ICCJ. Decizia nr. 324/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.324/2012

Dosar nr. 4104/101/2010

Şedinţa publică din 6 februarie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor din dosar constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 239 din 21 decembrie 2010, Tribunalul Mehedinţi, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii C.A.M. şi S.L.I., prin apărători.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), teza I C. pen., cu aplic. „art. 99 şi urm.”, C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.A.M.,la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. şi după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru infr. de viol.

A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea celei principale.

În baza art. 110¹ C. pen. cu referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani (3 ani durata pedepsei la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani fixat de instanţă).

Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a fost încredinţată tatălui C.Ş.D., căruia i s-a pus în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui şi că are obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activităţi neremunerate în Primăria Drobeta Tr. Severin, cu o durată de 200 ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul şcolar, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.

Totodată, a impus minorului obligaţia de a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C.

A dispus ca după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul C.A.M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii prev. de art. 86³ C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să nu intre în legătură cu partea vătămată.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ alin. (2) C. pen. şi art. 110¹ alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), teza I, C pen., cu aplic. „art. 99 şi urm.”, C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul S.L.I., la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. şi după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru infracţiunea de viol.

Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a fost încredinţată tatălui S.C., căruia i s-a pus în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui şi că are obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

Totodată, a impus minorului obligaţia de a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C.

A dispus ca după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul S.L.I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii prev. de art. 86³ C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să nu intre în legătură cu partea vătămată.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ alin. (2) C. pen. şi art. 110¹ alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), teza I C pen., cu aplic. „art. 99 şi urm.”, C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul M.I.C. la 1 an închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie ce se va executa în cond. art. 71 C. pen. şi după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru tentativă la infr. de viol.

În baza art. 110¹ C. pen. cu referire la art. 103 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani (1 an durata pedepsei la care se adaugă intervalul de timp de 1 an fixat de instanţă).

Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor a încredinţat tatălui M.D., căruia îi pune în vedere că are îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui şi că are obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (3) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul minor să presteze activităţi neremunerate în şcoala pe care o frecventează (Colegiul Naţional de Transporturi Auto), cu o durată de 200 ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul şcolar, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.

Totodată, a impus minorului obligaţia de a nu intra în legătură cu partea vătămată P.I.C.

A dispus ca după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul M.I.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii prev. de art. 86³ C. pen., respectiv: să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să nu intre în legătură cu partea vătămată.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ alin. (2) C. pen. şi art. 110¹ alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., şi art. 1000 alin. (2) C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată minoră P.I.C., constituită parte civilă, prin reprezentant legal P.L.

A obligat, în solidar: inculpatul C.A.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente C.Ş.D., inculpatul S.L.I., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. şi inculpatul M.I.C., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente M.D. să plătească părţii civile suma de 9.000 RON cu titlul de daune morale.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen. a obligat în solidar cei trei inculpaţi, fiecare în solidar şi cu părţile responsabile civilmente să achite părţii civile 550 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi taxă examinare psihologică.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul C.A.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.Ş.D. să achite statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare din care suma de 500 RON au reprezentat cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

A obligat inculpatul S.L.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. să achite statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare din care suma de 500 RON reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale (respectiv 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu R.A., conform delegaţiei nr. 488 din 05 februarie 2010) şi 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu I.P., conform delegaţiei nr. 1818 din 27 mai 2010, onorariu avansat din fond.

A obligat inculpatul M.I.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente M.D. să achite statului suma de 850 RON cheltuieli judiciare din care suma de 500 RON a reprezentat cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi 150 RON reprezentând 50% din onorariul avocatului din oficiu M.M.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut în esenţă că, prin rechizitoriul nr. 212/P/2009 din data de 11 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I., ambii pentru comiterea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplic. „art. 99 şi urm.” C. pen. şi M.I.C. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de viol, faptă prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I, C. pen., cu aplic. „art. 99 şi urm.” C. pen.

În fapt s-a constatat că în data de în data de 11 iunie 2009, în jurul orelor 17.00, partea vătămată P.I.C., în vârstă de 12 ani, a mers în vizită la vecinul său de pe aceeaşi scară, inculpatul S.L.I., în vârstă de 15 ani din blocul E, , situat pe str. A.C. pentru a se juca.

Acolo se mai aflau inculpatul C.A.M. în vârstă de 15 ani şi martorul I.C.M., în vârstă de 13 ani.

La un moment dat, în timp ce cei patru minori vizionau un program la TV, inculpatul C.A.M. i-a propus părţii vătămate ca aceasta să-i facă sex oral. Partea vătămată P.I.C. a relatat că a fost dus de C.A.M. într-o altă cameră, unde acesta l-a forţat să întreţină relaţii sexuale orale şi anale, ţinându-l de mâini. În camera respectivă au venit şi S.L.I. şi I.C.M. (acesta din urmă având 13 ani), care l-au forţat şi ei pe minorul în vârstă de 12 ani să întreţină acte sexuale orale şi anale, imobilizându-l de braţe. De menţionat că aşa cum a declarat martorul I.C.M. - înainte de întreţinerea acestor acte sexuale, martorul poreclit „C.", l-a dus pe partea vătămată la WC, la băgat cu capul în toaletă şi a tras apa.

Inculpatul C.A.M. a filmat cu telefonul mobil, momentul în care inculpatul S.L.I. punea pe partea vătămată să-i facă sex oral - aspect ce a rezulta atât din depoziţiile inculpaţilor cât şi din planşele foto şi din conţinutul cardului mini SD, transcris pe CD-ul depus la dosar.

A doua zi, în data de 12 iunie 2009, partea vătămată a mers din nou la locuinţa inculpatului S.L.I., unde l-a găsit pe acesta, pe martorul I.C.M. şi pe inculpatul M.I.C. acesta din urmă fiind văr primar cu inculpatul S.L.I. şi locuind în acelaşi apartament.

Întrucât inculpatul S.L.I. şi martorul I.C.M. i-au relatat inculpatului M.I.C. că, în ziua anterioară partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu aceştia, M.I.C. i-a propus minorului P.I.C. să-i facă şi lui sex oral.

Fiindcă partea vătămată a refuzat, inculpatul M.I.C., ajutat de I.C.M., care însă nu răspunde penal, întrucât nu împlinise 14 ani la data comiterii faptei, au imobilizat-o, ţinând-o de mâini, iar inculpatul M.I.C. a încercat să-i introducă penisul în cavitatea bucală, însă nu a reuşit datorită opoziţiei părţii vătămate, care plângea şi se ruga „s-o lase în pace".

Această stare de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală şi cercetare judecătorească, respectiv: plângerea reprezentantei legale a părţii vătămate, declaraţiile părţii vătămate şi ale reprezentantei legale, P.L., raportul medico-legal nr. 338/2009 al SML Mehedinţi, declaraţiile martorilor I.C.M., R.A. şi G.C., planşe foto, CD-ul cu transcrierea cardului mini SD coroborate şi cu declaraţiile inculpaţilor prin care recunosc comiterea faptelor.

Susţinerile victimei s-au coroborat şi cu concluziile raportului medico-legal nr. 388 din 13 iunie 2009 emis de S.M.L. Mehedinţi din care rezultă că numitul P.I.C. prezintă la nivelul regiunii anale, leziuni produse prin contact sexual, ce poate data din 11 iunie 2009, ele necesitând 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. De asemenea, la nivelul antebraţului prezintă echimoze produse prin lovire de corpuri dure, posibil şi prin compresiune digitală. Ele pot data din 11 iunie 2009 şi au necesitat zile de îngrijiri medicale.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaţilor minori S.L.I. şi C.A.M. care, în data de 11 iunie 2009, prin constrângere şi profitând de neputinţa victimei minore P.I.C., de a-şi exprima voinţa, datorită vârstei de 12 ani, de a întreţine acte sexuale - orale şi anale - cu acesta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I-a C. pen. cu aplic. „art. 99 şi urm.” C. pen.

Din rapoartele medico-legale psihiatrice aflate la dosar a rezultat că cei trei inculpaţi minori au discernământ pentru faptele comise.

Cum vinovăţia celor trei inculpaţi, în comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, s-a reţinut dovedită cu probele administrate în cauză, s-a trecut la condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social al faptelor comise, dat atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse ca urmare a aplicării disp. „art. 99 şi urm.”, C. pen., întrucât inculpaţii sunt minori, având doar 15 ani la data comiterii infracţiunilor, cât şi de împrejurările în care s-au săvârşit şi de urmările produse, precum şi persoana inculpaţilor minori care nu au antecedente penale şi au avut o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor săvârşite.

De asemenea, la stabilirea şi aplicarea pedepselor celor trei inculpaţi s-au mai avut în vedere şi conţinutul referatelor de evaluare de la dosar.

Faţa de cele mai sus arătate s-a apreciat că aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. (conduita bună avută de inculpaţi înainte de comiterea faptelor şi atitudinea procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor săvârşite), în cuantum de câte 3 ani închisoare pentru inculpaţii C. şi S. şi de 1 an închisoare pentru inculpatul M. - prin aplic. art. 76 C. pen., referitor la efectele circumstanţelor atenuante - sunt suficiente pentru reeducarea inculpaţilor.

Faţă de cele consemnate în referatele de evaluare, privind comportamentul inculpaţilor anterior comiterii infracţiunilor şi perspectivele lor de reintegrare socială - prezentate mai sus - având în vedere şi vârsta acestora de numai 15 ani la data comiterii faptelor, s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins şi prin suspendarea executării pedepselor principale, sub supraveghere, în cond. art. 110¹ C. pen., cu referire la art. 103 C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a constatat că, partea vătămată minoră P.I.C., prin reprezentant legal P.L., s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 RON cu titlul de daune morale.

Din actele depuse la dosarul de fond a rezultat că partea vătămată P.I.C. este încadrat în gradul de handicap mediu, conform raportului de evaluare complexă nr. 936 din 24 noiembrie 2009 eliberat de Serviciul de Evaluare Complexă, având probleme de vedere (ambiopie).

De asemenea din examinarea psihologică de la data de 6 octombrie 2010 a rezultat că P.I.C. prezintă anxietate de relaţie, eveniment psihotraumatizant major, viol în grup, elemente deteriorative în plan personal al propriei identităţi, tendinţă de autoconservare, scăderea randamentului şcolar, labilitate emoţională, uneori flach-backuri în raport cu trauma psihologică, deficit de relaţionare şi adaptare.

Faţă de actele medicale de la dosar, de susţinerile mamei P.L. şi ale martorei R.A. cum că partea vătămată, după cele întâmplate este mai nervos, nu se poate discuta cu el şi se trezeşte brusc noaptea din somn, s-a apreciat că acesta a suferit, în urma infracţiunii de viol a cărui victimă a fost, un prejudiciu moral cert, constând într-o stare de înstrăinare, de scădere a randamentului şcolar, de labilitate emoţională, deficit de adaptare şi relaţionare.

Cum aceste consecinţe, de durată, sunt cauzate în mod direct şi exclusiv de faptele ilicite ale celor trei inculpaţi minori, instanţa de fond a considerat că se justifică obligarea acestora la plata către partea civilă, în solidar cu părţile responsabile civilmente, a unei sume cu titlul de daune morale, al cărei cuantum va fi stabilit în raport de vârsta victimei - de 12 ani - şi de gravitatea consecinţelor produse asupra psihicului său aşa încât se apreciază că suma de 9.000 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat.

Instanţa de fond a apreciat că suma de 60.000 RON solicitată de partea civilă, prin reprezentant legal, cu acest titlu, de daune morale, este exorbitantă iar acordarea ei ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză.

În consecinţă, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., şi art. 1000 alin. (2) C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată minoră P.I.C., constituită parte civilă, prin reprezentant legal P.L.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi partea vătămată P.I.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a criticat hotărârea atacată, atât sub aspectul nelegalităţii, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 109 alin. (3) C. pen., potrivit cărora pedepsele complementare nu se aplică minorului cu referire la inculpaţii C.A.M. şi S.L.I., cât şi sub aspectul netemeiniciei, întrucât dispoziţiile art. 52, art. 72, art. 74 şi art. 100 C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor fiind prea blânde, iar oportunitatea aplicării circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi suspendarea executării pedepselor principale sub supraveghere, raportat la aceste criterii fiind necorespunzătoare.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare (în speţă - tinereţea inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră) nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface în cazul concret imperativul justei individualizări a pedepsei.

„Conduita bună" în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce în mod exclusiv la absenţa antecedentelor penale, în condiţiile în care celelalte date personale ale inculpatului precum vârsta sa sunt avut în vedere ca şi criterii de individualizare a pedepsei în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

S-a arătat şi faţă de limitele de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpaţilor, pedepsele aplicate de prima instanţă sunt necorespunzătoare atât sub aspectul dozării cuantumului acestora cât şi sub aspectul modalităţii de individualizare, nefiind de natură să-şi realizeze scopul.

Partea vătămată prin reprezentantul său legal a criticat hotărârea primei instanţe tot cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei, respectiv individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor atât în ce priveşte cuantumul acestora cât şi modalitatea de executare.

În apel s-au conceptat în cauză în calitate de reprezentant legal al inculpatului minor M.C. şi mama acestuia, numita A.M., precum şi mama inculpatului minor C.A.M., numita, C.E.L., căreia prin sentinţa nr. 100 din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin i s-a încredinţat spre creştere şi educare minorul.

Au fost audiaţi inculpaţii care au arătat că recunosc şi regretă faptele săvârşite.

Prin Decizia penală nr. 157 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi partea vătămată P.I.C.

A desfiinţat sentinţa cu privire la latura penală a cauzei. A înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în favoarea inculpaţilor.

A majorat pedepsele aplicate inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I. la câte 4 ani închisoare fiecare.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.I.C. la 1 an şi 6 luni închisoare.

A dispus suspendarea executării pedepselor principale sub supraveghere cu termen de încercare de 6 ani pentru inculpaţii C.A.M. şi S.L.I. şi 3 ani şi 6 luni pentru inculpatul M.I.C.

A înlăturat aplicarea pedepselor complementare inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Cheltuielile judiciare în apel, din care câte 300 RON onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre inculpaţi au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în prealabil, că starea de fapt, aşa cum aceasta a fost reţinută de prima instanţă este pe deplin dovedită, fiind recunoscută şi de inculpaţi prin declaraţiile date în faţa instanţei de apel şi nefiind pusă în discuţie nici prin apelurile formulate.

A apreciat instanţa de apel ca fiind întemeiat apelul formulat de Parchet cu privire aplicarea pedepselor complementare inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I. în acest sens reţinându-se că potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., pedepsele complementare nu se aplică minorului.

A reţinut că, deşi prima instanţă a reţinut în mod temeinic că infracţiunile cercetate în cauză au fost săvârşite de inculpaţi în stare de minoritate, la aplicarea pedepselor inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I. nu a avut în vedere dispoziţia legală mai sus citată şi a aplicat acestor inculpaţi în mod nelegal pedepse complementare (pct. 1 parag. 3 şi pct. 11 parag. 3 din dispozitivul sentinţei) pedepse ce urmează a fi înlăturate.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa de apel a avut în vedere în primul rând că prima instanţă a reţinut şi apreciat în mod corespunzător gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţi, orientându-se spre aplicarea faţă de aceştia a unor pedepse, care să reflecte tocmai acest grad sporit de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţi în concordanţă cu dispoziţiile art. 100 C. pen., care statuează caracterul excepţional al aplicării unor pedepse minorilor.

De asemenea, Curtea de apel a reţinut că, prima instanţă în mod just a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a acestora înaintea săvârşirii infracţiunii, împrejurare care rezidă din probele administrate în cauză şi mai ales din referatele de evaluare privind pe inculpaţi care au fost corespunzător reţinute şi interpretate de aceasta.

S-a mai avut în vedere că prin hotărârea atacată că vârsta pe care inculpaţii o aveau la dat săvârşirii faptei (15 ani) precum şi dispoziţiile art. 100 C. pen. nu se poate spune că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită şi gradul de pericol social ridicat al acesteia ar face inoportună reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în favoarea acestora.

Astfel s-a apreciat că instanţa de fond a reţinut, în mod eronat în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faţa primei instanţe inculpaţii, deşi au recunoscut că au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată au arătat că aceste relaţii s-ar fî petrecut cu acordul părţii vătămate, fapt ce contrazice modalitatea de săvârşire a faptei aşa cum rezultă aceasta din probatoriul administrat (prin constrângere fizică şi morală).

Prin urmare, s-a apreciat că, deşi în apel inculpaţii au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost condamnaţi în primă instanţă, nu se poate reţine în favoarea acestora o „comportare sinceră în cursul procesului" în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., care presupune o atitudine constantă a inculpatului de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite pe parcursul întregului proces penal.

Astfel, s-a apreciat ca neoportun a se dispune executarea pedepselor aplicate inculpaţilor în regim de detenţie, deoarece o astfel de modalitate de executare nu ar putea duce la realizarea scopului preventiv şi educativ al pedepsei faţă de inculpaţi, accentuând în mod nejustificat însă caracterul punitiv al pedepsei.

S-a avut în vedere şi faptul că suspendarea executării pedepselor principale aplicate inculpaţilor sub supraveghere pentru termene mai mari decât cele fixate de prima instanţă sunt în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpaţi şi să-i oblige pe aceştia să adopte şi în continuare un comportament adecvat, de respectare a valorilor sociale, mai ales ale celor apărate de legea penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând hotărârile atacate sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

A susţinut că în mod greşit s-a menţinut de către instanţa de apel circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., constând în buna conduită avută de inculpaţi înainte de săvârşirea infracţiunilor.

A mai susţinut că, suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului minor e posibilă doar atunci când sunt îndeplinite condiţiile suspendării simple potrivit art. 110¹C. pen., odată cu suspendarea condiţionată instanţa poate dispune anumite obligaţii, reieşind deci obligaţiile de la suspendarea sub supraveghere pot fi dispuse doar dacă sunt îndeplinite condiţiile suspendării simple.

De asemenea a susţinut că pedepsele care au fost stabilite de către instanţa de apel pentru inculpaţii C.A.M. şi S.L.I., respectiv de 4 ani închisoare nu pot fi executate decât în regim de detenţie.

Înalta Curte, examinând recursul formulat, şi din oficiu constată că acesta este fondat numai în ceea ce priveşte critica referitoare la greşita aplicare în cazul inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I. a dispoziţiilor art. 86¹C. pen. în loc de art. 110¹ C. pen.

La alegerea sancţiunii pentru inculpaţii minori C.A.M. şi S.L.I. instanţa va ţine seama, conform prevederilor art. 100 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea minorilor, de condiţiile în care au fost crescuţi şi în care au trăit.

Înalta Curte, având în vedere că la data săvârşirii faptelor, inculpaţii C.A.M. şi S.L.I. aveau vârsta fragedă de 15 ani, că nu au antecedente penale, că au avut o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor săvârşite, că perioada de timp scursă de la săvârşirea infracţiunilor precum şi conţinutul referatelor de evaluare întocmite şi aflate la dosarul cauzei din care reiese că după săvârşirea infracţiunilor inculpaţii au dat dovezi certe de îndreptare, pe cale de consecinţă, reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I. de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare fiecare.

În temeiul art. 110¹ C. proc. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat, respectiv pentru inculpaţii C.A.M. şi S.L.I.

În acest sens este de reţinut că, potrivit art. 110 C. pen., "în caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanţă", iar "dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni".

Este adevărat că prin art. 110¹ C. pen., reglementându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control pentru minori, nu s-a mai prevăzut un alt termen de încercare în cazul minorilor faţă de care se ia o atare măsură, aşa cum s-a instituit în reglementarea generală, aplicabilă majorilor, prin art. 86² C. pen.

Or, această lipsă de reglementare a termenului de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinită prin preluarea termenului din reglementarea generală, pe care o conţine art. 86² alin. (1) C. pen., cât timp ea nu răspunde cerinţei de diferenţiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori.

Sub acest aspect, nu se poate ignora că întregul sistem sancţionator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai blând pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele şi măsurile pe care le adoptă, urmăreşte să asigure în primul rând reeducarea şi reîncadrarea lor în societate.

De aceea, din moment ce, potrivit art. 110¹ alin. (1) C. pen., supravegherea minorului de către o persoană sau instituţie, dintre cele la care se referă art. 103 C. pen., ori stabilirea pentru el a uneia sau mai multor obligaţii este susceptibilă a fi aplicată pe durata termenului de încercare la care se referă art. 110 C. pen., este evident că şi modul de calcul al termenului de încercare nu poate fi într-un astfel de caz decât cel aplicabil minorilor în raport cu dispoziţiile generale referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

De altfel, este de observat că în legătură cu aplicarea corespunzătoare a altor dispoziţii, pe care le conţine art. 110¹ C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, acestea nu includ referiri şi la dispoziţiile art. 86²alin. (1) C. pen., ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a considerat că reglementările date prin acest ultim text de lege ar fi aplicabile şi în cazul minorilor.

Aşa fiind, se impune să se constate că durata termenului de încercare, în cazul minorului faţă de care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu poate fi determinată decât în conformitate cu prevederile art. 110 C. pen., iar nu potrivit reglementării cu aplicare generală prevăzute la art. 86² alin. (1) C. pen., prin care este stabilit un termen excesiv de lung, ce depăşeşte în mod vădit intervalul de timp necesar reeducării unui minor în privinţa căruia s-a apreciat că i se poate asigura reeducarea şi în condiţiile unei astfel de măsuri.

În acest sens fiind şi Decizia nr. LXXV nr. 75/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii. De asemenea înlătură dispoziţiile privind obligaţiile instituite în sarcina inculpaţilor C.A.M., S.L.I. şi M.I.C. până la împlinirea vârstei de 18 ani, având în vedere având în vedere vârsta acestora în prezent.

În ceea ce priveşte celelalte critici ale Parchetului, Înalta Curte, le apreciază ca fiind nefondate, în mod corect s-a reţinut, în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., avându-se în vedere toate circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor de care aceştia sunt cecetaţi, de persoanele inculpaţilor, astfel că aplicarea unor pedepse în condiţiile mai sus inserate, fiecăruia dintre inculpaţi, într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege sunt de natură să realizeze scopul pedepsei în sensul prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecinţă, Înalta Curte, urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 157 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.A.M. şi S.L.I. la câte 3 ani închisoare fiecare.

Înlătură dispoziţiile privind obligaţiile instituite în sarcina inculpaţilor C.A.M., S.L.I. şi M.I.C. până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 157 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii C.A.M., S.L.I. şi M.I.C.

Casează, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 239 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinţi, secţia penală şi rejudecând în fond:

Reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.A.M. şi S.L.l. la câte 3 ani închisoare fiecare.

Înlătură dispoziţiile privind obligaţiile instituite în sarcina inculpaţilor C.A.M., S.L.l. şi M.I.C. până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorarile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 329/2012. Penal. Cerere de transfer de...		ICCJ. Decizia nr. 308/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 324/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 324/2012. Penal