ICCJ. Decizia nr. 2884/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2884/2012

Dosar nr. 6187/105/2010

Şedinţa publică din 19 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 382 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata I.E.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite din infracţiunea de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., faptă din cursul anului 2004, a condamnat pe inculpata I.E.M. la 4 ani închisoare.

A aplicat disp. art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, compus conform art. 86² C. pen. din durata pedepsei aplicate prin prezenta, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani.

Potrivit art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii altei infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neîndeplinire, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi menţionate mai sus.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost obligată inculpata la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 68/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I.G.S., H.G. şi S.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, dispunându-se disjungerea cercetărilor faţă de H.V., I.D.M., I.E.M. şi I.C.

În urma disjungerii s-a format prezentul dosar privind-o pe I.E.M.

În urma cercetărilor efectuate în prezenta cauză, precum şi în Dosarul 68/D/P/2006, a rezultat că victimele traficului de persoane erau recrutate din rândul celor cu o situaţie materială precară, fiindu-le promise locuri de muncă în Spania, pe posturi de menajere, ospătăriţe, muncitor în restaurante sau dame de companie, sumele de bani cu care urmau a fi plătite variind între 700 şi 1500 euro lunar.

De asemenea, inculpaţii şi inculpatele se ofereau să le achite cheltuielile de transport, taxele pentru obţinerea paşapoartelor, comunicându-le că urmează ca aceste cheltuieli să le fie restituite din primul salariu.

De recrutarea victimelor se ocupau inculpaţii S.C. şi inculpata I.D.M., de trimiterea acestora în Spania se ocupa inculpatul H.V., iar găzduirea şi exploatarea sexuală în Spania era realizată de către inculpatul H.G. şi I.G.S., iar supravegherea acestora în cluburi era realizată de inculpata I.E.M. şi inculpata I.C.

Inculpata I.E.M. este sora inculpatei I.D.M., aceasta din urmă fiind soţia inculpatului I.G.S. Inculpata I.E.M. întreţinea şi ea relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani, în diferite cluburi. Datorită acestui fapt, avea posibilitatea de a le supraveghea pe celelalte tinere care erau exploatate sexual, în sensul că le obliga pe acestea să atragă cât mai mulţi clienţi, să predea toate sumele de bani primite de la clienţi cu ocazia întreţinerii raporturilor sexuale, victimele să nu aibă posibilitatea să dea telefoane, să nu fugă. De asemenea, a ameninţat victimele cu exercitarea de violenţe asupra membrilor familiilor acestora, creând astfel o presiune psihică asupra acestora, a bătut pe unele dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă de sub controlul traficanţilor.

Din probele existente la dosarul cauzei a reieşit că inculpata I.E.M. a obligat să practice prostituţia, prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de violente, în cursul anului 2004, pe părţile vătămate C.M.M., N.V. şi C.M.

Astfel, în luna ianuarie 2004, numita C.M., care avea în întreţinere un copil minor de 3 ani şi o situaţie materială precară, prin intermediul unei colege de serviciu i-a cunoscut pe inculpatul I.G.S. şi pe soţia acestuia inculpata I.D.M., care i-au promis ajutorul în sensul că pot să-i aranjeze să lucreze ca damă de companie la un club din Spania, urmând să fie plătită la numărul de cupe de băutură consumate de clienţii pe care îi întreţinea, fără să fie pusă în discuţie în vreun fel şi practicarea prostituţiei.

Aceasta a fost de acord cu propunerea avansată, dar neavând paşaport şi nici bani pentru achitarea taxelor aferente, inculpatul I.G.S. a fost de acord să-i achite taxele respective şi să suporte contravaloarea transportului, urmând ca sus-numita să-i restituie sumele avansate din primul salariu.

Pentru obţinerea paşaportului, s-a deplasat împreună cu inculpatul I.G.S., inculpata I.D.M. şi inculpata I.E.M. la Serviciul Paşapoarte din Ploieşti, pentru depunerea documentelor, iar după aceasta au mers la un restaurant în Ploieşti, unde i-a cunoscut pe inculpaţii H.G. şi S.C.

În ziua plecării în Spania - 3 februarie 2004 - s-a deplasat la locuinţa din Ploieşti a inculpaţilor H.G. şi H.V. împreună cu inculpatul I.G.S. şi inculpata I.D.M., unde s-a întâlnit cu O.D.I., inculpatele I.E.M. şi I.C. Deoarece numitei C.M. nu îi fusese eliberat paşaportul, aceasta a rămas cu inculpatul I.G.S., iar ceilalţi, cu excepţia inculpatului S.C., care a invocat că are probleme urgente de rezolvat, au plecat spre Bistriţa-Năsăud cu trenul, de unde au luat un autocar cu destinaţia Spania.

A doua zi, după obţinerea paşaportului, inculpatul I.G.S. împreună cu C.M. s-au deplasat şi ei în Spania cu un autocar ce a plecat din municipiul Arad. La destinaţie în oraşul Matara în apropierea Barcelonei, au fost cazate toate tinerele într-un apartament. După ce au fost lăsate să se odihnească, inculpaţii H.G. şi I.G.S. le-au spus celor două tinere că trebuie să meargă la clubul C., unde vor practica prostituţia. La refuzul acestora, cei doi au început să le ameninţe cu bătaia şi cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora.

De menţionat că la destinaţie le-au fost luate paşapoartele şi hainele cu care veniseră din ţară, fiindu-le date haine decoltate, specifice ţinutelor de club.

Neavând posibilităţi să se întoarcă în ţară şi fiindu-le teamă, O.D.I. şi C.M. au început să întreţină raporturi sexuale cu clienţii clubului, realizând astfel câştiguri de aproximativ 200 - 300 euro pe seară, fiecare. Veniturile realizate erau însuşite de către cei doi, din care o parte erau trimise în ţară de către inculpatul H.G. fratelui său, inculpatul S.C.

Mai mult, indiferent de câştigurile realizate, victimele erau ameninţate cu bătaia, pentru a realiza venituri şi mai mari, motivându-se că au nevoie de bani, deoarece din cauza lor inculpatul S.C. are necazuri în ţară şi au nevoie de bani pentru a-l scoate din puşcărie, lucru nereal.

De menţionat că în acelaşi club mai practicau prostituţia şi inculpatele I.E.M. şi I.C., prima având şi rolul de a le supraveghea pe cele două tinere ca acestea să nu se sustragă avansurilor făcute de clienţi şi să predea sumele realizate.

Din actele dosarului rezultă că inculpata I.E.M. a ameninţat-o numai pe C.M. în perioada în care aceasta s-a aflat în clubul "C. ", în sensul că dacă nu produce bani va fi rău pentru familia sa.

În clubul "C.", cele două victime au practicat prostituţia circa 2 luni de zile, O.D.I. realizând venituri de circa 20.000 euro, iar C.M. a realizat în jur de 12.000 euro, sumele fiind însuşite în totalitate de către inculpaţi.

După sosirea în Spania şi a celuilalt frate, inculpatul H.V., victimele O.D.I. şi C.M. au fost mutate la un alt club din oraşul Zaragoza, unde au stat circa 3 săptămâni şi au realizat împreună din practicarea prostituţiei circa 4.000 euro.

Întrucât în ultimele locaţii nu au mai fost supravegheate aşa de strict ca la clubul "C.", unde s-a aflat inculpata I.E.M., cele două victime au reuşit să pună deoparte anumite sume de bani care le-au permis să fugă de la traficanţi.

În primăvara anului 2004, C.M.M. a auzit de la o cunoştinţă că familia I. are posibilităţi să mijlocească obţinerea unor locuri de muncă în Spania, context în care s-a deplasat la locuinţa acestora din Mizil, unde a găsit-o pe inculpata I.D.M., pe care a rugat-o dacă poate să o ajute în obţinerea unui loc de muncă.

Aceasta i-a spus că are această posibilitate, deoarece soţul ei inculpatul I.G.S. se află în oraşul Matara, provincia Barcelona, şi că îi poate găsi un loc de muncă în bucătăria unui restaurant aparţinând unor marocani, urmând să aibă un salariu de 700 euro pe lună.

Pentru a întări seriozitatea ofertei, aceasta l-a sunat pe inculpatul S.G.S., care i-a confirmat existenţa locului de muncă.

La data de 5 mai 2004, împreună cu inculpata I.D.M. au plecat cu un autocar din Bistriţa-Năsăud spre Spania. La destinaţie, în oraşul Matara, au fost aşteptate de inculpatele I.G.S. şi I.E.M. Deoarece nu avea bani pentru achitarea contravalorii transportului, suma necesară a fost avansată de inculpata I.D.M., urmând să o restituie din salariul pe primele două luni.

La destinaţie a fost cazată în apartamentul unui cetăţean marocan numit A., împreună cu alte persoane. După aproximativ o săptămână află de la inculpatul I.G.S. că postul a fost ocupat şi că trebuie să meargă la clubul "E." din localitatea Cabrera del Mar, unde va practica prostituţia.

Fiindu-i teamă, s-a deplasat la clubul respectiv unde mai practicau prostituţia inculpata I.E.M. şi o tânără numită "C.A.", despre care nu cunoaşte alte amănunte.

După 5 zile, timp în care a practicat prostituţia şi a câştigat circa 1.000 euro pe care i-a însuşit inculpatul I.G.S. în totalitate, l-a rugat să o lase în pace, considerând că şi-a achitat datoria. Acesta nu a fost de acord, spunându-i că dacă nu practică prostituţia în continuare, îi va face rău surorii sale N. Cu această ocazie, declară că a fost bătută de către inculpaţii I.E.M. şi I.G.S. Fiindu-i frică de consecinţe, a acceptat să fie exploatată în continuare şi s-a mutat în clubul "C." din localitatea Cabrera del Mar, unde a întreţinut raporturi sexuale cu diferiţi clienţi, zilnic, câştigând în medie 150 - 200 euro zilnic, suma totală câştigată în acest interval de timp fiind de circa 8.000 euro. În acest club a stat aproximativ o lună jumătate, după care a fost mutată într-un alt club din localitatea Matara, unde în interval de o lună a mai câştigat aproximativ 6.000 euro, după care a fost mutată din nou în clubul "E.", unde a stat circa 2 săptămâni şi a realizat venituri de 2.000 euro.

În toată această perioadă de timp a fost supravegheată de către inculpata I.E.M., ca să nu fugă şi să aibă controlul asupra sumelor realizate din prostituţie. Aceasta o ameninţa şi o bătea foarte des, cu pumnii şi picioarele, spunându-i că dacă o denunţă autorităţilor va spune că este o bătaie între femei.

La sfârşitul perioadei descrise mai sus, inculpata I.E.M. s-a întors în ţară, moment în care inculpatul I.G.S. a dus-o din nou la clubul "C.", unde a practicat prostituţia o săptămână şi a fost supravegheată de către inculpatul I.C., realizând venituri de circa 1.000 euro.

În luna iulie 2004 cunoaşte un băiat pe nume "B." cu care devine prietenă. Aflând despre aceasta inculpatul I.G.S. împreună cu inculpata I.E.M. încep să o bată şi să o ameninţe că dacă pleacă îi vor omora sora.

În jurul datei de 12 septembrie 2004, C.M.M. reuşeşte să fugă împreună cu prietenul ei "B." la Barcelona.

Menţionează că toate sumele câştigate de către ea din practicarea prostituţiei au fost însuşite de către inculpatul I.G.S., care îi lăsa câte 10 - 20 euro pentru taxi şi ţigări.

În cursul lunii aprilie 2004, prin intermediul unei cunoştinţe, numita N.V. a cunoscut-o pe inculpata I.D.M., ocazie cu care în aceste condiţii, după câteva zile, împreună cu o altă tânără numită "C.A." s-au deplasat cu trenul în oraşul Bistriţa-Năsăud, de unde cu un autocar au plecat în Spania. De menţionat că inculpata I.D.M. a rămas în ţară, spunându-i că mai are nişte probleme urgente de rezolvat, urmând să vină şi ea în scurt timp în Spania.

La destinaţie, în oraşul Barcelona, sus-numita a fost aşteptată de inculpaţii I.G.S. şi I.E.M. şi cazată într-un apartament unde locuiau şi aceştia. La insistenţele sus-numitei de a fi prezentată la locul de muncă, inculpatul I.G.S. i-a spus că deocamdată acest lucru nu este posibil şi că pentru a câştiga bani va trebui să practice prostituţia.

Fiindu-i teamă de consecinţele unui refuz, a mers la clubul E.", unde a fost dusă de către inculpata I.E.M. şi a întreţinut raporturi sexuale cu diferite persoane, fiind supravegheată permanent de inculpata I.E.M.

În 2 săptămâni cât a practicat prostituţia în locaţia menţionată mai sus a strâns circa 120 euro, fapt ce i-a permis să fugă din Barcelona la Alicante unde lucra un văr al soţului său.

Fiind audiată inculpata I.E.M. nu recunoaşte faptul că ar fi obligat victimele să practice prostituţia, că le-a ameninţat sau bătut.

Declară că a practicat prostituţia în diferite cluburi din Spania, iar banii obţinuţi în urma întreţinerii de relaţii sexuale nu-i dădea inculpatului I.G.S.

Deşi inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei susţinând că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, tribunalul va înlătura ca nesincere declaraţiile acesteia de nerecunoaştere a comiterii faptei, vinovăţia acesteia rezultând din toate probele administrate în cauză şi în special din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor din acte.

Astfel, cu ocazia audierii în faţă instanţei, partea vătămată C.M.M. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând în detaliu modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, atât pe teritoriul României, cât şi în Spania, precum şi modul în care a fost supravegheată de inculpata I.E.M. în timp ce practica prostituţia, inculpata procedând şi la lovirea părţii vătămate în momentul în care aceasta a refuzat să lucreze la barul unde practica prostituţia.

Totodată, vinovăţia inculpatei a fost susţinută şi de depoziţia dată de martora C.C. în faţa instanţei de judecată, aceasta arătând că fiica sa C.M.M. a fost exploatată sexual de inculpaţii I.G.S. şi I.D.M., fiind supravegheată de I.E.M. Aceeaşi martoră a relatat faptul că în timp ce fiica sa se afla în Spania, i-a spus la telefon că este obligată să practice prostituţia, fiind bătută de I.E.M.

Totodată, faptul că inculpata I.E.M. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane rezultă şi din depoziţia părţii vătămate N.V., care a arătat în faţa instanţei că a fost indusă în eroare de inculpaţii I.D.M. şi I.G.S., în sensul că va găsi loc de muncă în Spania ca menajeră, iar în Spania a fost obligată să practice prostituţia pentru a achita inculpaţilor cheltuielile de transport până în Spania. A mai arătat partea vătămată că în cluburile unde practica prostituţia, I.E.M. o supraveghea tot timpul, banii obţinuţi îi dădea inculpatului I.G.S., iar ea a fost în imposibilitate de a părăsi acel bar, pentru că nu cunoştea limba, nu avea bani de taxi, fiindu-i teamă de inculpaţi.

În drept, fapta inculpatei care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpaţii I.G.S. şi H.G. au obligat să practice prostituţia pe părţile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de violenţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi inculpata prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite, din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., tribunalul va respinge cererea de schimbare a încadrării ca neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 incriminează traficul de persoane în scopul exploatării, noţiune mult mai largă decât cea folosită de art. 329 C. pen., care incriminează o formă simplă de trafic de persoane, nefiind necesară existenţa unui scop generalizat pentru comiterea infracţiunii.

Prin art. 329 alin. (2). C. pen. este pedepsită recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea la prostituţie, respectiv trei modalităţi de săvârşire a infracţiunii de proxenetism, prima constând în recrutarea unei persoane pentru prostituţie, ceea ce presupune acordul acesteia de a practica prostituţia, şi a treia de a obliga o persoană să se prostitueze. Aceste modalităţi fac parte şi din modalităţile de realizare a infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, însă din probele administrate în cauză rezultă că recrutarea părţilor vătămate s-a făcut în vederea exploatării lor, iar consimţământul a fost obţinut prin inducere în eroare, în mod ilicit, ceea ce face ca în cauză să fie incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind traficul de persoane.

Pentru considerentele arătate, cererea de schimbare a încadrării juridice este apreciată de tribunal ca fiind neîntemeiată.

În temeiul textului de lege indicat, instanţa va dispune condamnarea inculpatei la individualizarea pedepsei având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii acesteia, frecvenţa deosebit de mare a acestui gen de infracţiuni, timpul scurs de la comiterea infracţiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea faptei.

În raport de lipsa antecedenţei penale, instanţa apreciază că în cauza pot fi aplicate circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv comportamentul inculpatei anterior comiterii faptei, astfel că, în final, în raport de circumstanţele arătate mai sus şi de dispoziţiile art. 76 lit. b). C. pen., apreciază că scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege şi chiar fără privarea de libertate a inculpatei.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., instanţa va interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, iar potrivit art. 65 C. pen., va aplica inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de acelaşi text, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Potrivit dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare compus, conform art. 86² C. pen., din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre la care se va adăuga un interval de timp stabilit de instanţă, de 2 ani.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata I.E.M.

Inculpata, în motivele scrise de apel şi susţinute în faţa instanţei prin apărătorul ales, a solicitat în principal achitarea, întrucât nu se face vinovată de săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnată, ori schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi reţinerea numai a săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sau schimbarea încadrării în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. Motivele avute în vedere de inculpată pentru solicitările formulate au fost prezentate pe larg în preambulul hotărârii, astfel că nu se mai impune a fi reiterate.

Curtea, examinând atât motivele de apel formulate, actele şi lucrările dosarului, cât şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

S-au avut, astfel, în vedere, probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţiile inculpatului I.G.S. şi ale inculpatului S.C. date în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, declaraţiile inculpatei I.E.M., declaraţiile inculpatului H.G., declaraţiile părţii vătămate C.M., declaraţiile părţilor vătămate N.V. şi C.M. date în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, declaraţiile martorilor O.D.I., B.I.S., L.C., C.C., U.M., C.I.V., M.E.C., P.C., D.S., D.A., D.C., N.R., N.M., N.R., H.A., D.S.A., procese-verbale de recunoaştere de pe planşe fotografice, copia Rechizitoriului nr. 68/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, fişe de cazier judiciar, dar şi a celor administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv declaraţiile constante ale părţilor vătămate C.M.M., N.V. şi ale martorelor C.I.V. şi C.C.

Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracţiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obţinerii de foloase din practicarea prostituţiei rezultă cu certitudine că, în contextul unor relaţii prestabilite în anul 2004, în înţelegere cu inculpaţii I.G.S. şi H.G., care au comis acţiuni prevăzute ca modalităţi alternative în sensul art. 12 din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea prin înşelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea şi plasarea părţilor vătămate C.M., C.M.M. şi N.V. pe teritoriul Spaniei, constrângându-le fizic şi moral să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, contra unor sume de bani, beneficii pe care şi le-au însuşit, inculpata I.E.M. le-a obligat pe părţile vătămate să practice prostituţia, prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de acte de violenţă.

În concret, în cursul anului 2004, conjugându-şi acţiunile şi profitând de situaţia materială precară cu care se confruntau tinerele sus-menţionate, victimele traficului de persoane fiind de obicei racolate din rândul persoanelor care aveau dificultăţi financiare sau conflicte familiale, I.G.S., I.D.M., S.C. şi H.G. au reuşit să le convingă să meargă în Spania, fiindu-le promise locuri de muncă, pe posturi de menajere, ospătăriţe, muncitor în restaurante sau dame de companie, sumele de bani cu care urmau a fi plătite variind între 700 şi 1500 euro lunar.

De recrutarea victimelor se ocupau inculpatul S.C. şi inculpata I.D.M., de trimiterea acestora în Spania se ocupa inculpatul H.V., găzduirea şi exploatarea sexuală în Spania era realizată de către inculpaţii H.G. şi I.G.S., iar supravegherea acestora în cluburi era realizată de inculpata I.E.M. şi de inculpata I.C., fără a se putea reţine că inculpata I.E.M. făcea parte din grupul organizat format din ceilalţi inculpaţi.

Inculpata I.E.M. este sora inculpatei I.D.M., aceasta din urmă fiind soţia inculpatului I.G.S.

De asemenea, inculpata I.E.M. întreţinea şi ea relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani, în diferite cluburi. Datorită acestui fapt, avea posibilitatea de a le supraveghea pe celelalte tinere care erau exploatate sexual, în sensul că le obliga pe acestea să atragă cât mai mulţi clienţi, să predea toate sumele de bani primite de la clienţi cu ocazia întreţinerii raporturilor sexuale, victimele să nu aibă posibilitatea să dea telefoane, să nu fugă.

Limitarea libertăţii de voinţă şi acţiune privind viaţa sexuală s-a realizat, în primul rând, prin reţinerea paşapoartelor şi hainelor cu care veniseră din ţară, după care în contextul inexistenţei vreunei surse de venituri şi necunoaşterii limbii, victimele treceau sub supravegherea inculpatelor I.E.M. şi I.C., fiindu-le date haine decoltate, specifice ţinutelor de club.

Credibilitatea şi vicierea consimţământului s-au obţinut chiar de la primirea în apartamentul din oraşul Matara, când informate fiind asupra scopului real în care au fost racolate şi refuzând să practice prostituţia, victimele erau ameninţate cu bătaia şi cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora de inculpaţii H.G. şi I.G.S.

Pe de altă parte, în situaţia în care avea dubii asupra stăruinţei victimelor în racolarea clienţilor, în prezenţa acestora, inculpata I.E.M. purta convorbiri telefonice, lăsând să se înţeleagă solicitarea intervenţiei coinculpaţilor, ameninţa victimele cu exercitarea de violenţe asupra membrilor familiilor acestora, creând astfel o presiune psihică asupra acestora.

S-a dovedit de asemenea că, în scopul executării rezoluţiei infracţionale, aceeaşi inculpată le-a bătut pe unele dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă de sub controlul traficanţilor.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpata I.E.M. le-a obligat, în acest fel, să practice prostituţia, pe părţile vătămate C.M.M., N.V. şi C.M.

Deoarece numitei C.M. nu îi fusese eliberat paşaportul, aceasta a rămas cu inculpatul I.G.S., iar ceilalţi, cu excepţia inculpatului S.C., care a invocat că are probleme urgente de rezolvat, au plecat spre Bistriţa-Năsăud cu trenul, de unde au luat un autocar cu destinaţia Spania.

A doua zi, după obţinerea paşaportului, inculpatul I.G.S. împreună cu C.M. s-au deplasat şi ei în Spania cu un autocar ce a plecat din municipiul Arad. La destinaţie, în oraşul Matara, în apropierea Barcelonei, au fost cazate toate tinerele într-un apartament. După ce au fost lăsate să se odihnească, inculpaţii H.G. şi I.G.S. le-au spus celor două tinere că trebuie să meargă la clubul C., unde vor practica prostituţia. La refuzul acestora, cei doi au început să le ameninţe cu bătaia şi cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora.

De menţionat că la destinaţie, aşa cum se proceda de obicei, le-au fost luate paşapoartele şi hainele cu care veniseră din ţară, fiindu-le date haine decoltate, specifice ţinutelor de club.

După sosirea în Spania şi a celuilalt frate, inculpatul H.V., inculpatele O.D.I. şi C.M. au fost mutate la un alt club din oraşul Zaragoza, unde au stat circa 3 săptămâni şi au realizat împreună din practicarea prostituţiei circa 4.000 euro.

În primăvara şi vara anului 2004 au mai căzut victime ale aceloraşi traficanţi părţile vătămate C.M.M. şi N.V., fiind de asemenea plasate sub un total control al inculpaţilor I.G.S. şi I.E.M.

La data de 5 mai 2004, partea vătămată C.M.M., fiind racolată în aceeaşi modalitate, a plecat împreună cu inculpata I.D.M. cu un autocar din Bistriţa-Năsăud spre Spania. La destinaţie, în oraşul Matara, au fost aşteptate de inculpaţii I.G.S. şi I.E.M. Deoarece nu avea bani pentru achitarea contravalorii transportului, suma necesară a fost avansată de inculpata I.D.M., urmând să o restituie din salariul pe primele două luni.

La destinaţie a fost cazată în apartamentul unui cetăţean marocan numit A., împreună cu alte persoane. După aproximativ o săptămână a aflat de la inculpatul I.G.S. că postul a fost ocupat şi că trebuie să meargă la clubul "E." din localitatea Cabrera del Mar, unde va practica prostituţia.

Fiindu-i teamă, s-a deplasat la clubul respectiv unde mai practicau prostituţia inculpata I.E.M. şi o tânără numită "C.A.", despre care nu cunoaşte alte amănunte.

După 5 zile, timp în care a practicat prostituţia şi a câştigat circa 1.000 euro pe care i-a însuşit inculpatul I.G.S. în totalitate, partea vătămată C.M.M. a refuzat să mai fie supusă unei asemenea activităţi şi pe motivul că şi-a achitat datoria faţă de inculpat, însă opoziţia ei a fost înfrântă de actele violente la care a fost supusă de către inculpaţi.

În acest sens, a declarat că a fost bătută de către inculpaţii I.E.M. şi I.G.S., şi, fiindu-i frică, a acceptat să fie exploatată în continuare şi s-a mutat în clubul "C." din localitatea Cabrera del Mar, unde a întreţinut raporturi sexuale cu diferiţi clienţi, zilnic, câştigând în medie 150 - 200 euro zilnic, suma totală câştigată în acest interval de timp fiind de circa 8.000 euro. În acest club a stat aproximativ o lună şi jumătate, după care a fost mutată într-un alt club din localitatea Matara, unde în interval de o lună a mai câştigat aproximativ 6.000 euro, ulterior fiind mutată din nou în clubul "E.", unde a stat circa 2 săptămâni şi a realizat venituri de 2.000 euro.

În jurul datei de 12 septembrie 2004, C.M.M. reuşeşte să fugă împreună cu prietenul ei "B." la Barcelona.

Aceasta a mai menţionat că toate sumele câştigate de către ea din practicarea prostituţiei au fost însuşite de către inculpatul I.G.S., care îi lăsa câte 10 - 20 euro pentru taxi şi ţigări.

La acelaşi tratament a fost supusă şi partea vătămată N.V., care a ajuns în Spania în cursul lunii aprilie 2004.

Fiindu-i teamă de consecinţele unui refuz, a mers la clubul "E.", unde a fost dusă de către inculpata I.E.M., şi a întreţinut raporturi sexuale cu diferite persoane, fiind supravegheată permanent de inculpata I.E.M.

În 2 săptămâni cât a practicat prostituţia în locaţia menţionată mai sus, a strâns circa 120 euro, fapt ce i-a permis să fugă din Barcelona la Alicante, unde lucra un văr al soţului său.

Fiind audiată de instanţa de fond, inculpata I.E.M. nu a recunoscut faptul că ar fi obligat victimele să practice prostituţia, că le-a ameninţat sau bătut, ci a declarat că a practicat prostituţia în diferite cluburi din Spania, iar banii obţinuţi în urma întreţinerii de relaţii sexuale nu-i dădea inculpatului I.G.S.

Având în vedere întregul context faptic expus, stabilit pe baza unor elemente probatorii certe şi care evidenţiază rolul important avut de inculpată în determinarea victimelor să practice prostituţia, în mod corect instanţa de fond a înlăturat ca nesincere declaraţiile acesteia de nerecunoaştere a comiterii faptelor, vinovăţia acesteia rezultând din toate probele administrate în cauză şi în special din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor din acte care au descris cu lux de amănunte modul, mijloacele şi împrejurările în care victimele traficului de persoane au fost racolate, găzduite şi exploatate, precum şi persoanele care au comis aceste fapte şi gradul lor de contribuţie.

Astfel, cu ocazia audierii în faţa instanţei, partea vătămată C.M.M. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând în detaliu modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, atât pe teritoriul României cât şi în Spania, precum şi modul în care a fost supravegheată de inculpata I.E.M. în timp ce practica prostituţia, inculpata procedând şi la lovirea părţii vătămate în momentul în care aceasta a refuzat să lucreze la barul unde practica prostituţia.

Aceeaşi martoră a relatat faptul că în timp ce fiica sa se afla în Spania, i-a spus la telefon că este obligată să practice prostituţia, fiind bătută de I.E.M.

Faptul că inculpata I.E.M. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane rezultă şi din depoziţia părţii vătămate N.V., care a arătat în faţa instanţei că a fost indusă în eroare de inculpaţii I.D.M. şi I.G.S. în sensul că va găsi loc de muncă în Spania ca menajeră, iar în Spania a fost obligată să practice prostituţia pentru a achita inculpaţilor cheltuielile de transport până în Spania. A mai arătat partea vătămată că în cluburile unde practica prostituţia, I.E.M. o supraveghea tot timpul, banii obţinuţi îi dădea inculpatului I.G.S., iar ea a fost în imposibilitate de a părăsi acel bar, pentru că nu cunoştea limba, nu avea bani de taxi, fiindu-i teamă de inculpaţi.

Chiar dacă în perioada incriminată şi inculpata I.E.M. a practicat prostituţia, aşa cum chiar aceasta susţine, probele prezentate mai sus au dovedit că, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a acţionat asupra celor trei victime, având calitatea de supraveghetoare, cu sarcini de constrângere a victimelor, prin ameninţare şi lovire, să practice prostituţia, să racoleze în acest scop cât mai mulţi bărbaţi şi să nu iasă de sub controlul traficanţilor, răspunderea sa penală fiind corect stabilită.

Cu privire la critica privind neadministrarea tuturor probelor în faţa instanţei de fond, Curtea constată că în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiate două din cele trei părţi vătămate, doi martori din acte şi inculpata, nefiind audiată partea vătămată C.M. şi martora O.D.I., cu privire la care au fost emise atât citaţii, cât şi mandate de aducere, imposibilitatea prezentării acestora în instanţă fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar (procese-verbale de căutare din care rezultă că martora O.D.I. este plecată în Spania), pentru judecata în fond fiind acordate 11 termene.

Prin urmare, instanţa de fond în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Aşadar, reţinând că pronunţarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe şi decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privinţa vinovăţiei inculpatei, Curtea constată că instanţa de fond a soluţionat corect acţiunea penală dedusă judecăţii, dând faptelor deduse judecăţii încadrarea juridică adecvată.

Împrejurarea că în cauză s-a dovedit că inculpata I.E.M. nu a cunoscut întreg grupul organizat de ceilalţi inculpaţi, că nu a aderat şi nu şi-a desfăşurat activitatea într-un mod coordonat şi ierarhizat, având în vedere probele administrate, respectiv declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorelor audiate care au declarat că aceasta păstra o independenţă, atât în privinţa activităţii desfăşurate, cât şi una financiară, faţă de ceilalţi inculpaţi, şi astfel nu i s-a putut reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu prezintă nicio relevanţă asupra încadrării juridice date faptelor comise de inculpată.

În mod corect instanţa de fond a stabilit că fapta inculpatei care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpaţii I.G.S. şi H.G., cu care nu a acţionat în mod asociat, le-a obligat să practice prostituţia pe părţile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de violenţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

De asemenea, în mod corect s-a apreciat, în acord cu Decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, că nu ne aflăm în prezenţa infracţiunii de proxenetism, prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., obiectul juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi sancţionarea asigurării ilicite a mijloacelor de existenţă.

În speţă s-a dovedit că acţiunile săvârşite de inculpată, chiar dacă aceasta nu a obţinut personal bani, au fost subsumate obţinerii de către ceilalţi inculpaţi de venituri ilicite din practicarea prostituţiei, prin vicierea consimţământului celor trei victime, induse în eroare asupra condiţiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultăţile materiale în care se aflau, de lipsa de informaţie şi instrucţie. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acţiune şi voinţă prin reţinerea paşaportului, fiind obligate la racolarea clienţilor după un anumit program, exercitându-se asupra lor ameninţări şi violenţe.

S-a probat, prin urmare, activitatea de constrângere desfăşurată de inculpată asupra victimelor, astfel că, în mod corect s-a stabilit incidenţa art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

În ceea ce priveşte critica vizând greşita individualizare a pedepsei, în contextul concret al cauzei, având în vedere situaţia de fapt reţinută şi datele care caracterizează persoana inculpatei, Curtea constată că instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

La stabilirea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracţiunea comisă, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează şi agravează răspunderea penală.

Astfel, relevante sunt pe de-o parte împrejurările şi modalităţile de comitere a faptelor, inculpata, pentru a le determina să practice prostituţia, a exercitat constant ameninţări şi acte de violenţă asupra celor trei părţi vătămate aflate într-o ţară străină, fără să cunoască limba, fără acte de identitate şi fără mijloace financiare, chiar fără hainele personale, gravitatea acuzaţiilor şi severitatea sancţiunilor prevăzute de legea specială, impactul puternic al acestui gen de infracţiuni care trebuie să primească o ripostă fermă şi promptă din partea organelor judiciare, toate unite cu poziţia procesuală adoptată de inculpată, respectiv negarea tuturor faptelor, justifică deplin pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de fond. Toate aceste elemente demonstrează existenţa unui pericol social ridicat şi o periculozitate sporită a inculpatei.

Prin urmare, critica formulată de inculpată este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei pedepse mai mici în prezenţa stării de fapt reţinute, argumentele invocate de aceasta, privind vechimea faptelor, abandonarea activităţii infracţionale prin căsătoria încheiată cu un cetăţean spaniol şi celelalte aspecte de natură familială fiind contrabalansate de toate celelalte împrejurări reţinute.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge apelul declarat de către inculpata I.E.M. împotriva Sentinţei penale nr. 382 din data de 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, ca nefondat.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 21 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata I.E.M. împotriva Sentinţei penale nr. 382 din data de 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova.

A obligat apelanta la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata I.E.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 18, 17 şi 17² C. proc. pen.

Recurenta-inculpată a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. În acest sens a arătat că, deşi inculpata a solicitat în apel schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.

Pe de altă parte, a fost invocată eroarea gravă de fapt, întrucât există o discordanţă evidentă între situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor. În acest sens a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatei din anul 2004 constă în obligarea părţilor vătămate să practice prostituţia prin folosirea de ameninţări şi exercitarea de violenţă asupra acestora. Imaginea este prezentată de instanţa de fond ca şi cum obligarea la practicarea prostituţiei ar fi avut loc pe stradă, fiind necesară supravegherea părţilor vătămate de către inculpată.

A menţionat că în realitate este vorba despre două cluburi în care părţile vătămate erau dame de companie care urmăreau determinarea clienţilor barului să consume diverse băuturi, ele având un coeficient din consumaţia fiecărui client în parte.

A mai arătat că se realizează o discordanţă evidentă între conţinutul real al probelor şi situaţia de fapt reţinută de instanţă atunci când dintr-un conflict cantonat între două fete pentru un client se reţine că este un conflict de supraveghere.

Recurenta-inculpată a susţinut că instanţa de apel a reţinut activitatea infracţională în sarcina inculpatei şi a admis că aceasta era independentă atât faţă de grupul organizat, chiar şi financiar, astfel că nu avea niciun fel de motiv să lucreze pentru acel grup, iar conflictele cu celelalte fete sunt conflicte între femei care practică prostituţia pentru atragerea clienţilor.

Pentru acest motiv de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Totodată, recurenta-inculpată I.E.M. a mai susţinut că prin hotărârea pronunţată instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, arătând că a fost încălcat principiul nemijlocirii, potrivit căruia instanţa trebuia să perceapă direct mijloacele de probă ce se administrează în cauză, raportat la încălcarea principiului contradictorialităţii şi principiului egalităţii armelor.

A mai susţinut că cele două hotărâri de condamnare nu sunt întemeiate pe administrarea tuturor probelor admise de către instanţa de fond. În acest sens, a arătat că deşi s-a dispus audierea tuturor martorilor şi părţilor vătămate care au dat declaraţii în timpul urmăririi penale, ulterior, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., aceasta a renunţat la audierea martorilor O.D.I., P.C. şi M.E.C., constatând imposibilitatea de audiere a acestora, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 327 alin. (5) C. proc. pen.

Pentru acest motiv de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, în vederea audierii martorelor menţionate.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că inculpata a fost trimisă în judecată în anul 2004 şi condamnată în anul 2012, a abandonat imediat presupusa activitate infracţională, s-a căsătorit în Spania, are un copil, iar în prezent lucrează într-o fabrică de confecţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi prezentate pe larg mai sus, cât şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că recursul declarat de inculpata I.E.M. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu referire la primul motiv de critică, prin care se pretinde trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, întrucât, deşi inculpata a solicitat în apel schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Aceasta deoarece prin decizia recurată instanţa de apel a motivat corespunzător soluţia de respingere a cererii iterate de inculpata I.E.M. prin motivele scrise de apel prin care aceasta a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi reţinerea numai a săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sau schimbarea încadrării în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

Astfel, în mod judicios instanţa de apel a statuat împrejurarea că în cauză s-a dovedit că inculpata-recurentă I.E.M. nu a cunoscut întreg grupul organizat de ceilalţi inculpaţi, că nu a aderat şi nu şi-a desfăşurat activitatea într-un mod coordonat şi ierarhizat, având în vedere probele administrate, respectiv declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorelor audiate care au declarat că aceasta păstra o independenţă, atât în privinţa activităţii desfăşurate, cât şi una financiară, faţă de ceilalţi inculpaţi, şi astfel nu i s-a putut reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Totodată, în mod corect instanţele de fond şi de prim control judiciar au stabilit că fapta inculpatei-recurente indicate care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpaţii I.G.S. şi H.G., cu care nu a acţionat în mod asociat, le-a obligat să practice prostituţia pe părţile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de violenţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în mod corect s-a apreciat, în acord cu Decizia de recurs în interesul legii nr. XVI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., obiectul juridic al acesteia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi sancţionarea asigurării ilicite a mijloacelor de existenţă.

În speţă, s-a dovedit că acţiunile săvârşite de recurenta-inculpată nominalizată, chiar dacă aceasta nu a obţinut personal bani, au fost subsumate obţinerii de către ceilalţi inculpaţi deja indicaţi de venituri ilicite din practicarea prostituţiei, prin vicierea consimţământului celor trei victime sus-arătate, induse în eroare asupra condiţiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultăţile materiale în care se aflau, de lipsa de informaţie şi instrucţie. Mai mult, victimelor sus-arătate le-a fost limitată libertatea de acţiune şi voinţă prin reţinerea paşaportului, fiind obligate la racolarea clienţilor după un anumit program, exercitându-se asupra lor ameninţări şi violenţe.

Se conchide că s-a probat activitatea de constrângere desfăşurată de inculpată asupra victimelor şi în mod corect s-a stabilit incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

b) Nu este fondată nici critica secundă a recurentei-inculpate I.E.M., prin care se pretinde incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² teza a II-a C. proc. pen. (prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii), întrucât instanţa de fond, prin încălcarea principiului administrării mijloacelor de probă administrate, deşi iniţial a dispus audierea tuturor martorilor şi părţilor vătămate care au dat declaraţii în timpul urmăririi penale, ulterior, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., aceasta a renunţat la audierea martorilor O.D.I., P.C. şi M.E.C., constatând imposibilitatea de audiere a acestora, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 327 alin. (5) C. proc. pen.

Aceasta deoarece Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod legal a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că "dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei"'.

Or, în speţă, se constată că în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond au fost audiate două din cele trei părţi vătămate, doi martori din acte şi inculpata-recurentă, nefiind audiată partea vătămată C.M. şi martora O.D.I., cu privire la care au fost emise atât citaţii, cât şi mandate de aducere, imposibilitatea prezentării acestora în instanţă fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar (procese-verbale de căutare din care rezultă că martora O.D.I. este plecată în Spania).

c) Nu este pertinentă nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea inculpatei I.E.M. în baza dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cu titlu de premisă se reţine că pentru incidenţa sus-menţionatului caz de casare este necesară existenţa unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifeste între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel, ambele instanţe, de fond şi prim control judiciar, au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în esenţă în aceea că prin Rechizitoriul nr. 84/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei I.E.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în cursul anului 2004, împreună cu inculpaţii I.G.S. şi H.G. au obligat să practice prostituţia, prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de violenţe, pe părţile vătămate C.M.M., N.V., C.M.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a inculpatei I.E.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cercetărilor penale faţă de H.V., I.D.M., I.C.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi disjungerea cercetărilor penale faţă de recurenta-inculpată I.E.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, părţi vătămate C.I.V., Z.C. şi art. 328 C. pen.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt, în faza de urmărire penală s-au administrat probatorii cu: copiile declaraţiilor inculpatului I.G.S. şi ale inculpatului S.C., declaraţiile inculpatei I.E.M., copiile declaraţiilor inculpatului H.G., copiile declaraţiilor părţii vătămate C.M., copiile declaraţiilor părţilor vătămate N.V. şi C.M., declaraţiile martorilor O.D.I., B.I.S., L.C., C.C., U.M., C.I.V., M.E.C., P.C., D.S., D.A., D.C., N.R., N.M., N.R., H.A., D.S.A., procese-verbale de recunoaştere de pe planşe fotografice, copia Rechizitoriului nr. 68/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti, fişe de cazier judiciar.

În faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond au fost audiate părţile vătămate C.M.M., N.V., martorii C.I.V. şi C.C. şi s-a procedat la audierea inculpatei I.E.M., care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, susţinând că nu se face vinovată de comiterea vreunei infracţiuni.

Se mai reţine că prin Rechizitoriul nr. 68/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I.G.S., H.G. şi S.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, dispunându-se disjungerea cercetărilor faţă de H.V., I.D.M., I.E.M. şi I.C.

În urma disjungerii s-a format prezentul dosar privind-o pe recurenta-inculpată I.E.M.

Urmare cercetărilor efectuate în prezenta cauză, a rezultat că victimele traficului de persoane erau recrutate din rândul celor cu o situaţie materială precară, fiindu-le promise locuri de muncă în Spania, pe posturi de menajere, ospătăriţe, muncitor în restaurante sau dame de companie, sumele de bani cu care urmau a fi plătite variind între 700 şi 1.500 euro lunar.

De asemenea, inculpaţii nominalizaţi, inclusiv recurenta I.E.M., se ofereau să le achite cheltuielile de transport, taxele pentru obţinerea paşapoartelor, comunicându-le că urmează ca aceste cheltuieli să le fie restituite din primul salariu.

De recrutarea victimelor se ocupau inculpaţii S.C. şi inculpata I.D.M., de trimiterea acestora în Spania se ocupa inculpatul H.V., găzduirea şi exploatarea sexuală în Spania era realizată de către inculpatul H.G. şi I.G.S., iar supravegherea acestora în cluburi era realizată de inculpata-recurentă I.E.M. şi de inculpata I.C.

Inculpata I.E.M. este sora inculpatei I.D.M., aceasta din urmă fiind soţia inculpatului I.G.S.

Totodată, inculpata-recurentă I.E.M. a ameninţat victimele cu exercitarea de violenţe asupra membrilor familiei acestora, creând astfel o presiune psihică asupra acestora, a bătut pe unele dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă de sub controlul traficanţilor.

Pe de altă parte, din probele existente la dosarul cauzei a reieşit că inculpata I.E.M. a obligat să practice prostituţia, prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de violenţe, în cursul anului 2004, pe părţile vătămate C.M.M., N.V. şi C.M.

Pentru obţinerea paşaportului, s-a deplasat împreună cu inculpatul I.G.S., inculpata I.D.M. şi inculpata-recurentă I.E.M. la Serviciul Paşapoarte din Ploieşti, pentru depunerea documentelor, iar după aceasta au mers la un restaurant în Ploieşti, unde i-a cunoscut pe inculpaţii H.G. şi S.C.

A doua zi, după obţinerea paşaportului, inculpatul I.G.S. împreună cu C.M. s-au deplasat şi ei în Spania cu un autocar ce a plecat din municipiul Arad. La destinaţie, în oraşul Matara, în apropierea Barcelonei, au fost cazate toate tinerele într-un apartament. După ce au fost lăsate să se odihnească, inculpaţii H.G. şi I.G.S. le-au spus celor două tinere că trebuie să meargă la clubul C., unde vor practica prostituţia. La refuzul acestora, cei doi inculpaţi sus-indicaţi au început să le ameninţe cu bătaia şi cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora.

De menţionat că la destinaţie le-au fost luate paşapoartele şi hainele cu care veniseră din ţară, fiindu-le date haine decoltate, specifice ţinutelor de club.

Mai mult, indiferent de câştigurile realizate, victimele nominalizate erau ameninţate cu bătaia, pentru a realiza venituri şi mai mari, motivându-se că au nevoie de bani, deoarece din cauza lor inculpatul S.C. are necazuri în ţară şi au nevoie de bani pentru a-l scoate din puşcărie, lucru nereal.

Din actele dosarului rezultă că inculpata-recurentă I.E.M. a ameninţat-o numai pe C.M. în perioada în care aceasta s-a aflat în clubul "C.", în sensul că dacă nu produce bani va fi rău pentru familia sa.

Întrucât în ultimele locaţii nu au mai fost supravegheate aşa de strict ca la clubul "C.", unde s-a aflat inculpata-recurentă I.E.M., cele două victime au reuşit să pună deoparte anumite sume de bani care le-au permis să fugă de la traficanţi.

Pentru a întări seriozitatea ofertei, aceasta l-a sunat pe inculpatul S.G.S., care i-a confirmat existenţa locului de muncă.

La destinaţie a fost cazată în apartamentul unui cetăţean marocan numit A., împreună cu alte persoane. După aproximativ o săptămână află de la inculpatul I.G.S. că postul a fost ocupat şi că trebuie să meargă la clubul "E. " din localitatea Cabrera del Mar, unde va practica prostituţia.

Fiindu-i teamă, s-a deplasat la clubul respectiv unde mai practica prostituţia inculpata-recurentă I.E.M. şi o tânără numită "C.A.", despre care nu cunoaşte alte amănunte.

În acest sens, a declarat că a fost bătută de către inculpaţii I.E.M. şi I.G.S. Fiindu-i frică de consecinţe, a acceptat să fie exploatată în continuare şi s-a mutat în clubul "C." din localitatea Cabrera del Mar, unde a întreţinut raporturi sexuale cu diferiţi clienţi, zilnic, câştigând în medie 150 - 200 euro zilnic, suma totală câştigată în acest interval de timp fiind de circa 8.000 euro. În acest club a stat aproximativ o lună jumătate, după care a fost mutată într-un alt club din localitatea Matara, unde în interval de o lună a mai câştigat aproximativ 6.000 euro, după care a fost mutată din nou în clubul "E.", unde a stat circa 2 săptămâni şi a realizat venituri de 2.000 euro.

În toată această perioadă de timp a fost supravegheată de către inculpata-recurentă I.E.M., ca să nu fugă şi să aibă controlul asupra sumelor realizate din prostituţie. Aceasta o ameninţa şi o bătea foarte des, cu pumnii şi picioarele, spunându-i că dacă o denunţă autorităţilor va spune că este o bătaie între femei.

La sfârşitul perioadei descrise mai sus, inculpata-recurentă I.E.M. s-a întors în ţară, moment în care inculpatul I.G.S. a dus-o din nou la clubul .C.", unde a practicat prostituţia o săptămână şi a fost supravegheată de către inculpatul I.C., realizând venituri de circa 1.000 euro.

În luna iulie 2004 cunoaşte un băiat pe nume "B.", cu care devine prietenă. Aflând despre aceasta inculpatul I.G.S. împreună cu inculpata-recurentă I.E.M., încep să o bată şi să o ameninţe că dacă pleacă îi vor omorî sora.

În jurul datei de 12 septembrie 2004, victima C.M.M. reuşeşte să fugă împreună cu prietenul ei "B." la Barcelona.

De menţionat că inculpata I.D.M. a rămas în ţară, spunându-i că mai are nişte probleme urgente de rezolvat, urmând să vină şi ea în scurt timp în Spania.

Fiindu-i teamă de consecinţele unui refuz, a mers la clubul E.", unde a fost dusă de către inculpata-recurentă I.E.M. şi a întreţinut raporturi sexuale cu diferite persoane, fiind supravegheată permanent de inculpata I.E.M.

Fiind audiată, inculpata I.E.M. nu a recunoscut faptul că ar fi obligat victimele să practice prostituţia, că le-a ameninţat sau bătut, ci a declarat că a practicat prostituţia în diferite cluburi din Spania, iar banii obţinuţi în urma întreţinerii de relaţii sexuale nu-i dădea inculpatului I.G.S.

Deşi inculpata-recurentă nu a recunoscut săvârşirea faptei susţinând că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, ambele instanţe de fond şi de apel în mod judicios au înlăturat ca nesincere declaraţiile acesteia de nerecunoaştere a comiterii faptei, vinovăţia acesteia rezultând din toate probele administrate în cauză şi în special din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor din acte.

Astfel, cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond, partea vătămată C.M.M. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând în detaliu modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, atât pe teritoriul României, cât şi în Spania, precum şi modul în care a fost supravegheată de inculpata-recurentă I.E.M. în timp ce practica prostituţia, inculpata procedând şi la lovirea părţii vătămate în momentul în care aceasta a refuzat să lucreze la barul unde practica prostituţia.

Totodată, vinovăţia inculpatei recurente rezultă şi din depoziţia dată de martora C.C. în faţa instanţei de judecată, aceasta arătând că fiica sa C.M.M. a fost exploatată sexual de inculpaţii I.G.S. şi I.D.M., fiind supravegheată de recurenta I.E.M.

Aceeaşi martoră a relatat faptul că în timp ce fiica sa se afla în Spania, i-a spus la telefon că este obligată să practice prostituţia, fiind bătută de inculpata-recurentă I.E.M.

Totodată, faptul că inculpata-recurentă I.E.M. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane rezultă şi din depoziţia părţii vătămate N.V., care a arătat în faţa instanţei că a fost indusă în eroare de inculpaţii I.D.M. şi I.G.S., în sensul că va găsi loc de muncă în Spania ca menajeră, iar în Spania a fost obligată să practice prostituţia pentru a achita inculpaţilor cheltuielile de transport până în Spania. A mai arătat partea vătămată că în cluburile unde practica prostituţia, I.E.M. o supraveghea tot timpul, banii obţinuţi îi dădea inculpatului I.G.S., iar ea a fost în imposibilitate de a părăsi acel bar, pentru că nu cunoştea limba, nu avea bani de taxi, fiindu-i teamă de inculpaţi.

În consecinţă, Înalta Curte constată că ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au stabilit prin examinarea coroborată şi completă a mijloacelor de probă administrate în cauză că în contextul unor relaţii prestabilite în anul 2004, în înţelegere cu inculpaţii I.G.S. şi H.G., care au comis acţiuni prevăzute ca modalităţi alternative în sensul art. 12 din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea prin înşelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea şi plasarea părţilor vătămate C.M., C.M.M. şi N.V. pe teritoriul Spaniei, constrângându-le fizic şi moral să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, contra unor sume de bani, beneficii pe care şi le-au însuşit, inculpata I.E.M. le-a obligat pe părţile vătămate să practice prostituţia, prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de acte de violenţă.

Credibilitatea depoziţiilor aceloraşi victime şi vicierea consimţământului acestora s-au obţinut chiar de la primirea în apartamentul din oraşul Matara, când informate fiind asupra scopului real în care au fost racolate şi refuzând să practice prostituţia, victimele erau ameninţate cu bătaia şi cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora de inculpaţii H.G. şi I.G.S.

Pe de altă parte, în situaţia în care avea dubii asupra stăruinţei victimelor în racolarea clienţilor, în prezenţa acestora, inculpata-recurentă I.E.M. purta convorbiri telefonice, lăsând să se înţeleagă solicitarea intervenţiei coinculpaţilor, ameninţa victimele cu exercitarea de violenţe asupra membrilor familiei acestora, creând astfel o presiune psihică asupra acestora.

S-a dovedit de asemenea că, în scopul executării rezoluţiei infracţionale, aceeaşi inculpată-recurentă nominalizată le-a bătut pe unele dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă de sub controlul traficanţilor.

Astfel, din probele existente la dosarul cauzei a rezultat fără echivoc că inculpata I.E.M. le-a obligat, în acest fel, să practice prostituţia, pe părţile vătămate C.M.M., N.V. şi C.M.

Se conchide că în mod judicios, ambele instanţe de fond şi de apel au statuat că în drept, fapta inculpatei-recurente I.E.M. care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpaţii I.G.S. şi H.G., au obligat să practice prostituţia pe părţile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea de ameninţări şi prin exercitarea de violenţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

d) În fine, nu este fondat nici ultimul motiv de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., prin care se tinde la reducerea sub minimul special prevăzut de lege a pedepsei de 4 (patru) ani închisoare şi aplicarea acesteia în regim de suspendare sub supraveghere a acesteia, în condiţiile art. 86¹ C. pen., dispusă prin hotărârea instanţei de fond şi menţinută prin decizia instanţei de apel.

Aceasta deoarece dincolo de argumentele invocate, precum privind vechimea faptelor, abandonarea activităţii infracţionale prin căsătoria încheiată cu un cetăţean spaniol şi celelalte aspecte de natură familială, se are în vedere că pedeapsa astfel stabilită este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

Din acest punct de vedere, această pedeapsă reprezintă atât o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatei I.E.M., cât şi va asigura prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de trafic de persoane prin exploatarea victimelor feminine în scopul obţinerii de foloase din practicarea prostituţiei.

Concomitent, au fost avute în vedere în mod corespunzător şi criteriile generale de individualizare generală a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracţiunea comisă, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpatei şi de împrejurările care atenuează şi agravează răspunderea penală.

Astfel, relevante sunt pe de-o parte împrejurările şi modalităţile de comitere a faptelor, încât inculpata-recurentă nominalizată, pentru a le determina să practice prostituţia, a exercitat constant ameninţări şi acte de violenţă asupra celor trei persoane părţi vătămate aflate într-o ţară străină, fără să cunoască limba, fără acte de identitate şi fără mijloace financiare, chiar fără hainele personale, gravitatea acuzaţiilor şi severitatea sancţiunilor prevăzute de legea specială, impactul puternic al acestui gen de infracţiuni care trebuie să primească o ripostă fermă şi promptă din partea organelor judiciare, toate coroborate cu poziţia procesuală constantă adoptată de aceasta, respectiv negarea tuturor faptelor, justifică pe deplin cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.

Prin urmare, critica formulată de recurenta-inculpată este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei pedepse mai redusă în prezenţa stării de fapt reţinute.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.E.M. împotriva Deciziei penale nr. 21 din data de 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, şi la suma de 450 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimatele părţi vătămate, sume ce se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 2887/2012. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 2855/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2884/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2884/2012. Penal