ICCJ. Decizia nr. 3186/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizie nr. 3186/2012

Dosar nr. 753/110/2010

Şedinţa publică din 8 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 343/ D din 17 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 753/110/2010, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E.P., domiciliat în satul Vâlcele, comuna Corbasca, judeţul Bacău, fără antecedente penale, reabilitat de drept, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu art. 73 lit. b) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-au respins pretenţiile civile formulate de părţile civile R.A., S.J.U. Bacău şi Serviciul de Ambulanţă Bacău.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 639/P/2009 din 12 februarie 2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului E.P., pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 06 octombrie 2009, în jurul orelor 19,00 - 19,30, în timp ce se afla pe drumul public în satul Vâlcele, comuna Corbasca şi fiind provocat prin violenţă de către partea vătămată R.A.C., inculpatul a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuţit în zona toracică, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale de natură a-i pune în primejdie viaţa, cu intenţia de a o ucide, finalitate care, însă, nu a fost atinsă datorită intervenţiei chirurgicale.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi inculpatul, partea vătămată R.A.C. (fila 29 din dosarul de urmărire penală), martorii S.G., E.V., F.C., R.G., I.C., L.F., I.D., D.C., I.M. (filele 31, 32, 33, 45, 46, 47, 48, 82, 83 din dosarul de urmărire penală).

Inculpatul, în declaraţiile ce i-au fost luate de către instanţă, nu a recunoscut săvârşirea faptei, nici faptul că ar fi înjunghiat partea vătămată cu vreun cuţit sau sticlă, ba dimpotrivă, a declarat că el a fost cel agresat în prima etapă a conflictului de către partea vătămată R.A., iar pe drum spre întoarcerea acasă, cei doi fraţi R. - partea vătămată şi fratele său, R.G., l-au lovit. Inculpatul a mai declarat că a reuşit să iasă din învălmăşeala creată, plecând acasă, că nu-şi poate explica leziunile pe care partea vătămată le-a căpătat în acele împrejurări, dar că, în orice caz, acestea nu provin de la el.

Pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că a avut un incident cu partea vătămată, fiind de fapt lovit de acesta, menţionând că nu a făcut altceva decât să se apere de violenţele exercitate iniţial de către partea vătămată şi, ulterior, de către ambii fraţi R. şi că nu a avut niciun moment vreun cuţit sau sticlă asupra sa cu care să fi înjunghiat partea vătămată.

Rechizitoriul reţine ca situaţie de fapt că, în seara zilei de 06 octombrie 2009, inculpatul se întorcea spre casă, împreună cu martorul U.T., cu căruţa acestuia încărcată cu struguri culeşi din via inculpatului de pe dealul din apropierea satului Vâlcele, comuna Corbasca. Intrând în sat, cei doi au oprit la un magazin mixt, administrat de către pădurarul A.I., unde martorul a rămas pe loc până ce inculpatul s-a întors de la tatăl său.

Intrând apoi în curtea magazinului pentru a cumpăra câte o bere, inculpatul s-a întâlnit cu persoana vătămată R.A.C., prilej cu care între cei doi a avut loc o discuţie scurtă, în cadrul căreia inculpatul i-a reproşat în mod civilizat despre furtul unor cereale din gospodăria tatălui său. Deşi pentru moment nu s-a întâmplat nimic, persoana vătămată, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a urmat apoi pe inculpat până la poartă, unde a început să-l agreseze cu pumnii şi cu picioarele.

În faţa porţii, lângă gard, persoana vătămată l-a pus la pământ pe inculpat şi au intervenit alte persoane pentru a-i despărţi, după care inculpatul şi-a urmat drumul spre casă îndemnat şi de către martora I.C.. Cu toate acestea, în dreptul locuinţei factorului poştal, a fost ajuns din urmă de către persoana vătămată, care a început să-l agreseze din nou. în timpul agresiunii, inculpatul a scos cuţitul şi a înjunghiat-o în zona toracică pe persoana vătămată, o singură dată, timp în care, în ajutorul său, interveniseră mai multe persoane - consăteni, fapt care i-a creat prilejul de a se îndepărta de la locul faptei.

În timp ce inculpatul se îndepărta, persoana vătămată s-a retras în spatele unei autoutilitare marca „Dacia", unde s-a aşezat jos sângerând, de unde a fost luat apoi de un autoturism al serviciului de ambulanţă şi transportat la spital. Persoana vătămată a fost de urgenţă supusă unei intervenţii chirurgicale şi astfel i s-a salvat viaţa.

Victima a fost internată în perioada 06 - 13 octombrie 2009 cu diagnosticul de „Plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stg."

Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii S.M.L Bacău, a rezultat că numitul R.A.C. prezenta:

„Plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng cu hemotorax masiv stâng, şoc hemoragie şi insuficienţă respiratorie acută consecutive, excoriaţii antebraţ stâng şi pumn stâng şi tumefacţie mâna dreaptă dorsal.

Leziunea înjunghiată - penetrantă hemitorace stâng s-a putut produce prin lovire cu corp înţepător tăios a cărui dimensiune nu o putem stabili cu certitudine, leziunile de la nivelul antebraţului stâng şi mâinii drepte s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure (mecanism de apărare şi lovire)

Leziunile pot data din 6 octombrie 2009.

Leziunile toracice (plagă înjunghiată, hemotorax masiv stâng, şoc hemoragie şi insuficienţă respiratorie acută) produse prin lovire cu corp înţepător tăios necesită 25 - 28 zile îngrijiri medicale.

Celelalte leziuni corporale necesită 5-6 zile îngrijiri medicale. Fiecare interval este socotit de la data producerii leziunilor şi nu se sumează.

Leziunile toracice au pus în primejdie viaţa susnumituluT.

Pentru reţinerea acestei situaţii de fapt s-a avut în vedere probatoriul administrat în această fază procesuală, respectiv: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 2 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de sesizare (fila 3 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 4-5 din dosarul de urmărire penală) şi planşa foto aferentă (filele 6-13 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de ridicare a mai multor obiecte de îmbrăcăminte de la victimă (fila 14 din dosarul de urmărire penală) şi planşa foto aferentă (filele 15 - 19 din dosarul de urmărire penală), precum şi opisul mijloacelor materiale de probă examinate în laborator (fila 20 din dosarul de urmărire penală); declaraţiile părţii vătămate R.A.C. (filele 21-22 din dosarul de urmărire penală); ordonanţa de efectuare a examinării medico-legale (fila 23 din dosarul de urmărire penală) şi raportul de constatare medico-legală din 07 octombrie 2009 al S.M.L. Bacău (fila 24 din dosarul de urmărire penală); foaia de observaţie clinică generală a părţii vătămate (filele 25 - 35 din dosarul de urmărire penală); adresele cu relaţii cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii medicale (filele 36 - 39 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a fratelui victimei R.G. (fila 48 din dosarul de urmărire penală) şi planşa foto aferentă (fila 49-51 din dosarul de urmărire penală); declaraţiile martorilor R.G. (filele 52 - 53 din dosarul de urmărire penală), S.G. (filele 54 - 55 din dosarul de urmărire penală), U.T. (filele 63-65 din dosarul de urmărire penală) - în prezent decedat (fila 62 din dosarul de urmărire penală), E.V. (filele 66 - 68 din dosarul de urmărire penală), F.C. (filele 69-71 din dosarul de urmărire penală), D.C. (filele 72 - 74 din dosarul de urmărire penală), I.C. (filele 75 - 77 din dosarul de urmărire penală), L.F. (filele 78 - 79 din dosarul de urmărire penală), I.D. (filele 80-81 din dosarul de fond), I.M. (filele 82 - 83 din dosarul de urmărire penală), I.I. (fila 84 din dosarul de urmărire penală), T.A. (filele 85 - 86 din dosarul de urmărire penală) şi L.G. (fila 87 din dosarul de urmărire penală) toate coroborate cu declaraţiile inculpatului E.P. (filele 41-46 din dosarul de urmărire penală).

Probatoriul menţionat a fost reluat şi completat pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Inculpatul, prin avocatul său ales, a solicitat achitarea sa, considerând că nu se face vinovat de leziunile constatate la partea vătămată R.A. Costel.

În urma analizei actelor şi lucrărilor cauzei, instanţa de fond a găsit fondată apărarea formulată, bazându-se pe următoarele argumente:

Principalele depoziţii de martori audiaţi la urmărirea penală, R.G., S.G., I.C., U.T., E.V., F.C., D.C., I.C., L.F., I.D., I.M., I.I., T.A., L.G., relevă situaţia de fapt petrecută în data de 06 octombrie 2009 în satul Vâlcele, corn. Corbasca, jud. Bacău, precizând că cele trei persoane implicate în conflict - inculpatul E.P., partea vătămată R.A. şi fratele său, R.G., s-au bătut pe uliţa satului, încăierându-se. Din declaraţiile martorilor a rezultat că acest conflict a început prin provocarea părţii vătămate R.A., care l-a împiedicat pe inculpat să intre în bufet, iar la ieşirea din bufet, l-a agresat şi lovit pe inculpat. Partea vătămată a apelat telefonic pe fratele său, astfel că, la câteva minute, conflictul a fost reluat, ambii fraţi R. sărind la bătaie. Din învălmăşeală, inculpatul şi ceilalţi doi fraţi au căzut la pământ, sătenii ce treceau pe drum şi cei din curţile lor încercând să-i despartă.

Toţi martorii au relevat faptul că cei doi fraţi R. sunt deosebit de violenţi, faţă de inculpat care este o persoană liniştită, cu familie, motiv pentru care au încercat să-l despartă de cei doi. La un moment dat, R.A. a fost înjunghiat cu un obiect înţepător - posibil cuţit sau sticlă - care, însă, nu a aparţinut sub nicio formă inculpatului. Niciunul dintre martori nu a fost în măsură să relateze că inculpatul a folosit un cuţit şi că a înjunghiat partea vătămată.

Toţi martorii au relatat că s-a produs acea învălmăşeală, după care au văzut-o pe partea vătămată că se sprijină în spatele unui autoturism Dacia, ţinându-se cu mâna de zona înjunghiată: „Când am ieşit, în drum, la poartă, jos, erau mai mulţi oameni adunaţi, iar cei doi, erau grămadă unul peste altul şi se tăvăleau. Nu cunosc cine l-a înjunghiat.(fila 54); „Săriţi că-l omoară pe P. J. s-a băgat între ei şi l-a tras pe unul din fraţii R. mai la vale să-i despartă. Eu nu am văzut vreun cuţit sau altă armă în mana lui L., lui P., nici în mâna lui P. Bănuiesc că este posibil ca P. să fi fost tăiat chiar de fratele lui pe care l-am văzut cu sticla în mână . Precizez că E.P. venea de la cules vie şi nu cred că avea cuţit, pentru că el nu este un om de scandal, este cel mai moale om din sat.(fila 57-58); „P. l-a bătut pe inculpat şi la deal, în faţa magazinului pădurarului, căt şi la vale, în dreptul locuinţei poştaşului unde era parcată şi o maşină, (fila 61); „P. s-a şi repezit apoi la E.P. care a căzut jos între gard şi căruţă, unde l-a lovit cu pumnii, cu picioarele, dar eu nu am văzut exact fiind în faţa calului. Eu nu am văzut ca E.P. să aibă cuţit la el şi nici nu cred că avea aşa ceva. Ştiu însă că nu poartă aşa ceva, dar Ursaru, P. şi L. obişnuiesc să umble la ei cu aşa ceva (poreclele părţii vătămate şi fratelui său fiind „P." şi „L." - fila 64); „La un moment dat l-am văzut pe P. peste E.P. care era căzut jos, între poarta magazinului şi căruţă, iar Puşcaşu îl lovea cu picioarele" (fila 66); „R.A. s-a dus direct la E.P., s-a izbit în el şi l-a pus jos, după care s-a urcat pe el şi a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele" (fila 70); „am văzut jos o grămadă de trei oameni, care erau unul peste altul. Cu noi era şi L.F. şi toţi trei ne-au dus să-i despărţim. Tot făceam apel să se liniştească.timp în care cumnatul meu l-a scăpat din măini pe P. care s-a apropiat de mine şi mi-a dat doi pumni în falca stângă de am căzut în şanţ,, (fila 72); „D.C. a intervenit şi le-a spus celor doi fraţi R. să nu-l omoare pe E.P.. .înainte am auzit o femeie ţipând şi apoi spunând „ Ia-l F., că-l omoară", referindu-se tot la E.L. avea în mână o sticlă şi voia să-l lovească tot pe Jurcăneanu cu ea în cap, fapt pentru care m-am pus în faţa lui, dar la o oarecare distanţă. Pentru că-mi era teamă să nu fiu lovit şi eu şi strigam la el să nu arunce cu sticla" (fila 76); „Când am ieşit, m-am întâlnit cu E.P. care era bătut şi avea sânge pe faţă. Mi-a spus că l-au bătut P. şi cu L." - fila 78; „ Pot afirma că E.P. este un om cumsecade, nu obişnuieşte să poarte cuţit la el şi nu se implică în scandaluri. Mai pot preciza că R. Costel este mai răutăcios şi a mai fost implicat anterior în scandaluri (fila 83 dosar de urmărire penală).

Aceiaşi martori au fost audiaţi şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, în faţa instanţei de fond, menţinându-şi declaraţiile date la urmărirea penală: „Menţin declaraţia dată la urmărirea penală. Nu am văzut ca inculpatul să înjunghie partea vătămată -fila 31 martor S.G.; „E.P., adică inculpatul, era căzut la pământ şi R., adică partea vătămată, era peste el şi îl lovea cu pumnii şi picioarele. Am mai dat o declaraţie la poliţie şi tot acelaşi lucru am spus"- fila 32 martor E.V.; „a venit şi la buşit cu mâinile pe inculpat şi a început să-i care vreo 20 de pumni, inculpatul era trântit cu faţa la pământ. Am mai dat declaraţie şi la poliţie şi coincide cu cea de azi"- fila 33 martor F.C.; „Nu am văzut ca inculpatul să aibă vreo sticlă sau vreun cuţit cu care să lovească partea vătămată. Menţin declaraţia dată la poliţie. îl ştiu pe inculpat ca om liniştit. Despre partea vătămată ştiu că a mai avut certuri cu oamenif - fila 46 martor I.C.; „Când m-am întors acasă seara, în drum am văzut pe E. trântit la pământ, plin de sânge. Oamenii de acolo dimprejur au spus că a fost bătut de R.. Menţin declaraţia dată la poliţie"- fila 47 martor L.F.; „M-am dus şi l-am tras pe R.A. care era peste E.P., adică peste inculpat. Menţin declaraţia dată la Parchet. Pe inculpat îl cunosc, este om la treaba lui, care familie, trei copii, nu este scandalagiu. Ştiu că partea vătămată a ameninţat martorii din lucrări că le va da foc la casă dacă nu spun cum vrea el. Ştiu că ajurat de-a lungul timpului de la oameni din gospodării şi a băgat frica în oameni. Ei atât ştiu să ameninţe cu bătaia şi cu incendiul. Ştiu că a cerut de la partea vătămată 200 de milioane de lei ca să se împace. Nu are de unde să dea inculpatul aceşti bani. Are o soţie cu un defect la picior şi trei copii minori, a plecat să muncească"- fila 82 depoziţie martor D.C.; „îl ştiu pe inculpat ca un element foarte bun, însă partea vătămată s-a mai certat şi a făcut scandaluri prin baruri.

Mama părţii vătămate a venit la mine acasă şi m-a blestemat (fila 83 - depoziţie martor I.M.).

Dintre toate depoziţiile de martori, instanţa de fond a privit cu suficientă suspiciune ceea ce a declarat martorul R.G., deoarece este fratele părţii vătămate, pe de o parte, apreciind că depoziţia acestuia suferă de mult subiectivism datorită calităţii sale şi, pe de altă parte, toţi ceilalţi martori relatează că acest martor ar fi avut, la un moment dat, în timpul conflictului, o sticlă în mână, că a participat efectiv la îmbulzeală, aflându-se trântit la pământ printre cei doi (filele 52 dosar urmărire penală şi fila 45 dosar de fond).

În privinţa corectitudinii, a obiectivitătii relatărilor făcute de partea vătămată, instanţa de fond le-a privit cu precauţie, având în vedere profilul moral ce i-a fost zugrăvit de toţi consătenii. S-a conturat faptul că R.A.C., zis „P." împreună cu fratele său, R.G., zis „L.", sunt persoane violente în comună, ce au mai avut scandaluri cu oamenii, că au fost cazuri când au mai furat şi ameninţat pe săteni (aşa cum s-a întâmplat şi cu tatăl inculpatului, despre care inculpatul bănuia că a fost prădat de fraţii R.).

Nu a fost exclusă ipoteza ca incidentul soldat cu rănirea, cu înjunghierea părţii vătămate, să se datoreze acţiunii violente exercitate de fratele său, chemat de partea vătămată pentru a se răzbuna pe inculpat şi ca, în învălmăşeala produsă, R.G. să-l fi rănit pe fratele său cu sticla pe care o avea asupra sa şi despre care unii martori declară că l-au văzut şi de care s-au ferit pentru a nu fi răniţi.

De asemenea, martora I.D. povesteşte că partea vătămată ar fi cerut de la inculpat suma exorbitantă de 2.000 euro, pentru a se împăca cu acesta. „Pe mine m-a speriat această sumă şi i-am spus că este necăjit şi ca să facă rost de această sumă de bani fratele meu ar trebui să-şi vândă casa. Eu nu discutasem nimic cu fratele meu şi de aceea am lăsat să se înţeleagă că am acceptat oferta lui, dar că doresc să se termine totul şi atunci numitul P. a spus că în schimbul acestei sume de bani va merge la Bacău şi va declara că nu a fost înjunghiat de E.P. şi că nu ştie cine l-a înjunghiat, în învălmăşeala ce s-a creat între ei, în dreptul locuinţei poştaşului B.P." -fila 81 dosar de urmărire penală.

S-a conchis, aşadar, că partea vătămată a prezentat leziunile precizate de actele medicale ataşate la dosar, că s-au produs în ziua de 06 octombrie 2009 (de către trei persoane, potrivit declaraţiei făcute la S.M.L Bacău chiar de partea vătămată - fila 24 dosar de urmărire penală), că nicio depoziţie de martor audiat nu a indicat expres că inculpatul a fost persoana ce i-a aplicat lovitura ce a fost calificat drept determinantă, cu puterea de pune în primejdie viaţa acesteia (şi care a determinat încadrarea juridică din rechizitoriu).

Mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penal - urmărire penală şi cercetare judecătorească pe fondul cauzei - au fost de natură să convingă instanţa de faptul că prezumţia de nevinovăţie a acestui inculpat nu a fost desfiinţată.

S-a reţinut că prezumţia de nevinovăţie decurge din cerinţa ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanţie că, în lipsa probelor de vinovăţie, aceasta nu poate fi trimisă în judecată şi condamnată.

A fost avut în vedere că în doctrină şi în practica judiciară s-a arătat că prezumţia de nevinovăţie poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vinovăţia. Prezumţia nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, care profită învinuitului sau inculpatului {in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reţine cu certitudine nici vinovăţia, nici nevinovăţia celui în cauză. în acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie ce conduce la achitarea inculpatului de către instanţă sau la scoaterea de sub urmărire penală dispusă de către procuror.

S-a mai reţinut că în cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare, în plus, sarcina probei aparţine învinuitului sau inculpatului care invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedită de către organele de urmărire penală (spre exemplu, iresponsabilitatea, beţia involuntară completă, legitima apărare), fără ca în acest fel să existe o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană.

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia «orice îndoială este în favoarea inculpatului» [in dubio pro reo).

S-a mai reţinut că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Totodată, s-a reţinut că orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabileşte vinovăţia sa (quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim), indiferent dacă această hotărâre este de condamnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, amnistiei sau a existenţei unei cauze de nepedepsire, iar după pronunţarea unei hotărâri definitive de achitare, nevinovăţia unei persoane devine din prezumţie o certitudine opozabilă erga omnes, astfel încât se poate considera că acest drept garantat de Constituţie şi de art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană este încălcat, dacă în declaraţiile sau actele publice emise de organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice sau judiciare se sugerează sau se afirmă explicit că în cauză ar fi trebuit să fie pronunţată o hotărâre de condamnare sau se repune în discuţie nevinovăţia.

Pentru toate aceste argumente, s-a apreciat că singura soluţie legală şi temeinică în cauză este achitarea inculpatului E.P. întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta, aşa cum este stipulat de dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Urmare a soluţiei de achitare dispuse pe latura penală a cauzei, instanţa de fond, apreciind că nu inculpatul este autorul faptei, a constatat lipsa de plano a întrunirii condiţiilor cerute de art. 998 C. civ. vechi, întrucât achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu lasă loc nici unei posibilităţi de acordare a despăgubirilor, instanţa fiind obligată să respecte prevederile arătate în mod clar de art. 346 alin. (3) C. proc. pen. şi, astfel, a respins solicitarea părţii vătămate de a fi despăgubită de către inculpat cu suma de 2.000 de euro şi solicitările formulate de unităţile sanitare, S.J.U. Bacău şi Serviciul de Ambulanţă Bacău.

În temeiul art. 109 C. proc. pen., instanţa a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate, respectiv Plicul nr. 1 conţinând 1 beţişor steril umectat tip exudat faringian cu probă biologică recoltată de pe malul betonat, Plicul nr. 2 conţinând 3 beţişoare de unică folosinţă pentru curăţat în urechi, cu urme de substanţă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, Plicul nr. 3 conţinând 3 pietre cu urme de substanţă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, Coletul nr. 1 conţinând 1 chilot cu inscripţia "Driflo", Coletul nr. 2 conţinând un tricou cu inscripţia "New Man", Coletul nr. 3 conţinând o cămaşă cu inscripţia "Capricio", Coletul nr. 4 conţinând o pereche pantaloni blue-jeans, Coletul nr. 5 cu un sacou bărbătesc, Coletul nr. 6 cu o pereche de încălţăminte sport, Coletul nr. 7 conţinând 2 şosete, modele diferite şi aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a solicitat admiterea acestuia, în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei apelate şi condamnarea inculpatului.

În motivarea apelului, s-a invocat netemeinicia sentinţei penale atacate întrucât probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, demonstrează faptul că inculpatul E.P. este autorul infracţiunii deduse judecăţii.

S-a apreciat că, înlăturând declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate ca fiind lipsite de obiectivitate, se impunea analizarea corectă de către Tribunal a probelor testimoniale, mai ales că acestea sunt numeroase şi nu există diferenţe majore între declaraţiile date de aceiaşi martori în cele două faze ale procesului penal. Apelanta a învederat că ambele momente ale agresiunii au putut fi observate de martori, iar toţi aceştia au declarat fără ezitare că agresiunea s-a însumat strict între R.A. şi E.P., fiind determinată de atitudinea agresivă a părţii vătămate, astfel încât, în mod corect procurorul a reţinut în actul de inculpare circumstanţa atenuantă a provocării.

De asemenea, Parchetul a criticat soluţia instanţei de fond, apreciind neîntemeiată reţinerea faptului că ar fi existat o încăierare între mai multe persoane, întrucât martorul R.G., fratele părţii vătămate (identificat de instanţă ca posibil autor al infracţiunii, pentru a justifica achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.) a fost împiedicat de martorul D.C. să intervină în conflict şi toţi martorii audiaţi în instanţă au precizat că au reuşit să-i despartă pe E.P. şi R.A., fără a menţiona vreo agresiune din partea altei persoane. S-a arătat că este adevărat că niciunul dintre martori nu a reuşit să observe momentul exact al înjunghierii persoanei vătămate, acest fapt datorându-se în mod cert poziţiei celor două persoane implicate în conflict (inculpatul trântit la pământ cu persoana vătămată deasupra sa), însă, cu toate acestea, imediat după ce s-a reuşit despărţirea celor două persoane, a fost observată plaga din zona toracelui părţii vătămate, neexistând posibilitatea fizică a unei alte intervenţii umane, datorită succedării cu repeziciune a secvenţelor arătate.

Totodată, parchetul a criticat ca fiind exclusă aprecierea instanţei referitoare la posibila folosire a unui ciob în comiterea infracţiunii, documentaţia medico - legală concluzionând că rana a fost provocată de un cuţit.

Prezent la termenul din data de 22 martie 2011, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel.

Instanţa de apel a procedat la reaudierea martorilor I.C. (fila 28), I.M.( fila 29), D.C. (fila 30), F.C. (fila 31), E.V.(fila 32), R.G.(fila 42) şi L.F. (fila 43), declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

S-a constatat imposibilitatea audierii martorului I.C., astfel încât instanţa a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. şi a dat citire depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 147 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 343/ D din 17 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 753/110/2010.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de un apărător ales.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a admis cererea şi a dispus scutirea agentului de poliţie P.A.G. de la plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei, la care a fost obligat prin încheierea de şedinţă din 25 octombrie 2011.

Analizând decizia penală apelată în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău este nefondat.

S-a reţinut că, în Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă,,.

Prin adoptarea prezumţiei de vinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane -s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi ale concepţiei organelor judiciare, care trebuie să corespundă următoarelor cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoare fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Instanţa de apel a reţinut că toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

S-a constatat că singurele probe în dovedirea vinovăţiei inculpatului constau în declaraţiile părţii vătămate R.A. şi ale martorului R.G., care, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, nu sunt credibile, având în vedere că există numeroase contradicţii între aceste declaraţii date pe parcursul procesului, iar pe de altă parte, acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, în declaraţia dată în faza de urmărire penală (fila 22 dosar urmărire penală), partea vătămată a precizat că martora I.C. a strigat să fugă întrucât inculpatul are cuţit (aspect neconfirmat de către aceasta), a văzut acel cuţit, nu a putut aprecia lungimea acestuia întrucât era întuneric şi nu a putut furniza alte date; a văzut în mod clar când inculpatul l-a lovit cu cuţitul.

În faţa instanţei de fond (fila 29 dosar fond), partea vătămată şi-a modificat în parte declaraţia, precizând că inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni un cuţit care avea 30 de cm, de culoare negru, cu care l-a înjunghiat în zona inimii o dată.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală, martorul R.G. (fratele părţii vătămate) a precizat că partea vătămată l-a ajuns din urmă pe inculpat, s-au încăierat, dar era întuneric şi nu a văzut dacă s-au lovit; l-a văzut pe fratele său plin de sânge, l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta răspunzându-i „m-a omorât Petrică"; a afirmat că martorul S.G. i-ar fi spus că a văzut personal când inculpatul a lovit partea vătămată cu cuţitul, aspect neconfirmat de acest martor.

În faza de judecată (fila 45 din dosarul de fond), acelaşi martor R.G. şi-a modificat declaraţia, precizând că l-a văzut pe inculpat ţinând un cuţit deasupra capului şi nu a văzut când l-a tăiat pe fratele său, fiindcă s-a întâmplat după o maşină, pentru ca în faţa instanţei de apel (fila 42) să-şi amintească şi alte detalii, precizând că l-a văzut pe inculpat ridicând mâna în care avea un cuţit, care avea lama ruginită şi o lungime de aproximativ o palmă.

Având în vedere aceste contradicţii, instanţa de apel a apreciat că declaraţiile acestui martor sunt subiective, fiind influenţate de relaţiile sale de rudenie cu partea vătămată şi făcute în vederea inculpării inculpatului.

S-a reţinut că, potrivit art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Examinând declaraţiile părţii vătămate R.A.C., instanţa de apel a constatat că acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care a rezultat, cu certitudine, doar că a existat o agresiune între inculpat şi partea vătămată. Conflictul a început prin provocarea părţii vătămate R.A., care l-a împiedicat pe inculpat să intre în bufet, iar la ieşire, chiar l-a agresat, lovit pe inculpat. Partea vătămată a apelat telefonic pe fratele său, astfel că, la câteva minute, conflictul a fost reluat, ambii fraţi R. sărind la bătaie. Din învălmăşeală inculpatul şi ceilalţi doi fraţi au căzut la pământ, sătenii ce treceau pe drum şi cei din curţile lor au încercat să-i despartă.

Toţi martorii au relevat faptul că cei doi fraţi R. sunt deosebit de violenţi, faţă de inculpat care este o persoană liniştită, cu familie, motiv pentru care au încercat să-l despartă de cei doi. La un moment dat, R.A. a fost înjunghiat cu un obiect înţepător. Niciunul dintre martori nu a relatat că inculpatul a folosit un cuţit şi că a înjunghiat partea vătămată. Toţi au relatat că s-a produs acea îngrămădeală, îmbulzeală, după care au văzut pe partea vătămată că se sprijină în spatele unui autoturism Dacia şi ţinându-se cu mâna de zona înjunghiată.

Instanţa de apel a reţinut că, în pofida susţinerilor Ministerului Public, din probele administrate rezultă că au existat agresiuni şi din partea altor persoane. Astfel, martorul D.C. a arătat următoarele: „am văzut jos o grămadă de trei oameni, care erau unul peste altul. Cu noi era şi L.F. şi toţi trei ne-au dus să-i despărţim. Tot făceam apel să se liniştească.timp în care cumnatul meu l-a scăpat din mâini pe P. care s-a apropiat de mine şi mi-a dat doi pumni în falca stângă de am căzut în şanţ (fila 72 dosar de urmărire penală).

De asemenea, martorul I.C. a arătat următoarele: „D.C. a intervenit şi le-a spus celor doi fraţi R. să nu-l omoare pe E.P.. .înainte am auzit o femeie ţipând şi apoi spunând „Ia-l F., că-l omoară, referindu-se tot la E.", .L. avea în mână o sticlă şi voia să-l lovească tot pe J. cu ea în cap, fapt pentru care m-am pus în faţa lui, dar la o oarecare distanţă. Pentru că-mi era teamă să nu fiu lovit şi eu şi strigam la el să nu arunce cu sticla" (fila 76 dosar de urmărire penală).

Curtea de apel a constatat că argumentele invocate de Ministerul Public în motivarea apelului s-au dovedit a fi simple supoziţii (nu exista posibilitatea unei alte intervenţii umane, este exclusă posibilitatea ca rana să fie provocată de un alt obiect decât cuţit, în condiţiile în care din documentaţia medico-legală rezultă că rana a fost provocată de un corp înţepător tăios, fără a se preciza că este un cuţit), însă, a fost avut în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea privind vinovăţia inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi, întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). S-a reţinut că înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Având în vedere aceste motive, instanţa de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului, astfel încât, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Având în vedere că agentul de poliţie P.A.G. a justificat de ce nu a îndeplinit mandatele de aducere pentru termenul din 25 octombrie 2011 (a predat la data de 20 octombrie 2011 cele două procese verbale de căutare la domiciliu la secretariatul secţiei 5 Poliţie Rurală Răcăciuni, iar acestea nu au ajuns la instanţă din motive independente de voinţa sa), instanţa de apel, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a admis cererea şi a dispus scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 147 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a criticat decizia menţionată invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi a sentinţei instanţei de fond, în opinia recurentului hotărârile fiind netemeinice, sub aspectul achitării inculpatului E.P. în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 Cod. penal raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a criticat, prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 12 ianuarie 2012 (filele 3,4 din dosarul de recurs), netemeinicia hotărârii atacate, sub aspectul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând faptul că, din coroborarea întregului material probator administrat în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească, reiese în mod cert că inculpatul E.P. este persoana care a produs părţii vătămate R.A.C. plaga înjunghiată din regiunea toracică.

Astfel, s-a arătat că, aşa cum rezultă din adresa din 07 octombrie 2009 a S.M.L. Bacău (fila 24 din dosarul de urmărire penală), este cert că, la data de 06 octombrie 2009, partea vătămată R.A. Costel a prezentat o plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, cu hemotorax hemoragie masiv stâng, şoc hemoragie şi insuficientă respiratorie acută, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp înţepător tăios şi care au necesitat 25-28 de zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viaţa.

De asemenea, s-a arătat că din declaraţiile părţilor şi ale martorilor audiaţi în cauză rezultă că, la data de 06 octombrie 2009, când părţii vătămate i s-au produs leziunile sus menţionate, singurul conflict în care a fost implicat a fost cel cu inculpatul, conflict care s-a derulat în doua etape. Prima etapă a constat în lovirea inculpatului de către R.A.C. în faţa unui magazin (aspecte relatate de martorii E.V. şi F.C.), după acest conflict inculpatul plecând spre casă. A urmat a doua etapă, când inculpatul a fost ajuns din urmă de persoana vătămată care a început să-l agreseze din nou şi, în timpul acestei agresiuni, inculpatul a lovit cu cuţitul în zona toracică pe partea vătămată. Chiar dacă la locul agresiunii era prezent şi fratele părţii vătămate, martorul R.G., din declaraţiile martorilor L.F.a (fila 78 din dosarul de urmărire penală), I.C. (fila 75 din dosarul de urmărire penală), D.C. (fila 72 din dosarul de urmărire penală) reiese că acesta a fost împiedicat să aplice vreo lovitură, iar la pământ se aflau doar inculpatul şi partea vătămată.

Potrivit motivelor de recurs, chiar dacă niciun martor nu a observat momentul înjunghierii, acest fapt se datorează unor cauze obiective (inculpatul trântit la pământ cu persoana vătămată deasupra sa), iar anterior acestui conflict persoana vătămată nu a fost observată că ar prezenta vreo plagă înjunghiată.

La termenul din 24 septembrie 2012, cu ocazia cuvântului la dezbateri, reprezentantul recurentului a arătat că motivele de recurs se întemeiază pe cazul de casare menţionat, respectiv cel prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., însă pe altă teză decăt cea invocată în scris şi a solicitat instanţei de recurs schimbarea temeiului achitării, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciind că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Reprezentantul parchetului a susţinut în cadrul dezbaterilor că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul este cel care a aplicat lovitura de cuţit, însă acesta fusese în prealabil atacat de către partea vătămată, în prezenţa copilului său minor, fiind lovit cu pumnii şi picioarele, doar intervenţia martorilor punând capăt incidentului. Mai mult, din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul era o persoană liniştită, spre deosebire de partea vătămată, cunoscută ca o persoană violentă.

Recurenta a invocat în susţinerea recursului şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, făcând referire la Decizia nr. 1289/2000.

Concluziile apărătorului intimatului inculpat şi ale reprezentantului Parchetului au fost consemnate în încheierea de amânare de pronunţare din 24 septembrie 2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este întemeiat şi urmează a fi admis, în ceea ce priveşte schimbarea temeiului achitării, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de recurs, în urma coroborării întregului material probator, administrat de organele de urmărire penală şi de instanţele anterioare, în ambele faze procesuale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă; procesul-verbal de ridicare a mai multor obiecte de îmbrăcăminte de la victimă şi planşa foto aferentă, mijloacele materiale de probă examinate în laborator; declaraţiile părţii vătămate R.AC. din dosarul de urmărire penală; ordonanţa de efectuare a examinării medico -legale şi raportul de constatare medico-legală din 07 octombrie 2009 al S.M.L. Bacău; foaia de observaţie clinică generală a părţii vătămate; adresele cu relaţii cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii medicale; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a fratelui victimei R.G. şi planşa foto aferentă; principalele depoziţii de martori audiaţi la urmărirea penală - R.G., S.G., I.C., U.T., E.V., F.C., D.C., I.C., L.F., I.D., I.M., I.I., T.A., L.G., declaraţiile inculpatului E.P. din dosarul de urmărire penală).

Aceiaşi martori au fost audiaţi şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, în faţa instanţei de fond şi au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală.

Astfel, se reţine că, în data de 06 octombrie 2009, în satul Vâlcele, com. Corbasca, jud. Bacău, cele trei persoane implicate în conflict - inculpatul E.P., partea vătămată R.A. şi fratele său, R.G., s-au bătut pe uliţa satului, încăierându-se. Din declaraţiile martorilor rezultă că acest conflict a început, prin provocarea părţii vătămate R.A., care l-a împiedicat pe inculpat să intre în bufet, iar la ieşirea din bufet, l-a agresat şi lovit pe inculpat. Partea vătămată a apelat telefonic pe fratele său, astfel că, la câteva minute, conflictul a fost reluat, ambii fraţi R. sărind la bătaie. Din învălmăşeală, inculpatul şi ceilalţi doi fraţi au căzut la pământ, sătenii ce treceau pe drum şi cei din curţile lor încercând să-i despartă.

Toţi martorii relevă faptul că cei doi fraţi R. sunt deosebit de violenţi, faţă de inculpat care este o persoană liniştită, cu familie, motiv pentru care au încercat să-l despartă de cei doi. La un moment dat, R.A. a fost înjunghiat cu un obiect înţepător - posibil cuţit sau sticlă - care, însă, nu a aparţinut sub nicio formă inculpatului.

Toţi martorii relatează că s-a produs acea învălmăşeală, după care au văzut-o pe partea vătămată că se sprijină în spatele unui autoturism, ţinându-se cu mâna de zona înjunghiată.

Inculpatul, în declaraţiile ce i-au fost luate de către instanţă, nu a recunoscut săvârşirea faptei, nici faptul că ar fi înjunghiat partea vătămată cu vreun cuţit sau sticlă, ci dimpotrivă, a declarat că el a fost cel agresat în prima etapă a conflictului de către partea vătămată R.A., iar pe drum spre întoarcerea acasă, cei doi fraţi R. - partea vătămată şi fratele său, R.G., l-au lovit. Inculpatul a mai declarat că a reuşit să iasă din învălmăşeala creată, plecând acasă, că nu-şi poate explica leziunile pe care partea vătămată le-a căpătat în acele împrejurări, dar că, în orice caz, acestea nu provin de la el.

Din adresa din 07 octombrie 2009 a S.M.L. Bacău (fila 24 din dosarul de urmărire penală), rezultă în mod cert că partea vătămată, la data de 06 octombrie 2009, a prezentat o plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, cu hemotorax hemoragie masiv stâng, şoc hemoragie şi insuficientă respiratorie acută, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp înţepător tăios şi care au necesitat 25-28 de zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viaţa.

Înalta Curte apreciază că, şi în condiţiile în care niciun martor nu a observat momentul înjunghierii, acest fapt se datorează unor cauze obiective (inculpatul trântit la pământ cu persoana vătămată deasupra sa), iar anterior acestui conflict, persoana vătămată nu a fost observată că ar prezenta vreo plagă înjunghiată.

Prin urmare, instanţa de recurs va reţine că, din analiza situaţiei de fapt, în mod obiectiv, reiese că inculpatul este cel care a produs leziunile victimei, în contextul în care, anterior, a fost lovit de către partea vătămată.

Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., se află în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

În speţă, împrejurările în care s-a comis fapta relevă că, în momentul producerii acesteia, inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare şi temere, determinată de faptul că fusese agresat de partea vătămată în faţa bufetului, că ulterior primei agresiuni fusese urmărit şi agresat din nou, violent, atât de partea vătămată, cât şi de către fratele acestuia, persoane despre care ştia că sunt extrem de periculoase şi, în final, de faptul că s-a temut că în altercaţie ar putea fi rănit copilul său de vârstă foarte fragedă.

Sub stăpânirea acestei stări de tulburare şi temere, reacţia de apărare a inculpatului, care a ripostat prin lovire cu cuţitul, chiar dacă apare ca fiind disproporţionată faţă de atacul direct, material şi injust îndreptat de partea vătămată împotriva sa, întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a se reţine comiterea faptei în stare de legitimă apărare potrivit art. 44 alin. (3) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constatând incidenţa în speţă a stării de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, va obliga inculpatul la plata sumei de 125,28 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Serviciul de Ambulanţă al judeţului Bacău şi a sumei de 290,664 lei către S.J.U. Bacău.

În acelaşi timp, instanţa va respinge pretenţiile formulate de partea vătămată R.A., constatând culpa acestuia în desfăşurarea evenimentelor.

Faţă de considerentele arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 147 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Va casa decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 343/ D din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, numai în ceea ce priveşte temeiul achitării inculpatului E.P., respectiv latura civilă a cauzei şi, rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului E.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 125,28 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Serviciul de Ambulanţă al judeţului Bacău şi a sumei de 290,664 lei către S.J.U. Bacău.

Va respinge pretenţiile formulate de partea vătămată R.A..

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 147 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 343/D din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, numai în ceea ce priveşte temeiul achitării inculpatului E.P., respectiv latura civilă a cauzei.

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului E.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 125,28 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Serviciul de Ambulanţă a judeţului Bacău şi a sumei de 290,664 lei către S.J.U. Bacău.

Respinge pretenţiile formulate de partea vătămată R.A..

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3093/2012. Penal. Omorul deosebit de grav...  ICCJ. Decizia nr. 3187/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3186/2012. Penal