ICCJ. Decizia nr. 2840/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2840/2012

Dosar nr. 2275/63/2012/a 10

Şedinţa publică din 18 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2275/63/2012, în baza art. 300² cu referire la art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest faţă de inculpaţii F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, infracţiuni pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani. De asemenea, Curtea de Apel Craiova a constatat că este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv existenţa probelor că lăsarea inculpaţilor în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Şi aceasta întrucât, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înţeles şi ca o reacţie colectivă faţă de acele fapte care ar produce perturbaţii la nivelul disciplinei publice al respectului faţă de lege, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacţionează eficient. De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus şi din împrejurările în care se comite fapta, natura şi gravitatea acesteia, elementele care caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpaţi, starea de nelinişte şi sentimentul de insecuritate din rândul colectivităţii generate de rezonanţa faptei comise. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o tulburare a societăţii de natură să justifice o detenţie preventivă pentru un termen limitat, cât timp ordinea publică este efectiv ameninţată. La legea măsurii preventive criteriile personale invocate de inculpaţi, trebuie apreciate prin raportare la interesul general al societăţii, în sensul că nici una dintre cele două componente ale echilibrului social nu trebuie să primeze în detrimentul celeilalte.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 31 august 2011, Tribunalul Dolj a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Craiova şi a dispus arestarea inculpaţilor F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31 august 2011 până la data de 29 septembrie 2011 inclusiv. Pentru a lua această măsură s-a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 68¹ C. proc. pen., art. 148 lit. a) şi f) precum şi cerinţele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană, în ceea ce priveşte faptul că există probe suficiente din care rezultă că inculpaţii au produs sau au achiziţionat în ţară aparatură de skimming (falsificare instrumente de plată electronică) pe care au folosit-o pe teritoriul Italiei (îndeosebi în magazine, prin amplasarea pe POS-uri), Franţei, Olandei sau Spaniei pentru a copia fraudulos datele de identificare a mijloacelor de plată electronice utilizate de rezidenţi la diferite terminale ATM/POS.

Datele obţinute au fost folosite pentru producerea unor mijloace de plată electronică false cu ajutorul cărora au fost extrase sume mari de bani din conturile titularilor, activităţi desfăşurate de regulă în Columbia (unde se află în prezent o "echipă" coordonată de T.L.M. şi C.E.), Republica Dominicană, S.U.A. sau Mexic. O parte din banii astfel obţinuţi în străinătate au fost trimiţi rudelor (inclusiv soţilor) sau altor persoane interpuse, prin intermediul serviciilor de transfer internaţional de bani sau prin curieri, în scopul reciclării. De asemenea, au fost învestiţi în metale şi pietre preţioase, automobile de lux, alte bunuri mobile de valoare, transferate apoi în România unde au fost vândute sau puse sub vânzare sub preţul de achiziţie.

Activitatea infracţională a presupus organizare, planificare, o împărţire a sarcinilor, roluri prestabilite -producere sau achiziţionare de aparatură de skimming, activităţi ilicite comise îndeosebi de liderii F.I.O., B.C., G.E.G. şi T.L.M.

Paguba produsă a fost estimată la o sumă ce depăşeşte echivalentul a 300.000 euro.

Măsura a fost menţinută şi prelungită, iar prin Sentinţa penală nr. 303 din 13 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2275/63/2012, inculpaţii au fost condamnaţi după cum urmează:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul F.I.O. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată în formă continuată (varianta normativă de punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate), prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul F.I.O. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul F.I.O. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 30 august 2011 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 8.006 dolari SUA.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, infracţiune prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 30 august 2011 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 19.989 dolari SUA.

A menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 218/D/P/2010 din 2 septembrie 2011 asupra sumei de 1.350 euro.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul T.L.M. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul T.L.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 30 august 2011 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a confiscat de la inculpat suma de 49.283 dolari SUA.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea unui laptop.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.E.G. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.E.G. pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.E.G. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.E.G. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.E.G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a condamnat pe inculpatul G.E.G. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul G.E.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 30 august 2011 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea unui hard-disk.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea corpurilor delicte găsite în locuinţa inculpatului respectiv: un terminal, marca S., un terminal marca V., partea frontală dintr-o carcasă de tastatură marca V., placă de cablaj imprimat de culoare verde, un afişaj electronic, două cabluri de culoare neagră.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.E. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din 30 august 2011 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii F.I.O., B.C., T.L., G.E.G. şi C.E., iar la termenul din data de 10 septembrie 2012, instanţa de control judiciar, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive luată iniţial faţă de inculpaţi, a menţinut starea de arest a acestora.

Împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost menţinută ca fiind legală şi temeinică măsura arestării preventive, inculpaţii au declarat recurs, solicitând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, motivat de împrejurarea că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Au precizat de asemenea, că la termenul la care s-a discutat menţinerea stării de arest, nu au fost asistaţi de apărătorii aleşi, ci de avocaţi din oficiu care nu cunoşteau dosarul. Mai mult, pentru inculpaţii care aveau interese contrare au răspuns aceeaşi apărători din oficiu, prin aceasta încălcându-se dreptul la apărare.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpaţi, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Deşi există probe şi indicii temeinice, conform art. 143 alin. (1) C. proc. pen., că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, s-au schimbat temeiurile care au determinat iniţial arestarea lor preventivă, astfel că se impune, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii respective cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, şi anume obligarea de a nu părăsi ţara. Curtea constată că nu se mai poate susţine în această fază procesuală, pe bază de probe, că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta, în concret, vreun pericol pentru ordinea publică. Astfel, în lipsa oricăror alte date, aprecierea asupra acestui pericol s-a făcut până în prezent exclusiv în raport cu gravitatea faptelor ce fac obiectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor şi cu împrejurările în care acestea ar fi fost comise. Or, dacă iniţial gravitatea acuzaţiilor a putut justifica într-adevăr arestarea preventivă, după aproximativ 13 luni de la luarea măsurii, menţinerea inculpaţilor în stare de detenţie nu se mai poate întemeia exclusiv pe simplul motiv al gravităţii faptelor, cu atât mai mult cu cât pentru o parte din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată s-a dispus şi achitarea inculpaţilor F.I.O., B.C. şi G.E.G.. De asemenea, nu se poate afirma - în mod rezonabil - că, aflându-se în stare de libertate, inculpaţii ar constitui într-adevăr un pericol real, şi totodată actual pentru comunitate. De asemenea, inculpaţii nu au întreprins nicio acţiune pentru obstrucţionarea sau tergiversarea cercetării penale, neexistând nicio dovadă că pe viitor aceştia ar intenţiona să se sustragă procesului penal. Totodată, un element deloc de neglijat îl reprezintă, aşa cum am arătat anterior, şi faptul că inculpaţii F.I.O., B.C. şi G.E.G. au fost achitaţi pentru o parte din infracţiuni, dar şi împrejurarea că instanţa de fond a aplicat celor cinci inculpaţi pedepse relativ mici, cuprinse între 4 ani şi 5 ani şi 6 luni închisoare.

Aşa fiind, în acord cu prevederile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., Curtea constată că temeiurile arestării preventive s-au schimbat şi că măsura arestării preventive nu mai este necesară faţă de scopurile urmărite prin privarea de liberate şi a fost depăşit termenul rezonabil al arestării preventive. Termenul rezonabil al arestării preventive în cursul judecăţii se examinează prin prisma art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ţinând seama de criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, constând în complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului şi al autorităţilor. Înalta Curte constată că, în raport cu criteriile menţionate, termenul rezonabil al arestării preventive a fost încălcat, impunându-se astfel, conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive luată în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) cu măsura privind obligarea de a nu părăsi ţara. Şi aceasta întrucât încălcarea termenului rezonabil al arestării preventive are semnificaţia schimbării temeiului care a determinat luarea măsurii, prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., şi anume a condiţiei referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.

În ceea ce priveşte cererile formulate de apărătorii aleşi ai inculpaţilor, de revocare a măsurii arestării preventive, acestea nu pot fi primite întrucât măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 C. proc. pen., art. 149¹ C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. Or, revocarea măsurii arestării preventive este măsura procesuală prin care se revine asupra măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, când aceasta a fost luată, prelungită sau menţinută cu încălcarea prevederilor legale sau dacă nu mai există vreun temei care să justifice privarea de libertate. Faptul că inculpaţii au fost asistaţi la termenul din 10 septembrie 2012 (termen când s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive), de către acelaşi avocat din oficiu deşi inculpaţii aveau interese contrare, nu poate constitui un temei pentru a se dispune revocarea măsurii arestării preventive. Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 51/2005 "avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză". Dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu sunt incidente, în cazul în care avocatul, acordă asistenţă juridică unor coinculpaţi cu interese contrare în procedura verificării şi legalităţii măsurii arestării preventive, întrucât într-un asemenea caz inculpaţii au interese comune, apărarea unuia dintre coinculpaţi neurmărind învinuirea coinculpatului, întrucât pledoaria avocatului nu este formulată împotriva acestuia. Astfel s-a întâmplat şi în situaţia analizată, dovadă în acest sens stând concluziile avocaţilor din oficiu care au solicitat instanţei, pentru toţi cei cinci inculpaţi, revocarea măsurii arestării preventive.

Nici critica referitoare la asistarea inculpaţilor de către apărători din oficiu, în condiţiile în care aceştia aveau angajaţi apărători aleşi, cu consecinţa nulităţii încheierii din 10 septembrie 2012, întrucât inculpaţilor le-a fost încălcat dreptul la apărare, nu poate fi reţinută de către Înalta Curte. Astfel, deşi nu aveau depuse la dosar decât împuterniciri pentru declararea căilor de atac, instanţa în faţa căreia s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a făcut demersurile necesare pentru ca apărătorii inculpaţilor să fie prezenţi la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2012. Întrucât acest lucru nu a fost posibil, s-a procedat la desemnarea unor avocaţi din oficiu, care le-au asigurat inculpaţilor pe care-i asistau o apărare efectivă. În cauză nu a avut loc nicio încălcare a dreptului la apărare, întrucât dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că nulitatea absolută a unei hotărâri intervine doar în situaţia în care asistarea inculpatului a lipsit, atunci când aceasta era prevăzută în mod obligatoriu de către textul de lege. Cu atât mai mult, o încălcare a dreptului la apărare prin neasistarea inculpaţilor de către apărători aleşi nu poate fi considerat un temei care să ducă la constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive astfel cum a solicitat apărătorul ales al recurentului inculpat C.E.. Încetarea de drept a măsurilor preventive are loc în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 140 C. proc. pen., motivul invocat de recurentul inculpat C.E., prin avocat, neregăsindu-se în cuprinsul textului de lege menţionat.

În ceea ce priveşte susţinerea apărătorului ales al recurentului inculpat G.E.G. conform căreia în cauză se impune revocarea măsurii arestării preventive întrucât inculpatul pe care-l asistă a fost condamnat în primă instanţă, prin Sentinţa penală nr. 303 din 13 iulie 2012 a Tribunalului Dolj, secţia penală la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, deci mai mică decât cea prevăzută de textul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte respinge această susţinere cu motivarea următoare: textul de lege menţionat face vorbire despre săvârşirea de către inculpat a unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Atâta timp cât art. 148 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. pen. prevede că pedeapsa mai mare de 4 ani trebuie să fie cea prevăzută de legiuitor, aplicarea unei pedepse de 4 ani de către instanţa de judecată în primă instanţă nu echivalează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului. Doar în situaţia în care instanţa ar fi dispus condamnarea inculpatului în primă instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea nu prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, s-ar fi impus revocarea arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 160^b alin. (2) C. proc. pen.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2275/63/2012.

Va casa încheierea atacată şi rejudecând, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., va înlocui măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145¹ alin. (1) raportat art. 145 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1¹) lit. a) - d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. vor fi obligaţi să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la organul de poliţie de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2²) C. proc. pen. se va atrage atenţia inculpaţilor F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Va dispune punerea în libertate a inculpaţilor: - F.I.O. - fost J., născut la 4 septembrie 1968 în Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, domiciliat în Slatina, judeţul Olt, cu reşedinţa din Timişoara şi fără forme legale în Săcele, jud. Braşov, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011.

- B.C. - zis "P.", fiul lui M. şi A., născut la data de 23 martie 1976, în Bucureşti, cu domiciliul în Bucureşti şi reşedinţă în Bucureşti, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011;

- G.E.G. - fiul lui H. şi Vi., născut la data de 22 octombrie 1976 în Bucureşti, cu domiciliul în Bucureşti, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011;

- C.E. - fiul lui D. şi E., născut la data de 21 octombrie 1978 în Tulcea, jud. Tulcea, cu domiciliul în Mangalia, jud. Constanţa, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011;

- T.L.M. - fiul lui F. şi A., născut la 21 octombrie 1974 în Galaţi, jud. Galaţi, cu domiciliul în Galaţi, jud. Galaţi şi cu reşedinţa în Constanţa, jud. Constanţa, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi în sumă de câte 25 RON să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. împotriva încheierii din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2275/63/2012.

Casează încheierea atacată şi, rejudecând:

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuieşte măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145¹ alin. (1) raportat art. 145 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1¹) lit. a) - d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. sunt obligaţi să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la organul de poliţie de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2²) C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Dispune punerea în libertate a inculpaţilor:

- F.I.O. - fost J., născut la 4 septembrie 1968 în Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, domiciliat în Slatina, judeţul Olt, cu reşedinţa din Timişoara, judeţul Timiş şi fără forme legale în Săcele, jud. Braşov, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011.

- B.C. - zis "P.", fiul lui M. şi A., născut la data de 23 martie 1976, în Bucureşti, cu domiciliul în Bucureşti, sector 4 şi reşedinţă în Bucureşti, sector 2, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011;

- G.E.G. - fiul lui H. şi V., născut la data de 22 octombrie 1976 în Bucureşti, sector 4, cu domiciliul în Bucureşti, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 august 2011 emis de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 17320/63/2011;

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi F.I.O., B.C., G.E.G., C.E. şi T.L.M., în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 2632/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2846/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2840/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2840/2012. Penal