ICCJ. Decizia nr. 3000/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3000/2012
Dosar nr. 143/36/2012
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 301/P din 28 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.E. - domiciliată în oraşul Macin, str. M.V., judeţul Tulcea, împotriva Deciziei penale nr. 80/P din data de 24 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul penal nr. 745/253/2011, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel Curtea a reţinut că prin Decizia penală nr. 80/P/24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta R.E. - domiciliată în oraşul Macin, str. M.V., judeţul Tulcea împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 23 noiembrie 2011 a Judecătoriei Macin.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 83 din 23 noiembrie 2011 a Judecătoriei Măcin, a fost respinsă, ca netemeinică, plângerea formulată de petenta R.E.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin, în Dosarul nr. 244/P/2011, că potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 hotărârea judecătorească pronunţată în temeiul alin. (8) al art. 2781 C. proc. pen. este definitivă iar împotriva acesteia nu poate fi exercitată nici o cale de atac ordinară, urmând ca recursul să fie respins ca inadmisibil.
Împotriva Deciziei penale nr. 80/P/24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa şi a Sentinţei penale nr. 83 din 23 noiembrie 2011 a Judecătoriei Măcin, a formulat contestaţie în anulare petenta R.E. fără a preciza temeiul acesteia.
Prin Decizia penală nr. 301/P din 28 martie 2012, Curtea de Apel Constanţa, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare promovată de contestatoarea R.E. împotriva Deciziei penale nr. 80/P din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că, raportat la cazul de contestaţie invocat de contestatoare, respectiv art. 386 lit. b) C. proc. pen., demersul judiciar al acesteia este admisibil în principiu.
Examinând fondul contestaţiei în anulare Curtea a reţinut că, recursul contestatoarei R.E., declarat împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 23 noiembrie 2011 a Judecătoriei Măcin, a fost soluţionat pe excepţia inadmisibilităţii, întrucât hotărârea recurată este potrivit prevederilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., definitivă.
Constatând inadmisibilitatea recursului formulat de R.E. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 23 noiembrie 2011 a Judecătoriei Măcin, în temeiul prevederilor art. 392 C. proc. pen., curtea a respins ca neîntemeiată, contestaţia în anulare promovată de contestatoare a R.E. împotriva Deciziei penale nr. 80/P/24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale şi rejudecând să se admită contestaţia în anulare astfel cum a fost formulată.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru cele ce urmează:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este" exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurenta a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerinţele textului de lege menţionat, încălcând principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unui recurs, fiind incidente prevederile art. 241 din Legea nr. 304/2004, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.E. împotriva Deciziei penale nr. 301/P din data de 22 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2952/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3100/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
