ICCJ. Decizia nr. 312/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 312/2012
Dosar nr. 7736/1/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cauză s-au efectuat cercetări faţă de I.C.T., ministru de interne şi N.P.G. - directorul Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) ca urmare a plângerii penale în acest sens din partea numitului P.I..
Efectuându-se verificări a rezultat că prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor s-a stabilit ca anumite categorii de pensii sociale devin pensii, în sensul Legii nr. 19/2000. Prin aceeaşi lege s-au indicat regulile generale de recalculare a pensiilor şi s-a prevăzut că prin Hotărârea Guvernului vor fi aprobate metodologiile de recalculare, metodologii ce au fost stabilite prin HG nr. 735/2010.
În luna ianuarie 2011 persoana vătămată a primit pensia recalculată, cuantumul acesteia fiind mai mic decât cel din luna decembrie 2010.
La data de 20 iunie 1981 persoanei vătămate i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul de Interne, având grad de locotenent colonel. Ulterior, prin ordinul Ministrului de Interne nr. II /03247 din 30 noiembrie 1994 persoana vătămată a fost înaintată la gradul de colonel în rezervă.
Conform actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în speţă sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind elementul material al laturii obiective şi intenţia ca element constitutiv al laturii subiective, sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, s-a constatat că nu a existat intenţia aşa cum aceasta este definită de art. 19 C. pen., pensia numitului P.I. fiind recalculată în temeiul art. 7 din Legea nr. 19/2010 şi nu în temeiul Hotărârii de Guvern a cărei aplicare a fost suspendată de instanţă.
Aplicarea unor dispoziţii legale nu poate duce la concluzia că a existat o neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu sau o îndeplinire defectuoasă, iar funcţionarii ar fi urmărit prejudicierea persoanei vătămate sau ar fi acceptat vătămarea intereselor acesteia. În ceea ce priveşte gradul militar la care petentul face referire a rezultat că refuzul calculării pensiei se raportează la criteriul legal prevăzut de art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164 /2001, respectiv gradul avut la data trecerii în rezervă, astfel că nu se poate reţine nicio încălcare a vreunei atribuţii de serviciu.
Aşa fiind, pe calea rezoluţiei nr. 462/P din 18 iulie 2011 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în baza art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de cele două persoane urmărite penal.
Petentul s-a adresat ulterior Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea unei plângeri, respinsă prin Rezoluţia din 23 august 2011.
În continuare petentul a înţeles să exercite plângere înaintată instanţei de judecată, conform art. 278/1 C. proc. pen., arătând în scris că retrogradarea sa în grad este perfect ilegală, Parchetul a legat artificial retrogradarea cu recalcularea pensiilor. Se solicită instanţei să-i redea gradul de colonel, banii de care a fost păgubit prin retrogradare, despăgubiri pentru munca depusă şi cheltuielile făcute.
Din însăşi obiectul reclamaţiei de faţă, a contextului faptic şi juridic adus în discuţie, rezultă indubitabil lipsa caracterului unei plângeri ce să se plieze întocmai peste prevederile art. 278/1 C. proc. pen.
Aparte de această constatare, investiţi fiind cu o astfel de reclamaţie, instanţa de judecată va face constatarea că, conform actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în speţă sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind elementul material al laturii obiective şi intenţia ca element constitutiv al laturii subiective, sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, nu a existat intenţia, aşa cum aceasta este definită de art. 19 C. pen., pensia numitului P.I. fiind recalculată în temeiul art. 7 din Legea nr. 19/2010. Aplicarea unor dispoziţii legale nu poate duce la concluzia că a existat o neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu sau o îndeplinire defectuoasă, iar funcţionarii reclamaţi ar fi urmărit prejudicierea persoanei vătămate sau ar fi acceptat vătămarea intereselor acesteia. În ceea ce priveşte gradul militar la care petentul face referire, a rezultat că refuzul calculării pensiei se raportează la criteriul legal prevăzut de art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164 /2001, respectiv gradul avut la data trecerii în rezervă, astfel că nu se poate reţine nicio încălcare a vreunei atribuţii de serviciu.
Aşa fiind, se evidenţiază o deplină legalitate în pronunţare rezoluţiei nr. 462/P din 18 iulie 2011 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie când s-a dispus, în baza art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de cele două persoane urmărite penal.
În consecinţă, conform art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge plângerea de faţă ca nefondată, cu menţinerea rezoluţiei atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.I. împotriva rezoluţiei din 18 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pronunţată în dosarul nr. 462/P/2011.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 989/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 943/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
