ICCJ. Decizia nr. 2888/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2888/2012
Dosar nr. 18622/63/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 503 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost respins cererea de revizuire formulată de condamnatul Ş.B.G., (fiul lui Ş. şi M., născut în Calafat, jud. Dolj, domiciliat în comuna Maglavit, jud. Dolj, aflat în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 30 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16578/63/2008.
A fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 260 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 29 septembrie 2011 sub nr. 18622/63/2011 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj cererea de revizuire înaintată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, formulată de petentul condamnat Ş.B.G., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 30 aprilie 2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3286 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La data de 26 iulie 2011 condamnatul a formulat cerere de revizuire către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând rejudecarea cauzei pentru că în mod eronat instanţa de control judiciar a dispus condamnarea sa, probele existente neducând la concluzia vinovăţiei sale. De asemenea, a mai arătat că în momentul comiterii faptei, el se afla în stare de ebrietate, fiind el însuşi agresat, cauzându-i-se în aceste împrejurări leziuni ce au necesitat un număr de 16 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, aceasta examinând dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror există date suficiente pentru admiterea în principiu.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmăreşte îndreptarea unei hotărâri judecătoreşti, datorită existenţei unor elemente exterioare pe care instanţele nu le-au avut în vedere în judecata anterioară. Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen., respectiv: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei la hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din examinarea motivelor de revizuire invocate de revizuentul Ş.B.G., s-a constatat că acestea nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege, aceasta solicitând de fapt rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor deja administrate, dar şi administrarea altor probe, invocând anumite aspecte privind starea ebrietate în care s-a aflat în momentul săvârşirii faptei, precum şi faptul că a fost el însuşi agresat.
Legea, aşa cum s-a arătat mai sus, reglementează în mod amănunţit fiecare caz de revizuire în parte, instituind condiţii de fond şi formă ce se cer a fi îndeplinite, de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare, motivele invocate de revizuent neaflându-se printre aceste cazuri expres prevăzute de C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât pe calea revizuirii neputându-se face o nouă reapreciere asupra probelor sau administrarea unor probe noi.
Pentru aceste motive instanţa a constat că cererea de revizuire este inadmisibilă, în acest sens fiind şi Decizia nr. LX (60) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care admiţând recursul în interesul legii a stabilit că: "Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă".
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul condamnat Ş.B.G., însă fără să invoce vreun temei legal de desfiinţare a sentinţei primei instanţe, mărginindu-se la a susţine că nu se face vinovat pentru faptele ce au constituit obiectul trimiterii în judecată, iar că pedeapsa pe care o execută este prea severă.
Prin Decizia penală nr. 63 din data de 5 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuent Ş.B.G., împotriva Sentinţei penale nr. 503 din 9 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 18622/63/2011.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut că aşa cum judicios a reţinut şi prima instanţă, revizuirea unei hotărâri de condamnare se poate cere pentru cazurile arătate sub art. 394 C. proc. pen., iar invocarea altor motive - cum sunt şi cele susţinute de condamnat, anume că vinovăţia sa nu a fost demonstrată în ciclul ordinar al procesului, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea severă, face ca cererea să fie apreciată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul condamnat Ş.B.G., pe care o consideră nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de apel nu a analizat toate probele administrate în cauză, care dovedesc faptul că este nevinovat.
La termenul de judecată din 19 septembrie 2012, recurentul revizuent, prezent în instanţă, aflat în stare de arest şi asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că îşi retrage recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 63 din data de 5 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Înalta Curte, asupra retragerii recursului de faţă;
Potrivit art. 3854 alin. (2) din C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs, potrivit dispoziţiilor art. 368 din C. proc. pen. şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 din acelaşi cod, care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie ataşată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Având în vedere că prevederile textului de lege citat, care se aplică şi în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că recurentul revizuent prezent în instanţă, aflat în stare de arest, şi-a manifestat expres voinţa de a-şi retrage recursul, urmează a se lua act şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul Ş.B.G. împotriva Deciziei penale nr. 63 din data de 5 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2882/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2893/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
