ICCJ. Decizia nr. 989/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 989/2012
Dosar nr. 7907/40/2011
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 98 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins apelul declarat de revizuientul P.V., împotriva sentinţei penale nr. 230 din data de 25 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. 7907/40/2011, ca nefondat.
A obligat revizuientul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile M.J. către Baroul Suceava.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 230 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. 7907/40/2011, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin sesizarea înregistrată la data de 3 august 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a înaintat cererea de revizuire (cu concluzii de respingere ca inadmisibilă) formulată de condamnatul P.V., prin care acesta a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 50 din 09 februarie 2006 a Tribunalului Botoşani prin care a fost condamnat la pedeapsa principală de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În motivarea cererii petentul a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de unele aspecte şi împrejurări care puteau să dovedească nevinovăţia sa, solicitând efectuarea unei expertize A.D.N. asupra petelor de sânge de pe hainele lui care să stabilească dacă aparţin victimei, precum şi audierea unui martor care să confirme că în seara respectivă se afla împreună cu el.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 50 din 09 februarie 2006, Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe revizuient pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (3) teza 2 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. şi s-a menţinut starea de arest preventiv a revizuientului, deducându-se din pedeapsa de executat durata reţinerii şi a arestării preventive de la 29 iunie 2005 la zi.
S-a reţinut în sarcina acestuia că, în noaptea de 28 iunie 2005, aflându-se în localitatea Drislea, comuna Truşeşti, judeţul Botoşani, a mers la locuinţa victimei C.D. cu scopul de a-i fura bani şi bunuri, iar după ce i-a aplicat mai multe lovituri în cap, cauzându-i leziuni corporale care au dus la decesul acesteia, i-a sustras un portmoneu cu acte şi bani iar din curte un cal şi un faeton, cu care s-a deplasat ulterior în localitatea Zlătunoaia, judeţul Botoşani, unde locuieşte în relaţii de concubinaj cu numita O.A.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului şi recursului declarat de către inculpatul revizuient.
S-a reţinut că prin cerere condamnatul nu a invocat niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât instanţa, constatând că aceasta este inadmisibilă, a respins-o ca atare, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că acesta este neîntemeiat, pe calea revizuirii, să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul P.V. invocând cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fî cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Acest caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
În speţă, înalta Curte reţine că cele susţinute de condamnat reprezintă o reiterare a susţinerilor făcute de către acesta în faţa instanţei de fond, apel şi recurs, nefiind vorba aşadar despre o împrejurare nouă, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanţele de fond şi recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului şi, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care şi le-a făcut cu acea ocazie.
Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca şi cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal şi temeinic cererea condamnatului a fost respinsă.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.V. împotriva deciziei penale nr. 98 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1176/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 312/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
