ICCJ. Decizia nr. 3102/2012. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3102/2012
Dosar nr. 1011/122/2011
Şedinţa publică din 2 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25 din 25 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpaţii B.A.F. şi B.P.S. din infracţiunile prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 într-o singură infracţiune prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.F., la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 71 C. pen., pe perioada executării pedepsei i s-au interzis inculpatului B.A.F., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani şi 6 luni termen de încercare.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.P.S., la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 71 C. pen., pe perioada executării pedepsei, i s-au interzis inculpatului B.A.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani şi 6 luni termen de încercare.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Prin rechizitoriul parchetului s-a trimis în judecată inculpaţii B.A.F. şi B.P.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de pornografie infantilă şi pornografie infantilă prin sisteme informatice, fapte prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpaţii au întreţinut relaţii sexuale cu minora C.P., fiind filmaţi cu telefonul mobil în timp ce întreţineau aceste relaţii, iar ulterior filmuleţul obţinut a fost stocat în cinci fişiere pe computerul personal al inculpatului B.P.S. şi, de asemenea, filmuleţul obţinut a fost arătat mai multor persoane.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi având în vedere, potrivit art. 62 C. proc. pen., întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că, în cursul anului 2008, minora C.P., (născută la data de 3 iulie 1992) a întreţinut relaţii sexuale normale şi orale cu persoane de sex masculin, fiind filmată cu telefonul mobil de către inculpatul B.P.S. care, în datele de 22 martie 2008 - 23 martie 2008, a stocat filmuleţele în 5 fişiere pe computerul personal, acestea fiind descoperite în urma percheziţiei informatice ce a fost efectuată în cauză, la data de 5 mai 2009.
Unul din filmuleţele astfel obţinute i-a fost arătat numitei C.P., de către inculpatul B.P.S., care i-a spus că "acum o are la mână".
Din cercetări a rezultat faptul că locaţiile unde au fost făcute filmările sunt situate într-un apartament din Giurgiu, zona Cartier Policlinică şi o garsonieră din zona Fabrica de Zahăr, ambele aparţinând unor persoane din anturajul celor doi inculpaţii.
De asemenea, în cursul lunii iulie 2008, în garsoniera situată în zona Fabrica de Zahăr Giurgiu, (aparţinând martorului C.M.) inculpatul B.A.F., împreună cu inculpatul B.P.S. au întreţinut relaţii sexuale cu minora C.P., acestea fiind filmate cu telefonul mobil al inculpatului B.A.F. de către martorul C.M..
Cei doi inculpaţi au întreţinut concomitent relaţii sexuale cu minora C.P., liber consimţite de aceasta, însă în ultima parte a înregistrării se constată că aceasta nu ştia că este filmată şi nu şi-a dat acordul cu privire la înregistrare afirmând "De ce filmezi? Nu mai filma!", moment în care se întrerupe filmarea.
În cursul lunii decembrie 2008, inculpatul B.A.F. i-a permis martorului O.A.C. descărcarea de pe telefonul său mobil a filmului conţinând înregistrarea relaţiilor sexuale dintre acesta, inculpatul B.P.S. şi minora C.P.. Inculpatul B.A.F. a deţinut într-un sistem informatic (telefon mobil) filmul cu caracter pornografic cu minora C.P. şi a fost de acord cu oferirea şi punerea la dispoziţie a acestuia, altei persoane.
Ulterior, martorul O.A.C. a oferit filmuleţul numitului C.L.M., care I-a descărcat pe telefonul său mobil, în primăvara anului 2009, acesta oferindu-l prietenei sale, martora P.A., colegă de clasă cu minora C.P. la Liceul "M.N." din Giurgiu, care de asemenea l-a descărcat pe telefonul său mobil.
În luna aprilie 2009, martora R.G., de asemenea colegă de clasă cu C.P. şi P.A., a luat de pe bancă telefonul mobil al acesteia din urmă, în care a descoperit, accesat şi vizionat, împreună cu colegii de clasă (audiaţi în calitate de martor) filmuleţul cu caracter pornografic în care au recunoscut-o pe colega lor, C.P. şi a informat profesorul consilier, L.M., despre acest lucru.
Apărarea constantă a inculpaţilor a fost aceea că nu au cunoscut faptul că numita C.P. este minoră, existând una din cauzele care înlătura caracterul penal al faptei şi anume cea prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., constând în aceea ca inculpaţii nu au cunoscut faptul ca partea vătămata este minoră.
Instanţa de fond a reţinut că, din declaraţiile martorelor cu identitate protejată, M.D. şi I.M., date în cursul urmăriri penale a rezultat faptul că inculpatul B.A.F. cunoştea vârsta reală a minorei C.P., întrucât erau împreună de vreo 2 - 3 ani şi de foarte multe ori o vizita la liceu. Audiată, în cursul cercetării judecătoreşti, martora cu identitate protejată I.M. a declarat că "din auzite, ştiu că cei doi tineri ştiau că, colega noastră C.P. este minoră", iar martora M.D. a declarat că "cineva care o vedea pentru prima dată pe C.P. putea să-şi dea seama că este minoră cu toate că era dezvoltată".
În cursul urmăririi penale, martora C.M.A., a declarat că încă de la prima întâlnire inculpaţii au cunoscut vârsta numitei C.P. ("aceştia au aflat de la noi că suntem clasa a IX-a). Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti a revenit asupra acestei declaraţii, precizând că inculpaţii nu le-au întrebat, nici pe martoră, nici pe C.P., ce vârstă aveau, iar prin declaraţia din 5 mai 2009 a spus că erau clasa a IX-a deoarece domnul procuror a ameninţat că le va spune părinţilor şi nu vor mai putea continua şcoala şi vor merge la "Ş.C.". A mai precizat că, atunci când a dat declaraţie era minoră şi nu a fost nici un părinte cu ea. În fine, martora a precizat că prietena sa, C.P., avea o înfăţişare care era apropiată de cea pe care o are în prezent. Nimeni nu credea că este minoră, toată lumea credea că are 20 - 25 de ani.
Ca atare, instanţa de fond nu a reţinut apărarea inculpaţilor potrivit căreia ar exista una din cauzele care înlătura caracterul penal al faptei şi anume cea prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., constând în aceea că inculpaţii nu au cunoscut faptul că partea vătămata este minoră.
S-a apreciat că, în drept, fapta de pornografie infantilă, săvârşită numai prin utilizarea sistemelor informatice - telefon mobil şi înregistrări CD - se încadrează numai în dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care incriminează pornografia infantilă prin sisteme informatice, iar nu şi în dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, care incriminează pornografia infantilă, întrucât art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 constituie o normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Examinând, în succesiunea lor în timp, normele de incriminare a pornografiei infantile, s-a reţinut că, mai întâi, prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută, ca infracţiune, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în Titlul III, Capitolul III, Secţiunea a 3-a - "Pornografia infantilă prin sisteme informatice", art. 51 alin. (1) incriminează "producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice."
Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, instanţa de fond a constatat că aceştia au comis faptele, numai prin şi cu ajutorul sistemelor informatice (telefon mobil şi înregistrări CD).
Cum faptele de pornografie infantilă au fost săvârşite numai prin utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să primească numai încadrarea juridică în dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 care nu conţine nicio referire la mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică pentru inculpaţii B.A.F. şi B.P.S., din infracţiunile prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 într-o singură infracţiune prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi în baza acestui din urmă text de lege, au fost condamnaţi cei doi inculpaţi la pedepse cu închisoare.
În favoarea inculpaţilor s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv conduita bună a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii, din fişele de cazier judiciar rezultând că nu au antecedente penale.
La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum şi elementele care caracterizează persoana şi conduita inculpaţilor.
În ceea ce priveşte împrejurările comiterii infracţiunii, s-a avut în vedere că filmuleţele stocate în cinci fişiere pe computerul personal al inculpatului B.P.S. şi unul pe telefonul mobil al inculpatului B.A.F., au fost efectuate cu acordul minorei C.P..
În ceea ce priveşte urmările produse s-a reţinut că acestea au fost minime, întrucât nu au fost difuzate pe internet sau multiplicate, ajungând doar să fie văzute doar de o parte din colegii de clasă ai minorei.
În ceea ce priveşte elementele care caracterizează persoana şi conduita inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut că aceştia sunt la prima încălcare a legii penale, sunt încadraţi în muncă, şi-au întemeiat familii, având câte un copil minor.
S-a apreciat de către instanţa de fond că scopul pedepselor poate fi atins şi prin suspendarea executării acestora, potrivit art. 81, 82 C. pen., pentru ambii inculpaţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.A.F. şi B.P.S., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţinând că nu au avut intenţia de a răspândi sau transmite acele materiale filmate.
Prin Decizia penală nr. 146 A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.A.F. şi B.P.S., împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 25 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu. Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la câte 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că, din probele administrate, rezultă cu certitudine că inculpaţii au deţinut pe telefonul mobil, cât şi în calculator, imagini cu actele sexuale dintre ei şi minora C.P..
La percheziţia informatică efectuată au fost descoperite, ca fiind stocate, în cinci fişiere, aceste imagini.
De asemenea, din declaraţiile martorilor, au rezultat că aceştia au vizionat pe telefonul mobil imagini cu aceste acte de pornografie.
Cât priveşte apărarea inculpaţilor, în sensul că nu au cunoscut vârsta victimei, instanţa a reţinut declaraţiile martorilor cu identitate protejată M.D. şi I.M., din care rezultă că inculpaţii cunoşteau vârsta reală a victimei C.P..
În acelaşi sens, au mai fost reţinute şi declaraţiile martorei C.M.A. care a arătat, în prima declaraţie, că inculpaţii au cunoscut vârsta numitei C.P.
Astfel, s-a reţinut că din actele dosarului rezultă cu certitudine că faptele există, au fost comise de către inculpaţi şi nu se poate susţine că aceştia nu au avut intenţia de a comite aceste acte, intenţia rezultând din modul de desfăşurare al faptelor.
S-a constatat că solicitarea de achitare, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este total nefondată şi nu poate fi primită de către instanţă.
Din oficiu, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută, fiind dovedită cu probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, iar la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor, circumstanţele personale ale inculpaţilor, instanţa dând dovadă de clemenţă şi aplicând pedepse orientate către minim cu suspendarea executării acestora.
Instanţa de apel a concluzionat că nu sunt motive care să justifice desfiinţarea sentinţei penale apelate, aceasta fiind legală şi temeinică.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.A. şi B.P.S..
Recursul a fost motivat oral, de către apărătorul desemnat din oficiu, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond achitarea inculpaţilor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., susţinând că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei şi anume cea prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., având în vedere că inculpaţii au fost în eroare de fapt, cu privire la vârsta părţii vătămate, necunoscând că aceasta era minoră.
Înalta Curte, examinând recursul declarat, prin prisma criticii invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care urmează:
Situaţia de fapt, reţinută atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar, este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reţinută în sarcina acestora.
Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu este incident în cauză, Înalta Curte constatând că fapta, împrejurările săvârşirii acesteia şi vinovăţia inculpaţilor au fost judicios stabilite, pronunţându-se în mod corect condamnarea acestora.
Apărarea inculpaţilor, în sensul că nu au cunoscut faptul că partea vătămată este minoră, a fost corect înlăturată de ambele instanţe, având în vedere că, din declaraţiile martorelor cu identitate protejată, M.D. şi I.M., audiate în cursul urmăriri penale şi al cercetării judecătoreşti, precum şi din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martora C.M.A., rezultă că inculpaţii au cunoscut vârsta părţii vătămate C.P..
Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, s-a dat eficienţă deplină dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că fapta săvârşită de inculpaţii B.A. şi B.P.S. întruneşte, atât obiectiv cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunii prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reţinută în sarcina acestora.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A. şi B.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A. şi B.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3044/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3107/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
