ICCJ. Decizia nr. 3262/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abţinere (art. 50 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3262/2012

Dosar nr. 862/39/2010

Şedinţa publică din 11 octombrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul Suceava, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 356 din 19 noiembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4331/86/2006 s-au respins ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpaţilor P.E. şi P.V., formulate de aceştia prin apărătorii aleşi şi de către procuror.

A condamnat pe inculpatul P.V., cetăţean român, fără ocupaţie, studii medii, stagiul militar satisfăcut, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale;

- evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele mai sus menţionate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, din data de 6 decembrie 2005 şi a arestării preventive a inculpatului P.V. de la 15 februarie 2006 la 28 septembrie 2006.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen., luată faţă de inculpat prin Încheierea din data de 27 septembrie 2006, ora 13:45, pronunţată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă prin nerecurare, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

A obligat pe inculpatul P.V. să plătească părţilor civile Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, sumele de 13.956 RON, reprezentând impozit pe profit şi 16.573 RON, reprezentând T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestor obligaţii, respectiv dobânzi şi penalităţi de întârziere începând de la 1 noiembrie 2005 până la 31 decembrie 2005 şi majorări de întârziere începând cu data de 1 ianuarie 2006 până la data plăţii efective a debitelor.

A respins cererea de instituire a măsurilor asigurătorii formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice.

A condamnat pe inculpatul P.E., cetăţean român, fără ocupaţie, studii 10 clase şi şcoală profesională, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu disp. art. 61 alin. (2) C. pen., a revocat liberarea condiţionată a restului de 579 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 648 din 22 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Buzău, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 189 din 5 mai 2005 a Tribunalului Buzău şi a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului P.E. de la 2 martie 2006 la 28 septembrie 2006.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.E., sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 37 lit. a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.N.D., studii medii, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante aplicate acestui inculpat, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 (şase) ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare menţionat, inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial, în prima zi de luni la judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Suceava;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia acestuia asupra disp. art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen. privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În conformitate cu disp. art. 14, 346 C. proc. pen. corob. cu art. 998 C. civ. a obligat pe inculpaţii P.E., P.V. şi A.N.D., în solidar, să plătească următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- 17.964,24 RON, către SC "E.C." SRL Bucureşti;

- 36.609,39 RON, către SC "C." SRL Marginea;

- 30.778,16 RON, către SC "G.T." SRL Miercurea-Ciuc;

- 14.885,89 RON plus dobânda legală calculată conform ratei de referinţă a dobânzii practicate de B.N.R., de la 8 noiembrie 2005 până la data plăţii efective, către SC "B.A." SRL Suceava;

- 48.747,16 RON plus dobânda legală calculată conform ratei de referinţă a dobânzii practicate de B.N.R., de la data emiterii facturii din 19 noiembrie 2005 până la data plăţii efective, către SC "L.M." SRL Galaţi;

- 278.214,72 RON, către SC "R.I." SRL Bucureşti - Sucursala Suceava.

A luat act că SC "D." SRL Bacău nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin preluarea bunurilor.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţii P.E. şi A.N.D., să plătească statului câte 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, şi pe inculpatul P.V., la suma de 3.700 RON, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru acest din urmă inculpat, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Suceava.

Instanţa a fost sesizată prin Rechizitoriul nr. 595/P/2005 din 18 aprilie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava consecutiv care s-a şi învestit, potrivit art. 300 C. proc. pen., cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi evaziune fiscală, P.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul A.N.D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Potrivit actului de inculpare, în esenţă, inculpatul P.V. în calitate de asociat unic şi administrator al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei a emis în perioada 10 octombrie 2005 - 27 octombrie 2005 mai multe file CEC pe care le-a semnat în alb, cunoscând că nu există disponibil bancar pentru acestea, file CEC ce au fost folosite de către coinculpatul P.E. şi învinuiţii V.A. şi S.N.T. la diferite societăţi comerciale de unde au ridicat marfă. Ulterior, filele CEC au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.V. s-a mai reţinut de către procuror că în calitate de administrator al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, în perioada septembrie - noiembrie 2005, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate, cauzând un prejudiciu de 35.036,36 RON bugetului de stat.

Potrivit aceluiaşi act de sesizare a instanţei, inculpatul A.N.D., în baza unei rezoluţii infracţionale şi în înţelegere cu inculpaţii P.V. şi P.E., i-a ajutat pe aceştia în ceea ce priveşte inducerea în eroare a societăţilor comerciale la care au fost prezentate filele CEC fără acoperire, în sensul că a fost de acord cu vânzarea societăţii comerciale S.S.C. SRL Vatra Dornei, al cărei administrator a fost anterior, cu păstrarea sediului firmei la domiciliul său şi colaborarea cu inculpaţii în desfăşurarea activităţilor comerciale.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare, în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. şi achitare, conform art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti, în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe - instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul, confirmând parţial existente faptele ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a reţinut următoarele:

În perioada noiembrie - decembrie 2005, mai multe societăţi comerciale din judeţul Suceava şi din alte judeţe, prin plângerile penale formulate şi adresate I.P.J. Suceava, au reclamat faptul că numitul P.V. din com. Măstăcani, jud. Galaţi, administrator al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, a achiziţionat mai multe mărfuri pentru care a eliberat file CEC fără acoperire în contul bancar, solicitând efectuarea de cercetări faţă de cel în cauză.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul P.V. este o persoană fără locuinţă, recidivist şi care îşi petrecea timpul prin pieţele din mun. Galaţi. Conform declaraţiei sale în cursul lunii august 2005, a fost racolat de o persoană rămasă necunoscută, prin intermediul căreia l-a cunoscut pe inculpatul P.E., care i-a solicitat să achiziţioneze o societate comercială din mun. Vatra Dornei, urmând ca apoi să ridice documente şi să le semneze, inclusiv file CEC, acestea urmând a fi folosite în "relaţiile comerciale cu alte firme", mai exact pentru a înşela acele firme, activitate pentru care urma să primească de la acesta din urmă, suma de 4000 euro.

Cum inculpatul P.V. a acceptat propunerea, în realizarea scopului înainte descris, acesta a fost îmbrăcat corespunzător, i s-au dat bani de cheltuială şi a fost trimis cu trenul către Suceava, unde s-a întâlnit cu inculpatul A.N.D., acţionar unic al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei. După întocmirea actelor la Camera de Comerţ şi Industrie Suceava şi depunerea acestora la Oficiul Registrului Comerţului Suceava, inculpatul P.V. a devenit asociat unic şi administrator la SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, al cărui sediu social a rămas neschimbat, respectiv în str. I., la domiciliul inculpatului A.N.D., fapte petrecute la începutul lunii septembrie 2005.

Cercetările au evidenţiat faptul că inculpatul P.V. a fost cazat la domiciliul inculpatului A.N.D., chiar în biroul pe care soacra sa (proprietara imobilului) îl închiriase SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, după care tot prin intermediul acestuia a locuit o perioadă de timp la pensiunea turistică aparţinând PF T.D. situată la ieşirea din mun. Vatra Dornei.

La câteva zile după ce inculpatul P.V. l-a contactat pe inculpatul A.N.D., tot la începutul lunii septembrie, la aceeaşi locaţie din Vatra Dornei a sosit şi inculpatul P.E., care a fost cazat la indicaţiile acestuia din urmă la aceeaşi pensiune turistică înainte menţionată, unde a locuit cu întrerupere, până la finele lunii octombrie 2005.

Ulterior, tot aici au fost cazaţi şi numiţii P.L. zis "C.", G.M. şi P.Ş.C., toţi din mun. Galaţi, şi care, conform înţelegerilor avute cu inculpatul P.E., s-au deplasat la Vatra Dornei în scopul de a-i ajuta pe inculpaţi la săvârşirea activităţii infracţionale, însă cum din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat participaţia celor doi din urmă menţionaţi, în vreo modalitate, la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor aceştia au fost scoşi de sub urmărire penală.

Din declaraţiile inculpatului P.V. a rezultat că şi între inculpatul A.N.D. şi inculpatul P.E. au existat înţelegeri anterioare, aceştia cunoscându-se înainte ca P.V. să devină administrator la SC S.S.C. SRL Vatra Dornei. Pe parcursul activităţii infracţionale desfăşurate şi-a dat seama că este folosit de aceştia doar pentru a semna documentele contabile, instrumentele de plată, contracte, delegaţii, etc. în numele firmei pe care o achiziţionase. În realitate, activitatea infracţională a fost coordonată de către inculpatul P.E., în complicitate cu inculpatul A.N.D.

Pentru a da o tentă de legalitate a predării-primirii documentelor cu regim special aparţinând SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, până la data cesiunii (8 septembrie 2005), la data de 15 septembrie 2005 inculpatul A.N.D. i-a predat în baza unui Proces-verbal autentificat prin notariat sub nr. 4805 din 19 septembrie 2005 la Notarul Public "N.V." din Vatra Dornei, toate documentele cu regim special, file CEC neutilizate, ştampilele societăţii, precum şi arhiva contabilă a societăţii din perioada 1 februarie 2004 - 15 septembrie 2005.

În susţinerea probatoriului privind înţelegerile dintre inculpatul A.N.D. şi inculpatul P.E. au stat şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi a proprietarului pensiunii unde au fost cazaţi inculpaţii, numitul T.D., conform cărora A.N.D. i-a transportat pe membrii grupului infracţional cu autoturismul proprietatea sa, cu nr. SV AA AAA pe raza mun. Vatra Dornei şi în special de la pensiunea unde erau cazaţi la sediul firmei şi la depozitul închiriat.

În primele declaraţii, inculpatului A.N.D. a avut o poziţie nesinceră, afirmând că nu i-a cunoscut decât ocazional şi din vedere pe ceilalţi învinuiţi şi inculpaţi, cu excepţia lui P.V., cu care a discutat doar aspecte privind cesionarea firmei. De asemenea, inculpatul A.N.D. a deţinut specimen de semnătură pentru contul bancar al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei până la data de 26 septembrie 2005, deşi societatea a fost cesionată de drept la 8 septembrie 2005. Totodată, acesta a fost şi intermediarul închirierii spaţiului de depozitare a mărfurilor situat în imediata vecinătate a staţiei Peco P. de la intrarea în mun. Vatra Dornei, spaţiu folosit de către inculpaţi pentru a crea o imagine de aparentă prosperitate a afacerilor SC S.S.C. SRL Vatra Dornei.

Conform declaraţiei martorului B.L., inculpatul A.N.D. l-a prezentat acestuia pe inculpatul P.E. ca fiind P.E.A., iar ulterior, după încheierea contractului de închiriere l-a cunoscut şi pe administratorul societăţii, respectiv inculpatul P.V. Însuşi termenul Contractului de subînchiriere din 29 septembrie 2005, încheiat pe o perioadă de doar o lună de zile (1 octombrie 2005 - 1 noiembrie 2005) denotă intenţia celor în cauză de a comite faptele într-un interval foarte scurt de timp şi de a părăsi apoi localitatea Vatra Dornei.

La acest depozit şi-au desfăşurat activitatea inculpaţii, cu excepţia inculpatului A.N.D., aşa cum a rezultat din declaraţiile paznicilor angajaţi la SC S.L. SRL Vatra Dornei (locatorul spaţiului).

În această perioadă aici au fost depozitate pentru perioade foarte scurte de timp, mărfurile achiziţionate prin acte de înşelăciune, mărfuri care tot la intervale scurte erau revândute, în general fără documente de livrare, doar în câteva cazuri identificându-se facturi ori avize de expediţie. Acest aspect coroborat cu ascunderea adevărului de către inculpaţi a firmelor beneficiare a mărfurilor, a dus la imposibilitatea identificării de către organele de cercetare penală a tuturor acestor firme. Astfel, nu s-au putut stabili cu exactitate sumele încasate din vânzarea mărfurilor, cu excepţia operaţiunilor derulate prin contul bancar al societăţii al cărui rulaj pus la dispoziţie de către R.B., denotă că în aceeaşi zi sau în ziua imediat următoare intrării sumelor în cont, acestea erau imediat retrase prin operaţiuni de ridicare de numerar efectuate de către inculpatul P.V. sub semnătura sa. Acesta a declarat că aproape de fiecare dată era însoţit la bancă de inculpatul A.N.D. sau inculpatul P.E., iar sumele de bani le-a predat acestora.

Inculpatul P.V. nu a cunoscut destinaţia sumelor încasate în numerar, cu sau fără documente justificative, de la firmele cărora li s-au vândut mărfuri de către SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, afirmând că despre acest lucru avea cunoştinţă inculpatul P.E., care a negat aceste aspecte.

Dacă la începutul cercetărilor, inculpatul A.N.D. nu a recunoscut că ar fi beneficiat de materiale de construcţii provenite din înşelăciunile comise în numele societăţii, pe care le-ar fi utilizat la renovarea casei unde locuieşte din str. I., ulterior, după confruntarea acestuia cu învinuitul P.Ş.C., a recunoscut că i s-au transportat de la depozit la domiciliu astfel de materiale de construcţie, pe care le-a utilizat în scopul menţionat. Aceste aspecte au fost relatate însă de inculpatul P.V. de la primele sale declaraţii şi sunt în contradicţie cu cele declarate de inculpatul A.N.D. la data de 28 noiembrie 2005, când a afirmat că nu a avut nicio legătură cu membrii grupului infracţional, că nu i-a sprijinit în niciun fel, iar ulterior a afirmat că P.V. nu i-a plătit nici măcar chiria datorată pentru spaţiu.

De asemenea, conform declaraţiei inculpatului P.V. a rezultat că suma de 28.700 RON şi respectiv 3.500 RON ridicate în numerar de acesta la 6 octombrie 2005 au fost predate în aceeaşi zi inculpatului A.N.D., care l-a însoţit la bancă şi care în prealabil îl înştiinţase telefonic despre existenţa acestor sume în cont, provenite ca urmare a unor plăţi efectuate de firme ce achiziţionaseră mărfuri de la SC S.S.C. SRL Vatra Dornei.

Pe parcursul cercetărilor Tribunalul Suceava a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi supravegherea operativă a inculpatului A.N.D., pentru perioada 17 februarie 2006 - 14 martie 2006 (Încheierile nr. 4/I şi nr. 5/I din 10 februarie 2006) şi care în măsura solicitării au fost încuviinţate ca probe ulterior.

Din aceste probe administrate, a rezultat următoarele aspecte:

- inculpatul A.N.D. a discutat cu numitul P.L. zis C. (fratele inculpatului P.E.) şi din care a mai rezultat că a discutat şi cu acesta din urmă, dar de pe un alt număr de telefon;

- a discutat cu acelaşi C. despre situaţia fratelui său (C.A.) după arestarea acestuia, interesându-se dacă are în arest cele necesare, aspect ce denotă relaţiile apropiate de prietenie;

- a menţinut legătura telefonică cu apărătorul ales al inculpatului P.E., avocat H.D. din cadrul Baroului Galaţi, interesându-se despre situaţia inculpatului P.E., dar şi despre probele din dosar în ceea ce-l priveşte;

- a purtat discuţii şi cu alte persoane, din conţinutul acestora rezultând interesul său faţă de evoluţia anchetei penale, în ceea ce-l priveşte pe el ori pe inculpatul P.E.;

- în ziua de 28 februarie 2006 inculpatul A.N.D. s-a deplasat cu autoturismul său SV AA AAA, însoţit de soţia sa A., spre mun. Galaţi. Pe parcursul deplasării, în mun. Focşani, s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care s-a aflat într-un alt autoturism cu nr. VN BB BBB însoţit de un alt bărbat. După discuţiile purtate într-un restaurant, inculpatul P.E. s-a deplasat cu autoturismul lui A.N.D., condus de către acesta, în mun. Galaţi la domiciliul din str. A.M.Z., unde au ajuns la ora 21:25 şi au intrat în apartamentul proprietatea lui P.A., tatăl inculpatului. Această întâlnire a avut loc cu o zi înaintea datei la care inculpatul P.E. şi ceilalţi învinuiţi au fost citaţi procedural pentru a se prezenta la audieri la sediul I.P.J. Suceava, fapt ce denotă înţelegerile prealabile dintre aceştia, cu scopul de a se pune de acord în privinţa declaraţiilor ce urmau să le facă.

Pe parcursul activităţilor infracţionale, inculpaţii au folosit telefoane mobile cu cartele reîncărcabile O. sau conectate la abonament în reţeaua Z., telefoane care au fost achiziţionate de către inculpatul P.E. în baza unor împuterniciri scrise date în numele SC S.S.C. SRL Vatra Dornei şi semnate de inculpatul P.V. Telefoanele mobile au fost distribuite către fiecare participant la săvârşirea de infracţiuni, listing-ul convorbirilor fiind comunicat doar de firma T. SA (Z.). Din Adresa din 3 februarie 2006 a acestei firme a rezultat că cele trei numere deţinute de SC S.S.C. SRL Vatra Dornei au fost activate la 19 septembrie 2005 şi suspendate pentru neplată în 21 octombrie 2005, fapt ce denotă intenţia făptuitorilor de a utiliza aceste numere de telefon numai în perioada comiterii faptelor.

Cercetările efectuate au stabilit că administratorul societăţii, inculpatul P.V., nu a înregistrat în contabilitate niciuna dintre operaţiunile comerciale desfăşurate cu firmele ce au fost înşelate sau cu firmele cărora li s-au revândut mărfurile achiziţionate. Motivaţia inculpatului că toate documentele contabile au fost în permanenţă în posesia lui P.E. care ar fi coordonat întreaga activitate infracţională, iar la plecarea acestora din Vatra Dornei, la sfârşitul lunii octombrie 2005, documentele contabile au rămas tot în posesia inculpatului P.E., nu este dovedită cu niciun mijloc de probă şi a fost negată în totalitate de către inculpatul menţionat.

În acest sens, pe baza documentelor contabile identificate de organele de urmărire penală la firmele cu care SC S.S.C. SRL Vatra Dornei a avut relaţii comerciale, Garda Financiară - Secţia Judeţeană Suceava a calculat prin estimare prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea operaţiunilor în contabilitatea firmei, rezultând că societatea s-a sustras de la plata sumei de 13.956,24 RON, reprezentând impozit pe profit şi 16.573 RON T.V.A., încălcându-se astfel prevederile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

În desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpaţii P.V. şi P.E. s-au folosit aşa cum am mai arătat de documente de plată, respectiv file CEC semnate în alb, de către cel dintâi inculpat, file CEC care fie fuseseră predate de inculpatul A.N.D., fie au fost ridicate personal de către P.V. de la R.B. Vatra Dornei, după ce acesta a fost abilitat cu specimen de semnătură bancară.

Conform datelor furnizate de această instituţie, dar şi de Direcţia de Stabilitate Bancară din cadrul B.N.R., SC S.S.C. SRL Vatra Dornei a înregistrat până la 22 decembrie 2005, 37 de incidente bancare ca urmare a refuzurilor la plată de file CEC, în valoare totală de 1.100.618,50 lei, emitentul fiind declarat în interdicţie bancară în perioada 28 octombrie 2005 - 28 noiembrie 2006.

Cercetările au stabilit că filele CEC erau emise la data ridicării mărfurilor de la firmele furnizoare, însă inculpaţii P.V. şi P.E. au solicitat reprezentanţilor acestor firme ca filele CEC să fie introduse la plată la un interval de până la 30 zile de la emitere, tocmai în scopul de a beneficia de timpul necesar pentru a nu se efectua plăţile şi totodată să aibă la dispoziţie un interval de timp care să le asigure părăsirea mun. Vatra Dornei.

Datorită acestui fapt, primul incident de plată s-a înregistrat abia la 28 octombrie 2005 pentru fila CEC seria X1 emisă pentru SC C. SRL Suceava, în sumă de 36.609,39 RON, ulterior înregistrându-se şi celelalte refuzuri pentru firme furnizoare din jud. Suceava, Neamţ, Galaţi, Timiş, Harghita, Covasna, Constanţa şi mun. Bucureşti. O parte dintre firmele prejudiciate au sesizat organele de poliţie ori unităţile de parchet de pe raza judeţelor unde îşi au sediul social, care au efectuat ori efectuează cercetări faţă de administratorul P.V. şi alţi participanţi la comiterea faptelor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În acest sens au fost plângerile penale formulate de SC B.T. SA Timişoara, care a fost prejudiciată cu suma de 38.681,55 RON şi SC B. SA Timişoara, care a fost prejudiciată cu suma de 198.747,14 RON - plângeri aflate în lucru la I.P.J. Timiş, şi SC S.C. SRL Bucureşti, care a fost prejudiciată cu suma de 34.962,20 RON - plângere aflată în lucru la D.G.P. M. B. - Poliţia Sectorului 6 şi plângerea formulată de SC A.C. SRL Bucureşti care a fost prejudiciată cu suma de 68.500 RON - aflată în lucru la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică.

Cei trei inculpaţi P.V., P.E. şi A.D.N. au fost trimişi în judecată în prezenta cauză iar modalitatea de operare a acestora în realizarea activităţii infracţionale a fost prezentată detaliat în cele ce a urmat şi s-a făcut trimitere directă la fiecare societate comercială prejudiciată prin săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., respectiv a tentativei la această infracţiune:

Astfel,

1. SC R.I. SRL Bucureşti - Sucursala Suceava a fost prejudiciată cu suma de 278.214,72 RON, în următoarele condiţii:

Numitul P.Ş.C., în baza dispoziţiei primite de la inculpatul P.V. a întocmit şi transmis prin fax comanda f.n. datată fax 13 octombrie 2005 orele 15:45 pentru cantitatea de 250 t. azotat de amoniu şi 100 t. îngrăşământ complex MTK 15-15.

Delegat din partea SC S.S.C. SRL Vatra Dornei s-a prezentat inculpatul P.E. care s-a recomandat sub numele dl. P., care la fiecare livrare efectuată în perioada 18 - 27 octombrie 2005 a prezentat file CEC semnate de inculpatul P.V. şi care după expirarea termenului convenit între părţi au fost introduse la plată şi refuzate în totalitate. Discuţiile dintre inculpatul P.E. şi reprezentanţii firmei R.I. au avut loc fie telefonic, fie la sediul firmei din Suceava şi s-au purtat în special cu directorul comercial, martora N.L. în prezenţa altor angajaţi, respectiv martorele C.C. şi M.A., care l-au şi recunoscut de altfel în planşa foto.

Din cercetări a rezultat că o parte din mărfurile achiziţionate de la SC R.I. au fost vândute de către inculpaţii P.E. şi P.V. către persoana fizică D.F. din com. Matca, jud. Galaţi, în baza facturii fiscale din 28 octombrie 2005, plata fiind efectuată cu numerar în baza chitanţei din aceeaşi dată. Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 1 martie 2006, scriptorul acestor două documente a fost identificat în persoana inculpatului P.E.

2. SC C. SRL Marginea - punct de lucru Suceava a fost prejudiciată cu suma de 36.609,39 RON astfel:

Învinuitul P.Ş.C. la solicitarea inculpatului P.V. a completat şi transmis prin fax datat 27 septembrie 2005 comanda nr. 20 pentru achiziţionarea de oţel beton. La sediul societăţii s-a prezentat ca delegat inculpatul P.E. sub identitatea de P.C. care a indicat o serie de buletin fictivă, respectiv X2, date care au fost înscrise în factura fiscală de livrare din 30 septembrie 2005. Inculpatul P.E. a discutat cu reprezentanţii societăţii, martorii P.C., M.I.B. şi I.C. cărora le-a spus că plata se va face cu filă CEC scadentă la 26 octombrie 2005, deşi cunoştea că CEC-ul semnat de P.V. nu va avea acoperire în bancă.

În urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii firmei prejudiciate, inculpatul P.E. a solicitat ca mărfurile să fie transportate direct la depozitul firmei din Vatra Dornei unde s-au şi descărcat şi, ulterior revândut fără a se putea stabili beneficiarii.

3. SC D. SRL Bacău - punct de lucru Suceava a fost prejudiciată cu suma de 11.375,75 RON, după cum a urmat:

La data de 29 septembrie 2005, inculpatul P.E. s-a prezentat la această societate sub identitatea de P.C. pentru a ridica materiale de construcţii în valoare totală de 11.375,75 RON şi pentru achitarea cărora a înmânat reprezentantului societăţii I.F. fila CEC seria X3 semnată de inculpatul P.V., stabilindu-se ca dată a plăţii 29 octombrie 2005.

Mărfurile au fost transportate după câteva zile la depozitul închiriat de SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, iar în facturile de livrare s-au înscris la rubrica delegat numele fictiv P.C. şi B.I. seria SV nr. X4 indicată de inculpatul P.E.

Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşa foto, I.F. l-a indicat pe inculpatul P.E. ca fiind persoana care s-a prezentat sub identitatea de P.C.

Pentru a câştiga încrederea reprezentantului părţii vătămate, inculpatul P.E. a declarat că materialele au fost necesare pentru amenajarea biroului administratorului SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, iar din cercetările ulterioare s-a stabilit că o parte din mărfurile achiziţionate au fost folosite de A.N.D. la renovarea casei sale din str.I.

4. SC G.T. SRL Miercurea-Ciuc a fost prejudiciată cu suma de 30.778,16 RON, astfel:

Cu nota de comandă f.n. semnată de P.V. şi transmisă prin fax de la nr. 0230/X5 ce a aparţinut SC S.S.C. SRL Vatra Dornei şi care fusese transferat de la abonatul A.N.D. în cursul anului 2005, s-a solicitat livrarea unor cantităţi de vată minerală şi folie anticondens.

Directorul executiv B.B.K. a acceptat onorarea comenzii ca urmare a discuţiilor purtate telefonic cu P.V., iar mărfurile au fost livrate cu auto nr. HR CC CCC la 26 octombrie 2005, având ca delegat pe martorul A.L., angajat al furnizorului. Acesta s-a deplasat la Vatra Dornei şi a predat mărfurile inculpatului P.E., primind de la acesta fila CEC seria X6 semnată de inculpatul P.V., completarea datelor din fila CEC fiind făcută de inculpatul P.E. în prezenţa martorului, după cum a reieşit din declaraţia acestuia. Martorul A.L., cu ocazia prezentării planşei foto pentru recunoaştere l-a indicat pe inculpatul P.E. ca fiind persoana căreia i-a predat marfa şi a completat fila CEC la depozitul firmei.

5. SC B.A. SRL Suceava care a fost prejudiciată cu de 14.885,89 RON, după cum a urmat:

În baza unor împuterniciri semnate de inculpatul P.V., martorul V.A.P. s-a prezentat în calitate de delegat al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei la SC B.A. SRL Suceava în două rânduri în perioada 10 - 18 octombrie 2005 pentru a ridica mărfuri (drujbe şi generator de sudură) pentru a căror plată a înmânat părţii vătămate Ş.D. file CEC şi bilete la ordin semnate de inculpatul P.V. în alb şi care au fost ulterior completate de către angajaţii părţii vătămate. Instrumentele de plată au fost refuzate la plată în datele de 3 şi 11 noiembrie 2005 datorită lipsei de disponibil, emitentul aflându-se în interdicţie bancară.

Din declaraţiile martorului V.A.P. a rezultat că a fost trimis să ridice aceste mărfuri de către inculpaţii P.V. şi P.E., mărfuri ce au fost predate ulterior celui dintâi, conform proceselor-verbale semnate de către acesta şi transportate în zona pieţei din mun. Botoşani unde cei doi l-au aşteptat. Martorul V.A.P. a primit pentru această activitate suma de 1500 RON. Tot din declaraţia martorului V.A.P. a reieşit şi legătura dintre inculpaţi şi inculpatul A.N.D.

6. SC E.C. SRL Bucureşti a fost prejudiciată cu suma de 17.964,24 RON astfel:

La data de 3 octombrie 2005, agentul de vânzări al părţii vătămate, numitul B.C. a primit prin fax comanda f.n. transmisă de la nr. 0230/X5 al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei pentru a livra sortimente de produse cosmetice şi în care s-a menţionat plata cu filă CEC la termen de 30 de zile. Comanda a fost semnată de administrator, respectiv inculpatul P.V., iar discuţiile pentru onorarea comenzii le-a purtat numai prin telefon mobil. O altă comandă cu nr. 265 a fost transmisă de la acelaşi număr de fax în data de 4 octombrie 2005 orele 12:37.

Personal, la 6 octombrie 2005, B.C. s-a deplasat cu auto B DD DDD la Vatra Dornei la depozitul firmei S.S.C. SRL Vatra Dornei unde a descărcat mărfurile şi le-a predat unor persoane a căror identitate nu a reţinut-o, primind în schimb fila CEC seria X7 semnată în alb de inculpatul P.V.

Ulterior, nereuşind să mai ia legătura cu vreun reprezentant al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, fila CEC a fost introdusă la plată şi refuzată în 11 noiembrie 2005 din aceleaşi motive expuse mai sus.

7. SC L.M. SRL Galaţi a fost înşelată cu suma de 48.747,16 RON, după cum a urmat:

Administratorul societăţii prejudiciate, numitul F.S.A. a fost contactat în mai multe rânduri telefonic de către o persoană care s-a recomandat D.C., administrator la SC C.C. SRL Vatra Dornei, solicitându-i-se să livreze acestei firme tablă în valoare de 55.000 RON. S-a convenit ca plata să fie făcută cu file CEC emise de această societate. Mărfurile comandate au fost ridicate de delegatul S.N.T. din mun. Galaţi, cu autocamionul GL EE EEE, iar factura s-a emis la data de 19 noiembrie 2005. La aceeaşi dată reprezentanţii părţii vătămate au primit fila CEC seria X8 semnată de P.V. şi ştampilată cu ştampila SC C.C. SRL Vatra Dornei, data plăţii fiind 21 noiembrie 2005.

Cercetările au stabilit că fila CEC a aparţinut în realitate SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, a fost semnată de P.V. şi, pentru a nu afla firma furnizoare că la data respectivă societatea al cărui administrator era, s-a aflat în interdicţie bancară, CEC-ul a fost emis şi ştampilat în numele SC C.C. SRL Vatra Dornei.

Mărfurile au fost identificate ca fiind vândute către SC M. SRL Galaţi, al cărei unic asociat şi administrator a decedat la 30 ianuarie 2006, motiv pentru care nu s-a putut stabili participarea altor persoane, răspunderea revenind administratorului SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, respectiv inculpatului P.V.

În drept:

- faptele inculpatului P.V., astfel cum au fost reţinute şi descrise anterior de instanţă, constând în aceea că, în calitate de asociat unic şi administrator al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei a emis în perioada 10 octombrie 2005 - 27 octombrie 2005 mai multe file CEC, pe care le-a semnat în alb, cunoscând că nu există disponibil bancar pentru acestea, file CEC ce au fost folosite de către coinculpatul P.E. şi martorii V.A. şi S.N.T. la diferite societăţi comerciale de unde au ridicat marfă, ulterior filele CEC fiind refuzate la plată din lipsă de disponibil şi nu a înregistrat în perioada septembrie - noiembrie 2005, în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate, cauzând în această modalitate prejudicii părţilor civile în cuantumurile mai sus menţionate, au întrunit elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

- faptele inculpatului P.E., astfel cum au fost reţinute şi descrise anterior de instanţă, constând în aceea că, în înţelegere cu coinculpatul P.V. şi cunoscând faptul că filele CEC semnate de acesta nu au disponibil bancar, a folosit o parte din filele CEC semnate în alb la diferite societăţi comerciale ca instrument de plată, urmărind inducerea în eroare a acestora, lucru ce s-a şi realizat prin refuzul la plată a filelor CEC, prejudiciind părţile civile cu sumele de bani la care s-a făcut anterior trimitere au întrunit elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice cu privire la starea de recidivă, având în atenţie faptul că infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea acestuia la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 648 din 22 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Buzău, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 189 din 5 mai 2005 a Tribunalului Buzău, din executarea căreia a fost liberat condiţionat cu un rest de 579 zile.

- faptele inculpatului A.N.D., astfel cum au fost reţinute şi descrise anterior de instanţă, constând în aceea că urmare a înţelegerii avute cu inculpaţii P.V. şi P.E., i-a ajutat pe aceştia la activitatea infracţională desfăşurată, în ceea ce priveşte inducerea în eroare a societăţilor comerciale la care au fost prezentate filele CEC fără acoperire, în sensul că a fost de acord cu vânzarea societăţii comerciale S.S.C. SRL Vatra Dornei, al cărei administrator a fost anterior, cu păstrarea sediului firmei la domiciliul său, acordând în diverse modalităţi sprijinul necesar celor doi în desfăşurarea activităţii infracţionale au întrunit elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., sub forma complicităţii şi, pe cale de consecinţă, fiecare dintre aceştia au urmat să răspundă penal.

Vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită cu preponderenţă cu plângerile şi declaraţiile părţilor civile, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de confruntare şi recunoaştere după planşe foto, procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice certificate de instanţă ca mijloace de probă, cele reţinute ca prezentând interes în cauză fiind indicate la f. 262 - 263 ds. u.p., vol. I, fotofilmarea din data de 28 februarie 2006, transcrisă în nota din aceeaşi dată pe un număr de 3 file, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi nemijlocit în faţa instanţei de fond, probele testimoniale administrate coroborându-se cu parte din susţinerile inculpaţilor consemnate în depoziţiile date în ambele faze procesuale.

Instanţa analizând şi interpretând probele, a reţinut dintre ele pe cele cu privire la care a ajuns la concluzia că au fost sincere şi concludente şi le-a înlăturat pe cele susceptibile de suspiciune (mai exact susţinerile inculpaţilor de negare a comiterii faptelor, care sunt infirmate de restul probatoriului administrat), ajungând la stabilirea adevărului prin coroborarea probelor mai sus menţionate.

Latura subiectivă sau elementul moral al conţinutului infracţiunii s-a manifestat sub formă de intenţie sau culpă, aflându-se în legătură inseparabilă cu elementul material. Vinovăţia s-a prezentat sub două forme, prevăzute în art. 19 C. pen., text inserat în cadrul dispoziţiilor generale privitoare la infracţiune, întrucât ea constituie un element al acesteia. Potrivit textului de lege citat, vinovăţia s-a prezentat sub formă de intenţie sau culpă, cu modalităţile normative conturate de lege, în conţinutul acesteia constatându-se existenţa a doi factori: intelectiv sau de conştiinţă şi volitiv sau de voinţă.

Tribunalul a considerat că inculpaţii au comis faptele cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, în conţinutul căreia s-a constatat existenţa ambilor factori atât a celui intelectiv, constând în reprezentarea conţinutului obiectiv al infracţiunilor, adică a acţiunilor lor şi a urmărilor produse de acestea, a împrejurărilor de comitere a faptelor şi a legăturii de cauzalitate dintre acţiune şi urmări, precum şi în atitudinea de acceptare a urmărilor, cât şi a celui volitiv - ei având capacitatea de a-şi dirija în mod liber voinţa, precum şi reprezentarea corectă a faptelor săvârşite.

Argumentaţia judiciară pe care s-a sprijinit convingerea instanţei, ce a fost expusă în continuare a avut o susţinere atât sub aspectul faptic, cât şi cel judiciar.

Mobilul infracţional s-a dezvoltat, în genere, înaintea debutului faptei, devansând fazele acţionale şi devenind o circumstanţă subiectivă a acţiuni-inacţiunii socialmente periculoasă. Formarea mobilului şi acceptarea acestuia de către infractor a reprezentat o parte componentă a afectivităţii individuale care a fost preponderent şi stabil negativă, constituind un caz tipic de neacceptare a exigenţelor sociale, explicând din ce motiv a fost săvârşită fapta penală.

Scopul infracţional, ca element subiectiv al conţinutului infracţiunii, a fost reprezentat de considerentele fixate în mod conştient de infractor care se vor realiza în mod concret prin săvârşirea unei acţiuni-inacţiuni. Prin scop, infractorul a anticipat rezultatul faptei care a urmat a se definitiva ulterior, scopul fiind rezultatul unui proces psihic, al unei deliberări prin care făptuitorul anticipează satisfacerea unor interese şi îşi fundamentează modul de acţiune concretă, pentru a se finaliza rezultatul propus. În sens restrâns, scopul reprezintă reflectarea subiectivă, conştientă a unui rezultat infracţional viitor, intuit, realizat şi acceptat de infractor. În sens larg, scopul semnifică stabilizarea conştientă, volitivă a gândirii infractorului asupra unui obiectiv, deliberarea şi adoptarea unei strategii acţionale adecvate modului şi condiţiilor concrete de săvârşire a faptei pentru obţinerea rezultatului anticipat.

Sensul scopului s-a precizat în contextul acţiunii, exprimând caracteristica procesului acţional, a însuşirilor, a circumstanţelor în care va avea loc acţiunea pentru a se ajunge la rezultatul prevăzut iniţial. Scopul este dependent de rezultatul infracţional, fiind element subiectiv al conţinutului infracţiunii doar în anumite condiţii. Scopul realizează joncţiunea între actul deliberativ, voliţional şi rezultatul urmărit, iar dacă scopul infracţiunii concrete se ocupă de modul cum este organizată aceasta pentru producerea rezultatului, infracţiunea abstractă stabileşte un scop generalizat socialmente periculos pentru întreaga categorie de acţiuni posibile a se realiza. În acest mod, scopul devine element subiectiv al conţinutului infracţiunii doar în condiţiile în care fapta a urmărit realizarea scopului generalizat, socialmente periculos. În conţinutul infracţiunii, scopul este utilizat sub înţelesurile de destinaţie, de rezultat şi de circumstanţă şi face parte din latura obiectivă a infracţiunii.

Toate reperele comportamentului infracţional, analizat de literatura de specialitate, se proiectează fidel în conduita prohibită de lege şi reţinută în sarcina celor inculpaţilor.

După cum este ştiut, structura acestuia are în conţinutul său patru secvenţe distincte, sub aspect psihologic, care se diferenţiază în intensitate şi se delimitează în timp.

Secvenţa primară însumează procesele care se nasc şi se consumă până la decizia de a comite infracţiunea proiectată. Această etapă se caracterizează prin perceperea şi prelucrarea de către agentul infractor a informaţiilor declanşatoare de tendinţe şi motivaţii antisociale, pe care se fundamentează opţiunea pentru comportamentul ilicit, adică deliberarea.

Secvenţa secundară cuprinde procesele care au loc din momentul luării deciziei infracţionale, până la pregătirea materială şi săvârşirea faptei.

Acestei etape îi sunt specifice procesele de analiză şi sinteză a datelor deţinute de agentul infractor şi de structurare a acestora pe variante de acţiune, din care va alege varianta optimă. Activităţile specifice etapei secundare se desfăşoară sub forma reprezentării mentale a unui plan de acţiune, despre mijloacele şi modalităţile de realizare a scopului, timpul de săvârşire a infracţiunii, asigurarea rezultatelor acesteia, măsurile de acoperire şi sustragere de la identificare şi răspundere, precum şi alte elemente necesare reuşitei.

Un rol deosebit de important în prelevarea şi anticiparea mentală a finalităţii acţiunilor proiectate îl au stabilirea orientării antisociale şi experienţa din trecut a agentului infractor.

Odată definită hotărârea de a comite infracţiunea, latura imaginativ-prospectivă a acesteia este urmată de acţiunile materiale cu caracter pregătitor. Specificul actelor preparatorii constă în procurarea de instrumente şi materiale necesare actelor de executare a infracţiunii, contactarea de complici, culegerea de informaţii despre locul infracţiunii şi persoana (fizică ori juridică) vizată, posibilităţile de acoperire şi fugă în caz de surprindere etc.

Rezultanta comportamentului infractorului din faza actelor preparatorii poate fi după caz, fie fundamentarea în plan material a hotărârii de a comite fapta prin realizarea condiţiilor optime reuşitei, fie desistarea ori amânarea, în aşteptarea unor condiţii şi împrejurări favorizante.

Secvenţa terţiară cuprinde procesele psihologice care însoţesc săvârşirea infracţiunii, timp în care actele şi acţiunile care se derulează în câmpul infracţiunii sunt tributare crizei de timp şi neprevăzutului, care generează o activitate infracţională precipitată.

Şi în sfârşit secvenţa a patra cuprinde procesele psihologice care se produc după săvârşirea infracţiunii, în intenţia sustragerii de la răspunderea penală. Elementul caracteristic infractorului după comiterea faptei penale este efortul de a se sustrage identificării, inculpării şi pedepsei şi, în general, comportamentul agentului infractor în această fază - postinfracţională - este reflexiv -acţional, întreaga lui activitate focalizându-se pe crearea unor strategii şi scenarii de contracarare a activităţilor de identificare şi tragere la răspundere penală a autorilor. În contextul acestor strategii şi scenarii infractorii nu ezită a întrebuinţa orice mijloace care i-ar putea ajuta, unii folosindu-se de ascunderea adevărului şi prezentarea unor piste false pe care este îndreptată ancheta în desfăşurare, iar cel mai adesea, în cazul infracţiunilor săvârşite în forma coautoratului, indicând ca singur autor pe celălalt participant la activitatea infracţională. Alţi infractori apar în preajma locului unde se desfăşoară cercetările, căutând să obţină informaţii referitoare la cursul acestora, iar apoi prin diverse mijloace să dispară din aria de investigare a organelor în drept.

În speţă, după cum a reieşit din situaţia de fapt reţinută şi descrisă pe larg mai sus de instanţă, care-şi găseşte corespondent în materialul probator administrat, inculpatul P.E. având fundamentată în plan material hotărârea de a comite fapta de înşelăciune a pregătit minuţios câmpul infracţional şi oferindu-i inculpatului P.V. suma de 4000 euro - persoană racolată prin intermediar dintr-un mediu care nu avea nimic de a face cu desfăşurarea activităţilor comerciale şi mai mult decât atât cunoscut ca fiind recidivist - i-a solicitat acestuia să achiziţioneze o societate comercială din mun. Vatra Dornei, urmând ca, în calitate de administrator să desfăşoare o aşa-zisă activitate comercială cu mai multe firme. Convingerea instanţei este că inculpatul P.V. a realizat încă de la început că urma să presteze o activitate ce intra în sfera ilicitului penal, atâta timp cât, deşi era o persoană care nu avea nici cunoştinţele corespunzătoare şi nici experienţa necesară pentru îndeplini o funcţie de coordonare a unei societăţi comerciale i s-a oferit de către persoane practic necunoscute o sumă de bani considerabilă, astfel că percepând şi prelucrând informaţiile declanşatoare de tendinţe şi motivaţii antisociale şi-a fundamentat opţiunea pentru comportamentul ilicit, atras fiind de câştigul promis şi în aceste condiţii a dat curs propunerii - aspect care se reliefează de altfel cu claritate din chiar conţinutul declaraţiilor sale. După cum se poate observa din actele dosarului terenul era pregătit în vederea cumpărării unei societăţi comerciale, astfel că în realizarea acestui demers în baza unei înţelegeri prealabile, inculpatul P.V. a fost trimis direct la destinaţie, fiind pus în legătură cu inculpatul A.N.D., de la care, în împrejurările mai sus arătate, a achiziţionat firma SC "S.S." SRL Vatra Dornei, devenind astfel asociat unic şi administrator al acesteia.

Începând cu acest moment, fiind puse bazele planului de acţiune ce urma să se deruleze - conturate deja şi modalităţile de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune - în realizarea scopului urmărit, acela de a obţine pentru sine un folos material injust cei doi inculpaţi P.V. şi P.E. au desfăşurat o activitate ilicită, prin acţiunile întreprinse aceştia realizând latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune este de menţionat faptul că, pentru existenţa acesteia este necesar ca victima să fi fost indusă în eroare, să fi ajuns la o reprezentare greşită a unei situaţii sau împrejurări, ca rezultat al activităţii făptuitorului.

Ori relaţionând aspectele înainte-menţionate la conţinutul juridic al infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 C. pen., tribunalul a constatat că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acţiunile de inducere în eroare a reprezentanţilor părţilor civile în modalitatea înainte descrisă care se circumscrie alin. (1) al textului de lege amintit, încrederea partenerilor de afaceri fiind obţinută prin amăgire, lezându-se astfel relaţiile sociale cu caracter patrimonial, relaţii care trebuie să se bazeze pe încredere şi bună-credinţă.

În raport de situaţia de fapt prezentată anterior, de maniera în care au acţionat inculpaţii P.E. şi P.V., instanţa a considerat că este dat şi conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni în forma prevăzută de alin. (3) al art. 215 C. pen., potrivit căruia înşelăciunea în convenţii constă în inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Elementul material poate fi realizat atât printr-o acţiune de inducere în eroare, cât şi printr-o acţiune de menţinere în eroare.

Fapta de inducere sau menţinerea în eroare trebuie să se realizeze cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Prin expresia "cu prilejul încheierii unui contract" se înţelege intervalul de timp care s-ar scurge de la începerea tratativelor şi până la stabilirea acordului de voinţă, iar prin expresia "cu prilejul executării unui contract" înţelegându-se intervalul de timp în care obligaţiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire până la definitiva executare.

Eroarea provocată ori menţinută trebuie să aibă rol determinant în încheierea, executarea ori rezilierea contractului, condiţie care este îndeplinită dacă fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat, executat ori reziliat contractul în condiţiile stipulate.

În speţă s-au conturat şi cele două forme agravate ale acestei infracţiuni prevăzute în alin. (2) şi (5).

Potrivit alin. (2), atât înşelăciunea prevăzută la alin. (1), cât şi cea prevăzută la alin. (3) sunt mai grave dacă au fost săvârşite prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

Agravanta s-a referit la mijloacele frauduloase folosite de făptuitor, în literatura de specialitate arătându-se că deosebirea dintre mijloacele de inducere în eroare din alin. (1) şi mijloacele frauduloase din forma agravată este mai mult cantitativă sau de intensitate, că un mijloc trebuie considerat fraudulos atunci când este de natură să asigure mai uşor reuşita făptuitorului, când are aparenţa unui mijloc veridic, adică atunci când în mod obişnuit inspiră încredere şi înlătură orice bănuială. De asemenea, sunt mijloace frauduloase toate acele mijloace de inducere în eroare, care constituie prin ele însele infracţiuni.

În alin. (5) al art. 215 C. pen. este calificată înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave. Potrivit art. 146 C. pen., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane fizice sau juridice.

În speţă, cei doi inculpaţi despre care se face vorbire, fiecare acţionând în direcţii bine stabilite au comis cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., inculpatul P.V. în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpatul P.E., în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, în modalităţile descrise anterior pe larg, diverşi agenţi economici au fost contactaţi şi în baza unor comenzi ferme, semnate de inculpatul P.V., s-a solicitat livrarea unor produse pentru plata cărora acelaşi inculpat a emis file CEC, semnate în alb cu date scadente de până la 30 de zile de la ridicarea acestora, ştiind că nu avea provizia necesară în cont pentru acoperirea acestora. Instrumentele astfel emise au fost folosite în relaţiile directe cu furnizorii de mărfuri în cea mai mare parte de către inculpatul P.E., care cunoştea de asemenea consecinţele juridice pe care le produceau aceste CEC-uri emise fără acoperire.

Agenţii economici, furnizori de diferite materiale au fost induşi în eroare prin prezentarea acestor comenzi ferme de achiziţionarea unor bunuri, emise de SC "S.S." SRL Vatra Dornei sub o aparentă tentă de legalitate, în sensul că veneau din partea unei societăţi legal înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului, fiind semnate de însuşi administratorul firmei - inculpatul P.V. şi au fost de natură a crea o falsă reprezentare a realităţii, lăsând impresia că în baza acestora se va genera un raport contractual viabil între părţi, ceea ce s-a şi întâmplat în continuare, fiind încheiate ulterior şi contractele de colaborare.

Încrederea partenerilor de afaceri a fost captată în totalitate la momentul când inculpatul P.E. s-a prezentat la furnizor cu actele de identificare a societăţii în discuţie, precum şi cu instrumentele de plată pentru care nu exista acoperirea necesară valorificării lor - aspecte cunoscute de cei doi - semnate de acelaşi inculpat P.V. şi ştampilate şi cum CEC-urile prezintă o mare aparenţă de veridicitate, fiind titluri comerciale de valoare, asemănătoare cambiei şi biletului la ordin şi corelat cu împrejurările în care au fost folosite, acestea pot fi caracterizate ca fiind "frauduloase". Şi asta pentru că, în situaţia în care instrumentele de plată nu au avut acoperirea necesară, pe cale de consecinţă, s-au schimbat condiţiile contractuale şi implicit a fost viciat acordul de voinţă în dauna furnizorilor de produse.

Din analiza elementelor faptice privind aşa-zisele operaţiuni comerciale conduse în mod concertat de către inculpaţii P.V., în calitate de administrator al SC "S.S." SRL şi inculpatul P.E. - reprezentant al acestei societăţi, fiecare aducându-şi o contribuţie bine stabilită, a rezultat indubitabil faptul că fără utilizarea manoperelor frauduloase sancţionate din punct de vedere penal nu ar fi fost obţinute mărfurile ce le-au fost livrate de părţile civile.

După cum s-a putut observa din situaţia de fapt reţinută de instanţă, probată cu declaraţiile inculpatului P.V. care s-au coroborat cu cele ale martorilor la ale căror susţineri s-a făcut trimitere punctual mai sus, părţile civile au fost induse în eroare prin manoperele dolozive ale acestuia, precum şi a inculpatului P.E., atât cu prilejul încheierii contractelor, prin această expresie înţelegându-se intervalul de timp ce s-a scurs de la începerea tratativelor - care au debutat telefonic şi au fost întărite de emiterea comenzilor ferme despre care s-a făcut vorbire - şi până la stabilirea acordului de voinţă, cât şi cu prilejul executării contractelor, adică pe durata de timp în care obligaţiile contractuale s-au aflat în faza de aducere la îndeplinire până la definitiva executare.

Activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp, a indus în eroare în maniera descrisă mai multe societăţi comerciale cu scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, emiţând şi folosind CEC-uri pentru plata materialelor achiziţionate cunoscând că pentru acoperirea sumelor datorate nu există provizia necesară în cont şi, mai mult decât atât retrăgând banii care la un moment dat erau viraţi în acesta, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu cumulat de peste 2 miliarde de lei, se circumscrie infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., ce a fost comisă cu intenţie directă şi în formă continuată.

Este important a se observa modul atipic de desfăşurare a aşa-ziselor activităţi comerciale şi asta pe de o parte prin prisma faptului că bunurile achiziţionate făceau parte dintr-o gamă largă de sortimente - fiind vorba de materiale de construcţii, cosmetice, îngrăşăminte chimice etc. - în condiţiile în care în general agenţii economici se profilează doar pe o anumită direcţie din această perspectivă, doar societăţile consacrate cu o cifră mare de afaceri şi parteneri stabili adoptând o astfel de strategie de marketing, ori SC "S.S." SRL nu avea nici măcar un minim de piaţă de desfacere, dat fiind momentul la care a fost cesionată, de doar o lună de zile. Şi cu toate acestea, totul se desfăşura într-un ritm alert, într-o perioadă scurtă de timp fiind comandate şi efectuate foarte multe transporturi de mărfuri, ceea ce denotă că erau pregătiţi şi pentru plasarea imediată a produselor, acestea fiind revândute către terţi beneficiari, în mare parte rămaşi neidentificaţi, întrucât niciuna din aceste operaţiuni comerciale nu au fost evidenţiată în actele contabile ale societăţii, cu consecinţa obţinerii pe această cale a unor venituri rapide şi ilicite. Sumele încasate direct din aceste tranzacţii nu au fost depuse în contul societăţii, deşi inculpaţii ştiau că pentru plata mărfurilor achiziţionate au emis CEC-uri fără acoperire, iar cele care au urmat circuitul bancar au fost retrase la scurt timp de la de la virarea lor în cont, inculpatul P.V. fiind însoţit la bancă fie de către inculpatul P.E., fie de către inculpatul A.N.D., aspect de natură a întări convingerea instanţei că aceştia au acţionat cu scopul clar conturat de a obţine pentru sine un folos material injust, prejudiciind astfel părţile civile care le-au livrat.

Inculpaţii P.V. şi P.E. au acţionat aşadar precipitat, după cum s-a arătat anterior pe o perioadă scurtă de timp, iar împrejurările că au închiriat depozitul doar pentru o lună de zile, iar telefoanele mobile cu cartele reîncărcabile O. sau conectate la abonament în reţeaua Z., achiziţionate de către inculpatul P.E. în baza unor împuterniciri scrise date în numele SC S.S.C. SRL Vatra Dornei şi semnate de inculpatul P.V. au fost utilizate numai pe perioada comiterii faptelor, cele trei numere deţinute de SC S.S.C. SRL Vatra Dornei fiind activate la 19 septembrie 2005 şi suspendate pentru neplată la 21 octombrie 2005 (după cum rezultă din conţinutul Adresei din 3 februarie 2006), motiv pentru care nici nu au mai putut fi contactaţi de părţile civile înşelate, reliefează că aceştia şi-au premeditat retragerea la timp din câmpul infracţional şi, după cum se poate lesne observa, imediat ce societatea a înregistrat incidente la plată au părăsit mun. Vatra Dornei, cu intenţia de a se sustrage răspunderii penale.

Pentru considerentele care preced instanţa nu a putut da eficienţă juridică disp. art. 334 C. proc. pen. în sensul schimbării încadrării juridice a infracţiunii în discuţie în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. astfel cum a solicitat procurorul, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, aceasta a fost săvârşită în toate formele prevăzute de legiuitor, consacrate în textul de lege incriminator.

Deosebit de aceasta, a considerat că nu se justifică a fi primite nici argumentele aduse de inculpatul P.V., prin apărător, în susţinerea soluţiei de achitare în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că a fost doar o "unealtă", fiind manipulat de alte persoane, el neavând o pregătire de specialitate, în condiţiile în care, după cum s-a dovedit prin probele administrate în cauză, acesta a intuit încă de la început substratul propunerii de a fi administratorul unei firme şi, ştiind că nu are cunoştinţele necesare pentru a activa în această calitate, a acceptat-o atras fiind de suma de bani oferită. Mai mult decât atât, ulterior, după cum a şi afirmat cu ocazia audierii, cu toate că şi-a dat seama că este folosit de către ceilalţi inculpaţi, a continuat să persiste în activitatea infracţională, când putea alege calea desistării, realizând aşadar şi care sunt implicaţiile juridice ale faptelor sale. În concluzie, acesta şi-a asumat riscul obţinerii unor sume de bani intrând cu bună ştiinţă în sfera ilicitului penal, situaţie în care nu se poate aprecia că nu a săvârşit infracţiunile cu intenţie, iar pe de altă parte necunoaşterea legii nu poate fi invocată sub nicio formă pentru a fi exonerat de răspundere penală.

Instanţa nu a îmbrăţişat nici punctul de vedere exprimat de către apărătorul inculpatului P.E., considerând că nu se poate reţine că faptele săvârşite de acesta îmbracă forma infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, argumentul adus în susţinerea acestuia potrivit căruia partenerii de afaceri aveau cunoştinţă că nu exista disponibil în cont la data emiterii instrumentelor de plată neavând suport probator. Simplul fapt că părţile civile au acceptat ca plata să se facă la o altă dată decât cea a livrării mărfurilor, nu poate fi interpretat ca o dovadă că acestea aveau cunoştinţă că pentru acoperirea CEC-urile emise nu exista provizia necesară în cont, în condiţiile în care nici probele administrate nu converg în sensul liniei induse de apărare. O atare modalitate de plată a fost acceptată tocmai ca urmare a manoperelor dolozive folosite de inculpaţi care, arătându-se interesaţi de achiziţionarea unor cantităţi mari de mărfuri şi derularea unor contracte pe termen îndelungat au creat părţilor civile o falsă reprezentare a realităţii, în sensul că se pun bazele unei colaborării convenabile pe viitor pentru ambele părţi contractante, relaţii sociale cu caracter patrimonial care însă trebuiau să se bazeze evident pe încredere şi bună-credinţă. De altfel, este important de avut în vedere în acest context că, aşa după cum a rezultat din depoziţia martorelor N.L., M.A. şi L.M., noul client în speţă SC "S.S." SRL a fost verificat din perspectiva bonităţii, capacităţii de plată pe care o prezintă, însă instituţia bancară nu oferă informaţii decât doar în ceea ce priveşte situaţia incidentelor de plată, nefiind furnizate şi date despre sumele pe care le deţine în cont şi fiind consultată baza de date a Centralei Incidentelor de Plată s-a constatat că societatea nu se afla în interdicţie bancară.

Totodată, este de evidenţiat că elementul material al laturii obiective al infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. s-a realizat nu numai prin emiterea CEC-urilor fără a exista provizia necesară, ci şi prin altă modalitate alternativă reglementată de legiuitor, în concret, prin retragerea tuturor sumelor de bani intrate în cont, înainte de valorificarea acestora.

Apărările inculpatului P.E., susţinute prin apărător, în sensul că el nu a cunoscut natura relaţiilor comerciale care s-au derulat cu părţile civile, şi nici dacă exista disponibil în cont pentru plata mărfurilor achiziţionate, el fiind cel care era trimis doar pentru a înmâna instrumentele de plată semnate şi ştampilate de coinculpatul P.V., nu au putut fi primite, instanţa constatând că afirmaţiile sale au fost contrazise de probatoriul administrat.

Pentru început, în contextul în care s-a argumentat că singura probă incriminatoare a fost declaraţia inculpatului P.V. dată în cursul urmăririi penale şi care în faţa instanţei de fond şi-a schimbat poziţia procesuală iniţial adoptată, este de reţinut, pe de o parte, că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă prev. de art. 64 C. proc. pen. nu au o valoare probantă prestabilită putând fi administrate în toate fazele procesului penal, iar legea nu face nicio distincţie în ceea ce priveşte valoarea lor probantă după cum sunt administrate în faza urmăririi penale sau cea a judecăţii. Faptul că inculpatul P.V. nu şi-a menţinut în totalitate depoziţiile date în cursul urmăririi nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât nu a dovedit că a fost constrâns în vreun mod să declare altfel iniţial. Totodată, este ştiut faptul că declaraţia inculpatului, pe lângă faptul că are o forţă probantă condiţionată, fiind necesar a fi coroborată cu celelalte probe, are în acelaşi timp şi un caracter divizibil, ea putând fi acceptată în parte sau în întregime, în funcţie de cum este confirmată sau infirmată de întreg probatoriul (V. Dongoroz şi colab. "Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român").

Pe de altă parte, tribunalul a constatat că pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti când au fost administrate probe în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, apărările inculpaţilor nu au reuşit să demonteze eşafodajul probator pe care se sprijină hotărârea de condamnare şi nici să demonstreze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie existente, conform art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, în raport de argumentele aduse în apărarea sa de către inculpatul P.E., în sensul celor înainte amintite, instanţa a avut în atenţie cu precădere faptul că, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor din lucrări C.C. şi N.L., acesta a purtat discuţii prin care se stabileau termenii contractuali de derulare a activităţilor comerciale şi se fixau numărul şi destinaţiile transporturilor de mărfuri şi înmâna CEC-urile despre care cunoştea că nu avea aveau acoperirea necesară în cont, cu data scadentă ulterioară celei de achiziţionare a bunurilor, menţinând astfel în eroare părţile civile în tot intervalul de timp în care obligaţiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire până la definitiva executare. Relevantă în acelaşi context este şi depoziţia martorului din lucrări P.C., conform căreia persoana care s-a prezentat cu filele CEC în alb, semnate şi ştampilate, a fost inculpatul P.E. şi, deşi nu a discutat cu acesta despre condiţiile contractuale, acestea fiind stabilite cu persoana care l-a contactat telefonic, el avea cunoştinţă de termenul scadent şi marfa ce urma să o ridice, i-a garantat verbal că totul este în regulă, firma pe care o reprezintă dispunând de bani pentru a-şi onora datoriile şi că nu este nevoie ca aceasta să fie anunţată înainte de introducerea filei CEC la plată. Totodată, martorul din lucrări A.L. a declarat în cursul urmăririi penale că el, în calitate de conducător auto, a transportat marfa livrată de SC "G.T." SRL către SC "S.S." SRL la diverse destinaţii, fiindu-i înmânată de inculpatul P.E. o filă CEC completată de acesta în faţa sa. Ori, în atare condiţii, este evident că eroarea provocată - fără de care părţile civile nu ar fi executat contractele în condiţiile stipulate - a fost menţinută de către inculpatul P.E.

Referitor la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A.N.D., tribunalul a reţinut că legea caracterizează persoana complicelui, sub aspectul activităţii efectuate, în art. 26 C. pen. Potrivit acestui text de lege, se poate defini complicitatea ca fiind acea formă de participaţie ce constă în înlesnirea sau ajutarea cu intenţie, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum şi promisiunea, dată înainte sau în timpul săvârşirii faptei, de a tăinui lucrurile provenite din comiterea ei sau de a favoriza pe făptuitor.

Prin această formă de participaţie s-au creat autorului condiţii favorabile în vederea săvârşirii faptei, iar complicele cooperează la săvârşirea acesteia prin activităţi indirecte de natură a sprijini latura obiectivă sau subiectivă, ceea ce atribuie contribuţiei sale, în general, caracter de participaţie accesorie secundară. Contribuţia sa nu este determinantă, nu este nemijlocită, nu constituie o activitate de săvârşire directă a faptei. Chiar dacă intervine în cursul executării acesteia - complicitatea materială concomitentă - îşi păstrează caracterul de contribuţie indirectă, care înlesneşte doar comiterea faptei.

Activitatea complicelui constând, în general, în crearea condiţiilor săvârşirii faptei, are loc, de regulă, înainte de punerea sa în executare, situându-se în faza de pregătire a executării sau poate fi efectuată în timpul săvârşirii acesteia.

Actele de complicitate, spre deosebire de cele de coautorat nu au realizat ele însele fapta, nu reprezintă o contribuţie indispensabilă în procesul comiterii ei. Contribuţia complicelui nu se înscrie în acţiunea tipică a faptei săvârşite, ci este exterioară acesteia.

Intenţia complicelui implică o anumită legătură subiectivă între acesta şi autor, legătură ce poate fi bilaterală şi se poate manifesta sub forma unei înţelegeri exprese sau tacite, prealabile sau concomitente ori unilaterale.

Complicitatea, ca şi celelalte forme de participaţie, impune condiţia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală întrucât numai prin comiterea acesteia devine o activitate relevant penală.

Contribuţia prin care se ajută sau înlesneşte săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală poate prezenta variate forme, în funcţie de natura acesteia, de momentul în care intervine şi de alte criterii în baza cărora poate fi calificată.

Complicitatea materială constituie forma de complicitate care înlesneşte sau ajută la săvârşirea faptei privite sub aspectul materialităţii ei, la înfăptuirea laturii obiective a infracţiunii. Astfel poate consta în procurarea mijloacelor necesare comiterii faptei şi punerii la dispoziţia autorului - gama lor fiind foarte variată - se mai poate realiza prin pregătirea mijloacelor, adică adaptarea sau modificarea lor pentru a fi adecvate săvârşirii faptei şi, în sfârşit, mai poate consta într-un ajutor acordat în timpul săvârşirii acţiunii, reprezentând acte mediate, indirecte ce susţin săvârşirea activităţii ilicite, fără a se integra în conţinutul faptei.

În funcţie de momentul în care se realizează activitatea de înlesnire, complicitatea poate fi anterioară şi concomitentă, astfel că actele de complicitate trebuie să intervină fie înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei, fie în timpul executării ei, excluzându-se posibilitatea realizării lor după consumarea faptei.

Complicitatea anterioară se plasează în timp înainte de momentul începerii executării faptei şi poate îmbrăca forma complicităţii morale ori a celei materiale.

În speţă, în funcţie de momentul în care s-a realizat activitatea de înlesnire inculpatul A.N.D. a comis infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., sub forma complicităţii anterioare, ce a îmbrăcat totodată şi forma complicităţii materiale. Astfel, în urma unei înţelegeri prealabile avute cu inculpaţii P.E. şi P.V., a fost de acord cu vânzarea societăţii comerciale SC "S.S." SRL al cărui administrator era şi cu păstrarea sediului social al firmei la domiciliul său, asigurând în această modalitate un cadru propice desfăşurării activităţii ilicite a celorlalţi doi inculpaţi, care au acţionat sub o aparentă legalitate, ca reprezentanţi ai unei societăţi legal înregistrate în circuitul agenţilor economici, în această modalitate având la îndemână toate căile de a perfecta contracte în baza cărora să se deruleze aşa-zisele relaţii comerciale cu furnizorii de bunuri şi să folosească instrumente de plată proprii persoanei juridice - pentru că subiect activ al infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. poate fi numai o persoană care deţine în mod legal file CEC -, captând astfel încrederea partenerilor de afaceri.

Că a existat o înţelegere între inculpatul A.N.D. şi inculpatul P.E. s-a probat şi cu declaraţia martorului din lucrări B.L. - care a susţinut că el a fost cel care i l-a prezentat pe acest din urmă inculpat în vederea închirierii spaţiului de depozitare a mărfurilor ce au fost obţinute pe căi ilicite. De asemenea, T.D. audiat în aceeaşi calitate a afirmat că inculpatul în discuţie i-a transportat pe ceilalţi inculpaţi, precum şi pe alte persoane cu autoturismul proprietatea sa, cu nr. SV AA AAA pe raza mun. Vatra Dornei şi în special de la pensiunea unde erau cazaţi la sediul firmei şi la depozitul închiriat.

Instanţa a reţinut totodată că, în urma activităţii operative de monitorizare a inculpatului A.N.D., constând în interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice autorizate de Tribunalul Suceava, prin Încheierile nr. 4/I şi nr. 5/I din 10 februarie 2006, pentru perioada 17 februarie 2006 - 14 martie 2006 şi care, în măsura solicitării, au fost ulterior certificate ca probe, s-a stabilit că acesta a discutat cu numitul P.L. zis C. (fratele inculpatului P.E.), dar şi cu acesta din urmă, dar de pe un alt număr de telefon.

După arestarea inculpatului P.E., zis "C.A.", l-a contactat din nou pe fratele acestuia, interesându-se dacă are în arest cele necesare, aspect ce denotă relaţiile apropiate de prietenie şi a menţinut legătura telefonică cu apărătorul ales al inculpatului P.E., avocat H.D., din cadrul Baroului Galaţi, solicitând informaţii despre situaţia acestuia, dar şi despre probele din dosar în ceea ce-l priveşte.

A purtat discuţii şi cu alte persoane, iar din conţinutul acestora a rezultat interesul său faţă de evoluţia anchetei penale, în ceea ce-l priveşte pe el ori pe inculpatul P.E.

Instanţa nu a contestat faptul că, aşa cum a arătat apărătorul inculpatului, era firesc ca acesta să se intereseze de cursul urmat de cercetările care se efectuau în condiţiile în care şi el era vizat, însă în condiţiile date, s-a acordat importanţa cuvenită aspectului că inculpatul A.N.D. a manifestat o preocupare deosebită pentru a afla dacă au apărut acele elemente de natură a-l incrimina, fiind conturată cu claritate temerea că fapta sa ilicită va fi percepută la dimensiunea sa reală de către organele în drept, pe măsură ce se administrau probele corespunzătoare în dosar. În acelaşi context, a fost accentuat faptul că interesul său major era îndreptat către susţinerile inculpatului P.V., în schimb nu avea nicio rezervă cu privire la declaraţiile ce au fost ori urmau a fi date de către inculpatul P.E., manifestând doar îngrijorare faţă de situaţia în care s-a aflat acesta din urmă (după cum rezultă cu precădere din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice).

Şi, mai mult decât atât, în ziua de 28 februarie 2006, inculpatul A.N.D. s-a deplasat cu autoturismul său SV AA AAA, însoţit de soţia sa A., spre mun. Galaţi. Pe parcursul deplasării, în mun. Focşani, s-a întâlnit cu inculpatul P.E. care se afla într-un alt autoturism cu nr. VN BB BBB însoţit de un alt bărbat. După discuţiile purtate într-un restaurant, inculpatul P.E. s-a deplasat cu autoturismul lui A.N.D., condus de către acesta, în mun. Galaţi, la domiciliul din str. A.M.Z., unde au ajuns la ora 21:25 şi au intrat în apartamentul proprietatea lui P.A., tatăl inculpatului - aspect de altfel recunoscut în parte de inculpat, însă acesta a încercat să nuanţeze această întâlnire, conferindu-i o altă semnificaţie, afirmând că s-a întâlnit doar întâmplător cu acest inculpat.

Însă în contextul ansamblului probator administrat, instanţa a apreciat că afirmaţia acestuia este nesinceră, cu atât mai mult cu cât întâlnirea a avut loc doar cu o zi înaintea datei la care inculpatul P.E. şi ceilalţi învinuiţi au fost citaţi procedural pentru a se prezenta la audieri la sediul I.P.J. Suceava, situaţie în care este evident că cei doi s-au întâlnit în urma unei înţelegeri prealabile şi nicidecum întâmplător, pentru a se pune de acord în privinţa declaraţiilor ce urmau să le facă.

Că s-a întâmplat astfel, transpare şi din comportamentul post-infracţional al celor doi inculpaţi, care pe tot parcursul procesului penal, au canalizat atenţia organelor în drept doar în direcţia inculpatului P.V., încercând să se sustragă răspunderii penale, acreditând indirect ideea că doar acesta din urmă este răspunzător pentru cele întâmplate, însă probele analizate pe larg anterior dovedesc cu prisosinţă vinovăţia acestora.

După cum s-a putut observa din conţinutul Procesului-verbal încheiat la data de 30 martie 2006, în considerarea disp. art. 79 C. proc. pen. corob. cu art. 10 din Statutul profesiei de avocat publicat în M. Of. nr. 45/13.01.2005, conţinutul convorbirile telefonice dintre dl. avocat Z.D. şi clientul său - inculpatul A.N.D. din data de 2 martie 2006, ora 20:32, note de redare transcrise pe două pagini, nu au fost certificate ca mijloace de probă şi nu sunt avute aşadar în vedere la soluţionarea cauzei. Totodată, s-a considerat ca relevantă în dovedirea activităţii infracţionale a inculpatului în discuţie, doar fotofilmarea din 28 februarie 2006, transcrisă în nota din aceeaşi dată pe un număr de 3 file (după cum s-a apreciat şi la data de 30 martie 2006 conform procesului-verbal încheiat).

Inculpatul A.N.D. a beneficiat de materiale de construcţii provenite din înşelăciunile comise în numele societăţii, pe care le-a utilizat la renovarea casei unde locuieşte din str. I., aspect care nu a fost recunoscut iniţial de acesta însă, ulterior, după confruntarea sa cu învinuitul P.Ş.C., a afirmat că s-au transportat de la depozit la domiciliu astfel de materiale de construcţie, pe care le-a utilizat în scopul arătat - în acelaşi sens fiind şi depoziţia martorei D.V., propusă chiar de cel în cauză, confirmând astfel şi susţinerile inculpatului P.V. consemnate încă în primele lui declaraţii.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, s-a constatat că mărfurile achiziţionate erau revândute unor beneficiari, sumele aferente fiind încasate fie în numerar, fie prin contul bancar deschis de SC "S.S." SRL Vatra Dornei, însă niciuna din operaţiunile comerciale derulate nu au fost evidenţiate în actele contabile astfel cum au prevăzut dispoziţiile legale în materie, situaţie în care răspunderea penală a revenit administratorului societăţii, respectiv inculpatului P.V., care se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Atâta timp cât a existat un act oficial, autentic semnat de inculpat, care nu a fost contestat legal sub aspectul veridicităţii datelor aici înscrise (Procesul-verbal autentificat prin notariat la 19 septembrie 2005 la Notarul Public "N.V." din Vatra Dornei), în sensul că i-au fost predate toate documentele cu regim special, file CEC neutilizate, ştampilele societăţii, precum şi arhiva contabilă a SC "S.S." SRL Vatra Dornei din perioada 1 februarie 2004 - 15 septembrie 2005, instanţa nu poate reţine o situaţie contrară. Asta cu atât mai mult cu cât, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că ar fi incident vreunul din cazurile care înlătură caracterul penal al faptei ori răspunderea penală a celui în cauză sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, nefiind dovedită nici măcar împrejurarea că P.V. nu ar fi avut acces la ele, întrucât în realitate acestea s-au aflat în permanenţă la inculpatul P.E., de altfel chiar probată o atare situaţie nu ar avea efectul juridic amintit decât în anumite condiţii reglementate de lege.

Rămânând cantonată în aceeaşi arie de interes instanţa, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că inculpatul P.E. nu a comis infracţiunea de evaziune fiscală, sub forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu.

Situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare a instanţei în acest context nu are suport probator, complicitatea prin inacţiune constând în neîndeplinirea de către complice a unor acte ce cădeau în atribuţia sa şi prin aceasta înlesneşte săvârşirea faptei. Ori, după cum a rezultat din actele dosarului, nu ne aflăm în faţa unei astfel de situaţii, dat fiind că atribuţiile inculpatului nu erau de natura celor care aveau legătură directă cu înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate. Complicitatea prin inacţiune nu trebuie confundată cu aşa-numita "complicitate negativă" ce constă în faptul că o persoană care a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni nu o aduce în atenţia organelor competente sau care asistând la săvârşirea unei infracţiuni nu intervine pentru a împiedica consumarea ei (C. Bulai, op. cit., vol. 1, p. 199). Această atitudine nu se încadrează în conceptul de complicitate, nedenunţarea unor infracţiuni fiind fapte penale de sine stătătoare - prevăzute în art. 170, 262 C. pen. - cu conţinuturi determinate de lege.

Analizând cazul în speţă şi prin relaţionare la celelalte forme de complicitate, instanţa a considerat că în ceea ce-l priveşte nu sunt date nici condiţiile complicităţii materiale, pentru că niciuna din acţiunile sale nu se regăseşte în modalităţile de realizare a acesteia descrise mai sus, iar cea morală care presupune întărirea sau întreţinerea hotărârii infracţionale, prin crearea unei anumite stări psihice necesare în vederea săvârşirii de către autor a faptei nu este nici ea relevată. În acest din urmă context este de reţinut că această complicitate morală intervine în împrejurările în care, deşi persoana - autorul - a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea, ezită să o pună în executare, datorită unor îndoieli sau temeri, ce stăruie în psihicul acesteia, care fac ca hotărârea să nu fie fermă şi să nu poată fi realizată. Dacă o persoană a intervenit şi a înlăturat asemenea îndoieli prin încurajări sau prin invocarea unor argumente care a consolidat hotărârea, dându-i vigoarea necesară de a fi pusă în executare, aceasta compare în calitate de complice moral, ori privite acţiunile inculpatului P.E. prin prisma acestor cerinţe, nu s-a putut reţine că s-a probat existenţa unei astfel de situaţii.

Aşa fiind, răspunderea penală pentru neînregistrarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate a revenit în totalitate administratorului firmei, respectiv inculpatului P.V. şi după cum s-a arătat, în condiţiile în care pentru considerentele ce preced nu se poate reţine vinovăţia inculpatului P.E. sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, instanţa urmează a da eficienţă juridică disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

La individualizarea legală şi judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor P.V., P.E. şi A.N.D., instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de concepere a infracţiunilor, de caracterul repetat şi în ceea ce-l priveşte pe primul inculpat de concursul de infracţiuni. La aprecierea în concret a gradului de pericol social al faptelor ce s-au circumscris infracţiunii de înşelăciune atât în forma coautoratului, cât şi a complicităţii se va ţine seama de faptul că acestea au îmbrăcat şi formele agravate ale infracţiunii deduse judecăţii, de scopul urmărit, respectiv acela de a obţine pentru sine un folos material injust şi de urmarea produsă constând, pe de o parte, în lezarea relaţiile sociale cu caracter patrimonial, relaţii care trebuie să se bazeze pe încredere şi bună-credinţă, iar pe de altă parte, în pricinuirea unei pagube materiale deosebit de importante, prejudiciul cauzat părţilor civile depăşind suma 200.000 RON.

Totodată, s-au avut în atenţie şi elementele ce au caracterizat persoanele inculpaţilor, mai exact că P.V. şi P.E. au dat dovadă de perseverenţă infracţională, aceştia suferind anterior numeroase condamnări, cel din urmă în mare parte pentru infracţiuni de aceeaşi natură - art. 215 C. pen., astfel cum rezultă din cazierele judiciare existente la dosar, faptele deduse judecăţii fiind comise de cel dintâi în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar de către inculpatul P.E., în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., nefiind de neglijat nici faptul că ei sunt cercetaţi şi în prezent în mai multe dosare, sub aspectul săvârşirii, prin acelaşi mod de operare, a unor fapte de înşelăciune. În atare situaţie, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a organelor în drept ar întreţine climatul infracţional şi ar crea inculpaţilor impresia că pot persista în activitatea ilicită, în condiţiile în care aceştia nu au înţeles să-şi corijeze comportamentul ignorând în continuare valorile fundamentale ocrotite de lege, prin normele dreptului penal şi procesual penal şi avertismentele ferme date de societate, prin instanţele de judecată, dovedind în acest mod lipsă de efect educativ a pedepselor aplicate.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanţe atenuante a fost atributul instanţei de judecată şi, deci, lăsată la aprecierea acesteia. În speţă tribunalul, având în atenţie aspectele mai sus prezentate şi raportându-se la criteriile prev. de art. 74 C. pen., a considerat că nu se justifică a se da eficienţă juridică acestei instituţii, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.V. şi P.E. În acelaşi context, constatând că inculpatul A.N.D., deşi era cunoscut cu antecedente penale, acestea nu au atras starea de recidivă şi ţinând cont că de la data ispăşirii pedepsei pentru care a fost condamnat în anul 1998 şi până la perioada de referinţă analizată în cauza de faţă, acesta nu s-a mai abătut de la normele de drept care au ordonat comportamentul cetăţenilor, având totodată o conduită bună în familie şi societate după cum a rezultat din caracterizarea circumstanţială a martorului M.I., instanţa a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Prin prisma criteriilor menţionate, tribunalul l-a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Cum textele de lege care au reglementat regimul sancţionator al acestor două infracţiuni prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanţa a aplicat acestui inculpat şi 4 ani, respectiv 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepselor principale.

În urma aplicării regulilor referitoare la concursul de infracţiuni, inculpatul P.V. a urmat a executa pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În concordanţă cu modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006 şi O.U.G. nr. 60/2006, dar şi în considerarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, curte care a statuat într-o speţă (cauza Hirst C. Regatul Unit No 2 din 6 octombrie 2005) că prin interzicerea drepturilor de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului No 1 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, s-a conferit eficienţă juridică disp. art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului urmând a-i fi interzise, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

S-a conferit aplicabilitate disp. art. 88 alin. (1) C. pen., în sensul că din pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul în discuţie, s-a computat durata reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, din data de 6 decembrie 2005, şi a arestării preventive de la 15 februarie 2006 la 28 septembrie 2006.

Inculpatul P.E. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (în loc de art. 37 lit. b) C. pen.) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu disp. art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de 579 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 648 din 22 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Buzău, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 189 din 5 mai 2005 a Tribunalului Buzău, şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat prin prezenta, inculpatul P.E. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului P.E. de la 2 martie 2006 la 28 septembrie 2006.

Constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării faţă de inculpaţii P.V. şi P.E., în condiţiile legii, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen. (prin Încheierea din data de 27 septembrie 2006, ora 13:45, pronunţată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă prin nerecurare), considerând că limitarea dreptului la libera circulaţie a apărut ca o măsură necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal de faţă într-un cadru procesual adecvat în concordanţă cu normele procedurale în materie, pentru a se evita sustragerea acestora de la judecată ori de la o eventuală pedeapsă - cu atât mai mult cu cât în situaţia în care aceştia nu s-ar afla pe teritoriul României, nu există niciun mijloc procedural de care se poate uzita în vederea asigurării prezenţei lor în instanţă dacă acest lucru ar fi absolut necesar, în timp ce pe plan intern, este posibil a se apela la instituţia mandatului de aducere - tribunalul, în conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen., a menţinut această măsură până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Efect al reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în concordanţă cu disp. art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului A.N.D. a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminatoriu, astfel că acesta va fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În concordanţă cu modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006 şi O.U.G. nr. 60/2006, dar şi în considerarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, curte care a statuat într-o speţă (cauza Hirst C. Regatul Unit No 2 din 6 octombrie 2005) că prin interzicerea dreptului de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului No 1 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, s-a conferit eficienţă juridică disp. art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului urmând a-i fi interzise, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Având în atenţie că au fost întrunite condiţiile obiective (relativ la condamnare) şi subiective (privind persoana inculpatului A.N.D.) prev. de art. 86¹ C. pen., tribunalul a optat pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., apreciind că scopul prevenţiei generale şi de reeducare a celui în cauză, astfel cum a fost definit de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privare de libertate. Instanţa a considerat că pronunţarea soluţiei de condamnare a constituit un avertisment pentru acesta şi pe viitor nu va mai săvârşi alte infracţiuni, în condiţiile în care, conform dispoziţiilor legale în materie, dacă inculpatul nu a înţeles clemenţa legii, a suportat consecinţele ce au decurs din nerespectarea obligaţiilor ce i-au fost impuse în concordanţă cu disp. art. 86³ C. pen., sens în care i s-a atras atenţia asupra disp. art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen.

În acest context a urmat a se avea în atenţie, pe de o parte limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de care se face vinovat, iar pe de altă parte, faptul că acesta are o conduită bună în familie şi societate şi nu este recidivist.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, tribunalul, constatând că sunt îndeplinite disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., l-a obligat pe inculpatul P.V., să plătească părţii civile Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, sumele de 13.956 RON, reprezentând impozit pe profit şi 16.573 RON, reprezentând T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestor obligaţii, respectiv dobânzi şi penalităţi de întârziere începând de la 1 noiembrie 2005 până la 31 decembrie 2005 şi majorări de întârziere începând cu data de 1 ianuarie 2006 până la data plăţii efective a debitelor, prejudiciu ce a fost cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 37 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. pen., "măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a cauzei". Cum nu au fost identificate bunuri aparţinând inculpatului P.V. care au putut face obiectul indisponibilizării lor în condiţiile legii, instanţa a respins cererea de instituire a măsurilor asigurătorii formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. Bucureşti - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice.

După cum s-a statuat prin prevederile art. 1003 C. civ. "când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute în solidar pentru despăgubire".

Având în vedere faptul că prin acţiunea lor comună inculpaţii P.E., P.V. şi A.N.D. au concurat la prejudicierea societăţilor comerciale la care s-a făcut anterior trimitere - constituite părţi civile în cauză, tribunalul a considerat că acestea sunt îndreptăţite la repararea pagubei, pretenţiile băneşti emise fiind dovedite i-a obligat pe aceştia, in solidum, să plătească următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- 17.964,24 RON, către SC "E.C." S.R.L. Bucureşti;

- 36.609,39 RON, către SC "C." SRL Marginea;

- 30.778,16 RON, către SC "G.T." SRL Miercurea-Ciuc;

- 14.885,89 RON plus dobânda legală calculată conform ratei de referinţă a dobânzii practicate de B.N.R., de la 8 noiembrie 2005 până la data plăţii efective, către SC "B.A." SRL Suceava;

- 278.214,72 RON, către SC "R.I." SRL Bucureşti - Sucursala Suceava.

Totodată, instanţa a luat act că SC "D." SRL Bacău nu s-a constituit parte civilă în cauză, măsură ce s-a confirmat, prejudiciul fiind recuperat prin preluarea bunurilor.

2. Împotriva hotărârii amintite au formulat, în termen legal, apel inculpaţii P.V. şi A.N.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 13 din data de 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 4331/86/2006, s-au admis apelurile şi s-a desfiinţat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că s-a înlăturat, în ce-i priveşte pe aceşti inculpaţi, dispoziţia de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa de apel că, în ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului P.E., aceasta a fost dovedită, în primul rând, cu declaraţiile martorilor C.C. şi N.S., dar şi cu depoziţiile martorilor P.C. şi A.L., coroborate cu relatările coinculpatului P.V. din faza de urmărire penală. În aceste condiţii, este evident că eroarea provocată părţilor civile, eroare fără de care acestea nu ar fi încheiat şi executat contractele în condiţiile stipulate, a fost menţinută de către inculpatul apelant P.E.

Referitor la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A.N.D., aceea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, de asemenea au existat probe din care a rezultat fără putinţă de tăgadă că acesta a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat.

Astfel, faptul că a existat o înţelegere între acest inculpat şi inculpaţii P.E. şi P.V. cu privire la vânzarea SC S.S. SRL al cărui administrator era şi cu păstrarea sediului social al firmei la domiciliul său, asigurând în această modalitate un cadru propice desfăşurării activităţilor ilicite ale celorlalţi doi inculpaţi a rezultat şi din declaraţia martorului B.L. Acest martor a declarat că inculpatul A.N.D. i l-a prezentat pe inculpatul P.E. în vederea închirierii spaţiului de depozitare a mărfurilor ce au fost obţinute pe căi ilicite. De asemenea, şi martorul T.D. a arătat că inculpatul A.N.D. i-a transportat pe ceilalţi doi inculpaţi, precum şi pe alte persoane cu autoturismul proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare SV AA AAA, pe raza mun. Vatra Dornei şi, în special, la pensiunea unde erau cazaţi, la sediul firmei şi la depozitul închiriat.

Interesul inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa a fost dovedit de faptul că acesta a beneficiat de materiale de construcţie provenite din înşelăciunile comise în numele societăţii, pe care le-a utilizat la renovarea casei sale din str. I., aşa cum rezultă din declaraţia martorului P.Ş., confirmată şi de susţinerile inculpatului P.V.

Cât priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, nu a putut fi reţinută susţinerea apărătorului inculpatului P.E. că aceasta s-ar încadra în disp. art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934, atât timp cât, din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat cu certitudine că părţile vătămate nu aveau cunoştinţă că respectivele file CEC sunt fără acoperire.

Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care i-a condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea prevăzută de minimul special legal, iar în ce-l priveşte pe inculpatul A.N.D., la o pedeapsă situată sub acest minim.

În mod greşit însă, deşi instanţa de fond a reţinut, la stabilirea pedepselor accesorii, modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006 şi O.U.G. nr. 60/2006, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, nu a aplicat acelaşi raţionament şi în cazul pedepselor complementare, interzicându-le ambilor inculpaţi dreptul de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I pe perioadele mai sus menţionate.

Împotriva acestei decizii, inculpaţii au formulat recurs.

Prin Decizia nr. 2483 din data de 23 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Bucureşti în Dosar nr. 4331/86/2006, s-au admis recursurile declarate de inculpaţii A.N.D. şi P.E.

S-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelurilor.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la compunerea instanţei, întrucât, după repunerea pe rol a cauzei, reluarea judecăţii s-a făcut de către un alt complet, fără a se pune în discuţie aspectele care au impus a se proceda astfel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanţei sub nr. 862/39/2010.

În motivarea apelului, inculpatul A.N.D. a arătat că nu a comis fapta ce i se impută, justificându-se achitarea sa, în conformitate cu disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. Probele administrate în cauză (înregistrările video şi o declaraţie a unei persoane) nu au fost suficiente pentru a se dispune condamnarea sa.

Interesul pentru derularea urmăririi penale împotriva inculpaţilor P.V. şi P.E. nu a fost relevant sub aspectul vinovăţiei sale. Niciun martor audiat în cauză, dar nici coinculpaţii nu au relatat nimic despre vreo contribuţie a sa în activitatea infracţională desfăşurată. Cesiunea societăţii preluate de inculpatul P.V. a fost efectuată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, ulterior nemaiimplicându-se în vreun fel în activitatea ei.

Inculpatul P.E. a arătat că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa în condiţiile în care a avut doar calitatea de salariat al firmei administrate de P.V., împrejurare în care nu a semnat nicio filă CEC, ci doar a înmânat aceste înscrisuri unor societăţi de la care a preluat marfă, însă fără a şti că nu au acoperire. S-a impus achitarea sa, în conformitate cu disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis fapta ce i se impută.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de înşelăciune în cea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea CEC-ului.

Inculpatul P.V. a solicitat, în principal, achitarea sa în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte intenţia sa în comiterea infracţiunii de înşelăciune. A comis faptele pe fondul lipsurilor materiale, nu a administrat în realitate societatea preluată, ci doar a semnat diverse înscrisuri pentru aceasta, printre care şi file CEC.

În subsidiar, a solicitat instanţei să aibă în vedere la individualizarea pedepselor conduita sa procesuală sinceră.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul P.V. este tardiv, iar cele declarate de inculpaţii A.N.D. şi P.E. sunt întemeiate, justificându-se totodată extinderea efectelor şi cu privire la cel dintâi inculpat, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile şi curge, pentru inculpatul arestat, de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Prevederile art. 364 C. proc. pen. permit repunerea părţii în termenul de declarare a acestei căi de atac, în cazul în care depăşirea termenului anterior arătat s-a datorat unei cauze temeinice de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

În speţă, comunicarea dispozitivului hotărârii a fost făcută la data de 27 noiembrie 2007, iar declaraţia de apel a fost făcută de către inculpatul P.V. la data de 20 aprilie 2011, deci cu depăşirea termenului reglementat de disp. art. 363 C. proc. pen.

Aşa fiind şi cum inculpatul nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care să-l fi pus în imposibilitatea formulării căii de atac în intervalul mai sus menţionat, Curtea, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de inculpatul P.V.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpaţii apelanţi au comis faptele în împrejurările amplu expuse în considerentele sentinţei penale atacate.

În fapt, inculpatul P.V., în calitate de administrator al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, în perioada septembrie - noiembrie 2005, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate, cauzând un prejudiciu de 35.036,36 RON bugetului de stat. Acelaşi inculpat, în perioada 10 octombrie 2005 - 27 octombrie 2005, a emis mai multe file CEC, pe care le-a semnat în alb, cunoscând că nu există disponibilul bancar pentru aceste instrumente de plată, file CEC ce au fost folosite de coinculpatul P.E. la diferite societăţi comerciale de unde a ridicat marfă. Ulterior, filele CEC au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.

În ce-l priveşte pe coinculpatul P.E., acesta, în înţelegere cu coinculpatul P.V., şi cunoscând faptul că filele CEC semnate de cel din urmă nu au disponibil bancar, a folosit o parte din aceste instrumente de plată, semnate în alb, la diferite societăţi comerciale, urmărind inducerea lor în eroare, lucru ce s-a şi realizat prin refuzul la plată a filelor CEC.

Referitor la activitatea infracţională a coinculpatului A.N.D., acesta, ca urmare a înţelegerii avute cu ceilalţi doi coinculpaţi şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a ajutat în activitatea infracţională desfăşurată, în ce priveşte inducerea în eroare a societăţilor comerciale la care au fost prezentate filele CEC fără acoperire, în sensul că a fost de acord cu vânzarea SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, al cărei administrator a fost anterior, cu păstrarea sediului firmei la domiciliul său, ulterior colaborând cu inculpaţii în desfăşurarea activităţii comerciale.

A arătat inculpatul P.E. că nu este dată intenţia sa în comiterea faptei, el neavând cunoştinţă despre aspectul că filele CEC pe care le-a utilizat la diverse societăţi comerciale, pentru achitarea mărfii, nu aveau acoperire la momentul încredinţării lor, cu titlu de instrument de plată a preţului bunurilor achiziţionate. Or, aceste susţineri nu pot fi primite, probele administrate în cauză relevând o situaţie opusă.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală inculpatul a relatat că l-a cunoscut pe P.V. după ce acesta achiziţionase, de la inculpatul A.N.D., societatea SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, la sfârşitul lunii august 2005, prin intermediul unui anunţ dat la mica publicitate prin care oferea locuri de muncă. Or, aceste susţineri nu au fost în vreun fel probate, cu atât mai mult cu cât cesiunea societăţii de la inculpatul A.N.D. către inculpatul P.V. a avut loc la data de 8 septembrie 2005, iar predarea arhivei, la data de 15 septembrie 2005.

Prin urmare, instanţa a apreciat ca fiind credibile cele relatate de inculpatul P.V., în sensul că, în cursul lunii august 2005, a fost racolat de o persoană rămasă necunoscută, prin intermediul căreia l-a cunoscut pe inculpatul P.E., care i-a solicitat să achiziţioneze o societate comercială din mun. Vatra Dornei, urmând ca apoi să ridice documente şi să le semneze, inclusiv file CEC, acestea urmând a fi folosite în "relaţiile comerciale cu alte firme", activitate pentru care urma să primească de la acesta din urmă, suma de 4000 euro.

În plus, inculpatul P.E., în activităţile comerciale desfăşurate în calitate de "angajat" al firmei, s-a prezentat sub numele fals de "domnul P." (în faţa reprezentanţilor SC R.I. SRL Bucureşti) ori cel de "P.C." (în faţa reprezentanţilor SC C. SRL Marginea, unde a indicat şi o serie de buletin fictivă, precum şi ai celor ai SC D. SRL Bacău), fiind recunoscut după fotografie de către persoanele cu care a intrat în contact.

Or, dacă nu ar fi intenţionat să inducă în eroare părţile vătămate prin achitarea produselor achiziţionate cu CEC-uri fără acoperire, nu ar fi fost necesar să procedeze astfel, tocmai pentru a nu fi ulterior identificat şi tras la răspundere pentru activitatea sa ilicită.

Aspectul că nu a fost un simplu angajat care a executat ordine, astfel cum el a pretins, a reieşit şi din faptul că negocia cu societăţile de la care cumpăra marfă şi uneori completa file CEC în baza discuţiilor purtate, cu excepţia semnăturii/ştampilei, care erau executate de către inculpatul P.V. (a se vedea cazul SC G.T. SRL Miercurea-Ciuc).

De asemenea, împreună cu inculpatul A.N.D., au negociat şi au închiriat un spaţiu de depozitare a mărfurilor situat în imediata vecinătate a staţiei Peco P. de la intrarea în mun. Vatra Dornei.

Însuşi termenul Contractului de subînchiriere din 29 septembrie 2005 - doar o lună de zile (1 octombrie 2005 - 1 noiembrie 2005) - denotă faptul că inculpatul P.E. a acţionat cu intenţia de a înşela părţile vătămate, intenţia sa în acest sens fiind una directă.

Chiar dacă nu a semnat personal vreunul dintre CEC-urile utilizate, prin completarea lor parţială cu unele date obligatoriu a fi menţionate ori prezentarea acestora, în cunoştinţă de cauză relativ la acoperirea lor, societăţilor induse în eroare, a efectuat acţiuni ce s-au circumscris elementului material al laturii ei obiective, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina sa forma agravată a infracţiunii de înşelăciune, prev. de alin. (4) al art. 215 C. pen.

Cum acesta s-a prezentat sub un nume fals, a fost dată de asemenea şi forma agravată reglementată de alin. (2) al aceluiaşi articol.

A solicitat inculpatul schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) din Legea cambiei. Or, cererea formulată nu a fost justificată în cauză.

Astfel, partenerii de afaceri nu au cunoscut, la momentul încheierii contractelor, că societatea SC "S.S." SRL Vatra Dornei nu avea, la momentul încheierii contractelor, disponibil în cont. Aspectul că părţile civile au acceptat ca plata să se facă la o altă dată decât cea a livrării mărfurilor (filele CEC fiind folosite ca instrumente de plată, şi nu ca mijloace de garanţie) nu a putut fi interpretat ca o dovadă în acest sens, în condiţiile în care probele administrate nu susţin o astfel de ipoteză. În condiţiile în care ar fi cunoscut situaţia economică a firmei cumpărătoare, nu ar fi livrat cantităţi atât de mari de mărfuri, fără vreo garanţie a încasării preţului.

Faţă de cele mai sus expuse, care s-au adăugat argumentelor pe larg relevate de către instanţa de fond, a constatat Curtea că fapta, în încadrarea juridică reţinută, a existat şi a fost comisă cu vinovăţie de către inculpatul P.E., întrunind, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (starea de recidivă postcondamnatorie rezultând din fişa sa de cazier judiciar).

Aşa fiind, achitarea sa, astfel cum acesta a solicitat, nu a putut fi dispusă în cauză.

Relativ la inculpatul A.N.D., temeinic prima instanţă a reţinut că acesta, cu intenţie, a ajutat pe ceilalţi doi inculpaţi în activitatea lor infracţională, totodată beneficiind de pe urma beneficiului ilicit astfel realizat.

Este real că el nu s-a implicat direct în încheierea de contracte de către societatea SC "S.S." SRL Vatra Dornei, însă aceasta a fost iniţial a sa, cesionând-o inculpatului P.V. Ulterior acestui act de dispoziţie, deşi firma îşi avea sediul în str. I., la domiciliul inculpatului A.N.D., acesta nu a fost schimbat.

Mai mult, inculpatul P.V. a fost cazat chiar în biroul pe care soacra sa (proprietara imobilului) îl închiriase SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, după care, tot prin intermediul acestuia, a locuit o perioadă de timp la pensiunea turistică aparţinând PF T.D. situată la ieşirea din mun. Vatra Dornei.

De asemenea, martorul B.L. a declarat că inculpatul A.N.D. a fost cel care i l-a prezentat pe inculpatul P.E. în vederea închirierii spaţiului de depozitare a mărfurilor, iar martorul T.D. a arătat că inculpatul A.N.D. i-a transportat pe ceilalţi doi inculpaţi, precum şi pe alte persoane cu autoturismul proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare SV AA AAA, pe raza mun. Vatra Dornei şi, în special, la pensiunea unde erau cazaţi, la sediul firmei şi la depozitul închiriat.

Acesta a beneficiat de materiale de construcţie provenite din înşelăciunile comise în numele societăţii, pe care le-a utilizat la renovarea casei sale din str. I., aşa cum a rezultat din declaraţia martorului P.Ş.

În plus, din convorbirile telefonice interceptate şi filajele efectuate a reieşit că inculpatul A.N.D. era în mod deosebit interesat de situaţia dosarului în care ceilalţi doi inculpaţi erau cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Or, dacă nu avea niciun fel de relaţii cu aceştia, astfel cum a pretins, interesul său în sensul arătat nu ar fi existat.

Cele aici arătate, care s-au adăugat argumentelor pe larg expuse şi analizate de către prima instanţă, au condus la concluzia că, prin actele sale, inculpatul A.N.D. a relevat nu numai că a cunoscut despre activitatea infracţională desfăşurată de către ceilalţi doi inculpaţi, ci şi că, prin ajutorul dat, a sprijinit-o, realizând astfel, sub aspect obiectiv şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşa fiind, achitarea acestuia, în conformitate cu disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu a putut fi dispusă în cauză.

Cât priveşte pe inculpatul P.V., acesta a recunoscut comiterea faptelor.

Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului P.V., a apreciat Curtea că acestea pot fi diminuate, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., dată fiind atitudinea sa procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, contribuind prin aceasta la aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Urmare a aplicării prevederilor art. 76 alin. (1) lit. d), art. 76 alin. (2) C. pen., chiar şi în condiţiile reţinerii în sarcina sa a stării de recidivă postexecutorie, o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi una de 7 (şapte) ani închisoare pentru cea de înşelăciune sunt necesare, dar totodată şi suficiente pentru a-şi atinge, urmare a executării sancţiunii rezultate ca efect al aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., în regim privativ de libertate, scopul educativ-preventiv.

Dat fiind cuantumul sancţiunii principale stabilite pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cum nu mai este îndeplinită condiţia prev. de art. 65 alin. (1) C. pen. în acest sens, Curtea a înlăturat, din sentinţa penală atacată, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale stabilite pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Privit prin prisma împrejurărilor cauzei şi având în vedere persoana inculpatului P.E., date fiind vârsta acestuia şi aspectul că are capacitatea de a conştientiza consecinţele activităţii sale ilicite, elemente ce au fost reţinute în favoarea sa ca circumstanţe atenuante judiciare în accepţiunea art. 74 alin. (2) C. pen., Curtea a procedat, prin aplicarea disp. art. 76 alin. (2) C. pen., la reducerea pedepsei aplicate, apreciind că 8 ani de închisoare, cu executare în mediu penitenciar, a reprezentat un cuantum de natură a-l determina pe acesta să respecte valorile sociale ocrotite de lege, conducând la reeducarea sa.

Relativ la pedeapsa aplicată inculpatului A.N.D., Curtea a constatat că aceasta a fost just şi proporţional individualizată, cu respectarea dispoziţiilor generale prev. de art. 72 C. pen., executarea sa fiind suspendată sub supraveghere, obligaţiile astfel impuse (şi a căror înlăturare nu este justificată) asigurând scopul pentru care au fost dispuse.

Din oficiu, a constatat Curtea că, deşi instanţa de fond a reţinut, la stabilirea pedepselor accesorii, modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006 şi O.U.G. nr. 60/2006 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, respectiv că prin interzicerea dreptului de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nu a aplicat aceleaşi raţionament şi în cazul pedepselor complementare, interzicându-le inculpaţilor dreptul de a alege, prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Prin urmare, Curtea a procedat în sensul înlăturării dispoziţiilor de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza I C. proc. pen. relativ la fiecare dintre aceştia.

În latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 C. civ., în reglementarea în vigoare la data comiterii faptelor, temeinic prima instanţă i-a obligat pe inculpaţi la repararea prejudiciilor cauzate părţilor civile prin acţiunile lor culpabile, şi care până în prezent nu au fost recuperate.

Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiate apelurile declarate de inculpaţii P.E. şi A.N.D., în conformitate cu disp. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., le-a admis.

În baza disp. art. 373 C. proc. pen., a extins efectele acestora şi cu privire la inculpatul P.V.

A desfiinţat în parte sentinţa mai sus arătată şi în rejudecare a procedat în sensul celor mai sus arătate.

Cum inculpatul P.V. s-a aflat, conform verificărilor efectuate, începând cu data de 1 noiembrie 2010 la zi, în executarea sancţiunii aplicate prin sentinţa apelată, Curtea, în baza art. 381 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată şi această durată.

A anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale apelate şi a dispus emiterea unor noi forme de executare, la rămânerea definitivă a hotărârii.

Cum hotărârea pronunţată nu mai este, la acest moment, definitivă, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.V. din executarea mandatului emis în baza sentinţei penale atacate, dacă nu a fost reţinut sau arestat în altă cauză.

Instanţa nu a majorat cuantumul onorariului cuvenit avocatului C.V., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul P.E., astfel cum acesta a solicitat, cererea sa nefiind justificată în drept.

În consecinţă, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza Deciziei penale nr. 50 din 22 mai 2012 a respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de inculpatul P.V. împotriva Sentinţei penale nr. 356 din data de 19 noiembrie 2007.

A admis apelurile declarate de inculpaţii P.E. şi A.N.D. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a extins efectele acestora şi cu privire la inculpatul P.V.

A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus arătată şi în rejudecare:

A înlăturat, din sentinţa penală atacată, aplicarea disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. relativ la inculpatul P.V., precum şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., după executarea pedepsei principale stabilite pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

A condamnat pe inculpatul P.V., cetăţean român, fără ocupaţie, studii medii, stagiul militar satisfăcut, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare) şi la 4 (patru) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (în loc de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.), după executarea pedepsei principale.

- evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare (în loc de 2 ani închisoare).

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus menţionate şi a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul P.V.: 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată şi durata executată în baza sentinţei penale apelate (MEPÎ nr. 398/2007 din 11 decembrie 2007 al Tribunalului Suceava), din data de 1 noiembrie 2010 la zi.

A anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale apelate şi a dispus emiterea unor noi forme de executare, la rămânerea definitivă a hotărârii.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.V. din executarea mandatului emis în baza sentinţei penale atacate, dacă nu a fost reţinut sau arestat în altă cauză.

A înlăturat, relativ la inculpatul P.E., dispoziţia de aplicare a art. 61 C. pen. în ceea ce priveşte contopirea pedepsei de 10 ani închisoare cu restul de 579 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 648 din 22 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Buzău şi de executare a pedepsei de 10 ani închisoare.

A condamnat pe inculpatul P.E., cetăţean român, fără ocupaţie, studii 10 clase şi şcoală profesională, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi la 4 (patru) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (în loc de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.), după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu disp. art. 61 C. pen., a contopit restul de 579 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 648 din 22 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Buzău cu pedeapsa de 8 ani la care a fost condamnat prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul P.E.: 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

A înlăturat, relativ la inculpatul A.N.D., aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Pedeapsă complementară de executat pentru inculpatul A.N.D.: 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu au fost contrare prezentei decizii.

A obligat pe inculpatul P.V. la plata către stat a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Celelalte cheltuieli judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat P.E. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

3. Împotriva acestei decizii au formulat, în termen legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi recurenţii inculpaţi P.E. şi A.N.D., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Procurorul a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., susţinând netemeinicia hotărârii pronunţate sub aspectul reţinerii în favoarea inculpaţilor P.E. şi P.V. a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) şi, respectiv art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor.

Situaţia de fapt reţinută în sarcina celor doi inculpaţi - constând în emiterea într-un interval scurt de timp a unor file CEC fără acoperire, cu urmarea inducerii în eroare a unui număr de 7 societăţi comerciale, cărora le-a cauzat un prejudiciu total de aproximativ 400.000 RON, lipsa oricăror diligenţe din partea inculpaţilor pentru acoperirea prejudiciului, starea lor de recidivă - conduc la concluzia, în opinia procurorului, că în cauză nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante. Un alt argument invocat este acela al poziţiei procesuale adoptate de cei doi inculpaţi în cursul procesului penal, constând în aceea că au pretins că au fost induşi în eroare de o persoană rămasă neidentificată, dar şi activitatea lor infracţională în materie de înşelăciuni prin emitere de CEC-uri fără acoperire.

Recurenţii inculpaţi P.E. şi A.N.D. au invocat în susţinerea motivelor de recurs, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., desigur în sensul reindividualizării pedepselor aplicate pe care le consideră prea aspre, atât în planul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

În faţa instanţei de recurs, recurentul inculpat P.E. a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., privind procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, invocând dispoziţii de favoare ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi precizând în cuprinsul declaraţiei luate că nu înţelege să recunoască săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute în actul de inculpare, ci aşa cum cercetarea judecătorească efectuată în cauză a relevat.

Examinând recursurile prin prisma criticilor invocate, a cazurilor de casare înfăţişate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în raport de materialul probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de cele două instanţe în urma coroborării tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt reţinute.

Probele dosarului au relevat fără putinţă de tăgadă că inculpaţii P.E., A.N.D. şi P.V. au desfăşurat activitatea infracţională în împrejurările expuse amplu în considerentele hotărârii atacate şi, constând în aceea că inculpatul P.V., administrator al SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, în perioada septembrie - noiembrie 2005 nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate, cauzând un prejudiciu de 35.036,36 RON bugetului de stat, emiţând, totodată, în perioada 10 octombrie 2005 - 27 octombrie 2005, mai multe file CEC, semnate în alb, deşi avea cunoştinţă de aspectul că nu există disponibil bancar pentru aceste instrumente de plată. Filele CEC au fost folosite de coinculpatul P.E. în relaţii cu diferite societăţi comerciale, în scopul ridicării de marfă şi a inducerii în eroare. Activitatea infracţională a coinculpatului A.N.D. a constat, că urmare a înţelegerii cu ceilalţi doi coinculpaţi, în inducerea şi menţinerea în eroare a societăţii comerciale cărora le-au fost prezentate filele CEC fără acoperire, inculpatul a fost de acord cu vânzarea SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, al cărei administrator a fost anterior, cu păstrarea sediului firmei la domiciliul său.

În mod pe deplin justificat, instanţele au apreciat că activităţile ilicite derulate de cei trei inculpaţi sunt dovedite cu materialul probator al cauzei - declaraţii martori, interceptări convorbiri telefonice, înscrisuri, context în care tragerea la răspundere penală a întrunit exigenţele legii.

În raport cu critica, având caracter comun, avansată atât de procuror, cât şi de recurenţii inculpaţi P.E. şi A.N.D. şi care vizează reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, desigur prin susţinerea unor argumente diferite, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuând propriul demers analitic cu privire la operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor arată:

Instanţa fondului a aplicat inculpatului P.V. o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune - art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu reţinerea formei continuate şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen. şi săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., precum şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Inculpatului P.E. i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., iar inculpatul A.N.D., în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dar şi art. 74 lit. a) - art. 76 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu aplicarea art. 86¹ C. pen.

Procedând la o nouă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor P.V. şi P.E., instanţa de prim control judiciar a apreciat că se impune reducerea cuantumului pedepselor, reţinând în favoarea inculpatului P.V. disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în considerarea atitudinii procesuale sincere, de recunoaştere şi regret a faptelor comise şi în favoarea inculpatului P.E. a disp. art. 74 alin. (2) C. pen.

Instanţa de apel a arătat că circumstanţele reale ale cauzei, persoana inculpatului P.E., vârsta acestuia, capacitatea sa de a conştientiza consecinţele acţiunilor sale, îndreptăţesc reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen.

S-a considerat că circumstanţele atenuante judiciare reţinute în favoarea celor doi inculpaţi urmează a-şi produce efectul în planul atenuării răspunderii penale chiar şi în condiţiile constatării stării de recidivă, context în care instanţa de control a redus cuantumul pedepsei principale aplicate de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru cei doi inculpaţi.

În raport cu cerinţele art. 72 C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a efectuat o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor P.E. şi P.V.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. În această manieră, retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.

Operaţiunea de alegere a pedepsei, de stabilire a naturii, cuantumului, modalităţii de executare a pedepsei impune analiza cumulată a gravităţii faptei săvârşite şi a împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală, fără a se da o pondere mai mare aspectelor ce conturează personalitatea infractorului sau, dimpotrivă, celor care caracterizează fapta săvârşită.

Prin prisma conţinutului concret al faptelor săvârşite de inculpaţi, a mijloacelor folosite, a urmării imediate, prejudiciului efectiv produs, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor, a atitudinii psihice a acestora faţă de faptele comise, pedepsele aplicate de instanţa de prim control judiciar, în planul naturii, cuantumului sunt apte a asigura îndeplinirea funcţiilor pedepsei, reinserţia socială a inculpatului.

Dintr-o asemenea perspectivă, reţinerea împrejurărilor cu valoare de circumstanţe atenuante judiciare, astfel cum au fost înfăţişate, în favoarea inculpaţilor P.E. şi P.V. reflectă o activitate de cântărire a tuturor elementelor ce caracterizează fapta şi persoana infractorului în vederea stabilirii unei pedepse adecvate realizând un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile acesteia.

În virtutea considerentelor expuse, criticile avansate de procuror şi recurenţii inculpaţi P.E. şi A.N.D. sunt nefondate. S-a mai reţinut, în acelaşi sens, că inculpatului A.N.D. i-a fost aplicată de instanţa fondului o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa (art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunându-se aplicarea art. 86¹ C. pen.).

Astfel, cum instanţa de prim control judiciar a constatat pedeapsa principală aplicată inculpatului A.N.D., în condiţiile reţinerii şi în favoarea sa a disp. art. 74 lit. a) - art. 76 lit. a) C. pen. este justă şi proporţională, individualizarea judiciară fiind realizată cu respectarea dispoziţiilor generale prev. de art. 72 C. pen.

În fine, în raport cu operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor 3 inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de prim control judiciar a procedat la o corectă stabilire a pedepsei complementare şi accesorii, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie.

Un ultim aspect ce urmează a fi examinat îl constituie solicitarea recurentului inculpat P.E. de a se face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în sensul de a beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentul inculpat P.E. a declarat că doreşte să beneficieze de aceste dispoziţii de favoare, precizând că înţelege ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate reglementate în art. 320¹ C. proc. pen., dar învederând că nu recunoaşte săvârşirea faptelor în baza probelor strânse la urmărirea penală, ci a celor administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti derulate în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în prezenta cauză, cercetarea judecătorească a debutat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, instanţa fondului fiind sesizată prin Rechizitoriul nr. 595/P/2005 din 18 aprilie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

În acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 disp. art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

Se are în vedere în acest sens, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale a hotărât că disp. art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel s-a pronunţat, la data de 22 mai 2012 (Decizia nr. 50 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori), fără însă a întreba pe inculpat, în conformitate cu art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte.

Într-o atare împrejurare în care nu îi poate fi imputată inculpatului omisiunea instanţei de prim control judiciar de a da curs disp. prev. art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., în situaţia tranzitorie existentă, instanţa de recurs urmează a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată la termenul din 11 octombrie 2012 şi a proceda la examinarea îndeplinirii cerinţelor legii în aplicarea dispoziţiilor de favoare.

Se apreciază, aşadar, că inculpatul P.E. îşi poate manifesta voinţa în sensul aplicării procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei în faţa instanţei de recurs, în împrejurarea în care instanţa de prim control judiciar, deşi se afla în situaţia tranzitorie în care avea obligaţia de a aplica disp. O.U.G. nr. 121/2011 şi a respecta Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, nu s-a conformat, neînţelegând a întreba, la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, pe inculpat, dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.

În analizarea incidenţei art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. nu se poate face abstracţie de faptul că această normă nu este una care să acţioneze pur şi simplu, fără nicio condiţie, ci este o normă a cărei incidenţă este condiţionată de efectuarea unui act procesual de către inculpat, anume este condiţionată de recunoaşterea faptelor de către inculpat şi solicitarea de către acesta, ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Din această perspectivă, legiuitorul a prevăzut expres că, pentru a beneficia de o răspundere penală atenuată inculpatului se impune a declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, context în care inculpatul cunoaşte şi îşi însuşeşte acele probe, fără a mai cere administrarea de probe cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

În cauza dedusă judecăţii, inculpatul P.E. a arătat că nu îşi însuşeşte probele de la urmărirea penală, ci a invocat, în aplicarea procedurii simplificate, că recunoaşte săvârşirea faptelor, însă aşa cum a reieşit din materialul probator administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Interpretarea corespunzătoare a disp. art. 320¹ C. proc. pen., determină concluzia că şi în cazul situaţiilor tranzitorii, precum cea de faţă - sesizarea instanţei anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi, respectiv invocarea beneficiilor dispoziţiei de favoare, ulterior debutului cercetării judecătoreşti, de fapt, în concret, invocarea acestei reglementări în faţa instanţei de recurs, după ce cercetarea judecătorească se va fi desfăşurat, potrivit procedurii de drept comun - cerinţele ce se impun a fi satisfăcute sunt aceleaşi, anume recunoaşterea de către inculpat a săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Or, în prezenta cauză, manifestarea de voinţă a inculpatului P.E. nu se înscrie în tiparul stabilit de legiuitor, context în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în opinie majoritară, apreciază că disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. nu-şi află incidenţa.

Faţă de considerentele ce preced Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în majoritate va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi recurenţii intimaţi inculpaţi P.E. şi A.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va constata că recurenţii intimaţi inculpaţi P.E. şi A.N.D. sunt arestaţi în altă cauză.

Va obliga recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi recurenţii intimaţi inculpaţi P.E. şi A.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că recurenţii intimaţi inculpaţi P.E. şi A.N.D. sunt arestaţi în altă cauză.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2012.

Cu opinia separată a doamnei judecător G.C.A. în sensul admiterii recursului recurentului intimat inculpat P.E. şi a casării, în parte, a deciziei penale atacate şi în rejudecare aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

OPINIE SEPARATĂ

Contrar opiniei majoritare apreciez că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., întrucât manifestarea de voinţă a inculpatului P.E. exprimată la termenul din 11 octombrie 2012 se înscrie în tiparul stabilit de legiuitor.

Inculpatul P.E. a arătat că "recunoaşte săvârşirea faptelor aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, iar judecata doreşte să fie făcută pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, dar şi a celui administrat în faţa celor două instanţe, fond şi apel.". O asemenea precizare a inculpatului ("judecata să se facă pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, dar şi în faza cercetării judecătoreşti") poate fi considerată justificată având în vedere stadiul procesual al cauzei (a fost efectuată cercetarea judecătorească) şi momentul la care s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (în faţa instanţei de recurs).

Atâta timp cât inculpatul recunoaşte fapta, doreşte ca judecata să se facă în baza probelor din faza de urmărire penală pe care nu le contestă, consider că nu-i poate fi respinsă aplicarea procedurii simplificate pentru precizarea făcută, în sensul că doreşte să i se ţină seama şi de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Apreciez că atâta timp cât inculpatul a recunoscut fapta şi a fost de acord la acest moment procesual ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală, probe ce au fost verificate de către instanţa de fond şi cea de prim control judiciar, acestea nereţinând o altă situaţie de fapt decât cea prezentată în rechizitoriu sau nevinovăţia inculpatului, acesta poate beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, se impune admiterea recursului declarat de inculpatul P.E., casarea în parte a deciziei penale atacate şi în rejudecare aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 2268/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 3434/2012. Penal. Traficul de minori (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 3262/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abţinere (art. 50 C.p.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3262/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abţinere (art. 50 C.p.p.). Recurs