ICCJ. Decizia nr. 2851/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2851/2012
Dosar nr. 2910/104/2010
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă; Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 31 mai 2011 Tribunalul Olt în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.E., născut la data de 16 mai 1989 în Corabia, jud. Olt, cu domiciliul în jud. Olt, cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86 ind. 1 şi 86 ind. 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani termen de încercare, din care 4 ani pedeapsa şi 3 ani interval de timp.
În baza art. 86 ind. 3 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, unde va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă şi va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere condamnatului dispoz. art. 86 ind. 4 C. pen. rap. la art. 83 şi 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea şi a executării pedepsei accesorii.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.125,193 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi la plata sumei de 134,79 RON cu acelaşi titlu către Spitalul Orăşenesc Corabia şi la plata dobânzii legale aferente pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către părţile civile.
S-a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpat la 15.000 RON daune morale către partea civilă C.E.M. şi la 25 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către aceasta, precum şi la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.
A reţinut instanţa de fond că în ziua de 24 mai 2010, partea vătămată C.E.M. se afla pe raza localităţii Grojdibodu jud. Olt, la domiciliul cumnatului său N.A.M.. La aceeaşi dată inculpatul B.E. s-a deplasat pe un motoscuter pe raza localităţii Grojdibodu, pentru a participa la un concurs de porumbei.
La un moment dat partea vătămată C.E.M. i-a solicitat inculpatului să-i împrumute motoscuterul pentru a se plimba cu el. Inculpatul iniţial a refuzat, însă la stăruinţele lui N.A.M. i-a împrumutat motoscuterul proprietate personală, partea vătămată şi cu martorul efectuând câteva curse pe raza localităţii. După efectuarea acestor curse martorul N.A.M. s-a reîntors la domiciliul său iar partea vătămată a plecat cu acest motoscuter pe raza localităţii Orlea la domiciliul său, cu scopul de a se plimba cu el, în acest sens având şi consimţământul inculpatului B.E..
Pentru că partea vătămată a întârziat pe raza localităţii Orlea, iar inculpatul avea nevoie de motoscuter pentru a se deplasa pe raza localităţii Gura Padinii jud. Olt, unde intenţiona să meargă la domiciliul său, acesta din urmă a apelat la martorul C.A.L., care este vecin cu el şi care avea în proprietate un autoturism marca F. şi împreună s-au deplasat spre localitatea Orlea, pentru a-1 căuta pe C.E.M. în vederea recuperării motoscuterului.
În timp ce martorul şi inculpatul se deplasau cu motoscuterul în direcţia localităţii Orlea, judeţul Olt, au observat că la graniţa între această localitate şi localitatea Gura Padinii jud. Olt, venea pe motoscuter partea vătămată C.E.M.. Ajungând în dreptul părţii vătămate inculpatul B.E. i-a solicitat acesteia să oprească însă partea vătămată neobservându-l şi-a continuat deplasarea spre localitatea Gura Padinii loc unde intenţiona să-i ducă la domiciliu inculpatului acel motoscuter.
În aceste împrejurări martorul C.A.L. a întors autoturismul la solicitarea inculpatului şi i-a barat calea deplasării părţii vătămate. De teamă, partea vătămată a lăsat motoscuterul în şanţul şoselei însă de îndată din autoturism a coborât inculpatul B.E. care avea asupra sa un dispozitiv cu electroşocuri, pe care l-a pus în funcţiune electrocutându-l pe C.E.M.. în urma aplicării electroşocurilor partea vătămată C.E.M. a fost paralizată complet, căzând în şanţul şoselei. Inculpatul s-a deplasat la locul unde partea vătămată căzuse şi a lovit-o cu pumnii şi picioarele cauzându-i multiple leziuni corporale.
Martorul C.A.L., observând agresiunea inculpatului îndreptată împotriva părţii vătămate s-a deplasat în acel loc şi l-a imobilizat pe inculpat, fapt confirmat şi de acesta după care i-a solicitat părţii vătămate să fugă spre domiciliul său.
Ca urmare a multiplelor leziuni suferite în urma agresiunii comise de inculpatul B.E. - partea vătămată C.E.M. s-a deplasat la sediul postului de poliţie Gura Padinii jud. Olt, cu scopul de a sesiza pe lucrătorii postului de poliţie în legătură cu agresiunea inculpatului şi pentru a le solicita să ia măsuri împotriva acestuia.
La spitalul orăşenesc Corabia, jud. Olt victima a fost internată la data de 25 mai 2010 ora 6,15 cu diagnosticul "traumatism cranio facial acut - deschis, epistaxis anterior oprit spontan" (agresiune).
Examenul ORL efectuat la Spitalul Corabia, jud. Olt a constatat un traumatism cranio-facial, echimoză pavilion auricular stâng, echimoză palberală superioară stângă, piramidă nazală tumefiată, buză superioară tumefiată, braţ stâng tumefacţie, genunchi stâng excoriaţii de 2 - 3 cm diametru.
Întrucât partea vătămată acuza dureri la nivelul abdomenului a fost internată la Secţia Chirurgie Generală - ATI a Spitalului judeţean Slatina cu diagnosticul "abdomen acut chirurgical: hemoperitoneu în observaţie, ruptură traumatică de splină". Examenul chirurgical a constatat o splenectomie în HIL pentru ruptură traumatică de splină astfel că în aceea zi s-a intervenit chirurgical extirpându-se splina care era ruptă, astfel că viaţa victimei a fost salvată datorită îngrijirilor medicale acordate la timp şi competent. Examenul local al medicului chirurg de la Spitalul Judeţean Slatina, a constatat că, partea vătămată C.E.M. a prezentat multiple echimoze, pe întreg corpul, la nivelul trunchiului.
Raportul de constatare medico-legală din 8 iulie 2010, al Serviciului de Medicină Legală al Judeţului Olt a concluzionat că, partea vătămată C.E.M. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din data de 25 mai 2010. Ele au fost produse prin lovire cu corpuri dure şi au necesitat 45 de zile îngrijiri medicale.
În raport s-a precizat că leziunile traumatice au pus viaţa victimei în primejdie în lipsa intervenţiei chirurgicale ducând în mod sigur la deces.
Aceeaşi situaţie a rezultat şi din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală din data de 10 mai 2011 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt la solicitarea inculpatului.
Faţă de situaţia de fapt expusă în sarcina inculpatului B.E. s-a reţinut săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.
Datorită leziunilor suferite partea vătămată a stat internată 12 zile şi i-au fost necesare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea acestora.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că în declaraţia data în faţa organelor de urmărire penală a recunoscut agresiunea comisă asupra părţii vătămate C.E.M., pe care a lovit-o cu pumnii şi picioarele. În altă declaraţie a revenit asupra celor afirmate anterior, iar în final cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală a relatat că este de acord să despăgubească partea vătămată cu pretenţiile solicitate.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată precizând că leziunile suferite de către partea vătămată se datorează faptului că aceasta a intrat în şanţ cu motoscuterul şi este posibil să-i fi intrat în abdomen cornul motoscuterului.
Totodată inculpatul a precizat că nu a avut asupra sa aparat de produs electroşocuri şi nu a bătut-o pe partea vătămată.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia au fost pe deplin dovedite cu depoziţiile părţii vătămate, cu biletul de ieşire din spital, cu planşa fotografică şi cu raportul de constatare medico-legală din care rezultă că leziunile traumatice prezentate de victimă au fost produse prin lovire cu şi de corpuri dure, au necesitat pentru vindecare 45 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa victimei în primejdie, în lipsa intervenţiei chirurgicale producându-se în mod sigur decesul iar splenectomia efectuată de necesitate constituie pierdere de organ.
Totodată vinovăţia inculpatului a fost dovedită şi cu depoziţiile martorilor L.F., G.I.M., C.F., C.L.A. şi N.A.M., audiaţi în cauză, din care rezultă că în noaptea de 24 - 25 mai 2010 acesta a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată C.E.M. după ce în prealabil a electrocutat-o cu un aparat de produs electroşocuri în piept.
Având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei precum şi rezultatul acestora care i-au pus în primejdie viaţa, numai intervenţia chirurgicală făcând să nu se producă decesul, prima instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul B.E. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.
Din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că în speţă inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima.
În acest context s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă formulată de inculpat prin apărător este neîntemeiată.
În practica şi în literatura juridică s-a statuat în mod constant că pentru caracterizarea unei activităţi infracţionale ca tentativă de omor, nu are relevanţă împrejurarea că fiecare leziune produsă victimei, luată în considerare în mod izolat, nu putea duce la, moartea acesteia atâta vreme cât, în ansamblul lor, leziunile produse au pus în primejdie viaţa ei, iar făptuitorul, producându-le, nu a urmărit să-i provoace numai vătămări corporale.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viaţa unei persoane, împrejurării reale ale săvârşirii faptei şi circumstanţele personale inculpatului care deşi nu a recunoscut săvârşirea faptei este tânăr şi este la primul conflict cu legea penală, anterior având o comportare bună în familie şi societate aşa cum rezultă din caracterizarea emisă de şcoala cu cls. I - VIII Gura Padinii, jud. Olt.
Având în vedere aceste elemente şi ţinând cont de datele ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului şi care constituie circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prima instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum să se situeze sub minimul special prevăzut de lege în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen., va fi de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege.
Raportat la aceleaşi date ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, s-a mai apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei urmărit de lege poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă C.E.M. şi inculpatul B.E..
Prin Decizia penală nr. 125 din 9 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins apelul formulat de inculpatul B.E., ca nefondat şi au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi partea civilă C.E.M., împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 31 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2910/104/2010.
Pentru a pronunţa această hotărârea, instanţa de control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect identificată de instanţa de fond, care a realizat o justă interpretare şi apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv depoziţiile părţii vătămate, biletul de ieşire din spital, planşa fotografică şi raportul de constatare medico-legală din care rezultă că leziunile traumatice prezentate de victimă au fost produse prin lovire cu şi de corpuri dure, necesitând pentru vindecare 45 zile îngrijiri medicale şi punându-i viaţa în primejdie, în lipsa intervenţiei chirurgicale producându-se în mod sigur decesul, iar splenectomia efectuată de necesitate constituie pierdere de organ.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost corect încadrate juridic de instanţa de fond, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.
A apreciat că în mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei sale din infracţiunea prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. în infracţiunea vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă în mod evident ca inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima. Intenţia de a ucide victima rezultă din modul concret în care a acţionat inculpatul care, în noaptea de 24 - 25 mai 2010, a folosit împotriva părţii vătămate un dispozitiv de produs electroşocuri.
După ce a paralizat-o pe partea vătămată inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, producându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa şi care au avut ca rezultat extirparea splinei.
Având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei asupra căreia inculpatul acţionase cu un dispozitiv de produs electroşocuri, a apreciat că, faţă de rezultatul produs, respectiv punerea în primejdie a vieţii şi extirparea splinei, inculpatul a acţionat cu intenţie prevăzând şi urmărind sau acceptând producerea urmărilor menţionate.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, sub aspectul cuantumului acesteia, a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., la aplicarea şi stabilirea acesteia ţinând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunea săvârşită, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează şi agravează răspunderea penală.
A reţinut că au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viaţa unei persoane, împrejurările reale ale săvârşirii faptei, în sensul ca partea vătămată a împrumutat motoscuterul inculpatului, acesta recuperându-l numai după ce a pornit în urmărirea părţii vătămate şi după o perioadă de timp mai mare decât cea pentru care fusese realizat împrumutul.
De asemenea, a apreciat că instanţa de fond a dat o corectă relevanţă juridică circumstanţelor personale ale inculpatului care, deşi nu a recunoscut săvârşirea faptei, este tânăr, se află la primul conflict cu legea penală, anterior având o comportare bună în familie şi societate aşa cum rezultă din caracterizarea emisă de şcoala cu cls. I - VIII Gura Padinii, jud. Olt, motiv pentru care nu pot fi reţinute criticile parchetului şi ale părţii vătămate cu privire la reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
A apreciat drept întemeiate criticile parchetului şi ale părţii vătămate privind greşita individualizare a pedepsei realizată de instanţa de fond sub aspectul modalităţii de individualizare a acesteia, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii comisă de inculpat dar şi comportamentul oscilant al acestuia în privinţa asumării responsabilităţii juridice faţă de fapta săvârşită, fiind justificată ideea că nu există garanţii suficiente că inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. proc. pen.
În acest context, a considerat că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 861 lit. c) C. pen.
În ce priveşte latura civilă, a constatat că întinderea prejudiciului material a fost just stabilită în funcţie de probele administrate. Criticile formulate de partea civilă referitoare la neacordarea sumei de 3.000 RON cu titlu de daune materiale pentru cheltuielile efectuate de partea vătămată cu spitalizarea şi îngrijirile medicale sunt nefondate, în condiţiile în care mijloacele de probă administrate în cauză nu au confirmat efectuarea acestor cheltuieli.
În ce priveşte daunele morale, instanţa de apel a considerat că suma de 15.000 RON acordată de instanţa de fond cu acest titlu nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea civilă, date fiind urmările produse acesteia prin fapta inculpatului, gravitatea leziunilor care au pus în pericol viaţa victimei, numărul mare de zile necesare pentru îngrijirea medicală (45 de zile), faptul că urmare a leziunilor produse partea vătămată a fost nevoită să suporte o intervenţie chirurgicală extirpându-i-se splina. Astfel, a apreciat că se impune majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale de la 15.000 RON la 20.000 RON.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E. invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 ce vizează modalitatea de executare a pedepsei, în sensul aplicării disp. art. 861 C. pen., în raport de lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului şi pct. 172 ce vizează latura civilă solicitând diminuarea daunelor la care a fost obligat inculpatul, pentru a nu se urmări repararea unui prejudiciu nepotrivit şi pentru a nu se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără just temei.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, invocat de inculpat, instanţa apreciază ca fiind nefondat, după cum urmează:
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, sub aspectul cuantumului acesteia şi a modalităţii de executare, instanţa de fond şi instanţa de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., la aplicarea şi stabilirea acesteia ţinând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunea săvârşită, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează şi agravează răspunderea penală.
Au fost avute în vedere de către instanţa de fond şi instanţa de apel gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viaţa unei persoane, împrejurării reale ale săvârşirii faptei, în sensul că partea vătămată a împrumutat motoscuterul inculpatului, acesta recuperându-l numai după ce a pornit în urmărirea părţii vătămate şi după o perioadă de timp mai mare decât cea pentru care fusese realizat împrumutul.
În acelaşi timp Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi instanţa de apel au dat o corectă relevanţă juridică circumstanţelor personale ale inculpatului care deşi nu a recunoscut săvârşirea faptei, este tânăr, se află la primul conflict cu legea penală, anterior având o comportare bună în familie şi societate aşa cum rezultă din caracterizarea emisă de şcoala cu cls. I - VIII Gura Padinii, jud. Olt, aceste aspecte fiind avute în vedere de către instanţa de fond şi de apel.
Înalta Curte consideră că, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii comisă de inculpat, dar şi comportamentul oscilant al acestuia în privinţa asumării responsabilităţii juridice faţă de fapta săvârşită, nu există garanţii suficiente că inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. proc. pen.
În cazul infracţiunilor contra vieţii, pedepsele şi modalitatea de executare trebuie să aibă ca scop reducerea sau stoparea unor astfel de comportamente, ci nu încurajarea lor.
Astfel, Înalta Curte apreciază faţă de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp. art. 861 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii, invocat de către apărare pentru inculpat, acesta este nefondat.
Înalta Curte constată că întinderea prejudiciului material a fost just stabilită de către instanţa de fond şi instanţa de apel în funcţie de probele administrate, având în vedere că acestea nu au confirmat efectuarea cheltuielilor solicitate de către partea civilă.
În ce priveşte daunele morale, Înalta Curtea constată, de asemenea, că în mod corect a apreciat instanţa de apel că suma de 15.000 RON acordată de instanţa de fond cu acest titlu nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea civilă, date fiind urmările produse acesteia prin fapta inculpatului, gravitatea leziunilor care au pus în pericol viaţa victimei, numărul mare de zile necesare pentru îngrijirea medicală (45 de zile), faptul că urmare a leziunilor produse partea vătămată a fost nevoită să suporte o intervenţie chirurgicală extirpându-i-se splina.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit, în mod corect, suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivele de recurs invocate sunt nefondate şi nu pot fi reţinute din oficiu cazuri de casare a căror incidenţă să determine desfiinţarea deciziei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 2846/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2852/2012. Penal → |
|---|
