ICCJ. Decizia nr. 3145/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiere nr. 3145/2012
Dosar nr. 2371/2/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2012
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
În baza Rezoluţiei nr. 422/11-5/2012 din data de 13 martie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Adresa nr. 422/11/5/2012 din data de 21 martie 2012, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a Sentinţei penale nr. 3.B.222/2010/23 pronunţată la data de 16 septembrie 2010 de Tribunalul Judeţean Bacs - Kiscun, modificată prin Hotărârea nr. Bf.I.489/2010/11 pronunţată de Curtea Mare din Szeged, rămasă definitivă şi executorie, ca urmare a cererii înaintate de către autorităţile judiciare din Ungaria privind transferarea persoanei condamnate L.D.F., cetăţean român (fiul lui Ş.T. şi M., născut la data de 04 mai 1973, în municipiul Hunedoara, domiciliat în municipiul Reşiţa, judeţ Caraş-Severin) pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare, aplicată în statul solicitant, într-un penitenciar din România.
Prin Sentinţa penală nr. 148 din 17 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a recunoscut Hotărârea nr. 3.B.222/2010/23 pronunţată la data de 16 septembrie 2010 de Tribunalul Judeţean Bacs - Kiscun, modificată prin Hotărârea nr. Bf. 1.489/2010/11 din data de 22 martie 2011, pronunţată de Curtea Mare din Szeged, rămasă definitivă şi executorie.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate L.D.F., cetăţean român, fiul lui Ş.T. şi M., născut la data de 4 mai 1973, în municipiul Hunedoara, domiciliat în municipiul Reşiţa, judeţ Caraş-Severin, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani închisoare şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor politice, pe o perioadă de 13 ani.
S-a dispus deducerea din pedeapsă, perioada de la 15 decembrie 2009 la 17 aprilie 2012 şi reţinerea din data de 14 ianuarie 2009.
S-a dispus emiterea mandatului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 3.B.222/2010/23, pronunţată la data de 16 septembrie 2010 de Tribunalul Judeţean Bacs - Kiscum, modificată prin Hotărârea nr. Bf. 1.489/2010/11, pronunţată de Curtea Mare din Szeged, L.D.F. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. şi ped. de art. 166 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), cu referire la art. 16 C. pen. maghiar. La pronunţarea condamnării, instanţa de judecată din statul de condamnare a reţinut următoarea situaţie de fapt:
- în seara de 15 decembrie 2009, în jurul orei 21,00, L.D.F. a mers la locuinţa părţii vătămate H.P., în vârstă de 70 ani, din localitatea Lajosmizse - Republica Ungaria, cu intenţia de a sustrage bunuri. Ajuns aici, în timp ce se afla pe terasa imobilului, a fost văzut de partea vătămată în direcţia căreia a executat trei focuri cu un pistol cu gaze pe care îl avea asupra sa. După ce H.P. a căzut la pământ, L.D.F. l-a lovit de mai multe ori cu pumnul şi cu un băţ telescopic, totodată l-a prins cu mâinile de gât, a încercat să-l omoare prin sugrumare şi, în timpul încăierării, L.D.F. a sustras de la gâtul părţii vătămate un lănţişor din aur. Strigătele părţii vătămate au fost auzite de doi vecini care au sărit în ajutor. Unul dintre vecini, pe nume C.T., a încercat să recupereze lănţişorul şi să-l reţină pe L.D.F., însă, în cele din urmă, acesta a reuşit să fugă.
Tot prin hotărârea menţionată mai sus, instanţa de judecată a dispus ca L.D.F. să satisfacă pedeapsa de 1 an închisoare, iniţial aplicată cu suspendare pe o perioadă de probă de 2 ani, pronunţată prin Hotărârea nr. 2.B.60/2009/2 din 15 ianuarie 2009 de Judecătoria Oraşului Keskemet, rămasă definitivă prin Hotărârea nr. 3.Bf.72/2009/22, pronunţată la data de 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Judeţean Bacs - Kiscum.
S-a arătat că potrivit informaţiilor comunicate de către autorităţile judiciare ungare, persoana transferabilă a fost reţinută pentru o zi, la data de 14 ianuarie 2009, în cauza penală în care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea executării pe o durată de 2 ani închisoare iar executarea pedepsei de 13 ani a început la data de 15 decembrie 2009 şi urmează a fi considerată executată la data de 14 decembrie 2022.
În raport cu faptele reţinute în hotărârea definitivă de condamnare, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, precum şi de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Astfel, faptele respective au corespondent în legea penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu referire la art. 176 lit. d) C. pen., cât şi a infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) cu referire la alin. (2) C. pen., infracţiunii pedepsite cu pedeapsa închisorii.
Felul şi durata pedepselor principale, astfel cum au fost stabilite spre executare prin hotărârea definitivă de condamnare a instanţei ungare, sunt compatibile cu legea penală română, conform normelor de incriminare anterior menţionate, precum şi celorlalte dispoziţii incidente (art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen.).
În Procesul-verbal B.F./2010/12 din data de 22 martie 2011, ora 10:25, tradus în limba română, aflat în dosarul parchetului, între altele s-a consemnat cererea condamnatului în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, precizând că îi sunt cunoscute consecinţele juridice care decurg din acest consimţământ.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a concluzionat că, în privinţa condamnatului, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, hotărârea străină de condamnare este definitivă şi executorie, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii şi a consimţit, în mod liber, la realizarea transferării, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanţa din statul solicitant constituie infracţiuni şi potrivit legii penale a statului român.
Cu Adresa din 13 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului declarat de persoana transferabilă împotriva Sentinţei penale nr. 148 din 17 aprilie 2012. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 august 2012.
Examinând înscrisurile cu care a fost înaintat dosarul în recurs, Înalta Curte constată că persoana transferabilă L.D.F. nu a declarat recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România.
Astfel, din dovada de comunicare a hotărârii din data de 18 iulie 2012, rezultă că persoana transferabilă L.D.F. a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, cu menţiunea că nu declară recurs.
Prin urmare, se constată că dosarul a fost înaintat din eroare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului declarat de persoana transferabilă L.D.F. şi se va lua act că în cauză nu s-a declarat recurs împotriva Sentinţei penale nr. 148 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Ia act că în cauză nu s-a declarat recurs de către condamnatul-persoană transferabilă L.D.F. împotriva Sentinţei penale nr. 148 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1272/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1621/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
