunie 2010 dat în Dosar nr. 757/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, fiind încunoştinţat de prietena sa că intenţionează să se despartă de el, inculpatul a profitat de faptul că era ziua de naştere a victimei şi a invitat-o în apartamentul său, după ce în prealabil se asigurase că chiriaşa sa nu va fi în locuinţă, apoi a ucis-o cu mai multe lovituri de cuţit, ulterior încercând la rândul său să se sinucidă prin ingurgitarea unei supradoze de medicamente.
Prin Sentinţa penală nr. 825 din 7 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând cererea formulată de petentul C.I.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5396/99/2010 al Tribunalului Iaşi, a hotărât strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Maramureş şi a menţinut actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
A reţinut instanţa de fond că inculpatul şi victima G.I.C. s-au cunoscut în anul 2007, între cei doi începând o relaţie strânsă de prietenie. Victima nu a ştiut la acel moment că inculpatul este căsătorit şi are doi copii minori, soţia şi copiii fiind stabiliţi în Franţa, aflând acest lucru mult mai târziu. Potrivit declaraţiei martorei U.E. (prietena apropiată a victimei), victima a luat hotărârea de a se despărţi de inculpat la finele anului 2009, realizând că relaţia nu are viitor, mai cu seamă că inculpatul îi promisese în repetate rânduri că va divorţa, lucru care nu s-a întâmplat. Întrucât la acel moment inculpatul era plecat în Franţa, victima i-a comunicat hotărârea luată doar telefonic sau prin mesaje. Victima i-a mai spus martorei că îi este frică de modul în care va reacţiona inculpatul când îi va spune în faţă că intenţionează să se despartă, întrucât acesta nu acceptă despărţirea. Victima a comunicat hotărârea luată şi mamei sale, G.E.T., precum şi sorei, G.I.E.. Inculpatul a revenit în ţară în data de 20 aprilie 2010, şi, după cum rezultă din declaraţiile martorelor şi mesajele scrise găsite în memoria telefonului victimei, nu a acceptat ideea despărţirii de victimă, încercând să o convingă să se răzgândească. Sora victimei, partea civilă G.I.E., a declarat că în data de 8 mai 2010 s-a întâlnit cu inculpatul pentru a-l ajuta să aleagă un cadou pentru ziua de naştere a victimei, ocazie cu care inculpatul s-a plâns că victima vrea să întrerupă relaţia şi acest lucru îl nemulţumea.
În noaptea de 8 - 9 mai 2010, victima şi prietena ei martora U.E. şi-au serbat ziua de naştere într-un club, la petrecere fiind prezent şi inculpatul, faţă de care victima s-a purtat distant, fapt remarcat de cei prezenţi. La plecare victima i-a spus martorei că în acea zi intenţionează să poarte o discuţie finală cu inculpatul şi să se despartă definitiv de acesta.
În ziua de 9 mai 2010, în jurul orelor 15,40 victima s-a întâlnit cu inculpatul, deplasându-se întâi la un restaurant şi apoi, în jurul orelor 20,00, la apartamentul inculpatului. Aceste împrejurări rezultă din declaraţia sorei victimei, G.I.E., care arată că a vorbit la telefon cu victima, care i-a spus că "este în Păcurari", înţelegând că se găseşte în apartamentul inculpatului de pe strada C., imobil care are ieşire şi pe B.P. După orele 22,30 victima nu a mai răspuns la telefon. Este de precizat că în apartamentul inculpatului locuia cu chirie în cea de-a doua cameră martora M.L., care a arătat că ştia că victima este prietena inculpatului, întrucât o văzuse de mai multe ori în apartament. Aceeaşi martoră a declarat că în ziua de 9 mai 2010 orele 14 - 15, inculpatul a rugat-o să plece de acasă între orele 18 - 22 pentru că trebuia să primească musafiri, deşi niciodată inculpatul nu o mai rugase să plece pentru a primi musafiri. Inculpatul a plecat apoi de acasă, însă la scurt timp a sunat-o pe martoră întrebând-o dacă a înţeles ce i-a cerut şi i-a spus că o va suna cu 20 de minute înainte de a ajunge cu musafirii. La orele 19,40 inculpatul a sunat-o pe martoră pentru a se asigura că plecase de acasă, iar la orele 20,10 i-a trimis un mesaj martorei spunându-i să revină la apartament după orele 22,30. Martora a revenit acasă la orele 22,45, a remarcat că pe hol se găsesc haine de damă şi pantofi, însă nu a auzit nici o mişcare, astfel că s-a culcat, iar a doua zi dimineaţa a plecat la facultate. Familia victimei s-a alarmat, întrucât aceasta nu a răspuns la telefon toată noaptea, astfel că la locuinţa inculpatului s-au deplasat partea civilă G.I.E. şi martorii U.E. şi E.V. Aceştia au încercat să forţeze uşa şi să intre în locuinţă, în final uşa fiind deschisă de martora M.L. care se afla în apartament. La scurt timp la faţa locului au sosit şi organele de poliţie care au constatat că în camera inculpatului se găsea cadavrul victimei G.I.C. şi lângă acesta un cuţit de bucătărie metalic de dimensiuni mari, respectiv 32 cm lungime şi lama 21 cm. Cu privire la acest cuţit martora M.L. a arătat că aparţine inculpatului. În aceeaşi cameră a fost găsit şi inculpatul în stare de inconştienţă, în urma ingurgitării de medicamente.
Prin raportul de necropsie medico-legală din 3 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi s-a concluzionat că moartea victimei G.I.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unor plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu hemotorax şi interesare pulmonară hepatică; topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit); între leziunile de violenţă şi deces există o legătură de cauzalitate directă.
În raport de aceste elemente de fapt instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, cunoscând intenţia victimei de a se despărţi de el, a hotărât să o omoare, scop în care a creat condiţiile necesare săvârşirii faptei, prin îndepărtarea chiriaşei din locuinţă şi apoi invitarea victimei în apartamentul său, unde i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit care i-au cauzat decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen.
Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi şi mesajele telefonice a reieşit fără putinţă de tăgadă că victima era hotărâtă să pună capă relaţiei cu inculpatul şi că acesta nu a acceptat, motiv pentru care a hotărât să o omoare. De asemenea, această hotărâre a fost exteriorizată, concretizată în activităţi de pregătire a săvârşirii faptei, prin crearea condiţiilor necesare, îndepărtarea chiriaşei din locuinţă, stăruinţa inculpatului în acest sens, deşi anterior nu o mai rugase acest lucru, şi apoi invitarea victimei în apartamentul său. În raport de faptul că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu cuţitul asupra unei zone vitale a corpului, zona toraco-abdominală, cu consecinţa unor leziuni, grave care i-au cauzat decesul, rezultă că poziţia subiectivă a acestuia se caracterizează prin intenţia de a ucide. Întrucât pe parcursul cercetării a reieşit că inculpatul suferă de anumite afecţiuni psihice figurând în evidenţele S.C.P. "S." Iaşi cu mai multe internări, s-a dispus expertizarea sa psihiatrică.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 16 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, inculpatul prezintă diagnosticul "în observaţie tulburare de personalitate de tip borderline"; fapta pentru care este învinuit a fost săvârşită cu discernământ. Cu privire la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a contestat de către inculpat neregularitatea semnării acestui raport de către cei doi medici primari psihiatrii, însă prin adresele de la Dosarul nr. 5396/99/2010 aceste neregularităţi au fost acoperite, cei doi medici psihiatrii arătând că îşi asumă conţinutul şi concluziile expertizei din 16 iunie 2010, întrucât au făcut parte din comisia medico-legală psihiatrică din data de 3 şi 10 iunie 2010, care l-a expertizat pe inculpat, însă dintr-o eroare raportul nu le-a fost înmânat. La dosar s-a depus foaia de observaţie clinică generală cu privire la internarea inculpatului pe perioada expertizării sale psihiatrice, iar la dosar se află observaţiile făcute de cei doi medici psihiatrii, de unde rezultă că aceşti medici l-au examinat pe inculpat din punct de vedere psihiatric şi că au participat efectiv la efectuarea expertizei. Pe de altă parte, din adresele răspuns ale unităţilor spitaliceşti de psihiatrie nu rezultă că inculpatul a figurat cu alte internări decât cele avute în vedere şi menţionate în raportul de expertiză şi nici cu alte diagnostice.
Reţinând vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege, viaţa persoanei, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită fapta, persoana inculpatului, apreciindu-se că această pedeapsă corespunde scopului şi funcţiilor prev. de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.I.M. şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor simplu prev. de art. 174 C. pen., criticând soluţia instanţei de fond şi sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând reducerea acesteia şi părţile civile G.I.E. şi G.E.T. care au solicitat desfiinţarea sentinţei atât sub aspectul laturii penale, în sensul majorării pedepsei, cât şi sub aspectul laturii civile, în sensul majorării daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 108/A din 5 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.I.M. şi părţile civile G.I.E. şi G.E.T. împotriva Sentinţei penale 544 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Maramureş. A menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 iunie 2010 şi până în prezent.
Instanţa de apel a apreciat că raportat la declaraţiile martorilor audiaţi, respectiv M.L., U.E., a mesajelor telefonice dintre părţi, a condiţiilor în care victima a ajuns în acea zi la domiciliul inculpatului, toate acestea demonstrează că inculpatul a premeditat fapta sa, astfel că sub aspectul încadrării juridice sentinţa este corectă. Restul împrejurărilor menţionate în apărare, nu au nici o relevanţă în ansamblul materialului probator al cauzei şi nu trebuie omis în acest context faptul că inculpatul a încercat să se sinucidă cu acea ocazie, deci este evident că el a fost autorul faptei de omor, astfel că o exhumare a cadavrului şi o nouă necropsie nu sunt necesare cauzei.
A reţinut instanţa că argumentele aduse de către prima instanţă în sprijinul soluţiei de condamnare a inculpatului sunt pertinente şi convingătoare, Curtea însuşindu-şi-le în totalitate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanţă şi să dezvolte din nou în motivarea soluţiei întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente şi complete şi dacă, cazul de faţă, motivele de apel prezentate de inculpat nu diferă substanţial faţă de solicitările acestuia în faţa primei instanţe (practic inculpatul, prin motivele de apel, formulând unele critici legate de modul de efectuare a unor acte procedurale şi de administrare a unor probe, la care prima instanţă a răspuns).
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul C.I.M. şi a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. aplicarea disp. art. 3201 şi reducerea pedepsei şi părţile civile G.E.T. şi G.I.E. şi au invocat cazul de casare prev de art. 3855 pct. 17 C. proc. pen. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi şi cazul de casare prev. de pct. 14 cu privire la latura civilă solicitând majorarea daunelor morale.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat C.M.I. şi de recurentele părţi civile G.E.T. şi G.I.E., dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpatul C.I.M. şi de părţile civile G.E.T. şi G.I.E. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului care rezultă din probele administrate, respectiv din declaraţiile părţilor civile, declaraţiile martorilor, raport de necropsie, raport de expertiză psihiatrică a inculpatului.
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de fond şi de apel au avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv atât circumstanţele reale ale cauzei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii, având în vedere modalitatea de comitere, dar şi lipsa antecedentelor penale, realizându-se o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, neimpunându-se modificarea acesteia, iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia şi la prevenirea săvârşirii pe viitor de noi fapte antisociale.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţă întrucât potrivit art. XI din O.G. nr. 121/2011 în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei, acest termen fiind la data de 6 decembrie 2011, când inculpatul a uzat de dreptul la tăcere şi nu a solicitat aplicarea acestor dispoziţii, solicitând la termenul din data de 7 februarie 2012 doar audierea martorei Ş.B. şi efectuarea unei expertize psihiatrice.
În ultimul cuvânt acordat la data judecării în apel a cauzei, 29 mai 2012, inculpatul a precizat că nu se poate exprima oral în faţa instanţei aceiaşi poziţie procesuală fiind manifestată de inculpat şi la termenele din 2 septembrie 2010 Tribunalului Iaşi, 3 martie 2011 Dosar nr. 5396/99/2010 Tribunalul Iaşi, 11 octombrie 2011 Dosar nr. 5763/100/2011 Tribunalul Maramureş.
Referitor la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. invocat de părţile civile privind schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi, Înalta Curte constată că încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond şi de apel, infracţiunea prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen., este corectă, raportat la situaţia de fapt şi la probele administrate.
Pentru reţinerea agravantei prev. de art. 176 lit. a) C. pen. este necesar ca victimei să i se fi produs suferinţe mult mai mari, provocând conştient victimei suferinţe pentru a o chinui şi pentru a face ca acţiunea să fie mai crudă. Astfel, trebuie să fie manifestată o ferocitate ieşită din comun, ori în cauză aşa cum rezultă din raportul de necropsie moartea victimei a fost violentă, plăgile înjunghiate au vizat zonele vitale ale victimei, ceea ce arată faptul că inculpatul nu a urmărit să provoace victimei o moarte lentă, ci a aplicat lovituri în zone vitale, moarte victimei survenind imediat.
Astfel, Înalta Curte constată că fapta constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen., încadrarea juridică fiind corectă.
Raportat la solicitarea părţilor civile privind majorarea daunelor morale, Înalta Curte constată că inculpatul a fost de acord cu plata daunelor morale solicitate de părţile civile în faţa primei instanţe şi în mod corect instanţa de fond a obligat inculpatul la plata acestora conform principiului disponibilităţii, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
Înalta Curte apreciază că daunele morale astfel cum au fost stabilite respectiv 30.000 euro în favoarea părţii civile G.E.T. şi 20.000 euro în favoarea părţii civile G.I.E. sunt îndestulătoare, astfel cum au fost stabilite de instanţa de fond, fiind realizate condiţiile răspunderii civile delictuale.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile G.E.T., G.I.E. şi de inculpatul C.G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 108/A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2010 la 18 septembrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat şi recurentele părţi civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile G.E.T., G.I.E. şi de inculpatul C.G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 108/A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Clu, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.G.M.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2010 la 18 septembrie 2012.
Obligă recurentul-inculpat C.G.M.I. la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele-părţi civile G.E.T. şi G.I.E. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 2840/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2851/2012. Penal → |
|---|
