ICCJ. Decizia nr. 2894/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2894/2012
Dosar nr. 108/45/2012
Şedinţa publică din 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 57 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.J. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 11 octombrie 2011, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 149/P/2011 şi a Rezoluţiei procurorului general nr. 1449/II/2/2011, menţinând rezoluţiile atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petentul C.J. a formulat plângere penală împotriva numiţilor U.E., P.I., C.C., B.G. şi S.I.M., solicitând efectuarea de cercetări faţă de acesta.
în motivarea plângerii petentul a susţinut că în cursul anului 2010, notarul public S.I.M. a întocmit în fals contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale şi l-a autentificat prin Încheierea nr. X din 23 iunie 2010, care are drept părţi pe numiţii U.E., ca vânzător, şi pe P.I., drept cumpărător, iar în cursul lunii aprilie 2011, avocatul B.G. i-a ocupat fără drept suprafaţa de 2 ha teren amplasat pe raza comunei Şorogari.
Totodată, petentul a mai arătat că numitul C.C. s-a folosit de contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în procesul intentat de petent pentru îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Sentinţei civile nr. 13.623 din 14 noiembrie 2008 în Dosarul nr. 15361/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.
În urma efectuării de acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate de petent, prin Rezoluţia din 11 octombrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul S.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de "fals intelectual", prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., faţă de avocatul B.G., pentru săvârşirea infracţiunii de "tulburare de posesie" prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., precum şi faţă de numiţii U.E., P.I. şi C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de "uz de fals" şi "instigare la fals intelectual" prev. de art. 291 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor "instigare la falsul intelectual" prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.
Cercetările efectuate în cauză au demonstrat că notarul public S.I.M. a respectat dispoziţiile legale cu ocazia întocmirii şi autentificării Contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2010, consemnând voinţa părţilor şi luând act de înscrisurile ce dovedeau dreptul de proprietate, iar fapta avocatului B.G., de ocupare a suprafeţei de teren în litigiu, nu există şi a mai constituit obiectul mai multor dosare penale înregistrate la parchet între anii 2007 - 2010, fiind dispuse soluţii de neurmărire penală.
În urma plângerii formulate de petent, soluţia adoptată în Dosarul nr. 149/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a fost supusă controlului procurorului general, care, prin Rezoluţia nr. 1449/II/2/2011 din 13 ianuarie 2012, a respins ca neîntemeiată plângerea şi a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Învestită, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., cu soluţionarea plângerii formulate de petent, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a constatat că soluţia procurorului este legală şi temeinică, bazându-se pe o justă şi corectă evaluare a actelor şi lucrărilor dosarului.
S-a reţinut că aprecierea justă a actelor premergătoare din prezenta cauză nu a dus la dovedirea împrejurării că notarul public S.I.M. din cadrul Camerei Notarilor Publici Iaşi, funcţionând în cursul anului 2010 în cadrul Biroului Notarial Public "S.I.M.", cu sediul în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, prin activitatea de redactare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale având drept părţi pe U.E., în calitate de vânzător, şi P.I., în calitate de cumpărător, cât şi a încheierii de autentificare a acestuia sub numărul X, la data de 23 iunie 2010, a falsificat cele două înscrisuri cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în legătură cu obiectul material al contractului, "respectiv cota-parte de 2/3 dobândită de mine astfel: cota-parte de 1/3 - conform" Sentinţei civile nr. 1065 din 3 februarie 1993, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. 1301/1993, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă şi cota-parte de 1/3 prin cumpărare de la fratele meu C.L., în baza Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. Y din 25 iunie 2008 la Biroul Notarului Public S.I.M. din Iaşi.
Totodată, nu s-a dovedit nici faptul că notarul public sesizat ar fi falsificat înscrisurile în discuţie prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări care au fost solicitate expres de către vânzător, cât şi de cumpărător.
Notarul public S.I.M. a respectat dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici şi a activităţii notariale, cu modificările şi completările ulterioare, luând consimţământul vânzătorului U.E. numai după ce acesta a citit actul, iar notarul public a avut răspunsul că a înţeles conţinutul, iar clauzele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale exprimă voinţa sa, procedând la autentificarea contractului, respectând prevederile art. 65 din legea sus-menţionată.
De asemenea, nu s-a dovedit împrejurarea că notarul public S.I.M., prin activitatea desfăşurată, ar fi falsificat Încheierea de autentificare nr. X din 23 iunie 2010 - care constituie înscrisul oficial ce atestă autentificarea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale (înscris cu valoare de act sub semnătură privată, din punct de vedere juridic).
Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale a fost redactat şi autentificat la cererea părţilor U.E. şi P.I., adresată în scris, la data de 23 iunie 2010, B.N.P. "S.I.M.", cu sediul în municipiul Iaşi.
U.E. a cumpărat, anterior, de la vânzătorul C.L. cota-parte de 1/3 conform Sentinţei civile nr. 1065 din 3 februarie 1993, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. 1301/1993, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă, contract autentificat prin Încheierea nr. Y din 25 iunie 2008 a B.N.P. "S.I.M." cu sediul în municipiul Iaşi.
Persoana fără calitate specială C.C. nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în discuţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 1065 din 3 februarie 1993 a Judecătoriei Iaşi, dispusă în Dosarul nr. 1301/1993, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamanţii U.E., C.L. şi C.M. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Iaşi şi s-a constatat că reclamanţii sunt moştenitori legali ai defuncţilor C.C. şi C.E., în calitate de fiică şi fiu, cu cota ideală din moştenire de câte 1/3 fiecare, sentinţă civilă rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 518 din 29 martie 2006 a Tribunalului Iaşi, cât şi prin Decizia civilă nr. 627 din 29 septembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Certificatul de moştenitor din 22 mai 2002 emis de B.N.P. "S.B." cu sediul în municipiul Iaşi, de pe urma defunctei C.E., act cu privire la care partea vătămată C.J. a menţionat că este baza dobândirii calităţii sale de proprietar asupra suprafeţei de 2 ha teren amplasat 6 raza localităţii Şorogari, judeţul Iaşi, a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 1203/2004 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia penală nr. de 1039/2004 a Tribunalului Iaşi.
S-a mai reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 446 din 13 ianuarie 2006 pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. 21269/2002 s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţii U.E., C.L., C.C., I.F., M.L., C.V. în contradictoriu cu pârâţii C.J. şi Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, dispunându-se anularea titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2002; constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 1624 din 29 octombrie 1992 cu consecinţa obligării pârâtei Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la emiterea unui nou titlu pe numele reclamanţilor şi a pârâtului sus-menţionaţi, toţi în calitate de moştenitori ai defuncţilor C.E., C.C. şi C.M.
Sentinţa civilă a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 919 din 18 mai 2007 a Tribunalului Iaşi.
Prin Sentinţa civilă nr. 13623 din 14 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. 15361/245/2007, instanţa de judecată a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantul C.J. în contradictoriu cu pârâţii: Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, Comisia Locală de Fond Funciar Aroneanu, U.E., C.L., C.C., I.F., C.V., P.M., M.L., C.E. şi a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. AA/2002 şi faptul că nu sunt motive de nulitate absolută a titlului de proprietate nr. Z/2002, respingând cererea reclamantului formulată în acest sens.
De asemenea, s-a mai reţinut că pentru titlul de proprietate nr. Z/2002, în conformitate cu Adeverinţa nr. 3/1998 emisă de SC "P." la poziţia 168 din anexa 192 a Legii nr. 18/1991 întocmită de Comisia Locală de Fond Funciar Aroneanu figurează C.J. şi C.E. cu 2 ha echivalent arabil în acţiuni.
În titlul de proprietate nr. Z/2002 au fost trecuţi U.E., C.L. (după C.C. şi C.E.), C.J. (ca nepot de fiu predecedat). Sentinţa civilă a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 655 din 31 martie 2010 a Tribunalului Iaşi.
Neputându-se dovedi că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii "fals intelectual" prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., pe cale de consecinţă nu s-a putut demonstra întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii "instigarea la fals intelectual" prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. în sarcina persoanelor cercetate fără calitate specială U.E., P.I.
Cu privire la persoana cercetată fără calitate specială C.C. s-a constatat că, nefiind parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în discuţie, nu poate fi persoana care să fi determinat, cu intenţie, pe notarul public S.I.M., să falsifice cu prilejul întocmirii, Încheierea de autentificare nr. X din 23 iunie 2010.
Nedovedindu-se împrejurarea că actul "contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale" având drept părţi pe U.E., P.I., cât şi Încheierea de autentificare nr. X din 23 iunie 2010, evidenţiată în cadrul B.N.P. "S.I.M." cu sediul în municipiul Iaşi sunt înscrisuri întocmite în fals şi nici nu a fost dovedită săvârşirea în realitatea obiectivă a unei acţiuni de folosire a acestora în cadrul acţiunii în îndreptare eroare materială care a constituit obiectul Dosarului nr. 15361/245/2007 al Judecătoriei Iaşi, nu poate fi considerată ca săvârşită infracţiunea "uz de fals" prevăzută de art. 291 C. pen., care să fie reţinută în sarcina persoanei cercetate fără calitate specială C.C.
Din examinarea încheierilor din şedinţa din Camera de Consiliu în Dosarul nr. 13561/245/2007 al Judecătoriei Iaşi din datele de 27 mai 2011, 31 mai 2010, 19 septembrie 2011 nu rezultă faptul că s-ar fi depus în faţa instanţei de judecată înscrisul reprezentând contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în discuţie.
Ansamblul actelor premergătoare administrate în cauză nu a dus la dovedirea împrejurării că, la data de 2 aprilie 2011 sau anterior acesteia, avocatul B.G. din cadrul Baroului Iaşi a ocupat, în întregime sau în parte, fără drept, cota-parte din suprafaţa de 2 hectare teren cu categoria de folosinţă viţă-de-vie amplasat pe raza satului Şorogari, comuna Aroneanu, judeţul Iaşi, aflată în posesia părţii vătămate C.J., fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii.
Avocatul B.G. a încheiat cu numiţii U.E. şi C.L. (vânzător), la data de 24 februarie 2005, câte un antecontract de vânzare-cumpărare al cărui obiect îl constituia promisiunea vânzării de către fiecare vânzător a cotei sale părţi de 1/3 din suprafaţa de 2 ha teren, "adică 6.666,66 mp cultivat cu vie, situat în extravilanul Comunei Aroneanu, Jud. Iaşi, teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2002", antecontracte care însă nu au fost autentificate.
Avocatul B.G. a fost împuternicit de către C.L. şi de către U.E. să "arendeze aşa cum va crede de cuviinţă suprafaţa ce ni se cuvine potrivit titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2004", împuternicire în cuprinsul căreia s-a consemnat expres "Cunoaştem faptul că, 1/3 din suprafaţa de 2 ha teren revine nepotului nostru C.J.", împuternicire căreia i s-a dat dată certă la 21 octombrie 2004 sub numărul BB înregistrată la Cabinetul de Avocat "D.B." cu sediul în municipiul Iaşi.
U.E. a încheiat un act adiţional la împuternicirea cu dată certă nr. BB din 21 octombrie 2004, la 28 iunie 2008, prin care a împuternicit pe avocatul B.G. să administreze "în numele meu şi pentru mine suprafaţa de teren situată în perimetrul comunei Aroneanu, jud. Iaşi, teren plantat cu vie (...) Va proceda cum crede de cuviinţă având dreptul să-l arendeze pentru perioade de 1 - 10 ani sau mai mari, să-l lucreze în regie proprie, să culeagă fructele şi să le valorifice unde doreşte. Acesta va folosi din suprafaţa de 2 ha doar 2/3, diferenţa aparţinând moştenitorilor lui C.M., fratele nostru".
Avocatul B.G. a mai fost cercetat penal urmare a sesizărilor formulate de către C.J. în dosare penale înregistrate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în perioada anilor 2007 - 2010, însă pentru situaţii de fapt care s-ar fi petrecut anterior datei de 2 aprilie 2011, după cum urmează:
- în anul 2007 în Dosarul penal nr. 222/P/2007, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi de art. 220 C. pen.; soluţia dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., la 28 septembrie 2007;
- în anul 2008 în Dosarul penal nr. 178/P/2008, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluţia dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., la 5 septembrie 2008;
- în anul 2009 în Dosarele penale numerele: 108/P/2009, la data de 23 martie 2009, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluţia dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., la 14 octombrie 2009; 354/P/2009, la data de 17 iulie 2009, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluţia dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., la 9 octombrie 2009; 499/P/2009, la data de 9 noiembrie 2009, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 220 C. pen. şi art. 208 alin. (1) C. pen., soluţia dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., la 11 mai 2010;
- în anul 2010 în Dosarele penale numerele: 364/P/2010, la data de 17 iunie 2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen., soluţia dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., la 17 august 2010; 475/P/2010, la data de 25 august 2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen., soluţia dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., la 26 august 2010.
Nedovedindu-se întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii "fals intelectual", prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., nedovedindu-se caracterul de înscris falsificat a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale având drept părţi pe U.E. (vânzător), P.I. (cumpărător) şi a Încheierii de autentificare nr. X din 23 iunie 2010 înregistrată în cadrul B.N.P. "S.I.M." cu sediul în municipiul Iaşi, procurorul a concluzionat că nu se impune, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., sesizarea instanţei civile de judecată competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
Faţă de cele reţinute, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a apreciat că plângerea este nefondată, motiv pentru care, în temeiul art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus respingerea ca nefondată, menţinând soluţiile atacate, hotărârea fiind definitivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.J.
La termenul fixat pentru judecarea recursului, respectiv 19 septembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 3851 - art. 38515 lit. a) teza a II-a şi la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de către petentul C.J. împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 108/45/2012.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual-penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesual-penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum şi cazurile de casare.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că Sentinţa penală nr. 57 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 108/45/2012 sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdicţional, astfel încât recursul declarat de petentul C.J. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.J.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petent C.J. va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.J.
Împotriva Sentinţei penale nr. 57 din data de 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3626/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4134/2012. Penal → |
|---|
