ICCJ. Decizia nr. 2852/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2852/2012
Dosar nr. 2655/115/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 114 din 24 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a fost condamnat inculpatul S.R., în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., la 1 (un) an închisoare. În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen., la 6 (şase) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa contopită, aceea de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 861, art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 8 (opt) ani sub sancţiunea lui art. 864 C. pen. S-a dispus, pe perioada termenului de încercare, ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen. S-a dispus ca supravegherea să se efectueze de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 iunie 2011 şi până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ş.R., dacă nu este reţinut sau arestat în alte cauze. Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani. S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie dreptul prevăzut de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege şi dispune în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendarea executării acestei pedepse. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea armei confecţionate artizanal - o puşcă de vânătoare cu cocoş exterior, cu o ţeava lisă, 4 tuburi cartuş şi 2 cartuşe cu glonţ; un tub cartuş tras, aflate în camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Caraş-Severin - dosar u.p. în baza art. 14, 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş suma de 1.387,76 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare. S-a constatat că partea vătămată Ş.O. nu s-a constituit parte civilă faţă de inculpat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.000 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că între inculpatul S.R. şi soţia acestuia, numita S.O., au existat neînţelegeri întrucât victima nu-i dădea atenţia cuvenită, iar inculpat consuma frecvent băuturi alcoolice, mai accentuat în ultima perioadă. În dimineaţa zilei de 20 iunie 2011, în jurul orelor 6,45, inculpatul S.R. a mers la magazinul din localitate unde şi-a cumpărat o sticlă de rom, după care a venit acasă consumând băutura alcoolică. La un moment dat, din camera sa, pe geam, şi-a văzut soţia în curtea locuinţei că merge spre toaletă, moment în care inculpatul s-a deplasat în atelierul său de unde şi-a luat arma artizanală pe care a deţinut-o de mai multă vreme şi un număr de 6 cartuşe ce se aflau într-o pungă şi revenind în camera sa a pus cele 6 cartuşe sub salteaua patului său, apoi cunoscând că în armă se afla un cartuş, s-a deplasat în apropierea toaletei unde se afla soţia sa, S.O., pentru a executa un foc de armă asupra sa. Acesta a observat că uşa de la toaletă este deschisă şi că soţia sa se află aşezată pe WC, fiind la o distanţă de aproximativ 2 - 3 m de toaletă a armat arma şi a îndreptat-o spre victimă pentru a trage, însă cartuşul aflat pe ţeava nu a percutat. Văzând aceasta, soţia inculpatului a tras uşa de la toaletă şi a închis-o. Inculpatul a armat din nou arma şi a executat foc de armă prin uşa de placaj a toaletei. Victima a ieşit din toaletă fiind rănită la picior, curgându-i mult sânge, a luat arma de la inculpat şi a pus-o lângă uşă, strigând la nora sa şi la copilul său. Inculpatul a mers în camera sa unde a continuat să consume alcoolul rămas în sticlă. După un scurt timp au venit organele de poliţie şi au constatat fapta săvârşită, arma artizanală fiind predată acestora de către martora Ş.M.C. Victima a fost dusă de fiul său, martorul S.R., la Spitalul Municipal Caransebeş, fiind internată pentru tratament.
La faţa locului, organele de poliţie au constatat că în interiorul toaletei partea dreaptă pe jos se află un proiectil, iar la o înălţime de 42 cm faţă de podea pe suportul de beton al WC-ului se află o urmă care a fost creată de către proiectil. De asemenea, la o înălţime de 65 cm faţă de baza inferioară a uşii de acces în toaletă se găseşte un orificiu de formă neregulată. Organele de poliţie au găsit şi cele 6 cartuşe aflate sub salteaua de la patul folosit de inculpat.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 iunie 2011 a rezultat că arma este o puşcă de vânătoare cu o ţeava, fiind în stare de funcţionare. Cu această armă se putea executa tragere prin fixarea rigidă a muniţiei găsite în camera cartuşului. Tubul cartuş descoperit în camera cartuşului a fost tras cu arma în litigiu. Cartuşele sunt destinate pistoalelor semiautomate fiind de calibru 7,65 mm.
Din raportul de constatare medico-legală din 21 iunie 2011 rezultă că victima S.O. a prezentat o plasă împuşcată care s-a putut produce prin împuşcare cu armă de foc cu glonţ, direcţia de tragere fiind antero-posterior, victima necesitând un număr de 18 zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor. Plaga împuşcată a fost produsă în 1/3 parte inferioară coapsă dreapta. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală - dosar de urmărire penală, leziunile suferite nu au pus în pericol viaţa victimei.
Inculpatul S.R. a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei şi-a însuşit probele administrate şi nu a solicitat administrarea altor probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, respectiv caracterizare eliberată de primarul comunei Buchin.
Instanţa de fond a apreciat că încadrarea dată faptei, aceea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. şi art. 136 din Legea nr. 295/2004 este corectă raportat atât la starea de fapt reţinută mai sus, cât şi la dispoziţiile legale în materie. În acest context, instanţa de fond a ţinut seama de toate împrejurările în care s-a comis fapta - starea de tensiune dintre părţi şi ameninţarea verbală cu moartea făcută de inculpat şi de obiectul folosit-arma de foc. În ce priveşte regiunea corpului afectată a victimei, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, deşi a ochit spre mijlocul uşii - în condiţiile în care victima se afla într-o toaletă situată în curtea imobilului - aflându-se pe WC, din cauza nesiguranţei sale manuale indusă de alcoolul consumat - nu a rănit victima într-o zonă a corpului vitală. Oricum, inculpatul, în acele momente a acţionat asumându-şi consecinţa faptelor sale, acceptând posibilitatea uciderii soţiei sale. Din conţinutul raportului de constatare medico-legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viaţa acesteia, însă acest aspect s-a apreciat că nu conduce de plano la schimbarea încadrării juridice dată faptei. Important în acest gen de speţe nu este atât rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui de a ucide directă sau, în cazul de faţă, indirectă. În raport de cele mai sus menţionate s-a reţinut că nu există elemente care să ducă la concluzia schimbării încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul S.R., fiind corect încadrată şi prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. În ce priveşte faptele privind nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, acestea există, sunt dovedite şi sunt încadrate corect.
Reţinând astfel vinovăţia inculpatului S.R. în ce priveşte săvârşirea faptelor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen., şi art. 279 alin. (1) C. pen. şi art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prima instanţă l-a condamnat pe inculpate ţinând cont că individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei sancţiuni juste, concrete, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punct de vedere ai nevoii de reeducare a făptuitorului. Analiza criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ având în vedere atât dispoziţiile părţii generale şi speciale ale C. pen. cât şi gravitatea faptei şi persoana inculpatului. Tribunalul a reţinut că faptele săvârşite de inculpat sunt fapte grave, că inculpatul S.R. este o persoană în vârstă, care nu are antecedente penale şi care anterior săvârşirii acestor infracţiuni a avut un comportament bun în societate. Aceste ultime date au făcut posibilă reţinerea în sarcina lui a circumstanţelor personale prev. de art. 74 lit. a) C. pen. respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii; instanţa a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale coroborate cu dispoziţiile art. 76 lit. c), d) şi e) C. pen. coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege pentru cele trei infracţiuni; s-a procedat în această modalitate, după ce iniţial s-a făcut aplicarea art. 320 ind. 1 C. proc. pen., reducându-se pedeapsa cu 1/3, urmare a recunoaşterii vinovăţiei vizate de inculpat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 114 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea executată efectiv şi inculpatul S.R. care a solicitat schimbarea încadrării 6 juridice în infracţiunea prev de art. 180 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 65/A din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Timişoara în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.R. împotriva Sentinţei penale nr. 114 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 2655/115/2011 din 12 august 2011. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecând cauza în latura penală în privinţa pedepselor în baza art. 20 rap. la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.R. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat. În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 174 şi 175 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a o condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor. În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă letală, fără drept.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) rap. la art. 33 şi la art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, cea de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul S.R. să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.
A reţinut instanţa de apel cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 C. pen că potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei, însă, nu leziunile au pus în pericol viaţa victimei, ci acţiunea inculpatului, iar punerea în primejdie a vieţii poate fi realizată şi fără producerea de leziuni. Îndreptarea armei letale spre partea vătămată şi apăsarea trăgaciului, armarea din nou a puştii ca urmare a nepercutării cartuşului şi executarea unui foc de armă în direcţia victimei, în condiţiile în care inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată în repetate rânduri că o va împuşca, constituie împrejurări care îndreptăţesc instanţa să considere că făptuitorul a urmărit sau cel puţin a acceptat producerea rezultatului letal al acţiunii sale. Plaga împuşcată s-a situat la nivelul treimii inferioare a coapsei drepte, ceea ce denotă, având în vedere poziţia victimei (care era aşezată pe toaletă), că inculpatul nu a vizat zona picioarelor, ci a abdomenului, zonă vitală, nereuşită acţiunii sale datorându-se neîndemânării şi/sau poziţiei "închisă" a uşii toaletei.
A mai constatat instanţa de apel că prima instanţă a reţinut în mod eronat circumstanţe atenuante, împuşcarea soţiei după o primă încercare nereuşită (cartuşul nu a percutat), într-un moment în care aceasta avea atenţia îndreptată în altă direcţie şi nu se putea apăra (se afla aşezată pe toaletă), după ce inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată în repetate rânduri că o va împuşca, reprezintă împrejurări faţă de care lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră pe întreg parcursul procesului penal nu justifică atenuarea răspunderii penale în sensul art. 74 şi 76 C. pen, astfel că a înlăturat circumstanţele atenuante şi a aplicat inculpatului pedepse în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
S-a ţinut cont de limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., lipsa antecedentelor penale şi modalitatea concretă de comitere a faptei, împuşcarea soţiei după o primă încercare nereuşită cartuşul nu a percutat, într-un moment în care aceasta avea atenţia îndreptată în altă direcţie şi nu se putea apăra se afla aşezată pe toaletă, după ce inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată în repetate rânduri că o va împuşca.
În consecinţă, a dispus o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, iar referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, a dispus ca aceasta să fie executată în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul S.R., a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 14, 17, 172 şi 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut intenţia nici directă şi nici indirectă de a omorî partea vătămată şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., arătând că partea vătămată şi-a retras plângerea formulată. A mai solicitat aplicarea disp. art. 861 C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. şi menţinerea soluţiei instanţei de fond având în vedere circumstanţele atenuante ale inculpatului şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul S.R. este nefondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce priveşte critica inculpatului S.R. privind achitarea sa (art. 3859 pct. 12, pct. 172, pct. 18 C. proc. pen.) Înalta Curte constată că este dovedită vinovăţia inculpatului S.R. în primul rând de atitudinea acestuia care în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că, după ce a consumat rom şi a văzut-o pe soţia sa mergând spre toaletă, i-a venit ideea să o omoare şi a tras cu arma înspre ea cu intenţia de a o ucide, neurmărind să tragă numai în zona picioarelor şi a mâinilor, dosar urmărire penală.
Mai mult decât atât la dosarul de fond inculpatul a precizat "am înţeles învinuirea şi recunosc săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caras Severin. Sunt de acord cu încadrarea juridică dată faptei", inculpatul solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel că inculpat a recunoscut săvârşirea faptei şi nu poate solicita în recurs achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că fapta a fost corect încadrată juridic şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen.
Cu privire la solicitarea privind achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., susţinând că partea vătămată şi-a retras plângerea penală, Înalta Curte are în vedere că fapta săvârşită de inculpat respectiv art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este o infracţiune care să se pedepsească la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor nu înlătură răspunderea penală.
Esenţial în încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma şi modalitatea de vinovăţie cu care s-a acţionat. Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective al infracţiunii rezultă din declaraţia inculpatului, care a precizat că a avut intenţia de a ucide victima (dosar urmărire penală) a recunoscut săvârşirea faptei în faţa instanţei de fond şi a uzat de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, încadrarea juridică a faptei este corectă şi pedeapsa aplicată de instanţa de apel a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ţinându-se seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei, faptul că inculpatul a comis o infracţiune de o gravitate deosebită, prin care se aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă al persoanei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - respectiv victima se afla în toaletă, iar inculpatul a folosit arma de foc trăgând asupra victimei - soţia sa, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, şi pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate, astfel încât nu se impune o reducere a acesteia, care răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpatului cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciază, în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat, că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp. art. 861 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ şi preventiv al pedepsei. Se constată că numai prin executarea în condiţii de detenţie, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept, având în vedere pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii, circumstanţele reale de comitere a faptei şi urmarea produsă.
De asemenea, cu privire la solicitarea inculpatului de a i se reţine circumstanţele prev. de art. 74 lit. a) C. pen., Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen., aceste dispoziţii au fost reţinute de instanţa de fond.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului S.R. potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R.
Împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 2851/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2905/2012. Penal → |
|---|
